joi, 26 martie 2009

Fotbalagistul Manelist


Toţi se scandalizează până la apoplexie cu privire la situaţia degradantă a sportului românesc…dar idea e că noi nu (prea) avem sport. Noi nu mai avem nimic….doar guvernanţi care pun drept problemă de căpătâi modul în care se vor împărţi la partaj banii de silicoane ai unei “domnişoare” care se desparte de garoiul ei, politişti care se fac de râs şi miniştri stresaţi de înălţimea lor. Avem din belşug someri şi angajaţi care fac greve din ce în ce mai des, avem scumpiri, datorii către stat (şi nu numai), din ce în ce mai mulţi copii obezi, dar…nu avem sport.
Se discută frenetic despre mărirea numărului de ore de educaţie fizică pe săptămână în şcoli…dar oare nimeni nu ştie că în foarte puţine şcoli se ţin cu adevărat? Ori nu este profesor specializat, ori majoritatea elevilor sunt loviţi brusc de boală şi îşi scot scutiri, ori nu au teren adecvat (nu un petec de beton cu 2 stâlpi care ar trebui să reprezinte porţi de fotbal), ori…profesorii fac cu totul alte materii “mai importante” pentru copii (matematică, istorie, fizică…funcţie de profilul clasei).
Se discută despre construirea unor săli de sport moderne. Şi cam peste câte sute de ani ar putea fie le accesibile fiecărui copil trăitor în frumuseţea asta de ţară? Se vor face 2-3 de ochii lumii pe la Bucureşti şi alte câteva oraşe mai importante, şi atât. Dacă în Cuca Măcăii locuieşte cineva care chiar vrea să facă….arte maţiale (de exemplu), el ce va face? Poate iubeşte acest sport, poate visează să devină campion…În cele multe cazuri, ştiţi ce se întâmplă? Părinţii acceptă să îsi lase odorul la cursuri, chiar dacă se tin într-un oraş învecinat; dar după o perioadă nu vor mai putea face faţă costurilor necesare pentru navetă (în general de 2-3 ori pe săptămână) şi pentru echipament, iar tânărul va trebui să renunţe. Şi ne mai mirăm de ce nu mai avem campioni la diferite discipline sportive….Interesul pentru sport a scăzut “sub nivelul mării”, dar ne mirăm de ce sportivii noştri se întorc de la competiţiile internaţionale cu un număr tot mai mic de medalii…
Nimeni nu mai vrea să facă sport! Şi oricum…pentru cel puţin 50% din populaţie, sportul este sinonim cu fotbalul. Tenisul, boxul, gimnastica, atletismul, patinajul…nu sunt sporturi. Doar prosteala aia în care alergi după o minge, şi care se poate juca la orice colţ de stradă sau pe orice teren viran. Pe de o parte este de înţeles…PENTRU CĂ NU AVEM SĂLI DE SPORT (şi totuşi se promiteau cu gura plină circuite de Formula 1 la campanie)!!! Dar măcar la fotbal dacă am fi buni…Ştirile sportive durează în medie 20 de minute, dar nu afli altceva în afară de: cutare s-a vopsit verde sau şi-a tuns pletele, “ixulescu” l-a înjurat pe “cutărscu”, care nu s-a lăsat mai prejos şi i-a răspuns cu aceiaşi monedă, ăla s-a cuplat în sfârşit cu aia, celălat şi-a cumpărat bolidul mult visat (apoi a intrat în primul gard), ăla l-a scuipat pe antrenor…cam la asta se reduce sportul la noi. Nu avem nici o echipă cu adevărat bună…indiferent că se numeşte C.F.R. Cluj, Steaua, Rapid, Dinamo, sau mai ştiu eu care. Acum o să săriţi: “Păi da, dar în ’86 Steaua a luat cupa....”. Şi cam câţi ani au trecut de atunci? Câţi jucători s-au schimbat? Câţi antrenori s-au schimbat? Se spune “în trecut, Steaua a câştigat…”; dar a fost ÎN TRECUT! Acum nu mai e nici o echipă în stare să facă nimic important…câştigă campionatul intern doar pe baza înţelegerilor dintre patroni, şi atât. Altfel, cum vă explicaţi că o echipă care a terminat campionatul pe locul I anul trecut acum este “ciuca bătăilor”? Nu sunt aceeaşi jucători? Sau valoarea scade şi creşte după cum bate vântul……“Real Madrid” sau “Liverpool” sunt echipe de temut prin tradiţie; la noi se poate spune acelaşi lucru despre vreo echipă de fotbal? Există cineva atât de valoros încât sâ fie considerat un adversar de temut, pe baza rezultatelor actuale?
Şi culmea este alta. Avem jucători buni şi foarte buni, dovadă succesul pe care îl au în străinătate. Dar nu şi la noi…La noi totul este o manea. Se aleargă pe teren după o minge, se dau “premii” uriaşe, şi cam atât.
Noi suntem doar cu tunsuri, seminţe, înjurături, maşini scumpe, modele celebre, şi cam atât. Fără rezultate…Dar ce mai contează şi “micile amănunte” când avem valoare? Mda…ce mai valoare…
Se spune că maneaua a fost copiată după muzica indiană şi arabă. Dar “maneaua fotbalului” de unde a fost copiată? Sau e producţie autohtonă a “picioarelor noastre de plai”?
Nici măcar echipa naţională nu o duce mai bine. După fenomenala “revanşă” cu Croaţia, bătaia încasată de la Lituania, victoriile chinuite obţinute în faţa Insulelor Feroe şi Georgiei…nici nu ştiu la ce să mă mai aştept de la “meciul unei naţiuni” de sâmbătă, cu Serbia. Să sper să ne calificăm…ca să fim “bătuţi ca fasolea” în viitoarele grupe? “Să jucaţi ca disperaţii”…din câte ştiam eu, fotbalul se joacă cu tactică şi logică, nu cu disperare, ca hergheliile de cai sălbatici care alergau prin preerie şi nu le puteau opri nimeni.
Dar asta este….Minunatul sport românesc, plin de “succesuri” şi de valoare…

P.S.: Pentru cele spuse mai sus, probabil îmi voi lua fooooooooarte multe critici. Însă vă rog ca eventualele comentarii (pro sau contra) să fie făcute cu decenţă şi la subiect. Pentru că altfel, voi fi nevoit să restricţionez drastic posibilitatea de a lăsa un comentariu pe acest blog…Oricum, vreau să se ştie că, oricâte injurii aţi posta, eu nu o să mă opresc din scris. Puteţi să stati şi-n cur şi-n cap….asta nu se va întâmpla niciodată. Fiecare are dreptul să îşi exprime părerile, are dreptul la replică, dar cu decenţă. Ca să pui la colţ un porc, nu trebuie să fii un porc şi mai mare; ajunge doar să îi bagi sârmă în nas sau să îi pui “râtniţă” .
Prin urmare, dacă doriţi să comentaţi, fiţi decenţi. Şi încercaţi să vorbiţi la subiect (la Bac dacă îţi pică “Mioriţa”, nu vorbeşti despre ”Baltagul” pentru că aşa ţi s-a năzărit ţie); fără alte referiri…Pentru că nu mă cunoaşteţi deloc (cu excepţia câtorva prieteni) şi aş putea fi oricine şi orice: un extraterestru venit ca avangardă pentru o invazie (că să îi dau satisfacţie unuia pe care îl freacă grija asta – probabil nu are ce altceva să îl frece), aş putea fi copilul lui Obama, reîncarnarea lui Jack Spintecătorul, un “copil indigo”, sau un simplu “neica nimeni” cu pistol mitralieră, care va face orice pentru a se răzbuna. Aş putea fi un mare dobitoc sau doar un om frustrat. La fel cum şi tu anonimule, ai putea fi şchiop, chior, ciung, de 2,2 m, pitic sau pur şi simplu un om frustrat….Aş putea fi “gay”, la fel de bine cum şi tu ai putea fi gay, travestit, sau chiar “schimbăcios”. Dar eu nu cunosc aspectele acestea, şi nu mă leg de ele. Aş aprecia deci să nu mai faci comentarii anapoda..
Şi o ultimă idee, ca să îl liniştesc pe copilul acela frustrat care nu poate dormi noaptea de grija mea: îmi plac cărţile, îmi place să citesc şi ador S.F.-ul. Aş vrea eu să devin un “amărât” ca Frank Herbert, Isaac Asimov sau Arthur C. Clark…Şi totuşi, eu nu prea văd ce relevanţă ar avea acest aspect cu privire la ce scriu. Spun numai prostii? Eşti liber să îmi dovedeşti contrariul, dar aş vrea să îţi susţii părerea şi cu puţine argumente (la fel cum fac eu). Asta desigur…dacă eşti în stare şi te duce destul capul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu