luni, 16 august 2010

Marketing la ţărculeţ




Unii copii mor pentru că şi-au rupt mâna. Unii pentru că au fost neatenţi şi s-au ales cu o fractură de la joacă. Ba chiar, unii se duc pe Lumea Cealaltă încă de la maternitate, din primele zile de viaţă. "Bleah! Îmi vine să vomite la punge. Am fost acolo, am luat primul tren de întoarcere. Nu-mi place."
Asta e România, nu ai ce să-i faci. Degeaba cheltuie unul şi altul miliarde pe frunze, degeaba te îndeamnă o mână de oligofreni să vizitezi grădinile nemaivăzute ale....(nu, nu ale Semiramidei, deşi ca perioadă istorică ne cam încadrăm) Mirificei Blonde, realitatea vorbeşte dincolo de orice brand. Odată ce te afli aici, nu ai altceva ce să faci decât să mori. Cât mai repede, cât mai eficient.
Dacă ai noroc, tragi o raită prin Câmpiile Elizee, acolo unde nu există nici durere, nici întristare, nici suspin, şi ţi-ai făcut planul turistic de vacanţă. Dacă nu ajungi chiar acolo, asta e. Ghinion, mai trage odată.

Se spune că viaţa e un dar de la Dumnezeu. Probabil, dar nu la noi la ogradă. Viaţa aici e cel mai mare blestem cu care poţi fi miruit, dovada supremă că Cel De Sus îşi bagă picioarele (da, ştiu...picioare lungi trebuie să mai aibă, dacă îi ajung până în colţul ăsta uitat de tot şi de toate) în el de neam apostolic şi ne lasă de capul nostru. Când cineva moare pentru că are mâna ruptă, când "arde de viu"* imediat ce a luat contact cu trăirea pur românească, îţi dai seama că nu există nici un Mare Plan, nu există credinţă în "mai bine", "lasă băi, că ştie Dumnezeu ce face" e o ditamai cretinitatea. Pe dracu', să mori tu că ştie!
Aici nimic nu are sens, nimic nu are nici cea mai mică logică. Este doar tărâmul morţii. Al moroilor (că tot are lumea civilizată de pe la noi credinţe din astea...mai rustice, ca să nu le zic chiar idioate) şi a lu' Tanti Cu Coasa.

"România este una dintre cele mai sărace ţări ale Uniunii Europene, iar serviciile sale medicale sunt considerate printre cele mai precare la nivelul blocului comunitar." Cam asta spun străinii despre fosta Land of Choice, actuala Grădină Carpatică acoperită cu frunză (ca om civilizat ce te afli, acoperi şi tu mormanul cu o frunză, nu îl laşi să pută aşa...în aer liber). Aceiaşi străini pe care Mazăre vrea să îi atragă cu curvele...pardon, fetele de la noi care se vând pe o poşetuţă cu sclipici şi o frecangeală într-un bolid "roşu' ca focul, să-l găsească norocul".
Mazăre promovează satisfacerea nesătulelor după Gimiciuuri de către arabii burtăloşi ne...mâncaţi (se vede treaba că fleicile afânate autohtone s-au cam fumat), sistemul medical ne duce buhul în lume că suntem o ţară primitivă şi cam de căcat.
Sunt curios care metodă de marketing va fi mai eficientă.

* Cam aşa este la modă să spui acum, pentru sensibilizarea factorului uman. Adică îngeraşi albi şi frumoşi, distruşi de focul profan al oamenilor. Când auzi de bebeluşi morţi te mai indignezi cum te mai indignezi, dar când e vorba de îngerii dumnezeieşti, ca fiinţă credincioasă ce te afli, odată mi te ia flama de indignare din la cîlcâie!
Culmea e că sintagma asta cu înaripaţiia fost aleasă cam nefericit şi puţin predestinat; ori fi vrut ei să exprime apropierea de perfecţiune, dar îngerul/ îngeraşul nu prea aparţine lumii ăsteia (că doar nu mergi pe stradă şi odată te pui pe urlat: Tiii....în-ge-ra-şul....) Şi nefiind de pe aici, îngerul pleacă în treaba lui, ceea ce a şi făcut.
Ca naţiune suntem prea neciopliţi ca să avem vreun îngeraş, care culmea, nici nu era creştinat; deci nu aparţinea Domnului (pe care îl slăvim şi căruia ne închinăm)



UPDATE: După 2 zile



Dacă te naşti, mori. Cât mai repede, de preferinţă.
Nu e minunată ţara în care trăim?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu