sâmbătă, 24 februarie 2024

Hop! Şi-al cinsprezecelea Dragobete...

Ziua de azi, la mulţi ani! 
Haideţi să bem, să mâncăm şi să petrecem, că e sărbătoare mare! Dar ce zic eu "sărbătoare mare"? Astăzi e o zi de MARI SĂRBĂTORI, care merită să fie celebrate cu surle şi multe trâmbiţe! Cu pompă, cu lăutari, cu bairam, multe aprecieri şi mai multă iubire...

...Pentru că am ajuns ziua în care împlinesc şi eu cinsprezece ani de de scriitoriceală. 
Bine, ca să fiu sincer, scriu de mai mult timp. Nu mai ştiu exact de când... presupun că după prima traumă emoţională, când ardeam atât de intens pe interior, încât nu mai ştiam ce să fac să-mi treacă. Şi un prieten m-a sfătuit cu o vorbă mare: "Pune-ţi gândurile pe hârtie şi vezi ce iese. Poate nu te linişteşti, dar măcar te mai organizezi; înţelegi ce se întâmplă, de ce se întâmplă şi mai ales, înveţi cum să nu mai repeţi greşeala". 
Iar eu aşa am făcut şi am scris. Nu mă organizam şi nici nu înţelegeam cine ştie ce, dar măcar îmi exteriorizam, cumva, tortura gândurilor. Pentru că, aşa cum aveam să aflu mult mai târziu, suferinţa emoţională durează doar câteva secunde; restul de ore, luni, ani şi decenii întregi de durere sunt doar chinuri determinate de retrăirea acelei suferinţe.
No...şi scriam. Căutam să-mi compar experienţa cu ceea ce mai auzeam şi eu pe ici şi pe colo. Mă analizam şi când (în sfârşit) reparam daunele,  făceam ce făceam şi repetam greşeala... c-apoi unde ar mai fi farmecul vieţii, dacă am fi perfecţi şi după fiecare şut, am face un pas înainte? Vorba 'ceea: "Din greşeală în greşeală, spre victoia finală" - de care nu scapă nimeni, că aşa e-n tenis!   

Şi dă-i şi luptă, luptă şi dă-i...după o vreme, am învăţat să scriu fără a fi determinat de diverse buşituri şi iaca se-mplinesc cinspezece ani oficiali de blogosferă!
În numerologie, numărul 15 cică este un amestec de energii ale cifrelor 1, 5 şi 6 - de aceea simbolizează conducere, înţelepciune, finanţe şi afaceri, relaţii, dragoste, familie, pace, armonie, curiozitate şi idealism. Ceea ce mă reprezintă perfect: sunt mai curios decât toate caţele puse la un loc pe Radio Şanţ şi-mi place să stau la bârfă, cât e ziulica de lungă. Iar restul caracterizărilor mă definesc de minune! "Conducere"? Este numele meu mai mic. Înţelepciunea sare din mine ca mingea din colţul mesei! Barbă albă-mi mai trebuie şi-s guru ăla cu ochelari de soare, la influensăreala căruia care se-nchină toate vedetele cu ştaif. 
Relaţii, dragoste? Îl ştiţi pe Don Juan de Marco? Mno...el a fost ucenicul meu. Şi nici măcar nu i-am arătat tot ce ştiu...dar l-am lăsat să fie faimos în ţara lui, ca să aibă şi el de-o pâine. Eu nu am nevoie de celebritate, că-s modest şi nu-mi place lauda :)
Revenind la oile noastre: paisprezece ani, bătuţi pe muchie.. şi asfalt neted spre anul al cinsprezecelea an. Să fie şi s-avem de toate, sănătăţuri, bunătate! La mulţi ani şi la mulţi bani, bucurii şi-un car de ani! 
Hai să bem!

Tot astăzi sărbătorim şi Dragobete's Day, Ziua Naţională a Iubirii. La mulţi ani, dragobeţi şi dragobeate!
Pupăciuni, inimioare şi tacâmul tradiţional: mese festive, pluşăreli, floricioaice şi-o lacrimă dulce. Lacrimă de Ovidiu, desigur, c-apoi nu ne-ncurcăm cu toate prostiile! 
Pe scurt: ce am făcut la Valentin, facem şi acum...dar cu ie pe noi, că suntem români geţi-begeţi-daco-geţi! Şi-nc-o dată, măi flăcăi şi flăcăice (că nu vreau să discriminezpe nimeni)...hooop şi-aşa, şi-aşa!! Hai, hai, cu talent, că azi ne îndrăgostim! Petrecem!  



Mai ales că-s prototipul îndrăgostitului universal şi mă simt ca o vedetă a acestui praznic iubirăcesc... pentru că nu există zi de la Dumnezeu în care să nu-mi pice pata pe câte ceva. Serios, nu vă mint: mă îndrăgostesc mai des decât respir!
Acum vreo două zile zile, de exemplu, m-am îndrăgostit de un iaurt grecesc, pe care l-am combinat cu musli, ciocolată şi frânturi de nuci. Am mâncat juma' de kil, de-am dat cu căciula după câini! Şapte nebuni se băteau la gura mea... aşa de îndrăgostit ce-am fost! O secundă a lipsit şi-i dădeam şi inelul de logodnă, că prea mi s-a lipit de suflet!
Ieri mi s-au aprins toate călcâiele după o ciocolată cu alune - pe care am devorat-o aproape pe toată, exact după masa de prânz. Na, ce om să fii, ca să rămâi nepăsător în faţa unei asemenea delicioşenii?
În altă zi, mi-a picat pe un tricou verde fosforescent - că am vrut să mă remarc din mulţime, ceea ce s-a şi întâmplat: prietenii se plâng că-i ustură ochii când mă văd îmbrăcat cu el şi la soare se mai pot uita, dar la mine ba. 
Şi tot aşa...mi-e greu să ţin socoteala tuturor pasiunilor care îmi inundă sufletul. Ce-i drept, într-o vreme, mă mai îndrăgosteam şi eu de câte o domniţă. Dar după câteva experienţe patronate de Luna Neagră-n multe zodii, mi-am dat seama că nu rentează avântul meu revoluţionar şi m-am retras la odihnă - până îmi mai vine mintea la cap, cel puţin. Ce să fac dacă la mine, îndrăgosteala e sinonimă cu prostia? Sunt lucid, totul bine şi frumos; apoi m-a pălit flama şi mintenaş încep să fac ploiţă cu limba, ca bebeii când se chinuie să vorbească. Iar dacă-s atins prea tare de Cupidon, mai stau şi ţintuit la pat! Ca-n poezie: "Şi când o văd, îngălbenesc; şi când n-o văd, mă-mbolnăvesc". Ghinion, ce să zic? 
Asta nu-i viaţă, Mai ales că mi-am consumat resursele pe tâmpenii şi nu mai am nimic de oferit.  Aşadar, să revenim la iaurt! Şi-o pizza cu piept de pui - că astăzi, parcă simt cum mă inundă pasiunea când mă gândesc la dânsa. "Dragoste la prima vedere, cine-ar fi crezut...să iubesc cu-atâta putere, ca la început"!

Bine, bine...se-nţelege că-o iubesc până diseară! 
Mâine am în plan să trăiesc o mică patimă cu o îngheţată. Cu nuci. Iar de luni, mă bag pe îndrăgostiri normale pentru vârsta mea: o bere cu tequila, apoi o shaorma de la turci. M-ar tenta şi nişte ceai de-al lor, dar mi-e că le dau pagubă-n afacere... că ei beau ceai cu nişte degetare şi eu beau ceaiul cu găleata. 
Iar miercuri am planuri mari: vreau să  m-amorezez de una bună rău...sub forma unei sticle de lapte de soia. Cu alte cereale. Şi tot aşa... ţop! o iubire! ţop, altă iubire... sunt ca puricele, din floare-n floare!

În concluzie, ce am învăţat noi, astăzi? Păi: iubim şi petrecem! 
Voiam să discut şi treburi serioase, da' m-am luat cu aniversările astea păcătoase şi nu vreau să vă plictisesc mai mult decât e cazul. E timp pentru toate, că nu au intrat zilele-n sac!
Aşadar, vă mulţumesc! Tuturor care citiţi, care veţi citi şi care aveţi altceva mai bun de făcut... pentru că fiecare, în felul lui, mă sprijină să continui şi să rămân prezent prin incinta aceasta virtuală. 
Am spus-o şi o repet: de câţiva ani, multicei chiar, mă surprinde gândul de a renunţa. Nu scriu pentru a câştiga bani din asta - chiar dacă am avut această idee atunci când am început. În timp, am înţeles că după revoluţie, am primit libertatea de a striga. Dar dacă vrei să fii auzit şi luat în considerare, trebuie să ai mult "spate"; altfel, alergi de unul singur şi ieşi pe locul doi. Cam aşa e şi cu scrisul: dacă vrei carieră în domeniu, trebuie "spate" asigurat: muuuultă susţinere financiară, multe cunoştinţe care să deschidă uşile potrivite, multe strategii de promovare şi, în principiu, multe de multe. Dar nu contează asta, că nu-mi place să fiu în atenţia publică mai mult decât este cazul. 
Însă mă mai întâlnesc cu câte cineva care-mi spune că citeşte mereu ce postez eu pe aici şi se bucură. Apoi altcineva...şi altcineva... mulţi cineva care îmi dăruiesc din energia lor. Pe unii îi cunosc, pe alţii nici nu-i bănuiesc. Pentru toţi şi pentru mine, continui să scriu.
Cât de des şi până când? Habar nu am! Deocamdată, plecăciuni şi vă mulţumesc că existaţi! :)

Iar acum, hai că dau tain la invitaţi! Ce vă pofteşte sufleţelul? Fac cinste, că-i capra pe mine şi mi-a sosit rândul să fiu maestru de ceremonii! 
Aveţi chef şi de-o muzică? Ce ziceţi, o ascultăm p-aia cu fusta creaţă, creaţă,  care-i plină de dulceaţă - că e-n ton cu sărbătoarea. "Mânca-ţ-aş fusta" - cum ar suna un slogan de îndemn la iubire... mai ales dacă-i plină cu dulceaţă de prune. Sau de smochine. Sau dulceaţă de nuci.  

Mai bine, totuşi, hai să punem altă melodie. Una veselă şi-n acord cu iubirea de azi: 


[Bosquito - Hopa hopa]
     

duminică, 18 februarie 2024

Sărbători teoretice

A fost 14 februarie, Valentine's Day: ziua îndrăgostelii mondiale. No, bun: îndrăgostiţi din toate ţările, uniţi-vă şi celebraţi iubirea! Uraaaaaa!!!!!

... şi am aflat că a fi îndrăgostit nu înseamnă că şi iubeşti...la fel cum, dacă te aşezi pe scaunul şoferului, nu înseamnă că ai şi condus maşina. Poate de aceea, îndrăgosteala o sărbătorim cu toţii... cu ciocolată-flori-muţunei-de-pluş şi desertul de după, când se întâmplă ceea ce trebuie să se întâmple. Însă, apoi vedem că instituţia familiei se prăbuşeşte, iar natalitatea din ţara noastră este în scădere. Adică, trăim o îndrăgosteală fără finalizare şi nu ajungem să experimentăm iubirea. 
Iar chestia asta are şi o denumire ştiinţifică, cică... îndrăgostitus interruptus sau ceva de gen.  


Apoi a  fost 15 februarie, Ziua Naţională a Lecturii. 
Buuuunn...dar cum se numesc oamenii care lecturează? Lectori sau lecturari? Nu contează, că o dăm pe dispute semantice şi păţim precum domnul Goe cu cearta pe costumul de marinel-marinal-mariner...de unde învăţăm că a treia variantă este, întotdeauna, cea mai bună! Deci: LECTURATORI DIN TOATĂ ŢARA, UNITI-VĂ! Uraaaaaa!!!!!

....apoi aflăm că citim din ce în ce mai puţin - ceea ce nu-i nimic nou sub soare, dar trebuie să ne prefacem uimiţi de acest fapt pe care nu îl susţin eu, ci sociologii... care, se pare că în realizarea acestui studiu social, nu i-au luat în calcul şi pe oamenii care se închină la cărţi. 
Spre exemplu, anul trecut, am aderat şi eu la un club de carte. Îmi surâdea ideea de a dezbate pe marginea unor idei lansate de diverşi scriitori... dar după ce am stat oleacă pe acolo, mi-am dat seama că nu-i de mine şi mi-am văzut de viaţă. Dar internetul, în nelimitata sa inteligenţă artificială, m-a ginit cam ce caut şi a început să-mi sugereze multe canale alternative dedicate lecturii... iar după ce am aruncat un ochi şi pe acolo, am constatat că-s (cam) pe acelaşi calapod: "am zeci de biblioteci acasă şi anul trecut am citit doar 50 de cărţi, că m-am lăsat pe tânjală. Ruşine să-mi fie! Dar nu-i nimic... anul acesta recuperez şi voi citi 150 de cărţi - pentru că-s şmecher şi pur şi simplu, iubesc să citesc. Citesc şi respir, respir şi citesc! Din sculare până-n culcare şi uneori, chiar şi-n somn"! 
Aşa că revin cu o veşnică întrebare, la care nimeni nu a catadicsit să îmi răspundă: de ce este relevant numărul cărţilor pe care le citeşti? Dacă unul citeşte 10 cărţi pe an, iar altul citeşte 80 de cărţi pe an, ce dovedeşte cel de-al doilea? Că e mai înţelept? Că citeşte mai repede? Că dispune de timpul lui după propriul plac şi nu există nimeni care să-l frece la melodie şi să-i impună diverse ocupaţii? Că e mai mult spirit decât materie fizică? 
Nu ştiu! Dar dacă se dă vreun premiu în bani, se schimbă kalimera şi vă anunţ că eu am citit 400 de cărţi în 2023 şi anul acesta vreau să sar peste mie! Iar pentru la anul, mi-am propus să termin biblioteca din Alexandria... că o am de mult pe listă şi a început să mă cam încurce.  

A venit, apoi, ziua de 17 februarie - Ziua Mondială a Pisicilor (din Europa). 
Formulez aşa pentru că mai există o Zi Mondială a Pisicilor (din Japonia), care se serbează pe 22 februarie. Până la urmă, e normal să fie aşa: de câţiva ani, ne-am globalizat atât de mult încât fiecare om a ajuns să-şi fie propria lui mondialitate! Şi ca să fiu şi eu în acest trend, exact acum sărbătoresc Ziua Mondială a Peştelui Prăjit din bucătăria mea.

Tot pe 17 februarie a mai fost şi Ziua Mondială a Faptelor Bune - o ocazie perfectă pentru a cita din Beethoven: "Nu recunosc al semn al superiorităţii decât bunătatea". Cu alte cuvinte, dacă faci o faptă bună, te dai şmecher şi superior. 
Sincer, îl apreciez pe Beethoven. A fost un geniu. Dar vorbele acestea, dacă sunt spuse de el cu adevărat, sunt doar nişte idioţenii, după umila mea părere. 

Aşadar, doresc să le mulţumesc tuturor celor care m-au "jignit" cu ajutorul oferit, atunci când îmi ardea buza şi nu o puteam scoate la capăt de unul singur. Foarte bine mi-a prins! Iar pe viitor, poate 'oi fi vrednic să mă ofenseze şi pe mine un de-alde Jeff Bezos, care să-mi ofere în scârbă, o viaţă de nabab până la sfârşitul zilelor. Sau măcar să-mi scuipe (cu superioritate) un avion personal, o insulă privată, câteva vile prin ţări exotice şi o rentă viageră de-un milion de dolari pe an. 
Promit că primesc... am orgoliul milimetric şi nu fac fiţe. Din contră: tot ce mi se dă, pup şi bag în traistă! C-apoi nu-mi place să-i anulez plăcerea omului de a dărui!

Restul ...treaba lor! Să creadă fiecare ce-o vrea! Dacă se doreşte ca cerul să aibă culoarea roz, atunci aşa să fie! Dacă vaca nu mai e bună pentru om, deoarece se bese mult când iese la păscut şi contribuie la accentuarea efectului de seră care distruge planeta, aşa să fie. Iar dacă generozitatea duce la discriminare, atunci aşa să fie! Vă rog din suflet, discriminaţi-mă cu generozitatea voastră! Vă las şi-un număr de cont, ca să vă fie mai uşor să mă insultaţi.

De fapt, discuţia "bunătate din superioritate" este o mai amplă şi pot intra în multe amănunte, dar nu cred că e locul meu să dau lecţii nimănui. Mai ales că teoria o cam ştiu, dar am carenţe mai grave la capitolul de practică. Bine, nu pot să mint... mă mai apucă şi pe mine dorinţa de a candida pentru un loc în Împărăţia Cerurilor, aşa că încerc să mai fac şi fapte bune: aleg un caz social şi-i fac o mică plăcere. Dar cum eu sunt cel mai caz social pe care-l ştiu, scap calu-n porumb şi-mi împlinesc mie însumi pohta ce-am pohtit! Că de-aia întâi trebuie să fiu eu bine, apoi ceilalţi.

Cert este că, atunci când faptele bune se fac cu multă publicitate, pentru a fi cunoscute şi apreciate de cât mai mulţi, este posibil ca ele să pornească şi din mândrie. Dar când nu ştie stânga ce face dreapta şi se rezolvă o problemă ca din senin, fără ca cineva să-şi asume vreun merit special... parcă se simte altfel. "Cine-a făcut asta? Nu ştiu...Moş Crăciun"! Na! Prinde orbul, scoate-i ochii!
Apropo de asta: cum de nu se simte nimeni inferiorizat, atunci când vine Moş Crăciun sau când primeşte cadouri de diverse aniversări? Dacă suntem de acord că generozitatea este supremul egoismului şi o dovadă clară de superioritate şi discriminare, de ce acceptăm cu bucurie acest comportament ticălos, apoi îl denunţăm, plini de aplomb luptăcios şi potrivnic? De ce când primim ne fată vaca, iar când trebuie să dăruim, ne moare viţelul?

Habar n-am! 
Ştiu, doar, că susţin faptele bune (mai ales când le fac alţii şi eu sunt beneficiarul lor). Vorba 'ceea: toate cele bune să se-adune - la mine pe bătătură! Hai, hai, nu vă sfiiţi, că fac cinste cu o super-ofertă: primul suc e gratis, al doilea are preţ dublu!  
Bem, mâncăm, ne distrăm, stăm la o vorbă, ca să ne cunoaştem mai bine... C-apoi şi azi e sărbătoare! Nu ştiu exact ce zi mondială mai este, dar după ce am traversat ziua îndrăgostelii fără iubire, ziua lecturii fără citeală, ziua faptelor bune fără mărinimie... sigur trebuie să aniversăm ceva cu care am uitat să ne mai îndeletnicim: prietenie, recunoştinţă îmbrăţişare, iertare, zâmbete, respect...prostii din astea perimate de trecerea timpului.   

Să bem! Şi la mulţi ani, ziua de azi!


[Frunzuliţă muşeţel - cântec de cătănie]

miercuri, 31 ianuarie 2024

Despre cum era să-i bat obrazul lui Steven Spielberg

Hai la mulţi ani şi sănătate, că-i mai bună decât toate - mai ales pe gripelniţa asta!
Doamnelor şi domnilor, astăzi avem petrecere! Sunteţi invitaţii mei şi dau de băut la toată lumea! Intraţi, poftiţi, nu vă sfiiţi... Hai, hai, că azi e zi de mare sărbătoare: tocmai am aflat că sunt bărbat cis şi vreau să marchez momentul cu surle şi trâmbiţe, dacă tot n-am avut "party de gender reveal" ("petrecere de dezvăluire a genului", pentru necunoscători) la vremea când m-am născut. Ce să fac dacă pe vremea aceea nu erau la modă asemenea tâmpenii?
Stai oleacă... cum adică "ce să fac"? RECUPEREZ, asta fac! 


Da' hai, că nu vă mănânc! Sunt bărbat cis, nu extraterestru carnivor! Adică, pe scurt, termenul acesta mai pretenţios spune că genul pe care mi l-a dat Dumnezeu este acelaşi gen pe care îl am şi eu în cap la mine! Norocul meu c-am avut neuroni masculi care, după ce au explorat ce-i mai jos de talie, s-au strâns la şedinţă de brainstorming: are şoseţele albastre, deci e bărbat; noi bărbaţi... perfect! Hai c-o dăm lejer la pace! Voturi pentru: UNANIM! Voturi împotrivă: ZERO! Abţineri: ZERO! S-A VOTAT!
Vorba cântecului: "sunt bărbat la trup, bărbat la suflet, vreau să înţeleg şi să iubesc...nu contează cât de scurt am părul, important e cum şi cât vorbesc"! - pentru că în ziua de azi, contează ce spui că vei face, nu ceea ce faci cu adevărat!

Eeeee....
Totuşi, nu vreţi să vă povestesc şi cum de-am reuşit să mă încadrez în noile standarde ştiinţifice? Eu, care credeam că-s caz pierdut pentru umanitate... incapabil să mă înscriu în orice grup, de oriunde ar fi el! Adică, na! Nu-s eligibil nici măcar pentru grupul de carte de pe ulicioara mea, că mă doare-n cot de dezvoltarea personală şi nu mă primesc p-acolo, până nu-mi bag minţile-n cap! 
No... şi uite aşa, când credeam mai abitir că-s propria mea mulţime, PAC! Mă trezesc clasificat, etichetat şi aşezat în ordine alfabetică pe rafturile societăţii care luptă cu înverşunare împotriva oricăror forme de etichetare şi clasificare neincluzivă.  Minunat!!!!

Şi cum spuneam:
Totul a început de la o ştire pe care am prins-o din zbor: un activistă (formulez în acest fel pentru că genul acestei persoane pare a fi fluid şi foarte nesigur) LGBTQ+alte litere a întrerupt o piesă de teatru despre un bărbat transgender, pentru că rolul acestuia era interpretat de un bărbat ne-transgender. Ceea ce este o ofensă gravă adusă spiritului civilizator european şi o încălcare monstruoasă a principiilor de echitate, reprezentare, toleranţă, iubire, egalitate, fraternitate, adevăr, transparenţă, veridicitate, etc, etc, etc.
Corect! Aşa şi este: domnu' femeie are mare dreptate! Sunt întru totul de acord! Chiar şi eu mă simt ofensat - nu înţeleg de ce,  dar mă simt... Probabil pentru că mama nu m-a învăţat să fiu un nesimţit! Nesimţit cât doi, am mai fost, c-apoi tind şi eu spre cea mai bună versiune a mea! Dar UN nesimţit, n-am fost niciodată!

De fapt, m-a ofensat atât de mult chestia asta, încât mi-a schimbat întreaga viziune asupra vieţii. Serios vorbesc, mă simt un alt om!
Uite, de exemplu, aseară: m-am uitat la un film. "Lista lui Schindler" - film de Oscar, multipremiat, alea, alea. Credeam că-mi va plăcea, că mă va emoţiona - aşa cum am făcut-o întotdeauna; dar noul eu s-a simţit ofensat de-a dreptul de această neruşinare! Sunt scârbit până la lacrimi, ce să vă mai zic?
Şi m-am hotărât să-i bat obrazul lui Spielberg pentru o asemenea impertitenţă! Dacă nu era acasă când veneam eu, îi aruncam cu noroi pe geamuri, îi terfeleam rufele puse la uscat... Adică plănuiam d-astea nasoale - să-l traumatizeze şi să aibă coşmaruri noaptea! 
Dar când să-mi fac rezervare la avion, mi-am dat seama că mă forfăia burta. "Hmmmm"... îmi zic: "Pesemne mi s-a pus de-a curmezişul omleta de la prânz! Păi unde să mă mai duc eu, câine surd la vânătoare şi să mă apuce vreo urgenţă prin avion? Dacă-i toaleta ocupată, ce fac? Mă rog de auto-pilot să tragă pe dreapta ditamai hardughia, ca să-mi caut eu tufiş, pentru a-mi depune agoniseala în mod civilizat"? 
Nu se poate aşa ceva... Exclus! Ia, mai bine, să stau pe coada mea, deocamdată.

No. Şi am fost nevoit să-l iert de chelfăneală pe domnu' Spielberg! A avut noroc, pezevenchiul...
Dar tot nu l-am iertat de tot! Păi cum adică şi-a permis să bage bărbaţi albi şi ne-evrei, în roluri de evrei? Şi cum a avut tupeul să pună actori englezi în roluri de nazişti? Păi stai aşa, frate, că nu-i aşa.... 
În spiritul principiilor de echitate, reprezentare, toleranţă, iubire, egalitate, fraternitate, adevăr, transparenţă, veridicitate, etc, etc, etc, eu solicit/vreau/cer răspicat,  ca naziştii să fie interpretaţi de nazişti! Şi mai vreau evrei în rol de evrei, lagăr de exterminare în rol de lagăr de exterminate şi tancuri în roluri de tancuri! 
Păi ce-i aici? Sat fără câini? Ne jucăm de-a telecinemateca de carton sau facem artă modernă??

Ia stai, că iar mă apucă ofensa: păi... mânca-v-aş eu guriţa voastră...v-am prins! În rolul lui Superman, de ce nu l-aţi adus pe Superman? HA? Cu ce mă încălzeşte că văd pe ecran un neica-nimeni cu cearşaf pe spate şi legat cu sfori, care mă minte că zboară printre nori? Şi-n filmul "Cleopatra", unde era Cleopatra? Plecase la spa şi n-aţi găsit-o acasă, aşa-i?? Mda... ce să-ţi povestesc!
UNDE E T-REX-UL MEU DIN "JURASSIC PARK"? Voi ştiţi că toată viaţa mi-am dorit să văd dinozauri în realitate şi aţi traumatizat un sufleţel de copil amărât şi nevinovat când a aflat că aţi angajat păpuşari în rol de dinozauri? Nemernicilor! HUOOOOO!!!!!
Îl vreau pe Master Yoda! Îmi vreau sabia mea jedi cea reală, nu jucării de puradei! Îmi vreau eroii din copilărie!! Macron, Voltron, Optimus Prime, Conan Barbarul, James Bond, Iron Man şi toţi Avengerii -  în propriile lor roluri! Nu mai vreau impostori şi prefăcuţi! Îl vreau pe Ahil Peleianul în rol de Ahile, nu pe Brad Pitt. Bine...a fost ok şi el, dar a avut o singură problemuţă: NU-I AHILE! Şi nici măcar fi-su lu' Peleu nu este!!!
Vreau un cap mafiot în rol de Vito Corleone, nu pe Marlon Brando! Ce să ştie el, dacă nu a făcut parte din mafie, niciodată? Şi da... îl vreau pe E.T. extraterestrul, în rolul de extraterestru! E.T. cel real, care face bicicleta să zboare! Nu mă interesează cum îl aduceţi! Îl clonaţi, îi faceţi chemare intergalactică... e fix problema voastră! Indienii de ce au putut să găsească elefanţi prieteni, când au făcut "Prietenii mei, elefanţii"? 

Ia uite mă, la ei! Umblă cu fofârlica şi se umplu de bani, pe spinarea mea! 
Ptiu, ce m-am ofensat... Doamne, iartă-mă, că-mi vine să...să... nu ştiu! Da-mi vine!

Gata! Hai la petrecere, mai bine, că nu se mai poate! Bem, mâncăm, mestecăm Orbit, dansăm, chefuim! 
Deocamdată, eu sunt bărbat cis şi mă mulţumesc cu asta. Dar aştept, cu nerăbdare, apariţia bărbaţilor orto-, meta- şi para-... C-apoi trebuie să existe şi d-ăştia, dacă tot o dăm pe izomeria compuşilor organici. În definitiv, ce mai e omul, dacă nu un alt compus organic? Un biet consumator, un transformator de mâncare în rahat, care încălzeşte clima şi distruge planeta?

Iar peste ani şi ani, să vezi ce distracţie va fi când o să ne căutăm pereche la matrimoniale - că dacă se plăteşte la numărul de cuvinte, am pus-o de mămăligă! Faci împrunut la bancă, să ai bani de-un anunţ... pentru că zece cuvinte acoperă numai descrierea genului. Şi nu te joci cu d-astea, că na! Trebuie să fii explicit! Altfel, cauţi duduie get-beget şi te trezeşti că-ţi vine-o mândră cu şarpili încolăcit pe picior (dacă ai noroc să scapi aşa de ieftin)...

Da' momentan, încă e bine.  Aşa că, hai să bem şi gata cu vorba!
  


   
[Maria Tănase - Bun îi vinul ghiurghiuliu]