Tradiţii şi gânduri pentru noul an

Na, că a venit şi finalul acestui an!

Mâine, deja, e altă zi...alt an, altă mâncare de peşte. Sau...aceeaşi? Habar nu am, vom vedea.

Deocamdată, zilele acestea m-am tot gândit la versurile dintr-un colind: "Dacă-n fiecare zi, Crăciunul ar veni, ce bucurie ar fi"! Bun...ar fi, nu-i vorbă. Că m-am uitat şi eu în jur, m-am uitat şi pe geam...şi am văzut că toată lumea a fost bucuroasă de Crăciun. Dar...de ce?

Nu vorbesc de aspectul spiritual, cu Iisus care aduce bucurie în lume şi şansa de mântuire, pentru că nu ştiu pe câtă lume interesează chestii din astea. Dar atunci ce ne mai rămâne? Presupun că spectul comercial al sărbătorii...adică beculeţe, brazi împodobiţi, cadouri, mâncare, băutură şi femei, pentru toţi băieţii mei. Şi bairamul aferent.

Bun. Doar că astea le avem în fiecare zi. Sau la orice zi de weekend. Deci, de ce mai este Crăciunul special? 

Şi mai ales, care mai este diferenţa între Crăciun şi Revelion, să zicem - când e cam la fel: cadouri de an nou, mâncare, băutură şi femei, pentru toţi băieţii mei. Şi bairamul aferent.

Care mai e diferenţa dintre Crăciun, Revelion şi Paşte? Nu-s aceleaşi obiceiuri? Cadouri de iepuraş, mâncare, băutură şi femei, pentru toţi băieţii mei. Şi bairamul aferent. 

Mă rog... la Crăciun se mănâncă tobă, lebăr, caltaboşi, cârnaţi şi alte preparate pe bază de porc...iar la Paşte, cârnaţi de miel, tobă de miel, ficaţi de miel, drob de miel şi alte preparate pe bază de miel. No, irelevant.

Revenind: de ce e Crăciunul special?

Conform umilului meu cap, cred că am găsit răspunsul: tradiţia împletită cu mimetismul social.

Adică, "aşa se face". Ştim că trebuie să fim veseli şi suntem. Ştim că trebuie să ne minunăm de beculeţe, că totul trebuie să fie ca un decor de poveste şi trebuie să fim permanent în extaz, deci aşa suntem. Ştim că trebuie să dăruim şi dăruim, apoi suntem împliniţi, pentru că am făcut ce trebuia. Adică, e o listă pe care trebuie să o bifăm - şi cu cât bifăm mai mult, cu atât suntem mai împăcaţi că am intrat în "rândul lumii".

Mă uitam "pe o reţea de socializare" :)) şi geme internetul de poze cu duduiţe care-şi trăiesc fantezia de zâne lângă brad. Sau de crăiese ale zăpezii. Sau de spiriduşi sexy...sau, mă rog! Fiecare ce poveste are în cap. Par fericite - dar nu ştiu dacă sunt cu adevărat, că mă încurcă machiajul. De fapt, nici nu cred că e importantă fericeala asta, atâta timp  cât s-a bifat că au făcut ce trebuie. Şi au primit like-urile aferente.

De fapt, asta mă dezamăgeşte: goana după aprecierea lumii. Goana după orice, de fapt: după cadouri, după decoruri, după mese cu cele cuvenite, după haine sclipicioase şi orice alte nimicuri care ar trebui să creeze tabloul perfect pentru instantaneele atent aranjate, ce vor fi urcate pe internet - pentru a fi lăudate şi comentate. 

Apoi vine revelionul şi o luăm de la capăt, apoi Sfântul Ion şi o luăm de la capăt...apoi suntem deprimaţi, că începem munca. Rupem porţile sălilor de fitness, că ne-am îngrăşat... ne plângem de bani, pentru că ianuarie e cea mai depresivă lună din an...adică na, conform traţiei post-sărbători!

Apoi vin Zilele Iubirii, când trebuie să iubim. Apoi Luna Femeii, când trebuie să ne apreciem femeile de lângă noi. De 1 mai trebuie să fim vamaioţi tineri doritori de distracţii...şi trebuie să ne mai bucurăm abia la Paşte, când vom fi toţi nişte iepuraşi şi iepuriţe. Neapărat sexy, că altfel... degeaba ne-am mai apucat! 

Hai că-i bine! 

Mai pe la prânz m-am gândit să mai dau o fugă pe la cumpărături. În principiu, nu aveam nevoie de nimic... dar eram curios să văd ce nu găsesc. Şi nu am fost dezamăgit: rafturile cu prăjituri, torturi, peşte şi struguri erau goale puşcă! De ce? Simplu: de revelion se mănâncă peşte şi struguri. N-am înţeles de ce trebuie să mănânc struguri în noaptea asta, neapărat. Mâine mi se pun de-a curmezişul?

Ete na! Ia că mi s-a învârtoşat rebelul interior şi numai aşa, de rău ce sunt, mâine mănânc peşte! Şi de struguri nu mă ating până pe 3 ianuarie! Ia să vedem ce iese! Muahahahaha!!!!

O altă tradiţie de sezon este bilanţul anual şi planul meu pentru la anul. Adică...ce om să fii, să nu îţi faci un plan pentru la anul? O listă cu dorinţe, nişte idealuri... că aşa se face!

No, iaca aci: bilanţul meu arată bine. Arată bine cu degetul, nu glumesc!

Nici nu mai ştiu ce mi-am dorit în 2023 pentru anul 2024, de fapt. Dar ştiu că am făcut ce s-a putut şi ce am putut, de fiecare dată. 

Mai acum vreo săptămână, am văzut pe la o emisiune cum o lăuda pe o româncă de succes, care făcea afaceri de succes şi se scălda tot într-un succes. Totul a pornit când domniţa a decis să facă liceul prin Austria... şi-apoi a ales să se şcolească şi prin State, apoi a venit în România şi a decis să îţi deschidă o afacere de succes, la care munceşte cu spor şi determinare şi are succes. Desigur. 

No, bravo ei.

Eu nu am decis să îmi fac liceul în altă ţară. De fapt, nu am ales să fac liceul nici măcar în alt oraş, că na...nu m-a dus capul la aşa ceva şi de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Bine, între noi fie vorba, cu neuronul funcţional pe care îl mai am, mi-am dat seama că viaţa nu depinde de ceea ce decizi tu, ce alegi tu şi ce vrei tu. Şi nici măcar de cât munceşti.. Dar na...nu ne mai uităm la toate detaliile, că stricăm aparenţele!.

Şi de aceea, nici pentru 2025 nu mi-am pus în gând să am vreun plan, că nu îmi place să fac planul ca ţiganul . Aşa că merg pe şipcă, cum am făcut până acum: fac tot ce pot, când pot, unde pot - şi le trag după.

Ca să fiu sincer, din 2024 am învăţat un singur lucru: toate trec şi nu merită să mă agăţ de nimic. Oamenii se schimbă, opiniile se schimbă, contextele se schimbă... şi să rămâi încremenit într-un proiect este ca şi cum ai pune polobocul pe mare, ca să vezi care val e drept.

Aşa că nu merită să fac planuri. Tot ce vreau să fac, fac şi gata. Nu trebuie să amân...pentru că nu e vreun moment mai bun decât prezentul. Iar dacă e ceva ce nu fac... înseamnă că nu sunt pregătit.

De exemplu, mă bate gândul să mă înscriu la un curs de japoneză. Şi nu ştiu dacă merită... pentru că nu ştiu la ce mă va ajuta. Desigur că japoneza mi-a plăcut de când eram în scutece...dar dacă n-am ajuns până acolo, iar barza m-a scăpat din cioc pe plaiurile noastre, eu ce să fac acum?

O idee ar fi să mă mut pe picioarele de plai nipone. Undeva mai la sud, să nu cumva să mai văd zăpadă şi frig în viaţa asta. De fapt, vizitatul Japoniei cred că e principalul obiectiv al acestui curs de care vă zic. Dar dacă eu nu decid să plec turist pe acolo, căs prea ocupat... cu ce mă aleg? "Ce nu foloseşti, se usucă şi pică". Aşa e şi cu limbile străine...nu le foloseşti, le uiţi! Şi nu e ca şi cum m-ar asalta japonezii să discute cu mine, iar eu vorbesc cu ei de mă dor toate mâinile şi ca să evit asta, mă străduiesc să le învăţ graiul. 

Deci... merită să fac o asemenea investiţie de timp şi de bani?

N-aş preaş crede! 

Dar aia e. "Vine anul nou, nou, nou, nou, nou...ne-aduce un cadou, dou-dou-dou-dou"... vorba cântecului!

Hai, la mulţi ani! Să fie veselie, atmosferă şi ce-o veni, să putem duce! Tare ca piatra, iute ca săgeata! Tare ca fierul, iute ca oţelul - la anul şi la mulţi ani!

Iar apoi, să bem! Şi să mâncăm o ciocolată. Cum era cântecul ăla? "Ţine, Doamne, vinu-n prun şi mândruţa potecuţa"! Nu, nu...stai, că am zis ceva greşit! "Coace, Doamne, prunele, să umplem cazanele"! Aşa era....

Na, eu nu beau tărie. E normal să nu mai ştiu versurile cântecelor cu rachiu.

La mulţi ani, sănătate, să fie cu de toate şi cu un pahar să ne ciocnim! Ce va bea fiecare, după gusturile fiecăruia. Eu am Sheridan's....că simt nevoia să mă îndulcesc şi m-am decis pe o duşcă de lichior.  

Hai, spor! Petrecere frumoasă şi masă copioasă! 

Şi-o ascultăm pe Alinuţa... Alina Gingertail, desigur -  că a scos melodie nouă şi te îmbie la pregătire pentru luptă. Hu-ha! Şpagat pe două trenuri, ca Van Damme în anii de glorie! 

Hai, să vină şi anul 2025!! De fapt, poa' să vină cine-o vrea să vină...  ne descurcăm. 

[Alina Gingertail - Silver for Monsters / Witcher 3]

Crăciun de poveste

Bine ne-am regăsit!

Iată că iar se face luna de când nu am mai trecut pe aici. Nu-i vorbă, că am avut subiecte destule pentru scris...doar că nu am avut timp. Şi acum...iată că a venit Crăciunul...cu colinde tradiţionale, urături tradiţionale şi răceala tradiţională - care, normal că m-a doborât la pat, c-apoi om sunt şi eu. Iar Forţa este tare slăbită zilele astea...ce să mai zic?

Însă sunt atât de obişnuit cu boleşniţele de sărbători încât, dacă în vreun an nu zac la pat măcar o zi, înveşmântat cu şapte pături şi scârciovit de frig sub ele, parcă nu-s io!

Apropo: Doamne, ce-mi lipseşte o vacanţă în Thailanda! Sau Madagascar sau Republica Dominicană, că poate dau mâna cu Domnu' Dan, într-o pauză de filmări la "Survivor"! 

No, p-acolo să mă duc şi eu! La mare, la soare...sau măcar pe un vârf de dună de nisip. Important e să fie soare şi cald, că nu mai pot cu frigul şi pe cuvânt de nu mă fac baterie solară în viaţa viitoare!

No...dar una peste alta, sunt pe metereze.   

Şi în tot acest timp, când a fost vremea lor, am vrut să vorbim despre mizeria de la alegeri şi mai ales despre avântul războinic al unora care erau să stare să facă moarte de om, pentru a-şi impune părerile de libertatea neîngrădită pe care o susţineau. Poate...chiar şi despre zbuciumul celor care deveniseră inamici ai poporului, în funcţie de opţiunea liberă şi neîmngrădită de vot pe care o aveau?

După umila mea părere, erau nişte lucruri foarte grave, care sub masca libertăţii, demonstrau exact cea mai pură tiranie de care este în stare omul, în toată măreţia sa. 

Da' apoi m-am gândit: la ce să mă mai complic? Dacă unu' vrea să-şi excomunice familia care nu-i împărtăşeşte opţiunea de vot, cine sunt eu să îi comentez dreptul acesta? Desigur că mi se pare ceva de o idioţenie strigătoare la cer...dar e dreptul lui să fie idiot. Vorba aia: "Vă amintiţi că, înainte de inventarea internetului, se considera că prostia este cauzată de lipsa de informaţie? E bine, n-a fost asta"...

Mda... dar taman când ne ascuţeam mai abitir furcile şi topoarele, ca să putem lupta pentru iubire şi progres civilizator mai ceva decât eroii de poveste, PAC! ZDRAG! PLEOSC!! Lovitură de teatru: totul s-a şters totul cu buretele şi se reia jocul de la început, ca şi cum nimic nu s-a întâmplat - ceea ce este normal: nu îţi reastartezi pc-ul când dă erori şi Windows-ul nu se încarcă cum trebuie? Fix aşa şi la alegeri: nu iese ce trebuie? Nu-i nimic...ştergem şi o luăm de la capăt!

C-apoi, ştiţi cum se spune: dacă alegerile ar schimba ceva, ar fi interzise. Norocul nostru că nu sunt şi putem să ne exercităm voinţa. :))

Da... mă rog! Nu stau să mai discut tâmpenii din astea, că nu-s de nasul nostru şi oricum nu e bine să faci contra vântului, că te uzi!

Aşa că haideţi să revenim la pătrăţica noastră şi să ne vedem de viaţa noastră cea de toate zilele, că-i mai bine. Nu-i aşa?

Uite, de exemplu: a venit Crăciunul! HO-HO-HO!!!!! 

Este vremea iertării şi a faptelor bune, al timpului petrecut cu familia, al liniştirii interioare şi al bucuriei - că până la urmă, mă întreb şi eu, ca prostul: de ce ne pierdem energia şi viaţa cu unii care nu numai că nu dau doi bani pe noi, ci nici măcar nu au idee că existăm - când am putea să ne dedicam timpul celor pe care îi cunoaştem şi fac parte din vieţile noastre, într-un fel sau altul. 

Aşa că... hai să fim oleacă mai buni, mai înţelegători şi mai calmi! Măcar acum!  Dă-o-ncolo de politică! Putem trăi şi fără ea...mai ales că orice ar fi, orice ar veni, viaţa nu ni se va schimba în bine.

Deci să revenim la lucruri frumoase: cum v-aţi petrecut prima zi de Crăciun? Şi ce v-a adus Moşul? Cum vă trăiţi Crăciunul de poveste? 

Hai, măi, că-i frumos... adică mie îmi plac poveştile. Şi nu cred, în ruptul capului, că ele sunt destinate doar copiilor. De aceea nici nu stau să le analizez sau să le caut explicaţii logice. Poate aşa o fi: magia nu există. Dar dacă eu vreau să existe, atunci aşa este. Şi da, există şi Moş Crăciun! Este personificarea bucuriei de a dărui, de a te bucura şi de a spera că putem fi mai buni. 

Şi sunt genul de om care îşi face bradul, îşi pune ceva sub el, neapărat în noaptea de 24 spre 25 decembrie şi-n dimineaţa de Crăciun dă fuga la brad, să vadă ce a primit! Şi mai sunt şi uimit, mai ales că darurile sporesc!

Într-atât de mult iubesc poveştile!

Cineva îmi povestea că are o tradiţie de iarnă: în această perioadă citeşte "Crăiasa Zăpezii", alături de copii. Foarte frumos şi cred că acest moment încapsulează, aproape perfect, bucuria acestor sărbători: tihna familiei.

Totuşi, eu nu am o poveste specială pentru Crăciun...deşi, de vreo câţiva ani, am observat că  prin decembrie, de obicei,  joc "The Elder Scrolls: Skyrim". Este un joc de aventuri care se petrece pe un tărâm mitic, populat cu fel de fel de creaturi, împăraţi  şi dragoni. Iar personajul principal este un neica nimeni  care descoperă că este, de fapt, un luptător de legendă, ce poate ucide dragonii şi le poate lua puterile.

[Epic Dovahkiin theme]

Cred că joc "Skyrim" a şasea...a şaptea oară? Ceva aşa...şi deşi pare cam mult, cunosc  persoane care l-au jucat de câte zeci sau sute de ori.

Desigur, jocul îmi oferă posibilitatea de a fi orice rasă, a avea orice putere şi de a face cam orice.. pot şi hoţ, cavaler, vrăjitor, imperialist, asasin, vampir sau vârlocac...însă aleg mereu să fiu luptător nordic şi rebel - pentru că nu mă pot împăca, niciodată, cu interzicerile impuse de Imperiu. Mai pe scurt, nici măcar ca avatar într-o realitate virtuală, nu îmi place să fiu obligat să fac ceva, pe motiv că "aşa vrea cineva". No, şi-atunci... Trăiască rebeliunea! 

Iar ori de câte ori dau peste imperiali care mai arestează câte un om  ce se face vinovat de crime împotriva imperiului, căşun pe ei cu toate armele şi mi ţi-i  încing, de le plângi de milă!

Şi cu acest gând scurt, mă retrag...ca să nu vă răpesc din timp prea mult. Plus că...am de salvat câteva familii atacate de dragoni! Şi mă aşteaptă şi familia acasă - pentri că oricât de luptător şmecher aş fi, tot în familist convins rămân, orice viaţă aş duce. Şi aleg aceeaşi fată ca de fiecare dată: o tânără negustoreasă blândă, care visează să devină hangiţă.

Dar gata... Am vrut, doar, să vă salut şi să vă urez linişte,bucurie şi sănătate, cu ocazia sărbătorii pe care tocmai o traversăm. Restul...'om mai vedea ce va mai veni. 

Să bem pentru asta!

Şi un colindel să ascultăm: cel mai frumos colind pe care l-am auzit în ultimii ani şi pe care vi-l ofer cu drag:

[Elena & Grigore Gherman - Îngerii colindă]

... iar pentru că am tras mâţa de coadă în ultima vreme şi aş mai avea câte ceva de spus dar încă am o stare nasoală, care mă împiedică să mă exprim în cuvinte inteligibile, vă las să mai ascultaţi ceva frumos: 

  

[Preotul Liviu Cernei şi Iuliana Iscra - Vino, Iisuse în inima mea]

Să fie sărbători cu bine şi sfârşit de an aşa cum vă doriţi!

Secretul schimbării

La mulţi ani, ziua de azi!

La mulţi ani, Andreiuţe, Andreiuţi şi tot felul de Andrele şi Andreli! Să fiţi bucuroşi, sănătoşi şi cu punga pe model slim - că bănetul se ţine pe card, cod QR sau portofel electronic, iar bogăţia adevărată se ţine în inimă!

Să fiţi împliniţi, mulţumiţi şi mai ales... SĂ FIŢI! Nu doar să existaţi sau să supravieţuiţi!

Eeee... şi acestea fiind spuse, să trecem şi la lucruri mai neimportante - iar aici nu mă refer la politică, că nu mă interesează. Ca să reiterez ce am mai spus deja: sunt convins că alegerile vor fi câştigate de cine trebuie să câştige, indiferent de agitaţia şi prozelitismul nostru. Şi spun asta pentru că dincolo de ceea ce credem noi, nu suntem de capul nostru. 

Iar de cei care ne conduc...ce să mai zic? E ca la horă: indiferent cine eşti şi de unde vii, cât de împiedicat sau de multipremiat într-ale dansului te afli, dacă ai intrat în cârd, respecţi paşii; nu te mişti cum vrei tu, că faci pocinog şi te zboară afară din dans, de nu te vezi!

Deci să cântăm şi să ne bucurăm, că totul merge cum s-a stabilit. 

Dar...aşa cum spuneam, nu despre politică vreau să vorbesc, ci despre cum ne putem îmbunătăţi calitatea vieţii.

Conform unora, secretul este în informaţie. Adică, noi am putea fi nişte minunaţi...regi printre muritori şi zei peste oameni, dar numai dacă am şti cum să facem asta. Şi uite aşa au apărut influencerii.... care fac bani fără număr împărtăşind din cunoştinţele lor celor care nu ştiu cum să ajungă la fericeală.

Problema e că eu cred că informaţia nu este de ajuns pentru a declanşa schimbarea - ci lucrurile sunt puţin mai complicate, în simplitatea lor.

De exemplu, zilele trecute, la grădiniţă la nepoţica mea a venit un psiholog, ca să ţină un training de dezvoltare personală, anti-bullying şi empatie socială. Adică, mai pe româneşte: a venit o doamnă care i-a învăţat pe copii să nu se porcăiască reciproc şi să nu se bată între ei, ca chiorii

No...şi când am auzit chestia asta, am râs până m-a durut burta.

Ce-a făcut? Curs de antibuleală la grădiniţă? Super tare! Dar dacă tot s-au apucat de aşa ceva, de ce nu se exprimă româneşte şi experţii ăştia? Că poate nu toţi copii au avut engleza-n gură de când s-au născut şi nu ştiu, exact, cum să traducă acest cuvânt, în căpşorul lor. De fapt, dacă mă iei repede, cred că nici eu nu îl nimeresc din prima...chiar dacă înţeleg la ce se referă.

Şi atunci am început să mă întreb: la ce ne folosesc, de fapt, toate aceste campanii şi cursuri de autodezvoltare? Şi mai ales, cum se educau oamenii, până să se inventeze instrumentele psihosociale moderne, fără de care nu mai ştim cum să ieşim din casă?  

Serios acum... pe internet am văzut reclamă la nişte cursuri de respirat - care te învăţau cum să atingi succesul doar respirând în conformitate cu metodele pe care le aplică trupele speciale din Statele Unite.

Iar atunci m-a pălit mintea românului cea de pe urmă: d-aia sunt neica nimeni în drum şi geniu nebăgat în seamă... că nu respir precum soldaţii SEAL. Da' dacă mă înscriu la acel minunat curs online, se urcă viaţa de succes pe mine şi ajung primul bogat al planetei - alături de ceilalţi primi bogaţi ai planetei, colegii mei de curs! Colegi care şi ei sunt primi bogaţi alături de alţi primi bogaţi din generaţiile trecute de cursanţi - c-apoi şi renumitul guru influencer trebuie să trăiască zi de zi - nu face un curs şi gata, a scăpat de cheltuielile cotidiene.

Cât de tare-i asta? Aproape la fel de tare precum cursul de antibuleală la grădiniţă! Este?

Dar un curs de introducere în Programarea Neuro-Lingvistică când le ţine şi la grădiniţă? Deşi, dacă aş fi fost eu educator, le ceream copiilor să-mi scrie un eseu în care să compare teoriile lui Nietzsche cu cele ale lui Carl Jung. Mamă, ce treabă faină ar fi ieşit! Dar am ratat şansa de a fi educator, cu vreo câţiva ani în urmă. Deşi...dacă se aşează lucrurile şi-mi surâde norocul iar, nu e timpul trecut ca să mă fac educatoare. În ziua de azi, orice este posibil! :D

În altă ordine de idei...

N-am copii că, na! Îmi place să văd cum le pică faţa celor care mă abordează să-mi facă diverse oferte de neratat - cum m-a tăbărât un nene de la Vodafone, după ce mi-am plătit factura: "Aveţi o cartelă prepay? NU. Dar aveţi cartele prepay...poate ale copiilor? NU. Dar aveţi cartele prepay ale soţiei, părinţilor, nepoţilor... şi se uita la mine, cu ochii plini de speranţă... NU. Dar nu aveţi pe cineva cu o cartelă prepay? Şi iar se uita la mine, cu ochii plini de speranţă... NU. Dar nu aveţi chiar pe nimeni cu o cartelă prepay, că avem nişte oferte.. NU. Dar nu vă trebuie un televizor super-smart QLED, 4K, cu sute de aplicaţii, că vă dăm un bon valoric de o sută de euro... şi iar se uită la mine, cu ochii plini de speranţă... NU. Dar văd că aveţi un model mai vechi de telefon. Nu vă trebuie un telefon nou, că avem nişte super-oferte care expiră mâine şi...NU. Dar nu vă trebuie o husă de telefon, că avem nişte super-oferte... NU. Dar nu aveţi nevoie de... NU"!

Şi aşa am dezamăgit săracu' om, în prag de sărbători. Foarte urât din partea mea...

Deci nu am copii. Însă m-am mai intersectat cu educarea copiilor în viaţa asta şi nu vorbesc chiar în neştiinţă de cauză când spun că mi se pare puţin ciudat ca un părinte să nu-i explice copilului că nu e bine să se ia la bătaie cu alţii copii. Sau să îi scuipe sau să râdă de ei, să îi necăjească sau să facă orice lucru urât, oricărei alte fiinţe. Dacă tot e copilul tău, de ce să nu te ocupi tu de el şi aştepţi tot de la alţii să ţi-l educe?

Dacă tu nu faci asta, care mai e rolul tău de părinte? Întreţinător poate fi oricine... nu trebuie să participi activ la plămădirea copilului, ca să îi cumperi cele trebuincioase traiului. 

Şi-apoi, mai e o treabă: s-au schimbat vremurile şi nu cred că mai este o problemă lipsa de informaţie, că nu mai suntem în Evul Mediu. Acum dai cu degetu' pe-un ecran şi afli tot ce vrei şi ce nu vrei - aşa că toţi avem opinii şi păreri şi fiecare în parte deţinem Adevărul Absolut, pentru că toţi suntem informaţi. Însă marea problemă este înţelegerea acelor informaţii. 

Şi de aceea mi se par cel puţin amuzante campaniile de informare. Adică se plătesc grămezi de bani unora care vin şi-ţi spun banalităţi: e naşpa să fii nesimţit; fumatul provoacă moarte; vezi cum conduci,  că nu ţi-au luat părinţii şosea personală şi mai circulă şi alţii pe dânsa; nu arunca gunoi pe jos, că împuţi natura; fii ordonat, mănâncă frumos.. şi multe alte chestii elementare, pe care eu le ştiu de la părinţi şi bunici.

Aşa că, da: lumea de azi gâlgâie de informaţie, deci nu mai este nevoie să mai investim timp, energie şi bani în diverse cioace care "informează". Problema noastră, a tuturor, este, însă, înţelegerea informaţiei... că d-aia şi avem atâţia analfabeţi funcţionali, care trec prin şcoală şi nu pot reda ceea ceea ce aud sau văd.

Iar asta se întâmplă pentru că este o diferenţă între "a vedea" şi "a privi", la fel cum este şi o diferenţă subtilă, dar uriaşă, între "a auzi" şi "a asculta". Privirea şi ascultarea nu implică doar organele de simţ, ci şi folosirea minţii şi a inimii. Deci, degeaba ţi se spune; degeaba vezi, degeaba auzi... dacă pe tine te doare în cot! 

Degeaba vine super-psihologul şi începe să toace: "Buleala e urâtă, provoacă suferinţă, vai şi vai, nu e bine", dacă tu, orice vârstă ai avea (că am văzut campanii antibuleală şi pentru oameni cu părul alb în cap), crezi că ţi se cuvine totul şi e dreptul tău să orice, că d-aia eşti cetăţean european şi ai drepturi! Iar dacă nu primeşti ce vrei, buleşti până primeşti. Logic.

Degeaba vine poliţistul şi spune: "Băi oamenilor, mergeţi frumos pe şosele, că regulile de circulaţie sunt puse cu un scop şi ele" - dacă tu te crezi pilot de raliu pe circuit şi nu ai cum să faci vreun accident, vreodată.

Degeaba ţi se spune orice, dacă tu nu vrei să bagi de seamă. Şi până la urmă, sunt situaţii când se vede de pe Lună cum stau lucrurile, iar dacă ele sunt ignorate, nu se întâmplă din cauza neinformării... ci a dezinteresului. 

Totul e degeaba, dacă nu avem abilitatea de a asculta şi de a trece informaţia prin filtrele interioare, pentru a o înţelege. Iar înţelegerea aceasta se naşte şi din empatie...care este cultivată de părinţi. Ei aşază piatra de temelie a vieţii. Şi dacă nu o fac ei...schimbările se pot produce, dar (mult) mai greu. Şi mai dureros.

Deci e de bine.

Să bem pentru asta!

Dar nu bem aşa aiurea... că nu suntem alcoolici! Propun să bem în cadrul campaniei de informare numită "Vinul veseleşte inima omului". C-apoi, dacă suntem veseli, nu ne mai stă capul nici la buleală din aia şi împuşcăm doi iepuri cu aceeaşi piatră! Poc-poc! Şi iepurele cade!

Haide, haide, că eu deja m-am apucat de "Lacrima lui Ovidiu". Este genial! Ciocolata e la purtător, stivă peste stive! Mai fac rost şi de nişte "Busuioacă de Bohotin" şi petrecem româneşte, că vine şi Ziua Naţională peste noi!

La mulţi ani, de Sfântul Andrei! Şi la mulţi ani, de ziua noastră! 

[Corala "Armonia" - Colindul Sfântului Andrei]