duminică, 31 mai 2009

Sugătorii pricepuţi



Motto:
"Dup-o masă copioasă, o ţigare canceroasă"

Astăzi a fost Ziua Internaţională Anti-Fumat...în care nefumătorii au încercat, prin diferite manifestaţii, să convingă “populaţia cu fumuri” să se lase de obiceiul ăsta jegos. Doar că e ca şi în cazul violenţei: pentru că s-a stabilit o zi internaţională împotriva ei, în care nişte “unii” aprind lumânări şi organizează diferite manifestaţii pro-pacifism, asta nu înseamnă că de mâine nu vor mai exista războaie pe planetă, nu se va mai trezi un descreierat şmecher care să scoată pistolul din buzunar şi să tragă în plină stradă…
Totul este doar o pierdere de timp, exact la fel cu ceea ce s-a întâmplat azi; pot să iasă în stradă mii de persoane, pot să se lipească pe pachetele de ţigări sute de poze cu plămâni sângerânzi, grumazuri sfâşiate de cancer sau copii cu malformaţii grave…fumăcoşii sunt atât de pierduţi în propria lor demenţă, încât mai abitir ar simţi o pişcătură de tânţar, decât prostiile astea. Nu ştiu cine le-o fi băgat în umbrele alea de creier că “a pipa (a fuma)” este expresia maximă a şmenozelii…Spuneţi-mi şi mie; cât de bou tre’ să fii ca să stai cu paiul în gură (obicei preluat de la rubedenia Ghiţă, care îl prestează la schimbarea vremii) cât e ziulica de lungă, şi să te crezi Miezul din Fanta, Unicul şi Cel Mai tare Specimen trăitor pe acestă planetă?
Este trist…mai ales că genul acesta de “îndobitocire în masă” afectează din ce în ce mai mulţi tineri, care nici nu au intrat bine în adolescenţă. Pe cuvânt că i-aş spânzura de limbă în deşert, pe nătărăii idioţi care le servesc drept exemplu acestor copii. (Asta ar fi de mii de ori mai eficient decât coloanele tălâmbe de mărşăluitori pe potecile patriei, nu credeţi?)

P.S.: De când eram în scutece, am şi eu o nedumerire micuţă: ce plăceri orgasmice îţi provoacă o ţigară, pe care o sugi mai cu nesaţ decât o face o curvă plătită pentru….te face să “atingi norii şi ploaia”?


P.S. 2: Ştiu că în categoria asta (a "afumăcioşilor copăceni") sunt şi oameni de ispravă (în rest), care s-au apucat de "tutunărit" dintr-o prostie; şi acum nu se mai pot lăsa, deşi ştiu se otrăvesc singuri (pe principiul: "ce îşi face omul cu mâna lui se numeşte lucru manual"). Dar nu pot să iert pe nimeni.

2 comentarii:

  1. Dudule*, cat ai scris... Pfuai! Un regal. Multumesc. Blogul tau e o gura de aer proaspat.
    Serios. M-au secat azi niste oameni plini de ifose si fitosenii ce visau la cai verzi pe pereti si tutunau ca locomotivele intre 2 barfulite spuse pe sest.

    *romanescul de la "dude"

    RăspundețiȘtergere
  2. Dear Condeiera:
    1. partea cu "dudule" am înţeles-o şi fără nota de subsol, pentru că mai aveam/am o prietenă care folosea ceva asemănător.
    2. despre partea cu scrierea...cred că am avut o buşeală cu un anumit virus (persoană importantă) şi ca urmare, m-am procopsit cu o hemoragie scriitoricească. :D
    3. chiar mă bucur că îţi place ceea ce scriu. >:D<

    p.s.: erau locomotive de "Săgeată", sau trocadele din alea de pe vremea lu' tataie, care încă mai circula pe câteva rute "modernizate", de pe cuprinsul patriei?

    RăspundețiȘtergere