joi, 2 aprilie 2009

Manele’s World – Reloaded



4 E. Again


Motto:
“Pentru cei ce nu-nţelege! M-am născut ca să fiu REGE….!!!!”

“Blow my whistle, bitch!” [Suflă-mi în fluier, târfă!], “I wanna suck on your lollipop” [Vreau să îţi sug acadeaua], “Face down, ass up, tha’s the way I like to fuck” [Faţa jos, fundul sus, aşa-mi place să ţi-o trag], “Move, bitch! Get out of my way!” [Mişcă târfă! Piei din calea mea..]…
NU VĂ SPERIAŢI!!! Nu sunt injurii grosolane la adresa “tutelor de cartier”! De fapt…(unele) dintre ele chiar se bucură să le audă! Se zbânţuie frenetic şi dau din toate organele (cu care sunt înzestrate de Mama Natură), bat cu veselie din palme, sunt la superlativul piscului euforic şi chiar mai vor!!! Pentru că totul se întâmplă pe ringul unei discoteci unde se ascultă house…Sunt doar melodii “nevinovate”, de dănţuială! "Ritme" obsedante cu versuri neghioabe, fără nici o valoare estetică sau morală.
Şi orice manelist care se respectă şi îşi doreşte de ziua lui un balot plin ochi cu invidia duşmanilor, ascultă cu plăcere muzică din asta…”casă” (deşi după lucrurile pe care le promovează, ar trebui numită “wc”). Dar este la modă…şi cum “Fătul-Frumos cu craniul plin de fitze” şi “Pitzi cea Periculoasă” trebuie să fie “cool”, totul vine de la sine. Totuşi…personajele adoratoare ale acestei mizerii pe ritm cretinoid sunt cu totul altele, în comparaţie cu “maneliştii clasici”. Pentru că ei, dânşii şi dânsele “în tendinţe”, au doza de aroganţă “pe roşu intens” (adică peste limita admisă de aroganţometru - aparatul măsurător al acestei calităţi rele). Lumea Manelelor este un basm; dar Lumea Manelelor-Casă este o adevărată “Lume a Sălciilor” din centrul unei netrebnice livezi uscate…este miezul din Fanta…moţul (de frişcă) de pe o savarină…
Pipiţele (pitzipoancele upgradate) felinoide şi apetisante sunt adevărate zâne între zâne, Zeiţe ale Atracţiei printre muritori, fiind numai bune de venerat! Privirea lor misterioasă, ce îşi face cu greu loc printre zăbrelele genelor lungi şi răsucite, este permanent protejată de ochelari de soare fumurii şi trendy…Maieuţul (din cauza Crizei, bugetul alocat hainelor scade vertiginos, deci acestea trebuie să fie cât mai micuţe) nu mai este doar “pudrat” cu sclipicei; el este o cârpuţă strălucitoare, o adevărată rază de soare ce apasă cu neruşinare tonele de silicon ale pieptului balonat ( silicon care uneori, de atâta presiune, se ridică cu nonşalanţă până la buze şi uneori chiar imflamează şi Gânditorul!). Fustiţele (lucitoare, desigur) nu mai au încorporate doar vederea (cu glaucom) spre grădina din spate…ele sunt adevărate fantasme ale imaginaţiei, aşa că ochii (tot glaucomizaţi) îţi sunt invitaţi şi spre câte un colţuleţ al peluzei din faţa castelului, viloacei, complexului de apartamente…(după posibilităţi). Dar ceea ce reprezintă apogeul eleganţei nu sunt toate aceste nimicuri! Şi nici măcar săndăluţele cu talpă “de teren”, pline de ciobuleţe colorate…Punctul culminant (la care ragi ca un leu în soarele încins al savanei) îl reprezintă mănuşeile scânteietoare care le înbracă finuţele lor membre superioare...şi cugetul lor curat şi dalb precum un ghiocel de august. Sunt neprihănite şi inocente (încă sunt extaziate de vederea unei acadele – mai mari sau mai mici, în funcţie de toanele Ursitoarelor), interesate doar de puritatea crudă a mall-ului din colţul străzii şi de flăcările stravezii ale Adevarului de Firmă care se ascunde în spatele înscrisului gigantic ce le acoperă cureaua beculitoare (cu baterii) de la mijlocelul (“tras ca prin inel”) camuflat de drăgălaşe perniţe lipidice.
Asemenea minunăţii, adevărate Monumente ale Naturii pe cale de dispariţie, nu mai umblă înhăitate de mână cu burduhănoşi din care tâşneşte (inteligenţa) dacă îi înţepi cu sula (instrument foarte ascuţit, de împuns) sau cu pehlivanii jalnici de inculţi (adică maneliştii clasici) precum rudele lor mai involuate. Fiind “mai superioare”, pot fi zărite foarte arareori, în lumina romantică a apusului, la braţul vreunui vlăstar nobil “comandat” prin prioripost special pentru ele. Aceştia nu mai sunt vajnicii cavaleri cu pletele (gelate) în vânt; NUUUUUUUUU…..Regii (prinţişorii) au părul tuns îngrijit, înspumat (de mare) şi uleios, iar perciunii sunt atat de îngustaţi încât taie în model “franjuri” orice privire mult prea atentă…
Zânele te orbesc cu strălucirea lor; Regii acestora te doboară cu respectul pe care îl impun…Pentru că ei nu sunt doar nişte dobitoci inculţi; ei au fost crescuţi cu manualul lui Dostoievsky la subţioară şi vocabularul de expresii golăneşti în buzunar…Sunt mari norocoşi ai Sorţii (câştigă zilnic la Loteria Anului Nou), tineri şi frumoşi, plini de şmecherii (ca veceul de cârtii) şi, faţă de fraţii lor mai mitocani, posedă o doză mult mai îmbelşugată de tupeu. Au “calitate unicat” adusă din magazinele second-hand ale Germaniei, sunt stilaţi şi parfumaţi (ca să îi simţi de la kilometrii întregi depărtare)… Umblă înveşmântaţi doar în albul imaculat al curăţeniei lor morale (chiar fără firicel de praf, pentru că în perioada de curăţenie generală se foloseşte ultimul tip de Pronto) şi se plimbă doar în maşini sport, care le permit să fie admiraţi în exerciţiul funcţiunii lor de macho (conducerea). Cea mai importantă calitate a lor este CREDINŢA…pe care şi-o afişează prin atârnarea unui crucioc uriaş de nelipsitul lănţău finuţ şi sclipicios (care le spânzură la beregată), de care nu se despart nici când dorm (cu limba pe umăr), nici măcar în timpul îmbăierilor zilnice…o ocazie de a fi invidiaţi de duşmani (şi ei sunt foarte pizmuiţi de restul meltenilor) pentru muşchii dezgustători, plini de sudoare, cu care sunt acoperiţi. Puncul lor slab (Da, chiar şi ei au aşa ceva!) este timpul…imediat ce au trecut de perioada primei ţinereţi, kilele de steroizi din prea-încântătorul lor trupuşor încep să îşi facă de cap şi ei (Regii) încep să se fleşcăiască, confundîndu-se (doar la aspect!) după o vreme cu verii lor preistorici (probabil o glumă prostească a Naturii).

…Ca să ai dreptul să p(b)ăşeşti în acestă uluitoare Insulă a Prosperităţii şi Delicateţii, trebuie să o înţelegi; dar Maneaua-Casă nu se poate percepe dacă în vene nu îţi curge sângele lucitor şi gelat al Nobilimii Manelelor…trebuie să fii un clasic (manelist) adevărat ca să îţi poţi permite să pricepi secretele intime ale acestei Dimensiuni Angelice…să nu îl confunzi pe De Vito (Copilul) cu Vali de la Bărbuleşti şi pe Uragan cu Guţţîî (TRĂIASCĂ GUŢŢÎÎ!!!!!). Mintea trebuie să îţi meargă cu folos, iar puterea banilor trebuie să îţi fie un aliat de nădejde. Trebuie să sacrifici orice pe altarul evoluţiei…orice care ţi-ar putea trăda firea de goriloi! Acum eşti un neanderthalian distins…Care dacă vei fi cu adevărat bun, cel mai bun dintre cei buni, vei putea compune (tu însuţi, cu mânuţa ta) o operă nepieritoare, ce nu va mai fi ascultată la o săptămână după ce a spart p
entru prima dată boxele!

Un comentariu:

  1. Dom'le, nu te cunosc... dar scrii magistral! :) Esti o lumina. Da, asta e cuvantul. O lumina.

    RăspundețiȘtergere