miercuri, 14 ianuarie 2015

Despre rău, numai de bine!

Observ că s-au domolit apele cu libertatea presei şi avalanşa de charlie-şti. Acum, când amplitudinea valului de emoţie necugetată a mai scăzut, mă gândesc că este timpul să mai şi judecăm oleacă ceea ce tocmai s-a întâmplat. În acest sens, am nişte întrebări şi comentarii pentru mine, să pricep şi eu niţel din lumea în care (încă) trăiesc:

1. Ce înseamnă, până la urmă, libertatea de exprimare, sloganul pentru care s-a solidarizat tot mapamondul - pe principiul deştului introdus în cur? Unde începe, cât durează şi care este limita ei?
Din câte am înţeles, Charlie Hebdo milita pentru o libertate fără graniţe, indiferent de destinaţia vorbelor. Pe facebook, cel puţin, a fost demenţă în grup, toţi erau Charlie - deci, toţi aprobau această abordare.
Buuuun. Atunci întreb şi eu, ca mireanul: care este diferenţa între Charlie Hebdo, care şi-a bătut joc de orice şi de oricine, sub coperământul acestei libertăţi şi...spre exemplu, Banciu, care a jignit Coranul? Citesc că va fi dat în judecată pentru injurii adresate islamului. Acuma...nu îmi place emisiunea lui, nu o urmăresc, însă ediţia cu pricina am văzut-o. Mi s-a părut excesiv de arogantă poziţia lui, dar revin: de ce Charlie Hebdo a devenit piatra de temelie a libertăţii presei afirmând, printre multe altele, că o carte de rahat precum Coranul nu poate opri gloanţele, iar Banciu este condamnat din cauza unei afirmaţii asemănătoare? 





De ce o revistă franceză de umor îşi bate joc de Coran, Talmud, islamism sau creştinism şi îi construim un altar al martiriului pentru libertate, iar un nene, oricum s-ar numi el, este pus la zid pentru insulte aduse islamului, o religie care "i-a îndobitocit pe oameni"?
Conform acestui articol, înţeleg că diferenţa o face jurisprudenţa CEDO, care susţine că "este permisă o doza de exagerare si provocare, se accepta chiar recurgerea la durităţi de limbaj în caz că jurnalistul acţionează în numele interesului public." 
Conform aceluiaşi articol, Banciu nu a acţionat în numele interesului public, promovând ura gratuită - deci merită pedepsit. Dar Charlie Hebdo a acţionat pentru interesul public??

2. Noul număr al lui C.H. este la chioşc. S-au editat trei milioane de exemplare ce au fost traduse în mai multe de limbi. Pentru comparaţie, înainte de pocinogul terorist, un număr al acestei reviste avea maximum şaizeci de mii de exemplare. Dincolo de tragedia atentatelor, eu aş numi asta un real progres. Nu?
Din punctul acesta de vedere, toată întâmplarea aproape îmi sună ca o uriaşă strategie de piaţă...asta că tot au apărut voci care susţin că tot atacul a fost o făcătură grosolană.

5 comentarii:

  1. Potrivit avocatului publicatiei satirice,viitorul numar va contine caricaturi cu profetul Mahomed si va fi editat,asa cum bine ai spus,in 16 limbi. Pe coperta publicatiei sta profetul Mahomed care tine in mana mesajul"Je suis Charlie"si deasupra sa apare comentariul "Tout est pardonne"oare asta nu suna a scuza?Linia editoriala a revistei"Charlie Hebdo"nu va suferi modificari in pofida celor intamplate in data de 7ianuarie,deci cu alte cuvinte,nu vom ceda deloc,altfel nimic nu ar mai avea sens.Noi ironizam elemente ale societatii noastre.Vom face autoironie,vom ironiza politica,religiile a mai spus avocatul publicatiei.Si atunci intreb si eu:pentru ce au fost impuscati ziaristii daca tot nu s-a schimbat nimic?Oare chiar nu au invatat nimic din tot ce s-a intamplat?Nu-i asa ca au murit degeaba?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Că au murit degeaba sau nedegeaba ţine de înţelegerea fiecăruia - tocmai de aceea nu prea comentez aşa întâmplarea.
      Dacă iei în considerare că oamenii ăştia au întărâtat islamiştii iar ei le-au făcut felul, deci noua conducere ar trebui să-şi revizuiască linia editorială, da...poţi spune că au murit degeaba.
      Eu, însă, aleg să spun că nu au murit degeaba, ci pentru o idee personală. Aşa au vrut muşchii lor să facă, aşa au făcut şi au suportat consecinţele. Punct.

      Însă, mă uimeşte/scârbeşte ipocrizia afilierea în masă la o idee, doar la nivel teoretic. După nebunia ce a cuprins planeta cu Charlie-ul şi libertatea nelimitată a exprimării, după ce toooooooată planeta a aprobat chestia asta, te-ai aştepta ca aşa să fie - adică, să dispară datul în judecată pt calomnie, instigare la ură, denigrare şi injurii, fapte ce intră fix sub incidenţa liberei exprimări. Nu? Păi ori suntem liberi să înjurăm ce vrem, când vrem, unde vrem, ori nu mai suntem?

      În realitate, însă, pe de-o parte manifestăm cu Charlie-ul în frunte, pe de cealaltă dăm în stânga şi-n dreapta, că ăla fuse nesimţit, că ălalalt e prea slobod la gură, că jigneşte şi spune lucruri care, în principiu, ne supără.

      Ștergere
  2. Este mai usor sa vedem paiul din ochii altora decat barna din ochii nostri!

    RăspundețiȘtergere
  3. Este mai usor sa critici decat sa fii criticat

    RăspundețiȘtergere