Misterioase sunt căile Mnemosinei!
Un porc pârlit şi râsetul fericit al unui copil mi-au amintit de momentele copilăriei, când părinţii tăiau porcul şi mă cocoţau în vârful cadavrului bietului animal:
” ’Tâta mare! Hai urcă-te, să te faci gras ca răposatul guiţător când vei creşte mare!”
Niciodată nu am crezut în idioţenia asta de obicei, plus că niciodată nu am vrut să fiu gras, plus că mirosul de carne arsă mă făcea să îmi vomit toţi ficaţii din mine. Însă...peste ani, privind mulţimea manelizaţilor cu ceafa în valuri, guşă în multiplu exemplar şi burtoaca - paravan de umbră pentru junior (să nu cumva să facă insolaţie ăla micu’!), mi-am pierdut scepticismul.
”Ia uite frate câtai animalul...precis călărea porci pârliţi după fiecare masă şi a făcut un ideal de atins din nişte simple vorbe cretine, că altfel nu îmi explic cum i-a crescut slănina în strat atât de gros!”
Un porc pârlit şi râsetul fericit al unui copil mi-au amintit de momentele copilăriei, când părinţii tăiau porcul şi mă cocoţau în vârful cadavrului bietului animal:
” ’Tâta mare! Hai urcă-te, să te faci gras ca răposatul guiţător când vei creşte mare!”
Niciodată nu am crezut în idioţenia asta de obicei, plus că niciodată nu am vrut să fiu gras, plus că mirosul de carne arsă mă făcea să îmi vomit toţi ficaţii din mine. Însă...peste ani, privind mulţimea manelizaţilor cu ceafa în valuri, guşă în multiplu exemplar şi burtoaca - paravan de umbră pentru junior (să nu cumva să facă insolaţie ăla micu’!), mi-am pierdut scepticismul.
”Ia uite frate câtai animalul...precis călărea porci pârliţi după fiecare masă şi a făcut un ideal de atins din nişte simple vorbe cretine, că altfel nu îmi explic cum i-a crescut slănina în strat atât de gros!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu