luni, 16 august 2010

Don't worry, drink happy

"Vânzările de alcool şi ţigări au crescut faţă de anul trecut. E un fel de a-neca amarul în pahar, explică psihologii.
Statisticile arată că românii fac economii când vine vorba de educaţie, sănătate, mobilă, îmbrăcăminte şi încălţăminte, dar nu şi la alcool sau ţigări.
http://www.antena3.ro/

Mi se pare ceva normal. Cine şi-a închipuit că suprataxarea alcolului şi tutunului va determina mai multe persoane să se lase de sportul cu viciile, a fost ori vreun oligofren cu creier putrezit, ori unu' cu creierul fracturat în secţiune mediană.
Cu atât mai mult cu cât trăim în Românica noastră iubită şi scumpă, o ţară de alcoolici şi drogaţi, o ţară unde fumatul este o fiţă de mare 'telectual (că parcă dacă stai cu bastârca-n gură ca porcul când se plictiseşte şi n-are ce face, ajungi vreo somitate peste noapte).

în faşa unui spital, am văzut un cârd de pacienţi care se înghesuiau la o "pipă mică". Unu avea o ditamai găuroaia-n gât, dar sugea cu nesaţ; unu' avea mâinile băgate-n gips, dar se chinuia să îşi fixeze ţigara cu genunchii (deci asta trebuia filmat, că crăpau de râs şi ciorile-n zbor); unu' avea un picior rupt, dar în transa plăcerilor tantrice oferite de beţişorul afumăcios, îşi scăpase cârja şi se chinuia să o adune de pe jos fără să pice si să îşi rupă gâtul. Un cârd de obsedaţi care practicau acelaşi sport, surprinşi ăn cele mai comice situaţii.

Puţin mai încolo, un oarecare căzuse cu bicileta-n şanţ şi se chinuia să se ridice, bolborosind înjurături care deşi cam bănuiam unde bat, aveau nevoie de subtitrare pentru a fi inteligibile.
Am văzut capi de familie care renunţă la pâinea zilnică, a lui şi a familiei, pentru transa oferită de o sticlă de băuturică.
Un amic din facultate, fumător înrăit, încerca să se scoată de la secţiunea "retardaţi" şi îmi spunea că dacă bagi un pachet de ţigări şi o sticlă de cola, nu îţi mai trebuie mâncare cam 3 zile. Pe de o parte îl înţelegeam, că îşi astâmpăra foamea cu bani puţini. Dar pe altă parte mă întrebam: De ce dracu' nu îşi ia ăsta nişte otravă de şobolani, că îl costa şi mai puţin, iar efectul dura mult, mult mai mult?? Pentru eternitate, dacă avea noroc...

Punînd cap la cap toate aceste secvenţe am înţeles. Nu preţul unui anumit produs este de vină pentru naşterea unui anumit viciu, ci mentalitatea handicapato-patologică a conaţionalilor. Ideea dementă a individului că practicînd anumite "obiceiuri de societate", îi creşte popularitatea.

Aşa că nu mă mai mir de nimic. Ograda noastră este ţara tuturor posibilităţilor. Cunosc câteva persoane care ar ieşi şi din mormânt ca să mai tragă un fum. La fel cum ştiu persoane care ar face moarte de om dacă ar fi privaţi de berica zilnică şi de ţigara aferentă. De contrabandă sau de firmă, nu contează atâta timp cât îşi face plinul de nicotină.

Şi atunci să mă mai mir ce ceva?? Trăim în blestemata asta de Românica, ce dracu'!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu