miercuri, 17 ianuarie 2024

Sfârşit. Şi un nou început (de an)

Mai sunt câteva ore până se termină şi anul acesta. Rămas bun 2023 pe rit vechi! Te pupăcim şi dorim multă "la revedere"!

Aşa scriam eu pe 31 decembrie, anul de graţie 2023 din calendarul iulian. Sau mai precis, 13 ianuarie 2024 (conform calendarului gregorian) - ziua în care începusem să scriu această postare şi m-am oprit, din lipsă de timp.
Acum, deja suntem cu toţii în 2024... unii pe 4 ianuarie şi alţii pe 17 ianuarie. Dar mai contează? măcar suntem în acelaşi an, cel care se termină în 4.  Şi aşteptăm, cu mult interes, să vedem ce va să vie...c-apoi anul cu 2 a fost cum a fost, cel cu 3 fuse şi se duse, dar cel cu 4 îmi sună tare ciudat. Vorba vorbii: "Între două, nu te plouă; între trei, faci ce vrei; între patru, îţi crapă capul"! 


Şi-apoi, 4 mai este şi cifra morţii  în cultura asiatică şi ăia pe-acolo se cam sperie de ea.
La japonezi, de exemplu, "patru" se spune "shi", iar "moarte"...tot "shi". E drept că cele două cuvinte se scriu oleacă diferit, dar lor tot le este teamă de cifra 4, la fel cum noi avem aversiune faţă de numărul 13. Iar anul 2024 are doi de 4 în el, adică 2+2= 4 şi cu cu 4 din coadă. O fi de bine?

Dacă sărim pârleazul şi ajungem pe continent, aflăm că la chinezi a început anul dragonului de lemn, care cică-i cel mai norocos din ultimii 60 de ani - ceea ce este o veste bună!
Noi, însă,  funcţionăm după astrologia europeană, iar în numerologia NOASTRĂ, cifra 4 prevesteşte succesul, conectează mintea cu trupul şi reprezintă echilibrul, siguranţa şi încrederea. Iar anul 2024, deoarece conţine doi de 4, ne-aduce totul la dublu. URA!!! Cunoscătorii zic că e de bine! Să ne bucurăm, deci!  "Gaudeamus igitur, iuvenes dum sumus"....  

LA MULŢI ANI, 2024! Pe stil vechi, că abia a început.. dar şi pe stil nou, pentru că e prima postare pe anul acesta.
Aşadar şi prin urmare, vă doresc foarte multe urări de bine, care încep cu FIE CA! Şi să ne aibă Dumnezeu în pază... c-apoi Universul ne trimite bunătăţuri la fiecare pocnet de degete, dacă citim multe cărţi de dezvoltare personală şi gândim conform indicaţiilor date de antrenorii de succes. Şi mâncăm sănătos, cum spun specialiştii. Şi dormim întocmai şi la fel ca-n sfaturile experţilor. Şi muncim cum se cuvine, conform indicaţiilor şefilor. Şi suntem în ton cu toate şi cu toţi, atâta timp cât ne iubim pe noi înşine. Până la urmă, noi suntem miezul din dodoaşcă... iar dacă răspândim iubire în jur, de restul poa' să se aleagă praful!
Pe scurt, ca să nu ne mai lungim: Mult noroc şi sănătate, la mulţi ani, ţie, bărbate!!

STOP!!!!
Stai...stai...cum "La mulţi ani, ţie, bărbate"?!! Misoginule care sunt!!! Să-mi fie ruşine, că am gândire de peşteră şi desconsider femeia atât de rău, încât nu am introdus-o şi pe dânsa în urare! Merit să fiu "cancelat"! Şi da, "cancelat" chiar este un cuvânt real - deoarece este forma englezească şi mai rafinată a verbului mioritic "a anula". Care, desigur că a fost înlocuit cu termenul din romgleză, pentru că "mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim; altă limbă armoniasă ca ea, nu găsim"! 
Deci: cancelaţi-mă! Sau iertaţi-mi această nefericită scăpare, deoarece voi deveni cel mai feminist om care fiinţează pe această planetă... fiindcă îmi plac femeile! Cu toate subiectele şi cu toate predicatele!
De fapt, nu doar că îmi plac femeile. Le iubesc! Le ador! Mă-nchin la ele - şi dacă nu-mi răspund cu aceeaşi momedă, nu-i nici un bai... nu e-n trend ca femeile să fie bărbătiste şi înţeleg asta! 
În plus, treaba mea de feminist convins este să iubesc tot ce poartă pantofi cu toc şi s-a născut femeie... că-n ziua de azi, dacă nu specifici EXTREM DE CLAR ceea ce vrei să spui, laşi loc de interpretări care nu-şi au locul. Dacă se ofensează careva şi-apoi m-arată cu deştul??

Şi ca să vă demonstrez cât m-am făcut de modern, o să vă arăt următoarea ştire: un segment din autostrada Sibiu - Piteşti va străbate şi munţii, cu ajutorul a două tuneluri care se numesc Daniela şi Alina. 
Foarte bine, mi-am zis! Când vor fi gata minunăţiile astea, probabil că vom merge în pelerinaj la dânsele - aşa cum era de bon-ton să facem şi când s-a deschis pasajul Basarab din Bucureşti, iar toată suflarea omenească s-a urnit să admire splendoarea. Dacă nu s-a mai văzut pod şi pe la noi, ce să-i faci? Doar n-om muri îngrămădiţi... trebuie să rezolvăm situaţia!

Întrebarea de o mie de puncte este alta: "Cum s-au ales numele celor două tuneluri"? 
Dacă ar fi să ghicesc, aş spune că titulatura a fost aleasă pe criterii de feminism! Mai ţineţi minte că atunci când a apărut bancnota de 20 lei, autorităţile vorbeau despre triumful echităţii, pentru că era şi timpul să avem o bancnotă pe care să fie zugrăvită o femeie de succes? 
No...fix aşa cred că a fost şi în cazul tunelurilor! Era timpul ca şi asemenea monumente de arhitectură modernă să fie purtătoare de nume feminine... deoarece aşa este echitabil şi frumos. 

Bineînţeles că oamenii cu suflet rău au şi făcut mişto de situaţie, iar ironii precum "Am pătruns în Daniela cu 100 de km la oră" şi "Am rămas blocat în Alina" au împânzit internetul... dar mie îmi repugnă asemenea comportament. Şi, de fapt, nici nu dau atenţie numelor pe care le poartă străzile pe care merg, pasarelele pe care le urc sau tunelurilor pe care le traversez. La fel cum scopul meu în viaţă nu este să am bancnote cu femei! Ei, aş! 
Eu nu-s cu închinarea la ideologii. Mintea mea e simplă şi mai pragmatică; tot ce ştiu este că este că e bine să am bancnote infinite! Atâta timp cât sunt valabile, sincer... mă doare-n cot dacă pe ele sunt pictate Ecaterina Teodoroiu, Sailor Moon, Schwarzenegger, Tom şi Jerry sau Winnie de puf! 

Dar să revenim la tuneluri şi să depăşim glumele de autobază... mai ales că sunt lucruri mult mai importante în viaţă - cum ar fi să remarcăm faptul că suntem şi noi în rândul lumii.  Şi de fapt, aşa am fost mereu, doar că nu s-a făcut tam-tam cu asta. 
Mai ţineţi minte când utilajele care săpau la tunelurile de metrou din Drumul Taberei au fost botezate Sfânta Varvara şi Sfânta Filofteea? Asta se întâmpla prin 2012, când nici măcar nu se vorbea despre feminism şi reprezentare socială nicăieri pe planetă. Dar a remarcat cineva??? Nuuuu...pentru că atunci nu era moda potrivită! 
Uite, de aceea m-am sucit şi eu: vreau să continui tradiţia inovatoare a acestui popor! Şi ca să fim mai catolici decât papa, propun ca toate obiectivele turistice, toate monumentele din ţară şi toate operele de orice fel să aibă genul feminin, de aici înainte. 

Iar dacă dă Domnul, de la vară vom putea să vizităm, cu toţii, "Sfinxa" din Bucegi (apropo...Bucegii ar trebui să rămână cu denumirea actuală, pentru că sunt ţigări -  care-s de genul feminin: o ţigară, două ţigări). "Peştera Muierii" sună bine... dar munţii "Piatra Craiului" au tentă accentuată de discriminare şi toxicitate masculină. Mă simt total ofensat de neobrăzarea înaintaşilor noştri... De ce nu au botezat munţii ăia "Piatra Crăiesei"? De ce? De ce? Le pica năravul?
Iar "Arcul de Triumf" de ce să nu se numească, de aici înainte, "ARCA DE TRIUMF"? Răspuns: Pentru că "arc" este de genul neutru, care este şi mai în tendinţe! D-aia! Însă, "Babele" din Bucegi ar putea fi redenumite "Doamnele la a treia tinereţe"...că e total nepoliticos să îi spui "babă" unei reprezentante a sexului frumos. Şi mai ales, dovedeşti o uriaşă îngustime a minţii, dacă descrii persoane pe baza unui singur atribut fizic. Păi ce facem aici, bullying? (HUUUUOOOOO!!!! Jos Guvernul!) 
Pe aceeaşi logică, mall-ul "Cocor" din Bucureşti, ar trebui să fie denumit  mall-ul "Cocoara", "Castelul Peleş" să fie "Castelul Peleşa", "Muzeul Ţăranului Român" să fie "Muzeul Femeii Tradiţionale din România" (c-apoi "ţărancă" sună a jignire), iar "Transfăgărăşanul" să devină "Transfărăşana".  

Să bem pentru asta! 
La mulţi ani, încă o dată...să trăim şi să-nflorim, să citim şi să ne cultivăm! Nu de alta, dar tocmai ce a trecut Ziua Naţională a Culturii şi ziua în care s-a născut Mihai Eminescu, poetul nostru naţional. Sau pe vorba nouă, ziua Mihaelei Emineasca, poeta noastră naţională - care a scris poezii ("Luceafăra", "Codro, codruţo", "Fiind fetiţă, păduri cutreieram", "Pe lângă ploapele fără soţii"), dar şi proză ("Sărmana Dionisa", "Fata-Frumoasă din lacrimă", "Genia pustie").   
De ce nu ar putea fi şi aşa ceva...c-apoi nebunia nu are limite!

Aşa că, zic să încheiem apoteotic, cu o altă frumuseţe naţională. Frumuseţe de melodie, desigur:


[Elena Gheorghe - Eminescu]

duminică, 31 decembrie 2023

Bilanţ de final (de an)

Na, c-a trecut şi Crăciunul! Am fost mai buni, am dăruit şi am zâmbit... dar acu' e timpul să revenim la vechile obişnuinţe - c-apoi obişnuinţa e a doua natură a omului. Şi oricât am spune că de mâine sau de săptămâna viitoare vom fi altfel, orice schimbare e temporară şi de faţadă, pentru că suntem ceea ce suntem. 

Deci...să fim! 
Şi mai ales, să fim gata de bairam şi-o altă paranghelie, că vine revelionul peste noi...  Iar dacă nici acum nu-i rost de mare petrecere, atunci când?? Vorba 'ceea: "pentru a face ceva, nu există nici un timp mai potrivit decât prezentul". Concluzie: PETRECEREEEE!!!!
Da' până la miezul nopţii mai este; şi cum numele lunii ianuarie este inspirat de Ianus, zeul roman al uşilor, al alegerilor, al începuturilor şi al sfârşiturilor, propun să fructificăm vechea tradiţie a bilanţului de la final de an şi să analizăm cu ce am rămas din anul 2023... ca să privim, încrezători, spre noul an.



No... na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o!
Toată lumea face bilanţul anual al propriei activităţi şi bifează pe listă obiectivele îndeplinite sau scopurile atinse. Unii se laudă cu caii lor, alţii cu căruţele lor; unii vorbesc despre călătoriile lor, alţii se mândresc cu multitudinea de cărţi citite. Unii îşi fac un top al celor mai bune filme pe care le-au vizionat anul acesta, alţii trec în revistă successssss...urile :D pe care le-au marcat de-a lungul anului. "Câte bordee, atâtea obicee"...ce să zic? 
Problema mea e că nu ştiu ce bilanţ să fac! N-am influensărit pe nimeni; de fapt, n-am fost în stare să mă schimb pe mine, d-apoi să-i mai modific pe alţii! Nu am doborât recorduri de lectură, nu m-am plimbat prin colţuri exotice de planetă şi nici măcar nu am depăşit vreun record local, infinit de mic. Ca să fiu brutal de sincer, habar nu am unde a fugit şi anul acesta, că n-am apucat să fac mai nimic! 

Mda.. şi tocmai pentru că nu am ceva interesant de povestit, m-am gândit să-mi fac o listă cu lucrurile pe care nu le-am făcut (nici anul acesta)...dar, de care sper să mă achit la anul. Spre exemplu:

- Nu am ajutat suficient. 
Ori de câte ori mă simţeam mărinimos, ofeream doar câte-o unghie de ajutor. Insignifiant, putem spune... Dar, de la anul, poate reuşesc să dau măcar un deget de sprijin. Şi pe termen mediu şi lung, dacă lucrurile merg bine şi studiez cu atenţie cărţile de auto-dezvoltare potrivite, poate 'oi ajunge să întind, cu toată inima şi-o mână de ajutor. Sper. 
Adică, na... omul are dreptul să viseze, nu-i aşa? 

- Nu am învăţaţ tot ce trebuia din situaţiile prin care am trecut. 
O fi ceva nativ, pentru că am un mare defect: prind greu şi uit repede. Aşa că nu se lipeşte de mine nici o experienţă şi constat, cu uimire, că încă fac greşeli pe care le făceam şi acum douăzeci de ani. De ce? Probabil că de rapid ce sunt... şi ori de câte ori mă urmăreşte inteligenţa, eu fug mai tare decât ea. Şi uite aşa, mă comport fix la fel, aşteptând mereu un rezultat diferit. 
Dar de la anul...s-a isprăvit! Mă întorc la 360 de grade şi voi fi un alt om! Unul nou şi de nerecunoscut!
Asta-mi doresc! Să fiu atât de schimbat, încât să nu mă mai recunosc nici măcar eu, atunci când mă voi uita în oglindă!
Pentru început, am zis să mă blonzesc la păr cu apă oxigenată, că mă ajunge senectutea şi cam albesc. Apoi, mă gândeam să-mi las barbă în carouri şi să încep să port ochelari de soare triunghiulari. Şi-apoi...mai vedem: mi-oi schimba şosetele, iar de-o fi chiar musai, poate fac vreo schimbare totală şi-mi iau şi tricoulcel roz, cu Sailor Moon! (că mi-l doresc de când eram copil şi mă uitam la desenele cu dânsa. O cântare! Mai ales când se transforma: "PUTEREA PRISMEI LUNATICE... MACHIAJ!!!" / "Moon Prism Poawer, Make Up")  :D
DA!!!! De la anul, voi fi altfel! CU SIGURANŢĂ!

- Nu am fost prezent în prezent. 
Desigur că picioarele ajungeau unde era necesar... dar capul era plecat, nenică! Am o minte foarte împrăştiată şi una-două, mă fură peisajul; aşa că, în loc să mă fi concentrat pe ceea ce trăiam, pedalam cu nebunie spre frumuseţile romanţioase din trecut (care, fie vorba între noi, n-au fost chiar atât de mirifice pe cât vreau să mi le amintesc) sau mă rătăceam printre meandrele iluzorii ale viitorului. Sunt cu mintea peste tot, dar numai acolo unde trebuie să fiu, nu-s!

De la anul, sper ca percepţia mea de viaţă să se schimbe. Am auzit că aduc nişte percepţii noi la magazin şi o să-mi iau şi eu vreo două sau trei, ca să am de rezervă! Neapărat! 

- Şi, poate, cel mai mare eşec dintre toate este că nu am reuşit să chem şi eu televiziunea, ca să mă filmeze când dau moneda de-un ban unui sărman. Păi dacă nu se vede determinarea care mă împinge să-mi sacrific confortul personal pentru a dărui celor mai puţin norocoşi măcar o secundă de bucurie, ce-am rezolvat? Dacă nu apar pe imagini cu încetinitorul, tristeţea de pe chipul neajutoratului, hotărârea din ochii mei de a face un bine, nedumerirea şi apoi lumina care cuprinde chipul sărmanului când vede că şi el contează pentru cei din jur, la ce mă mai apuc să fac milostenii? 
Vreau să se difuzeze reportaje despre acest eveniment, vreau să ajung vedetă mondială! Să fiu adulat, să mi se construiască edificii memoriale şi să devin un simbol clasic încă din timpul vieţii! Vreau să fiu de-o seamă cu înţelepţii antici; să se numească oraşe după mine şi chiar şi-un mic continent, că nu strică! 
... şi totul de la un bănuţ! 

Ce, nu se poate? Cu P.R.-ul potrivit, azi ajungi vedetă din orice nimic! Trebuie, doar, să crezi în visul tău!

Dar pân' ajung eu mare, plec la colindat - că vreau să strâng nişte bani la puşculiţă. Totuşi, trebuie să mă gândesc şi cu ce, pentru că plugul nu-l găsesc, buhai nu am, ceata de tovarăşi ia-o de unde nu-i, grâul mi s-a pălit în caserolă, iar capră... nu am de unde să fac rost. 
GATA, ŞTIU!!! Mă duc cu sorcova! Voi găsi o creangă de brad pe care să o împodobesc şi să sorcovesc cu ea! DA! Aşa voi face! :)

Hai, la mulţi ani!

Sorcova, vesela, 
Să trăiţi, să înfloriţi, 
Ca un măr, ca un păr, ca un fir de trandafir! 
Ca merii, ca perii, în mijlocul verii!
Ca viţa de vie, la Sfânta Mărie!
Tare ca piatra, iute ca săgeata,
Tare ca fierul, iute ca oţelul, 
Vacile lăptoase, oile lânoase,
Porcii unsuroşi, copii sănătoşi!
Câte cuie sunt pe casă, atâția galbeni pe masă!
LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI,
SĂ TRĂIŢI, SĂ NE DAŢI BANI!



 [Sandra N - Suflet  de dac]

duminică, 24 decembrie 2023

E timpul să... (partea a doua)

Vin...săr-bă-torile, 
Viiiin... săr-bă-torile, viiin...
Venim cu iarna, e ca-n poveşti!
E minunat, e timpul să dăruieşti!
"Sărbători fericite"! - Coca Cola vă urează...

Vin sărbătorile, fraţilor! VIN!!!
Şi ce este mai bun decât vinul? Vin ŞI sărbători, exact ce mi-am dorit! Şi-n plus, iar e timpul să fiu mai bun - poate-mi mai spăl şi eu din păcate, că de! Încă n-am renunţat la o viaţă de succes... măcar pe lumea ailaltă, că aici m-am lămurit cu stă treaba!

Deşi... era cât pe ce să ratez spiritul sărbătorilor de anul acesta. Serios, nu vă mint!
Am fost busy în ultima vreme; aşadar, se-nţelege că n-am mai avut timp de televizor - iar fără reclama Coca Cola şi fără "Singur acasă", ce spirit de Crăciun să mai simt? N-am prins nici măcar "Greu de ucis"... iar fără reclame şi filme de sezon, de unde să ştiu eu că e timpul să iubesc şi să dăruiesc? 
Noroc că la barza chioară, Dumnezeu îi face cuib - şi dacă nu m-ar fi asaltat nişte cerşet... ăăă...colindători îmbrăcaţi în Moş Crăciun (şi care cărau după ei un casetofon portabil în care cânta Hruşcă despre ler), rămâneam blocat în autismul meu interior şi mă lua 2024 direct din pijamale! Da' la vederea Moşilor, m-a plesnit revelaţia că vin sărbătorile! Vin!
"EXACT LA TIMP" - îmi zic. Nu ştiu dacă Universul, prin vocea subconştientului, încerca să-mi transmită vreun mesaj, dar de ceva vreme, chiar simţeam nevoia să dăruiesc ceva şi mă întrebam de ce aş face asta. Că nici să-mi dau frâu liber nevoii nu puteam; fără să-mi spună cineva cum trebuie să fiu şi ce trebuie să fac, eu de unde să ştiu ce se aşteaptă de la mine? C-apoi, vorba aia: "când eşti în Roma, faci ca romanii"! - şi nu poţi să dăruieşti când îşi vine pe chelie, că bate la ochi! Mintenaş te pomeneşti cu vreo vizită de la ANAF, să te întrebe de sănătate şi de unde ai tu atâtea pomeni de oferit... ceea ce nu e bine deloc! De aceea zic: Dăruieşti când se dăruieşte, nu când ai chef!

Până la urmă, ce să ne mai stresăm cu atâtea dăruiri? Nu-s destule campanii de la fel de fel de firme care te roagă să le cumperi produsele, ca să poţi direcţiona câte un leu pentru amărâţi? Este scenariul cel mai câştigător: bifezi c-ai făcut fapte bune, firma se bucură că-şi vinde marfa, angajaţii ei au de muncă şi au de unde să-şi ia salariul, amărâţii îşi primesc leul de pomană, Statul îşi încasează impozitele pe activitatea firmei şi toată lumea e fericită!
Da' dacă te apuci să umbli cu bocceaua pe la curţi de sărmani...se duce ţara de râpă! Periclitezi siguranţa naţională şi ai şanse să intri la răcoare pentru fapte de terorism! 
Ce-s feţele astea? Nu mă credeţi? Păi explic acuşica: dacă nu cumpărăm cât mai mult, ce activitate are firma? Iar dacă ea nu scoate profit, dă angajaţii afară şi rămân oamenii muritori de foame; Statul nu are ce să încaseze, economia intră în colaps şi ne luăm adio de la un trai pe vătrai! 
Morala este că nu trebuie să ne mai zgârcim! 

Măcar acum, de sărbători...haideţi să haidem şi să cumpărăm de toate, ca să facem o faptă bună - fără stres şi fără pagubă! Haideţi SĂ FIM mai buni şi să ne gândim şi la aproapele nostru! Ce ne costă un singur click de pe card? Sunt zeci...nu! SUTE de antrenori personali, coacheri de succes şi influenceri care ne învaţă cât e de important "să fim", nu "să avem"! (Mai ales dacă le facem trafic pe conturi...ca noi să fim şi ei să aibă!)
Măcar acum, de Crăciun. "De Crăciun...fii mai buuunn...fii ADEVĂRAT...spune DA, nu spune NU, la Tuborg Christmas Brew"! 


Apropo de asta...
Tot în spiritul adevărului, psihologii recomandă că este timpul ca părinţii să renunţe la minciuna strufantă despre existenţa lui Moş Crăciun - o minciună care poate traumatiza iremediabil psihicul fragil al copilului. Serios, acuma! Îşi dă cineva seama cum se năruie întreaga lumea interioară a micuţului, când aude că părinţii îi pun cadouri sub brad - şi nu Moşul care ascultă pe la uşi, să verifice dacă puradelul a fost cuminte? Chiar vreţi să ne damblagim copiii pe viaţă? În halul acesta am ajuns, să-i stricăm de mici şi să le răpim şansa de a se strica singuri, pe parcursul vieţii? 


Păi...în loc să îi educăm despre viaţă pur şi simplu sau să le explicăm cum stă treaba cu sutele de mii de genuri, ca să le amplificăm toleranţa şi stima pentru viaţă, noi ne batem joc de ei?? HUUUUOOOOO!!!!! 
 
Desigur că alţi psihologi dovedesc că Moş Crăciun face parte din categoria minciunilor albe, care sunt bune - spre deosebire de minciunile negre, care nu sunt bune; au picioare scurte şi ies la suprafaţă ca untdelemnul.
Astfel că, minciuna Moşului - spun cercetătorii - i-ar ajuta pe copii să crească spiritual, să descopere empatia şi să îşi dezvolte plăcerea de a dărui. Ceea ce, aşa o fi.
Cert e că dacă eşti părinte care îşi creşte odrasla în ton cu ultimile răcnete ştiinţifice, te blochezi - şi pe drept cuvânt, dacă şi Moşul a devenit subiect de îmbârligătură şi contradicţie socială! Iar dacă nu ştii ce să faci şi tot aştepţi un sfat corect şi sigur, ghinion! Până la urmă, se pare că tot pe propria judecată trebuie să ne bazăm - ca să ştim ce să alegem! Şi indiferent de alegerea făcută, oricum e bine...

Nu te mai condamnă nimeni chiar şi dacă alegi să-ţi iei lumea-n cap şi să-ţi bagi picioarele în tot şi-n toate! De fapt, ai şi motivaţie ştiinţifică să faci asta - pentru că susţii o altă viziune proaspăt descoperită. Adepţii acesteia au inventat teoria "Holiday Regression" - care spune, pe scurt, că "sărbătorile de iarnă aduc anxietate şi stres". Ce atâtea cadouri,  pregătire, şi timp petrecut în familie, când părinţii şi prietenii te critică tot timpul? "Nu ai pus căciula"! "Iar fumezi"? "Cine e ea"? "Te însori cu un bărbat"? Pfffff... traume, traume...traume la tot pasul!!!
 Ia să stea fiecare la casa lui şi să-şi vadă de propria viaţă! Gata! Petreci la club, de capul tău şi scapi de stres, tulburări afective, boli organice şi tot felul de îndoctrinări nocive! 

E Crăciunul, ziua Naşterii Domnului - o sărbătoare  dedicată familiei, când E TIMPUL să iubim, să dăruim, să fim mai buni, să-l primim pe Hristos la masă şi în gând şi... să stăm liniştiţi şi singuri la casele noastre, că oricum suntem magici şi nu avem nevoie de stres şi anxietăţi. Important e să fie cele cuvenite pe masă, să curgă băutura şi să meargă muzica. Nu d-aia e sărbătoare? Mall-urile să fie pline, cluburile la fel... c-apoi p-acolo nu loveşte regresia de sărbători şi nu te critică nimeni, atâta timp cât faci consumaţie. Şi faci, că doar nu munceşti pe surcele! Iar dacă nu e distracţie nici acum, apăi când să mai fie?

Să bem pentru asta!!!
Şi să avem cu toţii sărbători liniştite, pline de bucurie şi speranţa într-o viaţă interioară mai bună. Să fim sănătoşi şi cu familia aproape... c-apoi, chiar nu pot achesa la regresiile astea moderne.

Hai, la mulţi ani şi-un cântec vesel să cântăm:

 

  [Colinde de Crăciun Tralala - Astăzi s-a născut Hristos]