Patriotism sau naţionalism?

 Bună seara, România! Bună seara, Bucureşti...şi la mulţi ani!

La mulţi ani, Marea Unire! La mulţi ani, Mica Unire! La mulţi ani, Mihai Eminescu! La mulţi ani, Cultura Română! La mulţi ani, ziua de ieri...că a fost ziua internaţională a scrisului de mână. La mulţi ani, ziua de azi! Şi la mulţi ani, ziua de mâine! La mulţi ani, România!

...pentru că, DA! Dragii mei, a sosit momentul să fim, din nou, patrioţi! Este ziua în care ne iubim ţara, ziua în care suntem mândri de ea! Ziua în care România noastră dragă şi iubită (pupa-o-ar tata) ne este de ajuns şi nu mai vrem să fie o ţară ca afară! Ziua în care ne mândrim că purtăm ie, ziua în care motivele tradiţionale sunt de bun gust, ziua în care simţim româneşte! Hai să fim naţionalişti! Hai să dăm mână cu mână! "E ziua în care! Nu-mi scot maşina din parcare...şi iubesc pe fiecare...în felul meu"!

 

Gata, se pune că am bifat trendul? Măcar azi...că de! "Ce e val, ca valul trece"... aşa spunea un înţelept din antichitate - maestru kung-fu, Osho, Sun Tzu, faraon iluminat...sau poate am citit asta într-o carte de dezvoltare personală? Nu mai ştiu... Dar, parcă, totuşi...a fost Einstein?! El spunea vorbe deştepte, bune de pus la statusuri - precum "Nu mai sta pe Facebook, citeste o carte"!

No, nu contează! Nu vreau să discriminez pe cineva, dând un nume clar, în defavoarea altui nume. Cert este că eu şi iarna sunt pe val: La mulţi ani, Mica Unire!!!

E bine dacă mai zic aşa, că ziua naţională aia importantă a trecut, iar cealaltă zi naţională mai mică, se sărbătoreşte şi nu prea. Aşa că întreb şi eu, să nu-mi supăr aproapele din jur, că repede se mai aprinde omul de mânie, în ziua de azi...

Nu de alta, dar mi-a povestit cineva, care lucrează la librărie, că acum câteva săptămâni a venit o persoană să facă nişte cumpărături şi apoi a cerut şi o pungă de cadouri. "Poftiţi" - zice casierul. "Nuu...că sunt prea colorate" - vine răspunsul clientului. "Bun...atunci mergeţi în colţ, pe dreapta şi e raftul cu bunătăţi de România"...găsiţi acolo alte modele. "Aaaa...nuuuu...că alea-s prea naţionaliste"! - spune clientul. Şi pleacă, total îmbufnat!

Aşa că mă întreb: când este ziua naţională, cu toţii suntem patrioţi. Să înţeleg că în alte zile nu mai este de bon-ton să îţi iubeşti ţara? Sau, cum? Când e ziua naţională, naţiomalismul se numeşte patrotism şi e bun, dar în restul zilelor naţionalismul se numeşte doar naţionalism - şi e rău? 

Mă rog...prea despic, şi eu, firul în patru! În loc să mă bucur, stau şi pierd vremea, ca să etichetez nişte trăiri!

Când, de fapt, azi e vreme de petrecere! Hai să dăm mână cu mână, într-o încăierare română! Ca la Iaşi...cum se face cu ocazia unor astfel de momente speciale: huiduieli, proteste, atacuri cu cerneală, cântece patriotice... ghiveci cu de toate, să fie lumea mulţumită! Na! Cine zicea că în România nu susţinem diversitatea?  :))

Aşa că, nu mai stati! Noi suntem români, aici pe veci stăpâni! "Je suis Creangă"! "Je suis Brâncuşi"! "Je suis Poenaru"! "Je suis..."...cum îl chema p-ăla de a inventat diabetul...ăăă...insulina? Paulescu, măi! Perfect! "Je suis Nicolae Paulescu"! Şi mai presus de toate, "Je suis Eminescu"!

Apropo de Eminescu: nu vi se pare uluitor cum poezia eminesciană este de actualitate şi la 172 de ani de la naşterea marelui poet? Poţi să juri că a fost scrisă ieri, ca un manifest artistic pentru trezirea acestui neam la normalitate. Una din ele, cel puţin...  

"Cînd vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă

Numai banul îl vînează și cîștigul fără muncă,

Azi, cînd fraza lustruită nu mai poate înșela,

Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa?

Prea v-ați arătat arama sfîșiind această țară,

Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară,

Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei,

Ca să nu s-arate-odată ce sunteți - niște mișei!

Da, cîștigul fără muncă, iată singura pornire;

Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire."

Frumos! Nu degeaba este poetul nostru naţional. De fapt, după umila mea părere, ar trebui să fie poetul nostru mondial. Vorba aceea: dacă-l avem pe Nelson Mondialu, de ce nu ar putea exista şi un Eminescu Mondial? Până la urmă, a radiografiat perfect caracterul uman...Şi a scris despre asta. Cu foarte mult geniu. 

Dar, oare, nu v-aţi întrebat, totuşi, de ce Mihai Eminescu este mereu în tendinţe Ce concluzie tragem de aici? Că eu nu văd decât una singură: în atâtea decenii, nu ne-am schimbat nici măcar un milimetru! Oricât ne-am crede noi de civilizaţi, oricât ne-am vedea de moderni şi evoluaţi, omul prezentului este identic cu omul din trecut; şi acum, ca şi atunci, luptăm cu aceleaşi metehne: avariţie, parvenitism, egoism, arătatul cu degetul, corupţie, prostie, moravuri care nu ne fac cinste... 

Noroc că acum avem U.E., influenceri şi mulţi antrenori de succes, care vor pune ordine în dezordine, totul pentru propria noastră propăşire şi depăşirea zonei de comfort! URA!!! 

BARMAN!! Hai cu vinişorul fiert, că nu-mi mai alunecă sarmalele pe drumeagul gâtului! Şi pune să cânte şi-un artist tradiţional, să-mi tresalte inima-n pept de mândrie! Dar ai de grijă...vreau ceva fain, să lăcrimez puţin, când dau cu ochii de drapel! L-ai agăţat de geam, da? Acolo...lângă curcubeul cu "Totul va fi bine"...

 

[Costi, Vlăduţa Lupău, Jador, Cream, Minodore - Mare e lumea]

R.I.P. vaca

La mulţi ani, la mulţi ani şi la mulţi bani! 

Să ne fie casa vilă, s-avem porc, s-avem maşină! 

(Vacă, nu! Că dă băşină...

Şi ne-amendează UE, de ne sar opincile). 

Casa plină cu de toate, mulţi copii şi sănătate! 

Sorcova vesela, să trăim, să-mbătrânim! Ţa-ţa-ţa, căpriţă, ţa! Puneţi mâna pe Vasilică, să avem noroc tot anul! Grâul verde răsărit, de la Domnu-mpodobit! Mamelor din lumea-ntreagă, noi avem un singur sfat!

La mulţi ani, 2022! 

Începem noul an cu o veste extraordinară! Dar ce ce zic eu, aici? Este o veste foarte excepţională pentru umanitate: autorităţile care ne asigură siguranţa proprie, după ce au declanşat nişte anchete şi au cercetat prin metode specifice problema d-a fir a păr, au identificat inamicul numărul 1 al planetei. Iar Uniunea ne interzice să-l mai ţinem pe lângă casa omului... pentru ca, în final, să fie stârpit de pe faţa pământului! Este vorba despre banala vacă!  Ştiţi voi... namila aia care face "muuuuuuu....muuuuuu", se baligă pe unde-i vine chef să ridice coada şi se pârţâie aşa de des, încât elimină în atmosferă foarte mult metan şi ne încălzeşte global! HUOOOOOO! 

Ce bolizi de sute de mii de euro, care consumă carburant cât un avion? Ce tăieri de păduri şi poluări cu tot felul de chimicale? Ce radiaţii şi covizi mega-super-ucigaşi, varianta Epsilon-Omega-Q? Vaca, dom'le, era problema! Când se pune asta pe râgâit şi pe băligat, se sparge stratul de ozon!

Cine ar fi crezut că dincolo de ochii ei umezi, de dobitoc blând, se ascunde chipul ticăloşeniei? HUOOOOO!!! JOS VACA!!!

Noroc că ne-am prins de figură...altfel, aveam şanse, DOAMNE FEREŞTE, să dispărem ca specie! 

Pun pariu că tot patrupedul ăsta neghiob a distrus şi pacea pe planetă! Bomba atomică a venit de la vacă! A mâncat iarbă expirată şi s-a stricat la burtă; iar când s-a bălegat...să te ţii! Munţii s-au netezit, apele s-au otrăvit şi s-a obţinut dezastrul atomic pe care îl cunoaştem...

Iar asta nu e tot! Vaca a pornit şi toate războaiele din istorie! Avea în plan să-şi lărgească teritoriul de păşunat, ca să mănânce ca vaca! Şi uite aşa, cu un pocnet de copită, a distrus imperii, a nimicit culturi şi civilizaţii! HUUUUOOOO!!! 

Din cauza nenorocitei au dispărut dinozaurii! Extratereştrii antici nu ne mai vizitează tot de sila vacii! Şi pentru ce? Ca să se poată băliga netrebnica asta  în voie?! 

În neghiobia lor, egiptenii o venerau...cică era zeiţă şi sprijinea bolta cerească. Sanchi! Păi normal că o sprijinea, că râgâia pe gură, se băsea pe dos şi o ţinea în echilibru!! 

Indienii încă se mai închină la ea...atât sunt de reduşi la minte!

Noroc că, în înţelepciunea ei, Uniunea ne salvează de la dezastru...pune punctul pe "i"; virguliţa la "s" şi spune lucrurilor pe nume, dintr-o scrijelitură de pix: SE INTERZICE! JOS VACA!!! Se pârţâie prea mult şi ne omoară termic! HUOOOO!!!! 

Dar am nişte întrebări: dacă nu mai avem voie să creştem şi să mâncăm carne de vacă - că doar e logic: dacă nu creşte, de unde vacă, să mai tai? - mai avem voie să folosim expresii precum "vită încălţată"? Mai putem cânta "Paula e văcuţa, ce nu face doar MUUUU"? Mai avem voie să mâncăm ciocolată Milka? Are chipul odioasei pe copertă... la fel ca şi brânzica "La vache qui rire"!

Că dacă nu mai avem voie...e genocid cultural! Şi chiar discriminare, dacă mă gândesc la săracul porc: "Păi bine, băi... ţineţi vaca vie şi pe mine mă tăiaţi la orice ocazie de bairam? Guiiiiţţ!!! Drepturile porcului că mănâncă! Tiranilor! Criminalilor şi ucigaşilor care sunteţi"! 

...ceea ce, aşa şi este! Am înţeles că vaca e rea şi o abolim... dar porcul nu face căcâţa? Nu râgâie? Nu scoate metan pe rât? Dacă ne-ar da în judecată, porcul ar avea câştig de cauză! Şi la fel şi oaia...şi puiul... AOLEUUU!!! Dispare KFC-ul!! Fără pui, de unde mai mănânc aripioare picante (de pui)?

Abia acum începe dezastrul! Muică!!! Ţine-mă, că leşin!!!

Şi totuşi, nu! Sunt puternic! Iar ştiinţa ne salvează! Vaccinul este bun, am încredere în doct...ăăă...cercetătorii britanici!  Scuze, am rămas setat pe dresajul vechi, cu reclamele pentru vaccin. Oricum, suntem pe calea cea bună! 

De fapt, s-a şi găsit o soluţie tehnologică, pentru a ieşi din impas...şi de vreun an de zile, de la restaurantele din Singapore, putem cumpăra carne sintetică de vită! Ceea ce este perfect: împăcăm şi capra şi varza! Salvăm planeta de baliga cea poluantă şi în acelaşi timp, ne bucurăm de deliciile cărnii ei! Mă rog...cine se bucură! Eu sunt mărinimos şi o cedez altora, cu dragă inimă! 

Hai să strigăm cu toţii "URAAAAA"!!!  Glorie partidului iubit, care ne fereşte de grele suferinţi şi moarte! URAAA!!! URAAAA!

Partidul minte... partidul minte...partidul minte lu-mi-na-tă!

...iar acum, o dedicaţie pentru vacă:

"Sunt bine...te-ai folosit de mine

Mi-ai tăiat aripi, mi-ai ucis vise...

Cine sunt eu, fără tine?

Cine sunt azi, ce voi fi mâine?"

[Raluka - Cine sunt eu]

Moşul: simbol sau brand?

                                                           Foaie verde, anghinare,

Eu sunt un copil mai mare.

Şi-am venit la colindat,

Pe la case la urat!!!

Mânaţi măi.... HĂI! HĂI!

Vă place colinda mea? Că mai ştiu...

Foaie verde de pe-un dâmb,

Sunt un copil mai  tălâmb.

Şi-am venit la colindat,

Pe la case la furat!

Colindăm, colindăm, iarna - pe la uşi, pe la fereşti...Pentru că, da! A sosit momentul bucuriei! Este Crăciunul (HO-HO-HO!), timpul minunilor şi al poveştilor care devin realitate! 

...cum s-a întâmplat, de exemplu, la Mânăstirea Petru Vodă - unde un suflet rău care nu înţelege magia sărbătorilor de iarnă şi bucuria de a dărui, a furat cadourile strânse de măicuţe pentru copiii sărmani. Ăsta sigur era vreun  Grinch, care încerca să fure Crăciunul! Dar nu i-a mers...

Aşa că schimbăm povestea. Vreţi ceva cu Moş Crăciun? Că tot e la modă...şi nu există sărbători de iarnă fără Moşu'! Toată lumea îl ştie, toată lumea îl cunoaşte: este un bătrân cu barbă albă şi costum roşu, care aduce cadouri copiilor mai mici sau mai mari! Doar că nu există...după cum cum ne-a informat un episcop italian: "Moş Crăciun nu există, iar campania Coca Cola, dar nu numai, se foloseşte de imaginea sa pentru a se prezenta ca poseseoare de valori bune".

...ceea ce este perfect adevărat şi corect: aşa cum McDonald's a schimbat culoarea firmei din roşu în verde, pentru că roşul semnalizează pericolul iar verdele induce consumatorului ideea de "natural", marile firme adoptă concepte tradiţionale, pentru a-şi crea o imagine de promotori ai valorilor. Iar din bătrânelul simpatic şi mereu binevoitor, ce deschidea calea naşterii lui Hristos, Moşul a devenit un brand al sărbătorilor de iarnă. Spuza de pe turta cea proverbială, pe care orice comerciant încearcă să o tragă pe propria felie. 

Aşa se face că, de curând,  ne-am trezit şi cu un Moş Crăciun gay... pentru că de ce nu ar fi şi aşa? 

Este strigător la cer şi complet oribil această interpretare... de aceea sper, cu toată puterea mea, ca la anul să se remedieze situaţia şi să apară un Moş Crăciun femeie-fără-sex, de gen plural la superlativ absolut, cu barbă pe piept şi ras în cap, care să se identifice ca ren şi să fie deschis oricărei vietăţi înzestrate cu organe sexuale. De ce să îi discriminăm pe ceilalţi, în favoarea gay-ilor? Păi ce facem aici? Ori suntem egali, ori nu mai suntem? Umblăm cu jumătăţi de măsură, sau asta-i doar de încălzire? Sau...poate au rămas modernii fără idei? 

Păi veniţi, fraţilor, la mine...că nu-s în stare să fac ceva bun, dar creez o bulibăşeală de principii, că ţi-e mai mare dragul! Învârt haosul ca porcul bostanul şi inventez nişte corcituri de simboluri, încât va fi imposibil să nu multumească pe toată lumea! Apropo: sunt foarte curios cu ce fel de hârtie igienică se şterge Moşul după ce face căcâţa moale la budă! Sau nu se şterge şi se spală, apoi se dă cu parfum? Ce marcă? Poate până la anul se inventează vreo reclamă care să ne lumineze în acest sens...pentru că trebuie să ştim!

Eeee-he! De-ar exista Moş Crăciun şi ar vedea în ce hal am ajuns să îl sluţim, cred că ne-ar compătimi...de proşti ce suntem, desigur! 

Norocul nostru că nu există...şi ne putem folosi de el după bunul plac. Prin urmare, cum se iţeşte prima zi a lui decembrie (sau, în funcţie de magazin, prima zi a lui octombrie), începe perioada Moşului. Şi poporul intră în febra sărbătorilor. Sau, mai exact...în febra cumpărăturilor (de sărbători), care ne vor stresa şi ne vor înnebuni în asemenea hal, încât nu vom mai avea timp pentru sărbătorile în sine - care sunt, după umila mea părere, o stare de spirit: liniştea de a te simţi ocrotit, bucuria de a avea alături pe cineva drag, dor, nostalgie şi pace; pentru că...(încă) e bine.

...chiar dacă Moşul nu exită. 

De fapt, înţelegerea acestui fapt este primul pas către sfârşitul copilăriei: nu Moşul pune cadouri sub brad, ci părinţii. Iar această crudă realitate apare în viaţa copilului întâi ca un secret şoptit cu grijă de cei mai mari sau mai dezgheţaţi la minte. Apoi, în timp, zvonul prinde contur şi magia se diluează în concret: sărbătorile nu reprezintă zâmbete, colinde, miros de bunătăţi şi cadouri materializate ca prin minune. Iar păsărelele nu ne spionează pe geam, ca să vadă cât suntem de cuminţi şi să ne pârască Moşului. Nu...nu există aşa ceva. Sunt doar invenţii...

Sărbătorile vin cu nebunie şi cu stres! Cu bani cheltuiţi în toate părţile, cu stat la cozi infernale, cu înjurături, înghionteli, oboseală, curăţenie prin casă, gătit toate cele cuvenite şi tot felul de cerşetori care-ţi pun colinde pe telefon şi te aşteaptă cu mâna întinsă la fiecare colţ de stradă, ca să le dai ce li se cuvine...pentru că şi-au rupt din timpul lor şi te-au urat de sărbători.

Noroc că mai sunt oameni cărora le plac poveştile. Ei nu strivesc corola de minuni a lumii şi pentru ei, Moş Crăciun există; nu ca persoană fizică, posesoare de buletin, paşaport sau certificat verde. Ci ca o personificare a iubirii pentru ceilalţi, materializată prin plăcerea de a dărui. Nu are importanţă ce anume... Intenţia din spatele oricărui gest cred este mai importantă decât gestul în sine.

Aşa că...deşi nu există Moş Crăciun, Moş Crăciun există şi rămâne acelaşi bătrânel voios şi veşnic tânăr, pe care şi eu îl ştiu, încă  de când eram mic. 

Să bem pentru asta! 

Un vin fiert, cu scorţişoară... un colind şi tradiţionalul CRĂCIUN FERICIT!

[Sacramento - Sus în vârf, la nouă meri]