luni, 6 aprilie 2009

Fumuri de mărire




De ce simt unii nevoia să fumeze? Au rămas cu sechele de pe vremea copilăriei când testau lumea înconjurătoare cu gura, iar acum nu ştiu ce să facă cu ea? Sunt ahtiaţi după senzaţia unei veşnice prezenţe cilindrice vârâte în cavitatea mai sus amintită? Vor să fie figuranţi “cool”, plini de importanţă? Vor să îşi prelungească viaţa, pentru că au auzit că afumarea este o metodă de conservare a produselor din carne, să ajungă nişte “Nepieritori” miniaturizaţi? Vor să fie “în rândul lumii”?
Încă din liceu, perioada în care eşti rebel incurabil, ţigara începe să te tenteze, pentru nu ştiu ce dezaxat a decretat că fumatul este expresia maximă a şmecheriei sau a delicateţei. Că eşti matur, că asta îţi arată gradul de libertate pe care l-ai câştigat odată cu adolescenţa. Fumezi pentru că e la modă, pentru că iubeşti privirile admirative ale picilor cu muci la nas, pentru că aşa obţii cel mai rapid respectul pe care ţi-l doreşti…Ştii că faci ceva rău, de aceea te ascunzi prin toalete sau locuri întunecoase când eşti în pericol de a fi descoperit de părinţi. Şi oricum…fumatul e o prostie de care te poţi lăsa oricând. Nu îţi baţi prea mult capul cu asta…doar trăieşti clipa! Şi ÎN PREZENT eşti stimat şi invidiat!
Şi totuşi…anii trec, şi “mă duc să pip (merg la ţigară)” devine obişnuinţă. Constaţi cu uimire că fumezi 5, apoi 10 ţigarete…apoi chiar un pachet pe zi. Dar nu contează asta, deoarece cu cât "bagi" mai mult, cu atât ai "cohones-urile" mai mari (indiferent de sex)...Stresul examenelor de sesiune te omoară, şi “beţişorul fumegător” îţi oferă singura modalitate de a te relaxa, rapid şi eficient. Şi oricum, te poţi lăsa oricînd. Doar să îţi propui acest lucru, şi gata!...Deocamdată să treacă sesiunea asta, şi cea care va urma…mai bine să treacă studenţia şi…te vei lăsa.
Apoi renunţi, şi constaţi că eşti irascibil şi stresat. Nu mai ai odihnă, nu mai eşti niciodată “în apele tale”, nu te simţi împlinit. Orele sunt monotone, zilele sunt searbede…Ai da orice pentru destinderea binecuvântată ce o găseai în ţigară…ai face orice să o atingi şi să îi simţi căldura molatecă în palmă…Dar stai! Nimeni nu te opreşte! Doar o promisiune neghioabă pe care ai făcut-o sinelui tău, pentru a opri otrava care ştiai că îţi macină corpul…Un corp care acum este mistuit de o dorinţă irezistibilă, consumat de patimă! Şi scoţi bricheta, promiţîndu-ţi că asta va fi prima şi singura dată, apoi vei reveni la “regim”. Numai că nu o mai faci…”poate altădată”
Scenariul acesta l-am văzut de prea multe ori. Şi aşa se întâmplă mereu…Ştiu că îşi fac rău singuri, vor să renunţe, dar pur şi simplu nu au puterea asta…Cel puţin aşa cred. Ei trebuie doar puţin susţinuţi, trebuie doar să le arăţi că ai încredere în ei, şi vor descoperi că sunt mult mai puternici decât au crezut vreodată. Doar că au enormul “noroc” de a găsi persoane care le încurajează din răsputeri să…"îi dea inainte, cu tupeu".
Aceştia sunt o tagmă separată a fumătorilor…sunt cei care "îmi provoacă repugnă" (vorba lui Oreste), care îmi provoacă scârbă... sunt “fumăcioşi” cu "sânge în tutun", cu creierul prea nicotinizat şi stafidit ca să îl mai şi folosească ca “organ al gândirii”. Ei nu vor să se lase de fumat, pentru că “a fuma e o virtute”; cu mucul în colţul gurii se simt mai miezoşi, mai virili… au aerul unui urangutan (sau doar unui pui de cimpanzeu) incredibil de irezistibil, şi sunt Stăpânii Lumii! Vor să aibă satisfacţia de a sufla (plini de superioritate) fumul în nasul oricărui “fraiereştean” care şi-a permis să îi privească puţin mai atent, adoră să conducă cu o mână atârnîndu-le “rafinat” pe geam (cea în care au ţigara, desigur), în timp ce Minunatul Salam De Aur zbiară cu pasiune plângăcioasă la boxele “de firmă” din portbagaj. Ei nu vor să se lase, indiferent câte poze cu plămâni sângerânzi ar fi afişate pe pachetele de tutun, indiferent câte amenzi pentru “fumat în loc nepermis” ar plăti. Mai mult, chiar…ei (cei cât de cât puţin mai “inteligeţi”) au transformat totul într-o artă! Nimic nu este mai excitant (în viziunea lor) decât mersul legănat şi privirea de bovină bolândă, atunci când eşti “înveşmântat” într-un misterios fum albăstrui…Să poţi să apari oriunde, ca baştanu’ fitzos (nu ca măgaru’) din ceaţă...
Dar ce este şi mai oribil este că ei au perfectat “Arta Fumatului Femin”! O femeie este elegantă doar dacă suflă rotocoale de fum, stînd picior peste picior pe scaunul tapiţat al barului…este frumoasă, are o anumită ţinută (prin care îşi face cunoscute cele mai ascunse dorinţe care o perturbă – pentru cei destul de “dezgheţaţi” să o “citească”), “clipoceşte” enigmatic din gene şi din când în când mai soarbe suav o guriţă de cafea şi o “guroaie” de fum…când o săruţi parcă ai linge o scrumieră…
Pentru un bărbat, este oribil să fumeze; pentru o femeie, este de o mie de ori mai dizgraţios, mai oripilant…Şi nu spun asta pentru că, vezi Doamne, sunt bărbat şi le iau apărarea celor din categoria mea. Dar…pentru o femeie, uneori noi (bărbaţii) suntem doar nişte brute primitive în călduri, pline de vicii şi de puţind a transpiraţie…Ele sunt fiinţe sensibile, rafinate, preocupate doar de Sferele Superioare Ale Existenţei Umane, distinse şi nobile. Şi totuşi, sunt chinuite de cel mai murdar nărav care s-a inventat vreodată…O stea luminoasă măcinată de o gaură neagră, duhnind a Chanel şi a tabac stătut. Unde e superioritatea în asta?
Oricât mi-aş zbate creierii, nu pot să pricep ce poate fi atât de minunat într-o ţigară…Dar poate sunt eu prea ignorant (sau prea prost) ca să văd Colţişorul de Rai ce stă sigilat acolo. Poate nu sunt eu în stare să descopăr miracolul ce zace (bine) pitulat într-o “sugară”, trabuc, havană, sau mai ştiu eu ce alte chestii din astea…
...Şi totuşi, nici nu vreau să încerc să aflu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu