Se afișează postările cu eticheta 15 ani de blogger. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 15 ani de blogger. Afișați toate postările

sâmbătă, 24 februarie 2024

Hop! Şi-al cinsprezecelea Dragobete...

Ziua de azi, la mulţi ani! 
Haideţi să bem, să mâncăm şi să petrecem, că e sărbătoare mare! Dar ce zic eu "sărbătoare mare"? Astăzi e o zi de MARI SĂRBĂTORI, care merită să fie celebrate cu surle şi multe trâmbiţe! Cu pompă, cu lăutari, cu bairam, multe aprecieri şi mai multă iubire...

...Pentru că am ajuns ziua în care împlinesc şi eu cinsprezece ani de de scriitoriceală. 
Bine, ca să fiu sincer, scriu de mai mult timp. Nu mai ştiu exact de când... presupun că după prima traumă emoţională, când ardeam atât de intens pe interior, încât nu mai ştiam ce să fac să-mi treacă. Şi un prieten m-a sfătuit cu o vorbă mare: "Pune-ţi gândurile pe hârtie şi vezi ce iese. Poate nu te linişteşti, dar măcar te mai organizezi; înţelegi ce se întâmplă, de ce se întâmplă şi mai ales, înveţi cum să nu mai repeţi greşeala". 
Iar eu aşa am făcut şi am scris. Nu mă organizam şi nici nu înţelegeam cine ştie ce, dar măcar îmi exteriorizam, cumva, tortura gândurilor. Pentru că, aşa cum aveam să aflu mult mai târziu, suferinţa emoţională durează doar câteva secunde; restul de ore, luni, ani şi decenii întregi de durere sunt doar chinuri determinate de retrăirea acelei suferinţe.
No...şi scriam. Căutam să-mi compar experienţa cu ceea ce mai auzeam şi eu pe ici şi pe colo. Mă analizam şi când (în sfârşit) reparam daunele,  făceam ce făceam şi repetam greşeala... c-apoi unde ar mai fi farmecul vieţii, dacă am fi perfecţi şi după fiecare şut, am face un pas înainte? Vorba 'ceea: "Din greşeală în greşeală, spre victoia finală" - de care nu scapă nimeni, că aşa e-n tenis!   

Şi dă-i şi luptă, luptă şi dă-i...după o vreme, am învăţat să scriu fără a fi determinat de diverse buşituri şi iaca se-mplinesc cinspezece ani oficiali de blogosferă!
În numerologie, numărul 15 cică este un amestec de energii ale cifrelor 1, 5 şi 6 - de aceea simbolizează conducere, înţelepciune, finanţe şi afaceri, relaţii, dragoste, familie, pace, armonie, curiozitate şi idealism. Ceea ce mă reprezintă perfect: sunt mai curios decât toate caţele puse la un loc pe Radio Şanţ şi-mi place să stau la bârfă, cât e ziulica de lungă. Iar restul caracterizărilor mă definesc de minune! "Conducere"? Este numele meu mai mic. Înţelepciunea sare din mine ca mingea din colţul mesei! Barbă albă-mi mai trebuie şi-s guru ăla cu ochelari de soare, la influensăreala căruia care se-nchină toate vedetele cu ştaif. 
Relaţii, dragoste? Îl ştiţi pe Don Juan de Marco? Mno...el a fost ucenicul meu. Şi nici măcar nu i-am arătat tot ce ştiu...dar l-am lăsat să fie faimos în ţara lui, ca să aibă şi el de-o pâine. Eu nu am nevoie de celebritate, că-s modest şi nu-mi place lauda :)
Revenind la oile noastre: paisprezece ani, bătuţi pe muchie.. şi asfalt neted spre anul al cinsprezecelea an. Să fie şi s-avem de toate, sănătăţuri, bunătate! La mulţi ani şi la mulţi bani, bucurii şi-un car de ani! 
Hai să bem!

Tot astăzi sărbătorim şi Dragobete's Day, Ziua Naţională a Iubirii. La mulţi ani, dragobeţi şi dragobeate!
Pupăciuni, inimioare şi tacâmul tradiţional: mese festive, pluşăreli, floricioaice şi-o lacrimă dulce. Lacrimă de Ovidiu, desigur, c-apoi nu ne-ncurcăm cu toate prostiile! 
Pe scurt: ce am făcut la Valentin, facem şi acum...dar cu ie pe noi, că suntem români geţi-begeţi-daco-geţi! Şi-nc-o dată, măi flăcăi şi flăcăice (că nu vreau să discriminezpe nimeni)...hooop şi-aşa, şi-aşa!! Hai, hai, cu talent, că azi ne îndrăgostim! Petrecem!  



Mai ales că-s prototipul îndrăgostitului universal şi mă simt ca o vedetă a acestui praznic iubirăcesc... pentru că nu există zi de la Dumnezeu în care să nu-mi pice pata pe câte ceva. Serios, nu vă mint: mă îndrăgostesc mai des decât respir!
Acum vreo două zile zile, de exemplu, m-am îndrăgostit de un iaurt grecesc, pe care l-am combinat cu musli, ciocolată şi frânturi de nuci. Am mâncat juma' de kil, de-am dat cu căciula după câini! Şapte nebuni se băteau la gura mea... aşa de îndrăgostit ce-am fost! O secundă a lipsit şi-i dădeam şi inelul de logodnă, că prea mi s-a lipit de suflet!
Ieri mi s-au aprins toate călcâiele după o ciocolată cu alune - pe care am devorat-o aproape pe toată, exact după masa de prânz. Na, ce om să fii, ca să rămâi nepăsător în faţa unei asemenea delicioşenii?
În altă zi, mi-a picat pe un tricou verde fosforescent - că am vrut să mă remarc din mulţime, ceea ce s-a şi întâmplat: prietenii se plâng că-i ustură ochii când mă văd îmbrăcat cu el şi la soare se mai pot uita, dar la mine ba. 
Şi tot aşa...mi-e greu să ţin socoteala tuturor pasiunilor care îmi inundă sufletul. Ce-i drept, într-o vreme, mă mai îndrăgosteam şi eu de câte o domniţă. Dar după câteva experienţe patronate de Luna Neagră-n multe zodii, mi-am dat seama că nu rentează avântul meu revoluţionar şi m-am retras la odihnă - până îmi mai vine mintea la cap, cel puţin. Ce să fac dacă la mine, îndrăgosteala e sinonimă cu prostia? Sunt lucid, totul bine şi frumos; apoi m-a pălit flama şi mintenaş încep să fac ploiţă cu limba, ca bebeii când se chinuie să vorbească. Iar dacă-s atins prea tare de Cupidon, mai stau şi ţintuit la pat! Ca-n poezie: "Şi când o văd, îngălbenesc; şi când n-o văd, mă-mbolnăvesc". Ghinion, ce să zic? 
Asta nu-i viaţă, Mai ales că mi-am consumat resursele pe tâmpenii şi nu mai am nimic de oferit.  Aşadar, să revenim la iaurt! Şi-o pizza cu piept de pui - că astăzi, parcă simt cum mă inundă pasiunea când mă gândesc la dânsa. "Dragoste la prima vedere, cine-ar fi crezut...să iubesc cu-atâta putere, ca la început"!

Bine, bine...se-nţelege că-o iubesc până diseară! 
Mâine am în plan să trăiesc o mică patimă cu o îngheţată. Cu nuci. Iar de luni, mă bag pe îndrăgostiri normale pentru vârsta mea: o bere cu tequila, apoi o shaorma de la turci. M-ar tenta şi nişte ceai de-al lor, dar mi-e că le dau pagubă-n afacere... că ei beau ceai cu nişte degetare şi eu beau ceaiul cu găleata. 
Iar miercuri am planuri mari: vreau să  m-amorezez de una bună rău...sub forma unei sticle de lapte de soia. Cu alte cereale. Şi tot aşa... ţop! o iubire! ţop, altă iubire... sunt ca puricele, din floare-n floare!

În concluzie, ce am învăţat noi, astăzi? Păi: iubim şi petrecem! 
Voiam să discut şi treburi serioase, da' m-am luat cu aniversările astea păcătoase şi nu vreau să vă plictisesc mai mult decât e cazul. E timp pentru toate, că nu au intrat zilele-n sac!
Aşadar, vă mulţumesc! Tuturor care citiţi, care veţi citi şi care aveţi altceva mai bun de făcut... pentru că fiecare, în felul lui, mă sprijină să continui şi să rămân prezent prin incinta aceasta virtuală. 
Am spus-o şi o repet: de câţiva ani, multicei chiar, mă surprinde gândul de a renunţa. Nu scriu pentru a câştiga bani din asta - chiar dacă am avut această idee atunci când am început. În timp, am înţeles că după revoluţie, am primit libertatea de a striga. Dar dacă vrei să fii auzit şi luat în considerare, trebuie să ai mult "spate"; altfel, alergi de unul singur şi ieşi pe locul doi. Cam aşa e şi cu scrisul: dacă vrei carieră în domeniu, trebuie "spate" asigurat: muuuultă susţinere financiară, multe cunoştinţe care să deschidă uşile potrivite, multe strategii de promovare şi, în principiu, multe de multe. Dar nu contează asta, că nu-mi place să fiu în atenţia publică mai mult decât este cazul. 
Însă mă mai întâlnesc cu câte cineva care-mi spune că citeşte mereu ce postez eu pe aici şi se bucură. Apoi altcineva...şi altcineva... mulţi cineva care îmi dăruiesc din energia lor. Pe unii îi cunosc, pe alţii nici nu-i bănuiesc. Pentru toţi şi pentru mine, continui să scriu.
Cât de des şi până când? Habar nu am! Deocamdată, plecăciuni şi vă mulţumesc că existaţi! :)

Iar acum, hai că dau tain la invitaţi! Ce vă pofteşte sufleţelul? Fac cinste, că-i capra pe mine şi mi-a sosit rândul să fiu maestru de ceremonii! 
Aveţi chef şi de-o muzică? Ce ziceţi, o ascultăm p-aia cu fusta creaţă, creaţă,  care-i plină de dulceaţă - că e-n ton cu sărbătoarea. "Mânca-ţ-aş fusta" - cum ar suna un slogan de îndemn la iubire... mai ales dacă-i plină cu dulceaţă de prune. Sau de smochine. Sau dulceaţă de nuci.  

Mai bine, totuşi, hai să punem altă melodie. Una veselă şi-n acord cu iubirea de azi: 


[Bosquito - Hopa hopa]