Am întâmpinat-o cu un buchet de jojoba + floarea pasiunii într-o mână şi o cină romantică în cealaltă. Am savurat-o din priviri până mi-a ieşit limba de-un cot. Ea s-a dezgolit cu mişcări lascive, m-a aţâţat cât să scot abur pe urechi, apoi...pe scurt, m-a lăsat s-o pătrund sălbatic. Ne-am îmbăiat în spume toride, m-am dilatat avid de profunzimile ei, am lăsat-o să mă împresoare, să mă dogorească cu frumuseţea ei. Ne-am topim împreună, înlănţuiţi în fierbinţeala cimitirului de amintiri.
Am renăscut. Deci...titan ice, altă viaţă. Aşa da, frate! Mâine, mai vreau o tură!
În timp ce turmele de turişti au luat cu asalt viitoarele autostrăzi ale patriei pentru a se prăji ca nişte cârnaţi pe litoralul nostru mizerabil, eu m-am întrebuinţat cu găsirea unicului lucru care-mi place la Românica: CĂLDURA. Mi-a cerut prietenia şi i-am dat-o pe toată, fără să mă mai gândesc măcar. Ea este dragostea mea cea mai adevărată, jumătatea inimii mele desperecheate. Cum de ştiu asta?
În prezenţa ei simt cum mi se fluturăceşte stomacul şi cum mi se revigorează nivelul de trai. Destul de simplu, nu?
Am descoperit ce-am descoperit, apoi, în timpul liber, am mai făcut şi ceva sport. Practic aruncarea cu privirea la televizor. (Deh, se necesită! Sportul e bun la sănătate)
ANYWAY, ce-mi veni să vorbesc despre mine? Nu ştiu...mă comport ciudat în ultima vreme; am început să umblu complet dezbrăcat pe sub haine, aud numai ce vreau şi vorbesc mai mult cu mine. Eu centrez, eu dau cu capul, eu comand, eu execut...Mi-ar plăcea să cred că ciudăţenia este un indicator al forţei creatoare, dar nu, nici o şansă. Îmbătrânesc şi mă ramolesc, asta e! De la o vârstă, omul se dileşte. No comment.
Aşaaa...să-i dăm drumul!
Ieri, academicianul profesor doctor Dinu C. Giurescu afirma la o emisiune că noi, ca popor, ne-am pierdut complet identitatea naţională. Istoria românilor este predată în licee după o programă fragmentară, scheletizată, care împiedică elevul să-şi formeze o cultură a originilor, îl împiedică să simtă mândria de a fi. Suntem în ditamai căcatul...
Neamul acesta poate fi salvat, dar numai dacă ne orientăm spre rădăcini, ne cunoaştem fibra naţională, pentru că fără aceasta, nu existăm.
EXCELENT!! BIS, BIS! Foarte frumos...în teorie. Total ineficient în practică.
Nu am fantasme intelectualiceşti, nu sunt vreo lanternă a umanităţii, însă sincer, mie mi se pare totul o idioţenie culturală, din acelaşi redistru cu gândirea pozitivă. Da, o trebui să ne găsim respectul pentru valorile trecutului (cel puţin unii dintre noi :D ar trebui să aprofundeze grav subiectul), dar asta nu va avea nici o importanţă în desfăşurarea realităţilor cotidiene. O conştientizare singulară a individului este nesemnificativă la nivel de gloată, pentru că filosofia de turmă, dorinţa de a fi în rându' lumii necesită timp îndelungat - măcar până la formarea rândului.
Puterea exemplului se aplică pe termen lung; miliarde de an, poate, după vioiciunea care ne caracterizează mentalitatea autohtonă. Ori...nu ştiu cum să vă zic, dar timpul meu pe planetă e limitat. Tic-tac-tic-tac-tic-tac; hai tăticule, ne mişcăm şi noi mai cu talent? Viaţa mea nu se cuantifică în ere glaciare, aşa că, aş dori şi eu, dacă se poate, să trăiesc în puii mei mai bine ACUM! nu peste 20 de generaţii. Aşa că soluţia mea rapidă este să nu dau nici rapănul de pe un porc mocirlit pe nişte idei care mă mângâie plăcut pe ciocănel şi să încerc să uit tot ce mă leagă de pământul ăsta, să-mi golesc mintea pentru a putea îmbrăţişa valorile unui alt neam, mai normal cu capul.
A, da! Mai există şi posibilitatea în care educaţia naţională ar veni de sus, de la conducere. Este o metodă mai rapidă de modelare a maselor, trebuie să recunosc. Însă, la geniala idioţenie ce siluieşte capii patriei...slabe şanse.
Plus că, nu cred că simţămintele patrioce ne-ar rezolva problemele mioritice. Da, la o discuţie de birou, este în regulă. Dar cu ce ajută conştiinţa de neam pe un şomer care nu are ce pune pe masă? Cu ce ajută dragostea de ţară pe un bătrân care zace bolnav în casă, incapabil să-şi cumpere medicamente pentru că nu se ajunge cu pensia? Cu ce ajută dragostatea de ţară pe un copil care moare în spital pentru că s-a tăiat la deget?? "Sunt complet entuziasmat şi mor de fericire la gândul că mă întorc în Pământul Mumă din care sunt plămădit! Deschideţi şampania şi hai să bem, să bem, să bem, până facem dracu ghem!". Aşa??
Cu ce ar fi ajutat conştiinţa naţională pe urangutanii care huiduiau la meciul lui Bute? La prezentarea lui Jean Paul Mendy, sala a explodat în urlete şi fluierături. Asemenea şi la intonarea imnului Franţei. Eu întreb: este corect? Este n gest de fair-play, după ce cu doar câteva minute înainte pugilistul filipinez, deşi înfrânt, a dat roată ringului cu tricolorul nostru pe braţe? Omul ăla de ce a putut să-şi respecte adversarul şi publicul??
Simplu: nu este meltean; nu este român.
Cum îi educi pe dobitoci spunîndu-le de Ştefan cel Mare? Nici dacă faci conversia la Ştefan Barosanul din cocălărime, tot nu-ţi iese pasenţa...Păi în pana mea, avea ăla sculă germană? Avea Bemveu, Hamăr sau Maibac? Avea şunculoase care să-şi zdrumice circumferinţa abdominală când râgâia la microfon?? Avea brandul gros? Avea burtă de bere şi lănţoc la gât?? Fugi, băi, d-aci cu mumia ta...dă-o-n recicle bin şi bagă joc de glezne! Ăsta nici măcar creastă cu gel nu şi-a făcut, să pară şi el şmecher!
Şmenozeala aia betoană e la Salam, fr'teee...să moară duşmanii mei, că am faimă la femei! Sau alta: sunt tânăr şi frumos şi norocos, merge mintea cu folos. D-alea actuale, nu vechituri! Păi ce facem aicea??
Aha, conştiinţa naţională e pe drumul cel bun. Eu zic să-i facă şi cont de Facebook, ca să o avem în lista de prieteni...Mai ştii când e nevoie să rezolvăm bunoaca?
Am renăscut. Deci...titan ice, altă viaţă. Aşa da, frate! Mâine, mai vreau o tură!
În timp ce turmele de turişti au luat cu asalt viitoarele autostrăzi ale patriei pentru a se prăji ca nişte cârnaţi pe litoralul nostru mizerabil, eu m-am întrebuinţat cu găsirea unicului lucru care-mi place la Românica: CĂLDURA. Mi-a cerut prietenia şi i-am dat-o pe toată, fără să mă mai gândesc măcar. Ea este dragostea mea cea mai adevărată, jumătatea inimii mele desperecheate. Cum de ştiu asta?
În prezenţa ei simt cum mi se fluturăceşte stomacul şi cum mi se revigorează nivelul de trai. Destul de simplu, nu?Am descoperit ce-am descoperit, apoi, în timpul liber, am mai făcut şi ceva sport. Practic aruncarea cu privirea la televizor. (Deh, se necesită! Sportul e bun la sănătate)
ANYWAY, ce-mi veni să vorbesc despre mine? Nu ştiu...mă comport ciudat în ultima vreme; am început să umblu complet dezbrăcat pe sub haine, aud numai ce vreau şi vorbesc mai mult cu mine. Eu centrez, eu dau cu capul, eu comand, eu execut...Mi-ar plăcea să cred că ciudăţenia este un indicator al forţei creatoare, dar nu, nici o şansă. Îmbătrânesc şi mă ramolesc, asta e! De la o vârstă, omul se dileşte. No comment.
Aşaaa...să-i dăm drumul!
Ieri, academicianul profesor doctor Dinu C. Giurescu afirma la o emisiune că noi, ca popor, ne-am pierdut complet identitatea naţională. Istoria românilor este predată în licee după o programă fragmentară, scheletizată, care împiedică elevul să-şi formeze o cultură a originilor, îl împiedică să simtă mândria de a fi. Suntem în ditamai căcatul...
Neamul acesta poate fi salvat, dar numai dacă ne orientăm spre rădăcini, ne cunoaştem fibra naţională, pentru că fără aceasta, nu existăm.
EXCELENT!! BIS, BIS! Foarte frumos...în teorie. Total ineficient în practică.
Nu am fantasme intelectualiceşti, nu sunt vreo lanternă a umanităţii, însă sincer, mie mi se pare totul o idioţenie culturală, din acelaşi redistru cu gândirea pozitivă. Da, o trebui să ne găsim respectul pentru valorile trecutului (cel puţin unii dintre noi :D ar trebui să aprofundeze grav subiectul), dar asta nu va avea nici o importanţă în desfăşurarea realităţilor cotidiene. O conştientizare singulară a individului este nesemnificativă la nivel de gloată, pentru că filosofia de turmă, dorinţa de a fi în rându' lumii necesită timp îndelungat - măcar până la formarea rândului.
Puterea exemplului se aplică pe termen lung; miliarde de an, poate, după vioiciunea care ne caracterizează mentalitatea autohtonă. Ori...nu ştiu cum să vă zic, dar timpul meu pe planetă e limitat. Tic-tac-tic-tac-tic-tac; hai tăticule, ne mişcăm şi noi mai cu talent? Viaţa mea nu se cuantifică în ere glaciare, aşa că, aş dori şi eu, dacă se poate, să trăiesc în puii mei mai bine ACUM! nu peste 20 de generaţii. Aşa că soluţia mea rapidă este să nu dau nici rapănul de pe un porc mocirlit pe nişte idei care mă mângâie plăcut pe ciocănel şi să încerc să uit tot ce mă leagă de pământul ăsta, să-mi golesc mintea pentru a putea îmbrăţişa valorile unui alt neam, mai normal cu capul.
A, da! Mai există şi posibilitatea în care educaţia naţională ar veni de sus, de la conducere. Este o metodă mai rapidă de modelare a maselor, trebuie să recunosc. Însă, la geniala idioţenie ce siluieşte capii patriei...slabe şanse.
Plus că, nu cred că simţămintele patrioce ne-ar rezolva problemele mioritice. Da, la o discuţie de birou, este în regulă. Dar cu ce ajută conştiinţa de neam pe un şomer care nu are ce pune pe masă? Cu ce ajută dragostea de ţară pe un bătrân care zace bolnav în casă, incapabil să-şi cumpere medicamente pentru că nu se ajunge cu pensia? Cu ce ajută dragostatea de ţară pe un copil care moare în spital pentru că s-a tăiat la deget?? "Sunt complet entuziasmat şi mor de fericire la gândul că mă întorc în Pământul Mumă din care sunt plămădit! Deschideţi şampania şi hai să bem, să bem, să bem, până facem dracu ghem!". Aşa??
Cu ce ar fi ajutat conştiinţa naţională pe urangutanii care huiduiau la meciul lui Bute? La prezentarea lui Jean Paul Mendy, sala a explodat în urlete şi fluierături. Asemenea şi la intonarea imnului Franţei. Eu întreb: este corect? Este n gest de fair-play, după ce cu doar câteva minute înainte pugilistul filipinez, deşi înfrânt, a dat roată ringului cu tricolorul nostru pe braţe? Omul ăla de ce a putut să-şi respecte adversarul şi publicul??
Simplu: nu este meltean; nu este român.
Cum îi educi pe dobitoci spunîndu-le de Ştefan cel Mare? Nici dacă faci conversia la Ştefan Barosanul din cocălărime, tot nu-ţi iese pasenţa...Păi în pana mea, avea ăla sculă germană? Avea Bemveu, Hamăr sau Maibac? Avea şunculoase care să-şi zdrumice circumferinţa abdominală când râgâia la microfon?? Avea brandul gros? Avea burtă de bere şi lănţoc la gât?? Fugi, băi, d-aci cu mumia ta...dă-o-n recicle bin şi bagă joc de glezne! Ăsta nici măcar creastă cu gel nu şi-a făcut, să pară şi el şmecher!
Şmenozeala aia betoană e la Salam, fr'teee...să moară duşmanii mei, că am faimă la femei! Sau alta: sunt tânăr şi frumos şi norocos, merge mintea cu folos. D-alea actuale, nu vechituri! Păi ce facem aicea??
Aha, conştiinţa naţională e pe drumul cel bun. Eu zic să-i facă şi cont de Facebook, ca să o avem în lista de prieteni...Mai ştii când e nevoie să rezolvăm bunoaca?
