Mi-am cam luat muştruluială pentru postarea trecută...am dovedit că am scris din inima fundului, fără pic de compasiune pentru săracele exemplare feminine care ar avea nevoie să-şi ascundă cele câteva??? kg în plus, dobândite din cauze extrem de respectabile (defecte metabolice, naşteri, nunţi, botezuri, cumetrii şi alte bairamuri). Faza cea mai tare e că mie mi se rupea dacă vreo pitzi se simte sexy coz there is a good pussy under her belly, sau nu. Eu doar eram cu întrebarea de final...ce să-i faci? Unde dai şi unde crapă!
Oricum, am dovedit (din nou) că sunt un ingrat sentimental, un grosolan (uuuuuuuuuuu), un insensibil de cea mai înaltă speţă (dacă ziceam "cea mai joasă speţă" mă apropiam de limita emotivităţii, ceea ce la mine nu era cazul; deci da, tind şi eu spre nivelurile superioare măcar într-un domeniu). Sunt un om rău, nemilos, cu un suflet frigid, incapabil de orice simţire. Am o anatomie singulară, contrar oricărei norme sociale (cum îmi spunea o prietenă). Nu mă dau în vânt (aici nu bat nici un apropo la vreo emanaţie prezidenţială) după fineţuri şi găloşenii (dacă nu există cuvântul, tocmai l-am inventat), pentru că mi se par libidinoase, în majoritatea cazurilor.
Iar acum, ca să arăt că regret ce am făcut, îmi voi întări afirmaţiile precedente: nu cred în miturile contemporane.
Nu cred în mitul graţioasei care e penetrată ea, mititica, de toate vibraţiunile sferelor celeste, pentru a pune id-ul în "cupidon". Adică bine...cred asta cu pătrunsul, doar că dimensiunea superioară n-are nimic de-a face cu fenomenul. E ceva pur şi simplu banal, profan până-n sâmburi.
Numai că avem o reputaţie de fiinţe intelectuale de apărat, la dracu! Chiar aşa, ca animalele? Hunga-punga, napii stau prin gard? No...no, sir! No fucking way, cu accent pe fucking în direct, înregistrat şi în reluare, ca diaconescul neamului.
La ele e cu dragostea, cu completarea inimoacei, organul nepereche.
Mda...Hai, să mori tu! Numa' ieri ce citeam mărturisirile unei splendori de profesie: e singură şi nu are cu cine se iubi (băi fată, d-aia s-au inventat dildăurile!!!!). În fine... diva e în căutare de jumătate; una cu portofel siliconat, ca să îi satisfacă şi cele mai mici pofte consumiste.
Ştiam că iubirea era oarbă...dar no! Între timp tehnica a mai avansat şi poate şi-o fi făcut transplant de cornee sau ceva..că prea e mofturoasă.
Când eram în clasa a patra (prin paleozoic, adică), am fost întrebat dacă aş fi de acord ca femeile să intre în politică (Eteteeee...Ţâs Călină, întrebare!). Am răspuns "nu", pentru că femeile sunt flexibile în principii şi manipulatoare de geniu (bine...asta am învăţat-o mai târziu, pentru că atunci am folosit mai puerilul "generoase"). Dacă îşi joacă cărţile cum trebuie, o femeie poate obţine ce vrea de la un bărbat, chit că e de rău sau de bine. De ce? Simplu: femeia este înconjurată de atenţie cam de pe la 14 ani, alege ce vrea, când vrea, de unde vrea; bărbatul atinge vârsta total dezirabilă spre 50 de ani (în caz că nu are profesie de fiu de şmecher natural), când/dacă se face de succes, putred de bani şi faimă. Dar cum există viaţă şi înainte de asta (oameni suntem, ce naiba!), când o femeie aleargă după un bărbat (sau dă impresia asta, cel puţin), masculul fuge în reluare, apoi brusc îl apucă cârceii şi febra musculară. Au, au, au, gata, dragă! M-ai prins, pedepseşte-mă!! I've been a bad boy!
Nu cred în mitul gibonului masculin, care se-nfige ca nesătulu' şi răpeşte ditai monumentul de virtute.
Parcă şi văd cum stă neprihănita pe marginea trotuarului, cugetînd adânc destinul universului, când ce să vezi? După colţ apare grobianul asudat şi îngălat, care-o siluieşte la un recital, să vadă ce talente are. Acuma fata, na! Ce să facă? E nepoliticos să refuzi omul aşa în faţă...deci prestează cu avânt. În afară de asta...colivie, colivie! Dar păsărica moare de foame, dacă nu o hrăneşte nimeni.
"Ridică-mă la ceeeeeeeerrrrr, ridică-măăăăăăă". Cel mai comun lucru cu putinţă. Spune asta şi ai rămas cu buza umflată. Introdu iubirea în sistem şi te arzi, garantat! De ce? Necioplitul se transformă brusc în Făt-Frumos, dacă ştie să-şi poleiască rahatul, să bage placa cu iubirea transmisibilă din gură-n gură, ca folclorul. Trebuie să ştie să creeze cadrul de ipocrizii care alimentează prejudecăţile sociale. Şi cam punct.
Nu cred în mitul iubirii, mai ales în veşnicia ei. Totul e mult, mult mai simplu: cerere şi ofertă. Satisfacerea nevoilor primordiale.
Iubim cu patos. Suntem o tonă de fiinţe superioare pe milimetru pătrat, iar societatea noastră promovează curvăsăraia ca izvor al celui mai sentiment nobil care ne acoperă universul ca o mâzgă. O aplaudăm, o fredonăm ca pe un cântec de leagăn, bâţâim frenetic din fizic pe acordurile ei, doar-doar ne-o lovi amoru-ntre obraji. "Move your punani*, go make yourself some money" sau şi mai directul "Shake it girl, shake that money maker" sunt simple ode moderne închinate femeii. Îndemnuri spre iubire, cum altfel??
Ce frumos, ce real! Lucrurile cele mai serioase se spun mereu în glumă. Ştim adevărul dar menţinem fariseismul băloşit al văpăii de sentimente, ca să ne autosatisfacă ego-ul civilizator.
Sexul vinde...toată lumea o ştie.
Toată lumea o aprobă, nu e nimic în neregulă cu asta. Dar odată ce apar fiţele de suavitate sclifosită, odată cu transformarea curvelor în vestale de prim rang, ne acoperim cu himenul făţărniciei. Uuuuuu...ce urât am zis! Scuze! Nu sunt deloc rafinat în exprimare.
Hai că mă duc să mă limpezesc la creeri; merg la un concert, cică vine Jamiroquai (nu îl ştiu, dar numele lui are o rezonanţă vârtoasă la urechi). Tăticule, da'cum îl cheamă p-ăsta...iar modul cum pronunţă dj-ii la radio e Dumnezeu! Deci cum aşa ceva? S-a brănduit fix ca o variantă masculină a lu' Sexy-Brăileanca... Jamiro o mai exista pe planetă, dar numai ăsta are şi quai, să nu-l ratăm, cumva. Bărbat adevărat, nu glumă! Cum îi auzi denumirea, ştii la ce să te aştepţi: La mare, la soare, fetiţele sunt goale...şi apare Jamiroquai, ca măgarul din ceaţă şi soarele răsare. Jamiro ca Jamiro, da' Quaiul...WOOOOOOO
Pariez că va ieşi o distracţie pe cinste, special pentru tinerii doritori de distracţie. Intuiesc deja cum oamenii legii vor aplica amenzi usturătoare pentru deranjarea liniştii publice şi private.
Gata. Am ratat vreun clişeu?? Nu de alta, dar uneori mă chinuie (pe sistem "cum te prinde, cum te freacă; te mai lasă 5 minute, iar te prinde, iar te freacă") fantasmele de jurnalist şi trebuie să intru în pielea personajului.
Uffffffffff...mă duc să mă răcoresc. S-a încins bobina şi mi se denaturează percepţiile.
Iar acum, ca să arăt că regret ce am făcut, îmi voi întări afirmaţiile precedente: nu cred în miturile contemporane.
Nu cred în mitul graţioasei care e penetrată ea, mititica, de toate vibraţiunile sferelor celeste, pentru a pune id-ul în "cupidon". Adică bine...cred asta cu pătrunsul, doar că dimensiunea superioară n-are nimic de-a face cu fenomenul. E ceva pur şi simplu banal, profan până-n sâmburi.
Numai că avem o reputaţie de fiinţe intelectuale de apărat, la dracu! Chiar aşa, ca animalele? Hunga-punga, napii stau prin gard? No...no, sir! No fucking way, cu accent pe fucking în direct, înregistrat şi în reluare, ca diaconescul neamului.
La ele e cu dragostea, cu completarea inimoacei, organul nepereche.
Mda...Hai, să mori tu! Numa' ieri ce citeam mărturisirile unei splendori de profesie: e singură şi nu are cu cine se iubi (băi fată, d-aia s-au inventat dildăurile!!!!). În fine... diva e în căutare de jumătate; una cu portofel siliconat, ca să îi satisfacă şi cele mai mici pofte consumiste.
Ştiam că iubirea era oarbă...dar no! Între timp tehnica a mai avansat şi poate şi-o fi făcut transplant de cornee sau ceva..că prea e mofturoasă.
Când eram în clasa a patra (prin paleozoic, adică), am fost întrebat dacă aş fi de acord ca femeile să intre în politică (Eteteeee...Ţâs Călină, întrebare!). Am răspuns "nu", pentru că femeile sunt flexibile în principii şi manipulatoare de geniu (bine...asta am învăţat-o mai târziu, pentru că atunci am folosit mai puerilul "generoase"). Dacă îşi joacă cărţile cum trebuie, o femeie poate obţine ce vrea de la un bărbat, chit că e de rău sau de bine. De ce? Simplu: femeia este înconjurată de atenţie cam de pe la 14 ani, alege ce vrea, când vrea, de unde vrea; bărbatul atinge vârsta total dezirabilă spre 50 de ani (în caz că nu are profesie de fiu de şmecher natural), când/dacă se face de succes, putred de bani şi faimă. Dar cum există viaţă şi înainte de asta (oameni suntem, ce naiba!), când o femeie aleargă după un bărbat (sau dă impresia asta, cel puţin), masculul fuge în reluare, apoi brusc îl apucă cârceii şi febra musculară. Au, au, au, gata, dragă! M-ai prins, pedepseşte-mă!! I've been a bad boy!
Nu cred în mitul gibonului masculin, care se-nfige ca nesătulu' şi răpeşte ditai monumentul de virtute.
Parcă şi văd cum stă neprihănita pe marginea trotuarului, cugetînd adânc destinul universului, când ce să vezi? După colţ apare grobianul asudat şi îngălat, care-o siluieşte la un recital, să vadă ce talente are. Acuma fata, na! Ce să facă? E nepoliticos să refuzi omul aşa în faţă...deci prestează cu avânt. În afară de asta...colivie, colivie! Dar păsărica moare de foame, dacă nu o hrăneşte nimeni.
"Ridică-mă la ceeeeeeeerrrrr, ridică-măăăăăăă". Cel mai comun lucru cu putinţă. Spune asta şi ai rămas cu buza umflată. Introdu iubirea în sistem şi te arzi, garantat! De ce? Necioplitul se transformă brusc în Făt-Frumos, dacă ştie să-şi poleiască rahatul, să bage placa cu iubirea transmisibilă din gură-n gură, ca folclorul. Trebuie să ştie să creeze cadrul de ipocrizii care alimentează prejudecăţile sociale. Şi cam punct.
Nu cred în mitul iubirii, mai ales în veşnicia ei. Totul e mult, mult mai simplu: cerere şi ofertă. Satisfacerea nevoilor primordiale.
Iubim cu patos. Suntem o tonă de fiinţe superioare pe milimetru pătrat, iar societatea noastră promovează curvăsăraia ca izvor al celui mai sentiment nobil care ne acoperă universul ca o mâzgă. O aplaudăm, o fredonăm ca pe un cântec de leagăn, bâţâim frenetic din fizic pe acordurile ei, doar-doar ne-o lovi amoru-ntre obraji. "Move your punani*, go make yourself some money" sau şi mai directul "Shake it girl, shake that money maker" sunt simple ode moderne închinate femeii. Îndemnuri spre iubire, cum altfel??
Ce frumos, ce real! Lucrurile cele mai serioase se spun mereu în glumă. Ştim adevărul dar menţinem fariseismul băloşit al văpăii de sentimente, ca să ne autosatisfacă ego-ul civilizator.
Sexul vinde...toată lumea o ştie.
Toată lumea o aprobă, nu e nimic în neregulă cu asta. Dar odată ce apar fiţele de suavitate sclifosită, odată cu transformarea curvelor în vestale de prim rang, ne acoperim cu himenul făţărniciei. Uuuuuu...ce urât am zis! Scuze! Nu sunt deloc rafinat în exprimare.
Hai că mă duc să mă limpezesc la creeri; merg la un concert, cică vine Jamiroquai (nu îl ştiu, dar numele lui are o rezonanţă vârtoasă la urechi). Tăticule, da'cum îl cheamă p-ăsta...iar modul cum pronunţă dj-ii la radio e Dumnezeu! Deci cum aşa ceva? S-a brănduit fix ca o variantă masculină a lu' Sexy-Brăileanca... Jamiro o mai exista pe planetă, dar numai ăsta are şi quai, să nu-l ratăm, cumva. Bărbat adevărat, nu glumă! Cum îi auzi denumirea, ştii la ce să te aştepţi: La mare, la soare, fetiţele sunt goale...şi apare Jamiroquai, ca măgarul din ceaţă şi soarele răsare. Jamiro ca Jamiro, da' Quaiul...WOOOOOOO
Pariez că va ieşi o distracţie pe cinste, special pentru tinerii doritori de distracţie. Intuiesc deja cum oamenii legii vor aplica amenzi usturătoare pentru deranjarea liniştii publice şi private.
Gata. Am ratat vreun clişeu?? Nu de alta, dar uneori mă chinuie (pe sistem "cum te prinde, cum te freacă; te mai lasă 5 minute, iar te prinde, iar te freacă") fantasmele de jurnalist şi trebuie să intru în pielea personajului.
Uffffffffff...mă duc să mă răcoresc. S-a încins bobina şi mi se denaturează percepţiile.
A! A! Apă de izvor, mai repede, că mor! Mai repede, că mor!!!
Noapte bună.
* într-o abordare mai elegantă s-ar traduce prin "corp", însă termenul se referă, cu stricteţe, la acea parte a corpului
Noapte bună.
* într-o abordare mai elegantă s-ar traduce prin "corp", însă termenul se referă, cu stricteţe, la acea parte a corpului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu