Se afișează postările cu eticheta Nightwish. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Nightwish. Afișați toate postările

duminică, 11 august 2019

De la lume adunate

Hai că a trecut şi 10 august. Infamul 10 august (2018), când are loc o "intervenție în forță a jandarmilor la un miting antiguvernamental în Piața Victoriei din București, după ce unii protestatari au forțat gardurile și au aruncat cu pietre, sticle și alte obiecte către jandarmi. Aceștia au intervenit cu spray-uri, gaze lacrimogene și tunuri de apă. Mai multe persoane au avut nevoie de îngrijiri medicale. Parchetul Militar s-a autosesizat și a deschis dosar penal privind intervenția jandarmilor la protestele din Piața Victoriei"- conform wikipedia.
Apropo, la 10 august (1875) a fost pusă piatra de temelie a Castelului Peleş, iar cu 200 de ani înainte, s-a înfinţat Observatorul Regal din Greenwich - dar nu mai contează asta...nu mai interesează pe nimeni istoria. 
Cel mai important este că acum un an, protestatarii nevinovaţi şi-au luat bătaie, pe gratis, de la jandarmi. Aşa că ieri s-a comemorat evenimentul, cu aceleaşi strigături şi lozinci, chiar dacă oamenii au fost de 10 ori mai puţini.

În fine, trecem peste. 
Oricum, mie nu îmi place cearta; sunt mai pacifist de fel - aşa că nu mă prea bag în porcării din astea. Desigur că a fost o vreme când şi eu eram pe culmile revoltei, dar viaţa m-a învăţat că nu am deloc habar de mersul general al lucrurilor şi ca atare, există un risc enorm ca percepţia mea asupra binelui şi al răului (politic) să fie deformată grav. Prin urmare, prefer să nu mă mai bag în rahat, ca să nu mă mănânce porcii.
Totuşi, chiar îmi doresc să fie bine în ţară, de aceea propun o..propunere (NORMAL), care să mulţumească pe toată lumea: desfiinţarea P.S.D. "Jos Ciuma Roşie". Perfect! Jos cu ea! La alegeri nu îi mai votăm, iar cine o ieşi, să scoată în afara legii acest nemernic de partid. Vorbesc serios...ăştia nu trebuie să mai existe...că alfel, conduc ţara şi din Opoziţie. Nu ştiu cum, dar găsesc, ei, o cale...îl scoală pe Hitler din morţi, se consultă cu Stalin, revine Iliescu la putere...habar nu am, dar sigur, sigur, ţara va fi condusă tot de nişte nenorociţi!
Nu, nu, pesedeii trebuie să dispară! Să fie şterşi din analele istoriei, aşa cum a fost şters Amenhotep  al-IV-lea, primul faraon care a impus egiptenilor monoteismul şi ăştia au fost atât de bucuroşi cu noua religie încât, după moartea odiosului, nu numai că au revenit la politeismul tradiţional, dar l-au şers din istorie pe săracul om. I-au distrus clădirile, i-au ars oraşele, i-au spart stelele, i-au tăiat orice referire a numelui, pe papirus sau în piatră.
No, asta ne trebuie nouă! Scoatem P.S.D.-ul în afara legii, ca pe nazism şi îl vom rebrăndui cu denumirea oficială de "Cel al cărui nume nu trebuie rostit". 

Unii vor spune că vom încălca nişte drepturi. Aşa...şi? Chiar ne uităm la toate amănuntele? Mizeria aia de referendum pe justiţie a trecut; desigur că nu va fi aplicat niciodată, în forma în care a fost votat...dar dacă pe oameni nu îi interesează drepturile oamenilor, zic ca oamenii să primească ceea ce vor. Poporul vrea, poorul primeşte. E democraţie, deci poporul domneşte. LOGIC!

Şi apoi va fi bine în România. Abia aştept!
Să avem puţintică răbdare, viitorul luminos bate la uşă. Preşedinte nu va fi de la social democraţi, că nu are cum - şi când nu vor mai ieşi nici la parlamentare, să te ţii bucurie! Până la finele anului 20-20 avem şansa de a fi Stăpânii Europei!  

Deocamdată, e bine şi în prezent...cum-necum, avem de ce râde. Şi uite aşa, dintr-o căpiţă de oportunităţi pentru hlizeală, am reuşit să fac o selecţie demnă de Cascadorii Râsului...c-apoi na! Şi azi e zi de sărbătoare şi merităm să ne bucurăm. Da, da...parcă mă şi apucă melancolia: astăzi în istorie! Ce-i drept, trecutul întotdeauna pare mai luminos decât prezentul...şi uneori, chiar a fost!
Deci, în cinstea fericirii trecute, zic să amuzăm cu o felie de idio...ăăăă...inocenţă prezentă:

1. Anunţ de angajare



Splendid! Chiar mă simţeam incomplet şi fără rost, ca un băţ fără punctul de deasupra, care să-l tranforme într-o literă. Şi-o vreme am stat tot băţ, întrebându-mă ca prostul: 'oi fi având lipsă acută de vilă, sau poate m-ar fi completat un bolid de lux - Dodge Viper RT-10 de generaţia a cincea, cu motor V10 de 640 cp - aviz pentru Moş Crăciun :D
Sau, poate mă împlineşte un ocol al Pământului în 8000 de zile, cu escale de câţiva zeci de ani prin Ţările Calde? Hmmmm...decizii şi iar decizii!

Ce fericită trebuie să fie persoana asta care caută doar o menajeră. Deschisă...deşi, am o nedumerire: o fi deschisă non-stop, ca Non-Stop-ul? Sau e menajeră cu program de funcţionare şi pauză de masă? Întreb şi eu...că dacă mă apucă cheful de-o apă minerală în zi de sărbătoare, când se-nchide la buticuri, ce fac? Păi uite, e posibil să am ocazia de a merge la femeia asta să mă servească şi îi fac vânzare + reclamă pozitivă! D-aia zic: m-ar interesă să fie şi ea deschisă non-stop, că nu ştiu când m-o apuca nevoia...

Aoleu, dar dacă-i vin lu' ăsta şi-o menajeră închisă, să-şi încerce şi ea norocul, ce face? O pune să sune la 112, s-o deschidă careva? Nuuu! Doamne feri, cine ştie pe unde o fi aia închisă şi o descoperă arheologii oale şi ulcele, după vreun secol?!
Eu zic că ar fi trebuit să menţioneze în anunţ, ca la anunţurile pentru secretare: "Se caută secretară tânără şi sexy, picioare lungi, exclus băieţi". Cam discriminatoriu, ştiu...dar nu tre' să ştie omu' dacă se bagă, sau nu? Uite, de exemplu, când se caută femei de serviciu, se specifică, expres, că se acceptă şi bărbaţi. Deci, poate să vină şi bărbatul alfa să zică: "Bună ziua, vreau să aplic un curriculum vitae pentru postul de femeie de servici".

2. Dau o raită cu pejosu' şi cu başii în portbagaj, mă remarci repede în peisaj - vorba melodiei. No, şi cum mă plimb eu, fain, frumos, în vizită la frumuseţile patriei de pe la mall, numa' ce-mi sare-n ochi, dintr-o vitrină, ditamai reducerea:



Normal c-am intrat cu vuiet de superviteză, în stil Kramer din Seinfeld - vă daţi seama!!



[Kramer entrances]


...şi-am văzut nişte figurante pe la tejghea, dar nu m-au interesat...eu căutam femeile de la ofertă. Dar am luat ditamai ţeapa, că nu am văzut nici măcar una! Probabil le luaseră alţii, mai înainte.

Sutiene nu îmi trebuie, încă...mai am nevoie de câteva kilograme în plus, ca  să fac un piept mai generos - deci pas! M-ar fi interesat nişte slipi din ăia, 4 +1. Adică, să bagi în dânşii 4 picioare şi-o mână, sau cum? Păi, atunci ghinion! Eu am 2 mâini, 2 picioare... şi de le-aş băga pe toate, tot îmi rămâne liber "+1". Ăştia-s chiloţi pentru cupluri cu copii, clar - şi iar nu mă încadrez!
Bine, dacă-i până acolo, pluralul slipului era "slipuri", pe vremea mea. Adică: "un slip - două slipuri", nu "un slip - doi slipi". Când eram mic, aveam un prieten care zicea mereu "Stai să-mi iau slipii pe mine", dacă îl chemam la bălăceală, în lacul dintre dealuri! Şi ce-l mai bumbăcea maică-sa, că nu aşa se spune corect şi trebuie să înveţe să vorbească frumos! E-heeee...dacă ar fi ştiut, ea, cât greşea şi şi-a traumatizat, degeaba, săracul copil!

Şi dacă tot sunt la articole feminine, am o întrebare care mă frământă de multă vreme:  De ce femeile se ruşinează dacă le vezi în chiloţi şi-n sutien, dar dacă au costum de baie, şi-ar pune poze şi pe primărie, să le vadă tot oraşul?  Nu-s tot în chiloţi şi sutien? Sau dacă-s chiloţii albi e mare câh şi ruşine, iar dacă-s albaştri - e de bine?    

3. Astăzi sunt pus pe comerţ...aşa că, am căutat anunţuri comerciale. Am şi compus anunţuri, ca să vând mimunăţie de ceas - dar cel mai mult am lecturat ofertele altor comercianţi. Şi...m-am binedispus, ce să zic? Mai ales când am ajuns la produsele de curăţat:



CE? CUM?? :)))))))
Stai să reluăm: "O singură pulverizare este tot ceea ce trebuie să faceţi. Înlătură murdăria şi cele mai dificile pete. Cum ar fi: farurile la maşină; gulerele şi manşetele cămăşilor; ceara şi guma de mestecat; pixul, cariocile şi marcărul."

BRAVO, BRAVISSIMO!!! ca să citez din "Drojdierul din Sevilla", sau cum l-o chema.

Aproape că aş vrea şi eu şi produs din acesta!
Vorbesc serios! Sunt gospodar de zile mari şi-mi spăl singur...dar de ceva timp, nu mai ştiu deloc cum să înlătur petele de faruri. Nu am maşină, ce-i drept, da-s tot tărcat şi pătat de faruri, de la maşinile altora...că acum suntem şmecheri şi cum dăm de majorat, pac! Se materializează maşina la scară!
Cu pete de manşete şi gulere nu prea am avut de-a face, sincer - că port mai mult tricouri. În trecut, când voiam să par cineva, mai trânteam şi câte-o cămaşă pe mine....dar nici atunci nu stăteam să spăl pete de gulere şi manşete! Cum mă enervam, ţac-pac! Le tăiam şi la coş cu ele!
...iar petele gen pix, carioci şi marcăr...hm! Scriu la tastatură de mult timp; de fapt,  nici nu cred că mai ştiu să scriu de mână! Şi oricum, nu scriu cu pete, că nu-mi place să las porcuşori pe pagină! Dar dacă tot vreau să par deştept, îmi iau stilou de la Poienari - că dă bine la buzunar şi am alură de inteligent.

Doar şi pentru asta, merită să sărbătorim. Mult, mult şi bine... pentru că nicicând nu-i mai bine ca-n ziua de astăzi!



[Nightwish - Moondance]

joi, 5 noiembrie 2015

Rockerii şi sataniştii

Mă enervează foarte tare o chestie care se mestecă în mediul online continuu şi fără sens, prin diverse abordări - care variază de la revoltă pură (gen "Sunt rocker DAR nu sunt satanist")



...şi până la scrieri lacrimogene şi sensibile, pline de verb: "Sunt mama unei sataniste, o fetiţă adorabilă cu mulţi prieteni, zece pe linie la şcoală ŞI în plus, angajată conştiincioasă într-o multinaţională mişto" - de parcă ar putea fi vreo legătură între locul de muncă şi credinţa spirituală.

Căcat! Nu ştiu cine a lansat idioţenia asta "pe piaţă" şi nu înţeleg de ce este adusă constant în memoria colectivă. Este o prostie, o enormitate, o tâmpenie, o hidoşenie ieşită dintr-o minte rămasă captivă în bezna paleoliticului timpuriu! Genul de creier pe bigudiuri care gândeşte în sintagme simple, pe care să le înţeleagă şi o maimuţă retardată.
Sau, pur şi simplu o minte modernă, a unui om din vremurile noastre, care nu înţelege subtilităţile şi complexitatea vieţii, care gândeşte bivalent, în alb şi negru. Ceea ce este ok...lucrurile ori sunt bune, ori sunt rele. Nu există cale de mijloc. Nu există gri.
Poate aşa era viaţa în trecut. Pe vremea bunicilor, străbunicilor... când totul era mai simplu. Când viaţa avea un rost iar împlinirile erau aproape, la îndemâna oricui. Când o viaţă fericită însemna un cămin fericit. Intrai în zorii tinereţii, îţi găseai o drăguţă, o luai acasă şi întemeiai o familie. Creşteai copii, mergeai la câmp să ari şi să ai ce mânca..îmbătrâneai. Apoi nepoţi, măicuţă bătrână cu brâul de lână şi bunic cu plete dalbe şi ochii azurii care culege mere din copac, mureai, pa! Asta era viaţa.

Dar acum, este alb şi este negru. Şi un gri, care ne inundă viaţa de peste tot, acaparând-o pâna la cea mai simplă manifestare. Acum, deja este un dubiu să mai bei şi o cană de apă...pentru că nu o bei când ţi-e sete şi cum îţi cere propriul organism, ci când spun specialiştii. Sau nu?
Acum, viaţa o descrii simplu: ESTE COMPLICAT. Este complicat să faci o şcoală; este complicat să îţi găseşti de lucru; este complicat să iubeşti; este complicat să ai o familie şi da...cel mai complicat este să trăieşti. Pentru că vrei ceva, dar totuşi altceva care combinat să îţi dea ceva nou, nemaivăzut, dar tot vechi - pentru că tradiţiile contează; şi nu, pentru că evoluţia înseamnă aplecare spre nou.

Totuşi, întrebarea rămâne: dacă eşti rocker, eşti satanist? NU!!! 



Şi totuşi, da...depinde cum abordezi problema.

Eu ascult rock şi nu mă simt satanist. Nu sunt şi sincer...nici nu mă prea interesează părerile lumii. Am renunţat demult să încerc să mai schimb percepţia societăţii...se spune ceva despre mine, care nu este adevărat. Vin şi explic; cine înţelge, bine; cine nu, să fie sănătos! Nu trăiesc în casa lui, nu-mi dă să mănânc din mâncarea lui. Deci, de ce să mă agit? Ştiu cel mai bine cine sunt eu, nu simt nevoia unei recunoaşteri sociale, nu simt nevoia unei imagini sociale perfecte. Şi nu lucrez la ea.
Asta am învăţat-o de la bunica. Când eram mic şi purtam ochelari, copiii mă necăjeau mereu şi din "aragaz cu patru ochiuri" nu mă scoteau; iar eu mă albăstream de furie şi frustrare...şi bunica râdea: "Da' de ce te super? Maică, poa' să-ţi zică şi cur negru, că ţi-l ling ei şi ţi-l fac alb. Mare pagubă!"

Deci, sunt rocker, dar nu şi satanist. Oameni dragi mie sunt rockeri, dar nu sunt satanişti...de la persoana care îmi înfrumuseţează viaţa în fiecare secundă deşi este departe, până la profesorii care m-au educat de-a lungul vieţii.
Cu toate astea, sunt rockeri satanişti...se declară satanişti, îi ridică osanale satenei:



(Mai multe, aici).

În plus, sunt destui adepţi ai unor teorii care afirmă că, de fapt mesajele satanice sunt mult mai răspândite în muzică: detalii aici
Unul dintre cele mai controversate este semnul rockerului. Îl ştiţi, cel cu pumnul strâns, dar cu indexul şi degetul mic ridicate. Mda...ce să zic? Eu nu îl fac, nu îi înţeleg rostul, nu mă interesează. Când ascult rock sau sunt în preajma rockerilor nu simt nevoia să mă manifest aşa. Băi, ăsta sunt, altul mama nu mai face! 

Dar nu îi condamn pe cei care îl fac. Sincer, mă uit cu puţină milă la ei, pentru că văd că nici ei nu au habar de ce adoptă acest comportament. "Aşa se face", dar nu se ştie sigur motivul. Just because.

Închei cu punctul meu de vedere asupra problemei de bază:
Î: Erau "Goodbye to gravity" satanişti?
R: Habar nu am. Din versurile melodiilor lor, nu. Dar au fost zvonuri care spun că înainte de concert au ars un crucifix. Nu ştiu cât este de real, dar dacă este aşa, acesta îl calific ca pe un gest satanist.
Şi...până la coadă, mai contează? Nu îi judec eu din punct de vedere spiritual.
Ceea ce ştiu sigur sigur este că sunt nişte tineri care au murit într-un accident stupid. Dumnezeu să-i odihnească.

Că au murit pentru că nu au avut viteză de reacţie la aprinderea focului, că s-au mişcat bodyguarzii încet, că a fost pedeapsă divină, că s-a nimerit să fie concertul în apropiere de Halloween, că erau satanişti sau că nu erau...sunt detalii, care ţin de părerile personale ale fiecăruia.
Dar o problemă nu se rezolvă dând-o în părerologie...deci întrebarea de o mie de puncte este:

Ce facem ca să nu se mai repete situaţia?