Aniversări

Cu riscul de a mă repeta, am onoarea de a vă ura, din toată inima, un foarte călduros "Ziua de azi, la mulţi ani"!

...Pentru că astăzi este o zi foarte specială: 7.07.2023, adică 7.7.2+2+3= 7 - o zi magică, cu multe conotaţii de sfinţenie accentuată şi prea deosebită. Gândiţi-vă că 7 este o cifră sfântă, iar acum avem o tripletă de 7, 3 fiind o altă cifră sfântă. Deci, e clar: stă magia pe noi ca fânul pe căpiţă. În plus, omul are două mâini, două picioare, două urechi şi un nas - adică tot 7! Şi dacă nu v-aţi convins, iată încă o dovadă: avem zece degete la mâini, zece degete la picioare şi un cap, deci 21. Iar 21 este egal cu 7x3, adică avem de-a face, din nou, cu două cifre sfinte. 

Bun, bun...dar ce facem în continuare? Nimic mai simplu: La ora 7 şi 77 de minute şi 77 de secunde şi 77 de zecimi de secundă şi 77 de sutimi de secundă şi 77 de miimi de secundă, când toate porţile energetice ale Universului se deschid, trebuie să ne putem 777 de dorinţe speciale...pentru că în bunăvoinţa sa, Universul va conspira la realizarea lor. Instant şi fără alte dureri de cap!

Tot astăzi, mai marcăm o altă zi foarte specială: Ziua Mondială a Ciocolatei. Ura!!!! La mulţi ani!!! 

Despre ciocolată se spune că a fost inventată din întâmplare, într-o zi din an - pe când cineva a vrut să gătească ceva şi a ieşit altceva. Oamenii, ademeniţi de mirosul apetisant (şi de-o bombă sexy care făcea P.R. la intrarea în prăvălie) au gustat. Au apreciat şi uite aşa s-a născut isteria. 

Astăzi, ciocolata este o parte integrantă din viaţa oricărui om - cel puţin a mea, cu siguranţă. Fără ciocolată, viaţa e pustiu. De fapt, sunt convins că, într-o viaţă anterioară, eu am fost ciocolată cu alune. Suflet pereche o exista, n-o exista pe lumea asta...dar dacă într-o zi nu există ciocolată, s-a făcut gaura-n cer! 

Iar asta nu este doar părerea mea... Studiile mai recente ale cercetătorilor britanici au arătat că "70% dintre oameni  şi-ar dezvălui parolele în schimbul unei tablete de ciocolată". INCREDIBIL! NU POT SĂ CRED AŞA CEVA!!!

Deşi... Tot cercetătorii britanici au demonstrat că oamenii cu ochi albaştri văd mai bine decât cei orbi iar femeile blonde au mai multe şanse să rămână gravide decât bărbaţii - ceea ce este adevărul adevărat; deci cum să nu te încrezi în ştiinţă? 

Şi pentru că în ultima lună m-am lenevit foarte tare şi am lăsat să treacă un duium de sărbători fără să le bag în seamă, vă spun cu mâna pe suflet: "La mulţi ani, pentru tot ce a fost! Fie ca solstiţiul de vară să vă aducă multe sănătăţuri! Luna plină să vă trimită vise senine şi fericire, la mulţi ani, să trăiţi! Şi nu în ultimul rând, Ziua Naţională a Mamei Americi să vă ocrotescă şi să vă ofere petarde de bucurii, fanfare de împliniri şi steguleţe americane cu tot ce vă doriţi! God bless America, slava Ucraina, Huuuuooooo Putin"! Aş zice ceva şi de România, dar preşedinţii noştri nu termină discursurile cu vreo urare pentru popor...aşa că nu ştiu ce să zic. 

Dar nu cuvintele sunt importante...ci banii! 

Iar în mărinimia sa, Statul nostru nu ne îmbrobodeşte cu vorbe, ci ne răsplăteşte financiar - prin scutiri de taxe, bonificaţii şi alte sporuri. De exemplu, conform unui breaking news, unii bugetari din judeţul Neamţ vor primi spor de hemoroizi, pentru că stau mult pe scaun. 

Cum? Stai aşa....CUM???

DISCRIMINARE!!!! HUOOOOO!!!! Dar de ce doar UNII bugetari din Neamţ să beneficieze de astfel de spor? Şi de ce doar din Neamţ? Ceilalţi funcţionari de prin alte judeţe nu stau tot pe scaun? Sau lucrează din picioare?! Foarte bine, atunci să primească spor de vergeturi! Păi nu-i aşa?? Toată lumea ştie că statul jos îţi dă hemoroizi şi statul în picioare îţi dă vergeturi. Atunci, tot Statul să dea sporuri! Cum să fii pentru unii mumă şi pentru alţii ciumă? Nu suntem copiii aceluiaşi Stat? HUUUOOOOO!!!!  

Cei care lucrează la privat nu sunt şi ei cetăţeni cu drepturi egale cu bugetarii? Oare ei nu funcţionăresc şi multinaţionălesc tot de pe scaun? Cam da! Deci...să vină banii!!! Bam-Bam-Bam!

Şi până la urmă, ce trebuie să faci ca să primeşti acest spor? De la ce limită de timp se pune că statul pe scaun provoacă hemorizi? Dacă stai o oră pe scaun şi faci zece minute pauză de ridicat în capul oaselor este bine, dar dacă stai o oră şi un minut pe scaun şi faci zece minute pauză de ridicat...nu mai este bine? Cine stă să cronometreze toate chestiile astea? Intră în atribuţiile angajatului să pornească şi să oprească cronometrul - cum fac ăia pe la şah? Sau vine personal nou pentru trebuşoara asta, ca nu cumva să fure vreun angajat la pontarea timpului petrecut în şezut?

De asemenea, timpul de stat pe wc se socoteşte?? C-apoi poziţia este aceeaşi iar femeile sunt avantajate de natură. În spiritul egalităţii de şanse, bărbaţii nu trebuie să fie despăgubiţi, cumva? 

Eu aşa zic. Şi dacă ar fi un cap mai limpede în guvern, despăgubirile sus-numite s-ar face în ciocolată... pentru ca 70% dintre ei să îşi dezvăluie parolele conturilor bancare şi de socializare. Dintr-o lovitură, eliminăm hackereala (pentru că nu ai ce sparge, dacă parolele sunt la liber), cresc veniturile avocaţilor (c-apoi câte cupluri se vor despărţi, nici nu vreau să mă gândesc!) şi femeile vor întineri cu 10 ani. De ce? Simplu: pentru că în urma unui studiu, cercetătorii britanici au stabilit că femeile divorţate întineresc cu zece ani...

Perfect! Să bem pentru asta!!! Şi mai multă ciocolată să mâncăm, că e zi de sărbătoare şi trebuie să marcăm momentul aşa cum se cuvine: mâncare fudulie, băutură temelie, muzică, dans şi voie bună!

[Elena Gheorghe & Theo Rose - Lele Dorule]

Pauză publicitară

Zilele trecute, am plecat într-o mică plimbare prin împrejurimi... şi cum mergeam eu, fain frumos, cu ochii împrăştiaţi pe toţi pereţii, numai ce-mi cade privirea pe ditamai panoul publicitar... pe care scria cu litere de-o şchioapă: "Găzarul". 

Bine, ca să fiu cinstit, eu nu am citit de prima dată aşa. Iniţial, când am dat de minunata reclamă, creierul meu a mai adăugat un "o"... probabil pentru a cinsti învăţămintele fostului preşedinte Băsescu. C-apoi, în cele din urmă, dânsul cu D mare este un om direct, care a spus lucrurilor pe nume - şi aşa au intrat în limbajul clasic modern apelative de mare valoare stilistică, precum "ţigancă împuţită" şi "gă*zar" cu "o". 

Ăsta-i, dom'le, bărbat adevărat! Bate cu pumnul în masă şi spune ce gândeşte - nu stă să apuce rahatul de partea cea mai curată, ca să nu supere pe unul şi pe altul! Ce să mai umblăm cu fofârlica?

Predecesorul său, preşedintele Ion Iliescu, era lucru slab: te învăluia în meandrele concretului, te îmblânzea cu un "măi dragă" bine plasat - şi dacă îl enervai prea tare, îţi trântea un "măi animalule", de-ţi mergeau fulgii! 

Subţire... dar bine că am evoluat! 

Şi-apoi, după anii în care am fost îndemnaţi să trăim bine, a venit vremea "României educate" - proiect iniţiat de preşedintele Iohannis, în cadrul căruia a fost lansată vestita plăcuţă suedeză şi *uia a fost legiferată la nivel naţional. 

Demersul a avut un succes răsunator şi educaţia a luat avânt - drept urmare, după ce moda telefoanelor inteligente s-a banalizat, după ce fiecare român şi-a achiziţionat săpunieră inteligentă, burete de vase inteligent, pernă cu memorie şi hârtie igienică inteligentă, în sfârşit am atins o nouă culme de dezvoltare socială: au apărut papucii de curte inteligenţi, ce vin în ajutorul persoanelor care încurcă stânga cu dreapta.

Tot ce trebuie să faci este să îi porţi şi brusc, "dreapta şi cealaltă dreapta" sau "stânga şi cealaltă stânga" vor fi de domeniul trecutului! De ce? Simplu: în realizarea acestor minunaţi papuci de curte s-a folosit o tehnologie inovatoare, de ultim moment - şi papucul stâng este colorat cu roşu, iar papucul drept este colorat cu albastru! Mai au şi nişte litere diferite pe ei... dar într-o lume atât de inteligentă, chiar îţi mai oboseşti ochii pentru a citi ce mai scrie peste tot, când avem asistenţi virtuali care pot citi în locul nostru??? Inteligenţa este la un click distanţă, nu mai trebuie să o purtăm cu noi, în propriul cap!

Testimponiale:

1. Doamnă cu coc şi sacou cu cristale swarovski: 

"Eram foarte stresată şi obosită, aşa că încurcam frecvent direcţiile şi nu mă mai puteam orienta corect. O vreme, purtam ceas la mână - că ăsta se ţine doar pe stânga - dar de când a început să se poarte şi pe cealaltăî mână, mai rău mă încurca! Trăiam un calvar, ajunsesem de râsul tuturor şi nimeni nu înţelegea că plec atât de obosită de la job, încât pur şi simplu nu mai am energie să mai deosebesc stânga de cealaltă stângă. 

Dar de când am descoperit papucii inovativi de la supermarket, viaţa mea s-a schimbat complect! Acum ştiu că stânga e pe roşu - roşu cum e inima, care e pe jumătatea stângă a corpului - înţelegeţi? Iar dreapta e pe albastru, pentru că am ochii albaştrii - cu doi "i", pentru că am doi ochii.

Mulţumesc universului care mi-a scos în cale aceste minunate încălţări"!

2. Domn cu bermude şi maiou cu pokemoni: 

"Am făcut scoala vieţii, care-o face toţi băeţii. Nu mi-a plăcut să învăţ prea multe, că în era tehnologiei, nu-i nevoie să mai reţii toate prostiile! Nici la Bac nu m-am dus; eram în Spania, la căpşuni. Am făcut bani şi i-am pus deoparte iar acum sunt cineva! Am mulţi duşmani care tânjesc la valoarea mea, dar cu foştii colegi de şcoală am rămas pretenaşi. Chiar dacă unii dintre ei au fost şi la facultate, acum lucrează la fast-food şi când mai trec să-mi iau haleală, le las şi lor un tips de-o bere - şi ce se mai bucură, sărakii!

Sunt fericit total, da' am şi eu o durere cea mai mare: când mi-e lumea mai dragă şi mă grăbesc mai tare, îmi iau papucii pe invers şi mă împiedic în ei! Nu e bine, boss.

Dar de când am descoperit noii papuci de la supermarket, viaţa mea şi-a recăpătat strălucirea! Port brăţări roşii pe o mână şi albastre pe cealaltă, iar acum nu trebuie decât să îmi potrivesc papucii cu mâinile: roşu pe roşu, albastru pe albastru!  Vorba aia: Cap să ai, că minte are alţii şi găseşte soluţii la toate!

Mulţumesc designerilor care s-au gândit şi la oameni mai amărâţi şi mi-au uşurat existenţa! 

Vorba lu' I. Kant: şmecherie, frate! Sigur a zis şi el, măcar o dată-n viaţă, cuvintele astea - deci l-am citat"!  

3. Doamna cu ochelari şi cizme de damă: 

"Bună ziua şi bună să vă fie inima! Eu mă intitulez pe persoană fizică Alexandrina Vincenţiana Aurelia Papadopolus a III-a, dar vecinii îmi spun Popeasca de la 3. Naşterea mea, un eveniment inefabil în viaţa socială pre-decembristă, a fost primită cu o incomensurabilă bucurie de către tatăl meu, care nu poate avea copii. De mică am fost un geniu - dacă-mi permiteţi să mă auto-descriu în acest mod - şi ştiam să citesc înainte de a vorbi. În prezent studiez telepatia, hipnoza şi în paralel, cânt la pian. A! Era să uit... îmi place să mă exprim elevat. În definitiv, cu toţii spunem aceleaşi lucruri, însă diferenţa dintre un om de rând şi un intelectual o face exprimarea.

Mie-mi place să fiu inteligentă, iar exprimarea îmi este pe măsura înălţimii intelectuale. Însă asta agasează pe cei din jur şi mă condamnă când mai rog pe cineva să-mi transporte şi mie plasa de la babord, că-s bătrână şi membrele inferioare sunt supuse unor stimuli exteriori, care-mi provoacă durere de nedescris. Dar oamenii sunt răi... mă cred arogantă şi îmi adresează cuvinte cu un pronunţaţ caracter licenţios. Aceste cuvinte inoportune nu-mi sunt deloc pe plac şi mi se par chiar dizgraţioase, de aceea am renunţat la lume şi m-am închis în mine. Mă chinuie solitudinea şi mă simt îngrozitor.

Dar de când am descoperit noii papuci de supermarket, viaţa mea socială a prins din nou aripi. Plec la cumpărături şi mă încalţ cu ei...iar dacă am nevoie de ajutor, spun: Mă puteţi ajuta cu sacoşa de partea cu papucul albastru? Desigur, partea aceea se numeşte tribord şi este semnalizată prin culoarea verde, dar am învăţat să accept limitările celor din jur şi că nu le pot schimba eu. E bun şi albastru.

Mulţumesc chinezilor care au avut ideea genială care a condus la confecţionarea acestor papuci revoluţionari"!

4. Băieţel tuns bros şi cu acadea în mână: 

"Săr'na!!! Io sunt mic, sunt un mucos şi-mi iau papucii pe dos. Cam încurc stânga cu dreapta, iar mama-mi zice să-i schimb şi io nu ştiu cum. Apoi se enervează şi ţipă la mine. 

Dar de când mi-a cumpărat noii papuci de la supermarchet, viaţa mi s-a schimbat total! Ăăăă... Am zis bine?

Mama nu mă mai ceartă; doar îmi zice să mut roşu în piciorul celălalt - şi râde când o întreb ce fac cu papucul albastru. 

Mai îmi iau o pereche, că am bani la puşculiţă. P-ăştia i-am rupt la fotbal". 

Doamnelor şi domnilor, acestea sunt doar câteva mărturii ale unor clienţi mulţumiţi!

Nu ezitaţi! Profitaţi de oferta noastră! Sunaţi acum la numărul de telefon pe care vi-l transmitem subliminal şi nu veţi regreta! Azi şi numai azi veţi beneficia de super-oferta noastră de sărbători: plătiţi un papuc şi pe celălalt îl primiţi total gratuit! 

În plus, primii o sută de clienţi primesc o ofertă de zile mari: transport gratuit şi un cadou surpriză şi gratuit! O minunată pilă de unghii gratuite şi o pereche de şosete cu strasuri gratuite, potrivite pentru orice ocazie!

Sunaţi acum, nu ezitaţi şi veţi beneficia de oferta noastră foarte gratuită!!

În încheiere, dorim să dedicăm o melodie de suflet celor cu inima sensibilă: 

[Smiley - Aia e]

Hakuna matata!

Ziua de azi, la mulţi ani! - că iar e mare sărbătoare: aniversăm copilul şi "copilăria copilului universal" (vorba lui Călinescu; dar nu Floriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiinnnn CĂ-LI-NES-CUUUUUUU... ci mai puţin cunoscutul George Călinescu, fără aplauze furtunoase şi bătăi de tobe). 

Prin urmare, ca să marcăm momentul festiv, haideţi să lăsăm necazurile deoparte şi să ne bucurăm; să râdem şi să ne veselim... c-apoi cel mai tare mă enervează necesitatea asta socială de a fi mereu sobri şi meditativi, ca să avem imaginea unor oameni serioşi. Cică dă bine la public atitudinea asta şi aragem mai mult succes decât atunci când suntem hliziţi. 

Numai că eu nu mă prea înscriu în trendurile astea - şi-n plus, din când în când, mai dau şi-n mintea copiilor. Aşa că stau strâmb, ca să gândesc drept (mai ales când mi se pune câte-un junghi specific senectuţii) şi încep să am nedumeriri existenţiale:  

 1. Cântecul "Alunelu', alunelu', hai la joc" ne îndeamnă să invităm la dans pe-a lu' Nelu. Bun... Dar ştie cineva dacă nea' Nelu, ăsta, are fată sau băiat? C-apoi mă simt generos şi i-aş oferi o masă la restaurant, ca să am companie când îmi beau şampania cu foiţă de aur - atât că nu-s adeptul normalităţilor multiple şi nu vreau să mă trezesc că la întâlnire vine o ea care se crede băeat de cartier, un el cu pretenţii de duduie sexy sau cineva care nu s-a hotărât, încă, ce hram poartă. 

2. Nu beau cafea, dar cafeneaua aceasta mi-a atras atenţia:

În primul rând, nu înţeleg ce origine are cafeaua şi nu că mă interesează, dar m-ar interesa. E ca şi cum în c.v., la secţiunea "naţionalitate" aş scrie că sunt de naţionalitate. În principiu, cetăţean (european şi cu drepturi, logic!).

 Apoi, vine următoare întrebare: pe locul cui se execută râşnirea cafelei? Nu al meu, că nu mă duc pe-acolo; dar al cui? 

3. Ocazional, mă chinuie nevoia de senzaţional şi vreau să mă şi deştept, în acelaşi timp  - aşa că mă uit la ştiri, ca să aflu ce se mai întâmplă prin mediul înconjurător. De exemplu, joia trecută am auzit că prin nu ştiu ce oraş ar fi apărut un criminal în serie. Ghinion, ce să zic? Deşi, se putea şi mai rău: un criminal în paralel era mult mai periculos.

4. Zilele trecute m-am întâlnit cu niste prieteni şi i-am aşteptat într-un refugiu, pe marginea şoselei. Adică, am fost refugiat? Perfect! Unde-mi sunt banii de la UE, care mi se cuvin? 

5. Nu mă consider vreun rebel şi, de obicei, mă împac bine cu regulile. Însă, sunt situaţii când nu am habar cum să le respect, chiar dacă îmi doresc asta. Şi ca să ies basma curată, cer sfaturi prin sat - pe sistem "veniţi de-mi daţi lumină"! C-apoi şi inteligenţa mea e limitată, sărmana!

Spre exemplu:

Cum respect marcajele, în situaţia de mai sus? Cobor urcând sau urc coborând? Săgeţile nu mă ajută şi nu ştiu ce să fac! Help! Help!  

Deşi... stai, că-s prost! Astea-s scări de făcut şpagatul! Cred că aici se antrena Van Damme, până să joace în filme...şi atunci, tot nu înţeleg: de ce nu s-a amenajat locul respectiv? Nu merită şi omul ăsta o statuetă, un buchet de flori, ceva care să ne anunţe că a trecut pe acolo?

Pfffff!!! D-aia suntem unde suntem... nu ştim să apreciem ceea ce avem! 

Momentan atât - că nu mi-am propus să rezolv toate misterele omenirii într-o singură zi. Vorba aia: nici Roma n-a fost construită într-o după-amiază!

Încă o dată, la mulţi ani, copii şi numai bine! 

Mi-aş ura şi tradiţionalul "La mulţi ani copilului din mine" - dar ultima dată când am verificat, nu eram gravid. De fapt, m-am cântărit chiar în dimineaţa aceasta şi am aceeaşi greutate pe care o am de cincisprezece ani... deci pică şi şansa unei sarcini nedescoperite.

Şi nu mai zic ce-am zis c-aş zice, ca să nu simtă cineva minţit. Corect?

Şi-acum, hai să bem şi să înceapă petrecerea!!! - c-apoi e Ziua Copilului pe mapamond, dar prin Japonia e Ziua Bărbatului, iar eu funcţionez după ora lor!

Aşa că, să curgă distracţia la liber, pentru mari şi pentru mici - neapărat cu muştar, că micii cu ketchup nu alunecă pe gât aşa cum trebuie. 

[The Lion King - Hakuna matata]