Membrul de caniculă U.E.

De mâine până sâmbătă la “eighteen hundred hours”, codul galben de caniculă ne va bântui ţărişoara, precum corbii şi vulturii, la braţ cu ciuma neagră, bântuie pe un câmp unde tocmai s-au căsăpit nişte unii.
Şi bineînţeles că specialipştii ne sfătuiesc să stăm la umbră, să bem cel puţin 2 litri de lichid, în afară de alcool şi cafea (care, de altfel, sunt total contraindicate).

În primul rând, pe drăguţii ăştia de experţi nu i-a dus capul să explice ne-intelectualilor, cu subiect şi predicat (eventual şi un complement), ce e ăla un cod galben; care sunt limitele lui, inferioare şi superioare; pe baza cărui standard internaţional s-au hotărât limitele astea!
Toţi sunt cu codul în gură, DAR CE ÎNSEAMNĂ ASTA, MĂI OAMENILOR?

Apoi: e cod galben afară. Foarte frumos. Ne prăjim osânza după burtoacă, stînd cu ea la mare, la soare (feţiţele sunt…pline, pline, rău de mofturi şi silicoane/ Fomei adevărate, încearcă-le pe tooooaaaaate - tre' să îşi ia şi ele, micuţele, doza de lichide, nu?)
Dar, dacă tu ai ales să stai pitit în locuinţa personală, care se află, din pură întâmplare, taman la etajul 10 al unui bloc? Pur-şi-simplu, te coci în sânge propriu! Trebuie să ieşi la aer, că altfel mori şi te-mpuţeşti în casă, neştiut de nimeni, nimeni (mai ales dacă eşti o persoană în vârstă, cu probleme cardiace). Aşa că, ce faci? Singura alegere logică este parcul (ăla cât mai este; noroc că au avut grijă nişte balonaţi – luaţi nişte Activia, băăiiiii…că pleznesc hăinili pe voi!!!! -să îl betoneze pentru vreun ansamblu teraso-rezidenţial pentru snobi)…în care vei crăpa de sete, dacă nu ai 3-4 lei ca să îţi iei un P.E.T. de apă minerală; sau nu ai în dotare un termos, ca să vii cu apa de acasă! (cişmelele au fost de mulţi ani umplute de rugină, gunoaie şi murdărie, pentru că se pare că pentru nişte minţi străluminate, ele reprezentau doar un edificiu al comunismului nenorocit; plus că nici nu mai funcţionează din paleolitic, pentru că îi creează pierderi societăţii de apă).
Un şofer pe maxi-taxi, un neica-nimeni truditor pentru pâinea zilnică, era indignat pentru că era nevoit să îşi dea un sfert de salariu numai pe apă! (cişmele ioc, bineînţeles; achiziţiona apă minerală, doar ca aceasta să fiarbă în sticlă până ajungea la capăt de cursă…aşa că iar dădea fuguţa la chioşc să se rehidrateze. Desigur, putea allege foarte simplu, să se întoarcă cu banii întregi acasă, dar să încerce mumifierea pe viu)

Şi asta nu se întâmplă doar în orăşele mici, uitate de civilizaţie; asta este situaţia şi în “megalopolisurile” pline de jeg, ţigani şi gunoaie, cu fumuri de pretenţii occidentale!
Un sătean spunea că el trebuie să iasă la câmp, indiferent de soarele arzător de pe cer; pentru că dacă nu munceşte, nu mănâncă! Poate îl apără Dumnezeu şi nu se îmbolnăveşte….Ce Dioruri, ce chiu-şapteuri, ce ceasuri de zeci de mii de euro? Nu dai cu sapa, nu mănânci (şi nici nu bei, pentru că îţi taie apa dacă nu cotizezi întocmai şi la timp).

Cam asta e situaţia în drăguţa noastră ţărişoară, care cică e membră U.E.. Ya…right! Cred e fix MEMBRUL U.E.!

UPDATE: Deşi nu a fost nici un cod astăzi, arşiţa soarelui a provocat numeroase victime. Însă, unii norocoşi s-au simţit ex-ce-lent! Ei au dat fuguţa la munte, şi-au lepădat textila prin iarbă şi s-au răcorit...în faţa grătarului cu mici sfârâicioşi!
Deci, să reiau. Fugi de dogoarea soarelui la munte, unde este mai răcoare puţintel. ŞI ACOLO ÎNCINGI FOCUL??????? ACCEPŢI DE BUNĂVOIE ŞI NESILIT DE NIMENI SĂ TRANSPIRI CA UN PORC????????????? (UN PORC NĂDUŞIT TOT, ÎN VÂRF DE POIENIŢĂ)