Într-o nu ştiu care dimineaţă, printr-un nu ştiu care microbuz, mă aflam şi eu...ducându-mă, ca orice proletar, spre locul de muncă. Şi cum mergeam iac-aşa şi iar aşa, citind dintr-o carte (ca să-mi mai treacă de urât), numa' ce-aud, de la radio: "...tânăra Erika, de numai 24 de ani". Mai citesc câteva rânduri şi iar aud "...Erika, de numai 24 de ani". După încă vreo trei rânduri, iar aud: "tânăra Erika, de numai 24 de ani". Am intrat la bănuieli, vă daţi seama. "Ce-o fi păţit săraca tânăra Erika, de numai 24 de ani"?
Las cartea şi ascult la radio. N-au trecut două minute şi o voce feminină, zice: "Da... şi cum spuneam, această melodie compusă de tânăra Erika, de numai 24 de ani, are un milion de vizualizări pe Youtube şi e senzaţie naţională"! Apoi, o voce de bărbat, continuă: "Ai dreptate! Melodia compusă de tânăra Erika, de numai 24 de ani, a împărţit societatea în două şi merită să discutăm despre asta. Dacă vreţi să sunaţi şi să vă spuneţi părerea despre melodia compusă de tânăra Erika, de numai 24 de ani, vă aşteptăm mesajele la numărul" afişat pe ecran, probabil.
Nu ştiu hitul care a spart gura târgului. Nu am auzit nici de duduia Erika... aşa că, ce face orice om modern, când nu ştie ceva? Exact asta am făcut şi eu: am căutat pe google "tânăra Erika, de numai 24 de ani", că aşa am crezut că o cheamă pe artistă, din moment ce orice vorbitor îi recita întreaga caracterizare, ca pe o litanie sfântă. Şi-apoi, mai există oameni cu nume de scenă din astea lungi şi descriptive: Don "The Dragon" Wilson, Dwayne "The Rock" Johnson, Adrian Copilul Minune, Copilu' cu dinţii de aur, sau ceva - că am uitat cum îl mai cheamă. Aşadar, de ce nu ar exista şi "tânăra Erika, de numai 24 de ani"?
Deci am căutat şi într-o fracţiune de secundă am aflat că melodia se cheamă "Macarena", iar "tânăra Erika, de numai 24 de ani", chiar a aruncat internetul în aer. Aşa că vă întreb:
Aţi auzit de mega-hitul "Macarena", cântat de "tânăra Erika, de numai 24 de ani"? NU AŢI AUZIT?? Vaaaaiiii...dar cum se poate aşa ceva? Şi mai ales, unde v-aţi ascuns? Că vreau şi eu!
Însă, până una alta, mă simt dator să vă pun la curent cu trendul: există o melodie pe nume "Macarena", compusă de "tânăra Erika, de numai 24 de ani", care a compus melodia "Macarena" cântată de "tânăra Erika, de numai 24 de ani" - o tânără care cântă "Macarena", compusă de "tânăra Erika de numai 24 de ani". Şi nu mai ştiu dacă v-am spus, deja: melodia se numeşte "Macarena" şi este compusă ŞI cântată de "tânăra Erika, de numai 24 de ani". ŞI ERIKA ARE NUMAI 24 DE ANI, DA?? ŞI CÂNTĂ MELODIA "MACARENA", PE CARE A COMPUS-O "TÂNĂRA ERIKA, DE NUMAI 24 DE ANI", DA??? SĂ VĂ INTRE BINE ÎN CAP! ERIKA. DE. NUMAI. 24. DE. ANI. (cu accent ascuţit, circumflex, grav, de toate formele, culorile şi mărimile pe "melodie-compusă-de-tânăra-Erika-de-numai-24-de-ani").
Acum, că s-a înţeles despre ce vom vorbi în continuare, zic să purcedem la drum:
Vă mai amintiţi prin vară, că şi Gheboasă a împărţit societatea în două atunci când s-a dat în spectacol pe la Untold? No, fix aşa este şi acum: fata asta a scris o melodie prin care şi-a spus nemulţumirile la adresa barbaţilor - şi uite aşa s-a creat ditamai vâlva: pe de o parte, unii o aplaudă, pentru că a surprins perfect chinul feminin într-o societate condusă de bărbaţi depravaţi şi ticăloşi - iar alţii au simţit nevoia să ia apărarea bărbaţilor (care n-ar fi chiar aşa depravaţi şi ticăloşi) şi să atace victima care momeşte bărbaţii spre ticăloşii şi depravări. Adică femeia.
Aşa cum spunea duduia de la radio: acum vreo două decenii, când Ombladon era în vogă cu "Cheia de sub preş" - o înşiruire de înjurături din care o persoană cu bun simţ nu poate reproduce nici măcar trei cuvinte din varianta cenzurată acestui hit foarte hot - toată lumea aplauda. Ăla îşi ameninţa cu moartea fosta iubită, dar toată lumea fredona "melodia", pentru că erau vremurile. Astăzi, o tânără (de numai 24 de ani) îşi strigă nemulţumirile pe care le are în privinţa bărbaţilor, iar societatea o aplaudă. Pentru că aşa sunt vremurile.
Şi aici am două observaţii. Prima: dacă nu-ţi apare talentul în vremurile potrivite, e degeaba. A doua: dacă binele binele şi răul se sucesc după moda vremii, ce spune asta despre noi?
Revenind la ce a compus "tânăra Erika, de numai 24 de ani": hitul (că nu ştiu cum să-i zic altfel, pentru că nu cred că e nici melodie, nici poezie, nici nimic....ca să fiu sincer) are un mesaj adânc, împărţit pe două strofe şi-un refren:
- prima strofă deplânge condiţia jalnică a femeii din societatea actuală, care orice ar face şi oricum ar arăta, nu este pe placul "comunităţii" bărbaţilor. Prin urmare, săraca domniţă, dacă are curbe, e condamnată că le are. Dacă nu are curbe, e condamnată că nu le are... pe sistem "şi-aşa-i rău, şi-aşa nu-i bine; cum o dai, ca porcul vine"! Deci: ce să mai facă femeia, ca să fie pe placul masculilor feroci?
Dacă ar citi cărţi de dezvoltare personală, de exemplu, domniţele respective ar putea afla că nu trebuie să fii pe placul cuiva, pentru a te simţi bine. Nu suntem sclavii nimănui, până la urmă... ci nişte dumnezei care se roagă la Univers şi li se îndeplinesc toate dorinţele. Normal! :))
Problema e că domniţele citesc cărţi de dezvoltare personală, pentru că aşa sunt vremurile; dar nu înţeleg ce citesc, cred... iar singura modalitate de a-şi exterioriza frustrarea este prin înjurături - care, aduc din nou blamare socială, pentru că "domnişoarele vorbesc frumos, stau la cratiţă şi educă copii"; copii care, conform versurilor, sunt masculii feroci cărora doresc să le intre în graţii, dar care-s proşti ca noaptea... ca să zicem aşa. Dacă aş cita hitul, ar fi "Ai un copil de educat, tre' să-l înveți să sugă/ Când zic "copil", mă refer la bărbatu' de lângă" - iar asta nu comentez, pentru că se înţelege unde bate "tânăra Erika, de numai 24 de ani".
Dacă ar fi, totuşi, să mă refer la textul original, remarc că este o exprimare nefericită şi neterminată. Nu trebuia să ni se explice şi lângă cine sau ce stă bărbatul? Zic şi eu!
Continuăm:
"Dacă nu erau bărbații, cine vă protejează?
Ne protejeze de cine? Exact, în p*** mea".
Cum spuneam, femeia vorbeşte urât. C-apoi, când trăieşti asemenea calvar, ce soluţii mai ai? Dar dacă vreo femeie îşi imaginează ideea de protecţie ca pe o secvenţă din filmele cu Van Damme, care împarte pumni şi picioare oricui are curajul să se uite mai insistent la domnişoara trofeu, atunci îmi pare tare rău pentru ea. Nu cred că a înţeles nimic din nimic.
După capul meu, protecţia asta pe care un bărbat o oferă unei femei, o înţeleg mai mult în cheie spirituală - nu neapărat fizică: un sprijin moral, o viziune diferită asupra vieţii, un sfat, un umăr de sprijin, un partener de discuţii...prostii din astea, mai învechite. C-apoi, decât să-ţi fie frică de unul singur, parcă e mai bine să-ţi fie frică în doi; mai trage unu', mai împinge altu', apoi vedem pe unde scoatem cămaşa. Şi până să fim smardoi, nu ar fi mai bine să evităm situaţiile şi locurile pe unde se poate lăsa cu scandal? Întreb... nu dau cu parul.
Iar dacă-i până acolo, în societatea asta plină de emancipări, pe mine cine mă protejează? Da, sunt bărbat. Dar nu am dat un pumn nimănui, niciodată în viaţa mea. Ce-i drept, am şi evitat locurile potenţial periculoase. De exemplu, îmi trece viaţa şi nu am intrat de cinci ori într-o dicotecă sau club, că n-am avut de ce. Nu m-am drogat, nu am băut şi nu am fumat - tocmai pentru a fi cu mintea trează şi a fi atent la ce se întâmplă în jur.
- a doua strofă a hitului cântă cu vorbe despre condiţia jalnică a femeii în societatea actuală, care-i condusă de masculii feroci şi toxici. Prin urmare, când bărbatul şi femeia ies la primul "date" ("întâlnire", pentru cei care nu vorbesc romgleză), bărbatului îi e frică să nu fie păcălit de filtre foto şi de gletul de pe chipul femeii, în timp ce femeia vine traumatizată la acest date, să nu fie îmbătată, răpită, violată şi omorâtă. De aceea, săraca domniţă, trebuie să dea "share location" (locaţie pe whatsapp) unor prieteni, care să o verifice şi să cheme ajutoare, dacă se-mpute treaba.
Păi e corect aşa ceva?
E clar, bărbaţii sunt brute ticăloase. Ştiu că ideea asta rezonează cu multe persoane, dar întreb şi eu: femeia, ca om ce se află, are şi ea gânduri în cap, valori morale, idealuri sau discernământ? Din versurile melodiei, pare că ar fi doar o păpuşă, condusă de bărbaţii brute ticăloase.
Cum adică te întâlneşti cu unu' (de care se presupune că eşti fascinată - că altfel nu ieşi cu un bărbat pe care nu dai doi bani şi te enervează când respiră), dar îţi tremură inima de frică, să nu te răpească? E pe obligaţie "date"-ul sau e o alegere? Şi cum adică, "să te îmbete"? În ditamai restaurantul plin de lume, ăla te leagă şi îţi toarnă alcool pe gât, până leşini? Apoi te bagă în buzunar şi fuge cu tine fără să plătească, pentru a face şi ticăloşia supremă? Iar oamenii din jur ce păzesc? Sau vă întâlniţi la o speluncă de cârciumă, aflată în mijlocul pustietăţii? Bun... gusturile nu se discută; dar de ce te-ai duce acolo tu, ca femeie gingaşă, dulce şi suavă ca o garofiţă? Eu nu m-aş duce, de exemplu. Nici ca bărbat, nici ca femeie.
Şi mai ales, care-i treaba cu datul locaţiei?
Privită în context, situaţia mi se pare cam în genul acesta: ai intoleranţă la lactoză. Îţi pui în gând să mergi la restaurantul unde-a-nţărcat mutu' iapa şi să te îndopi de lactate, dar îţi trimiţi locaţia unor prieteni, ca să te sune din când în când şi să vadă dacă eşti bine. Iar dacă ai făcut vreun şoc, ceva...să cheme ambulanţa. Adică: te bagi cu mâna la crapătura uşii, strângi uşa şi urli că te doare. De ce ar face cineva aşa ceva?
De ce ai intra într-un context periculos şi ţi-ai lăsa siguranţa pe mâna altora? Nu ştiu!
- refrenul e simplu:
"Dale a tu cuerpo alegría, Macarena
Dansează fetele, nu-nțeleg care-i problema"
Dă-i din cuerpo, Macarena, că eşti cetăţean european şi ai drepturi.
Dar cantautorul nu înţelege că nu este problemă că dansează fetele dând din tot "cuerpo". De-ar fi viaţa tot un dans...eeee-he! Ce bine ar fi! Chiar şi-aşa, ar putea fi o problemă unde, când şi cum dansează fetele, dând din tot cuerpo. Dar chiar ne uităm la toate detaliile?
Mda... Aşa zic şi eu!
Una peste alta, "melodia" compusă de "tânăra Erika, de numai 24 de ani" mi se pare o infantilitate.
Nu neg existenţa oamenilor răi, care fac nenorociri din senin - şi mai ales, nu acuz pe nimeni; spun, doar, că propria siguranţă este o datorie personală, mai întâi de toate... pentru că răul vine sub cele mai diverse forme şi oricum ne ia pe toţi din senin. Haideţi, măcar, să nu tentăm situaţiile nefericite.
Tocmai de aceea, hitul îl percep doar ca pe o sforţare adolescentină, din categoria "fac ce vreau, că sunt major; am maşina cea mai tare şi gagica cea mai mare, smecherie şi valoare, am prieteni şi duşmani, care mă doresc de bani. Şi sunt o doamnă, ce p**a mea". Simplu.
Mi s-a părut, însă, foarte interesantă, reacţia socieţii - care, mai întâi de toate, pare că doreşte să o facă vedetă pe "tânăra Erika, de numai 24 de ani" şi apoi, să mai umple spaţiul public cu nişte discuţii goale, pentru a se abate atenţia de la nişte discuţii pline. Ce discuţii? Habar nu am... cert e că "tânăra Erika, de numai 24 de ani" a anunţat, acum câteva zile, că intră în politică. Bravo ei!
La succesul pe care îl are, mă aştept ca la anul, aceeaşi "tânără Erika, de numai 24 de ani" să ajungă şi vreun pui de ministru. Preferabil la Educaţie sau la Cultură, că-s pe tronsonul dânsei.
Ce poate fi mai frumos de atât?
Hitul "Macarena", desigur... "compus de tânăra Erika, de numai 24 de ani". Şi de aceea, propun să ascultăm minunăţenia! Pun şi eu umărul la succesul fetii... că mai ştii cum o ajunge vreun preşedinte de stat, peste câţiva ani? Nu e bine să am şi eu o pila sus-pusă?
Să bem pentru asta! Şi să deplângem soarta tuturor femeilor care pleacă bucuroase la "date", da-şi lasă locaţia pornită la telefon - de frică să nu fie îmbătate, răpite şi violate.
Să vină hitul! Altul, desigur... că nu vreau să scorojesc timpanul nimănui!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu