marți, 20 decembrie 2022

Marea boicotare naţională

Gata, ne-am liniştit cu intrarea în Schengen? 
Pare că nu...acum cică  răscoală poporul şi boicotează Austria. :)) :)) Desigur, ne putem întreba: "Cu ce scop"? Păi...logic, ca să le arătam noi ce înseamnă să te pui cu românii :)) :)) 

Tare, sau ce? De când am văzut cum se îndeamnă unii pe alţii unii "pe o reţea de socializare" :)) să iasă şi să le facă nasoale ălora care s-au pus de-a curmezişul progresului naţional, mă doare burta de atâta râs! Sunt sătul de îndemnuri revoluţionare gen "haideţi să haidem" şi de jocuri de imagine, ca de mere acre! Dacă aş fi fost vreun tânăr frumos şi liber care abia descoperă lumea şi vrea o ţară ca afară, poate mă mai prindea puţin avânt; dar nu mai sunt şi a cam trecut vremea când credeam că tot ce zboară, se mănâncă. Vorba lui Roger Murtaugh, în "Armă mortală": "Sunt prea bătrân pentru prostii din astea".



Nu vreau să mă dau acel mare înţelept ce răspândeşte lumina cunoaşterii, că nu sunt nici măcar un înţelept mai mic. Nu ştiu care este situaţia economică a ţării; am auzit că Austria ar fi cel mai mare investitor...ceea ce aşa o fi. Sau nu. Nu contează; cert e că toate resursele pe care le exploatează austriecii de la noi, nu sunt furate. Nu vin ăia noaptea, pe furiş, să ne taie pădurile; nu şi-au făcut bănci care funcţionează doar după miezul nopţii, ca să nu vadă cetăţeanul onorabil cum administrează banii murdari ai sistemului ticăloşit. Benzinăriile deţinute de austrieci nu sunt pitite prin hambare, să nu fie găsite de ochiul vigilent al Statului. NU! Totate aceste afaceri s-au încheiat legal, la lumina zilei. Nu fură nimeni nimic...iau ceea ce s-a convenit, pe banii potriviţi. 
Deci, cu cine să te cerţi? Şi ce să le faci, ca să sufere cu adevărat? Desigur că pe persoană privată, poţi face orice... însă nu seci oceanul, dacă mai scoţi apă cu pipeta din dânsul. Deci, ce rezultat avem? Prinde orbul, scoate-i ochii!
Iar dacă se mobilizează puterea cetăţenească şi ne unim în cuget şi simţiri, ca să pipetăm cu toţii, problema se pune altfel: ce se întâmplă dacă şi Austria ne boicotează pe noi? Dacă se închid BCR şi Raiffeisen, cam câte zeci de mii de familii rămân pe drumuri? Dacă pleacă OMV-ul pe tărâmuri mai neboicotante, câţi murim de foame? Câte firme de transport dau faliment? Câte firme se vor închide din cauza firmelor de transport care nu le mai livrează produsele necesare? 

Da, e "lăudabil" cum o mână de speriaţi se duc să blocheze benzinăriile, alimentând de un leu. Aşa, şi? Acum puţin timp, veniturile benzinăriilor s-au sporit până la infinit, când lumea auzit că se scumpeşte carburantul şi-şi făcea plinul în rezervoare, tomberoane, saci de gunoi şi pungi de-un leu! De atâta disperare, erau unii care şi-ar fi luat benzină şi în buzunare, numai să aibă o rezervă pentru zile negre!
Dacă se repetă figura şi după boicotul revoluţionarilor, Petrom-ul decide să-şi "recupereze pierderile imense" şi scade preţul carburantului cu 50%, ofertă de sărbători (valabilă 24 de ore)? Să vezi atunci crimă şi pedeapsă! Batem recordul mondial la buluceală şi călcarea în picioare!
Sau... hai să zicem că e de succes boicotul. Apoi ce se întâmplă? Vine cancelarul austriac, năduşit tot, să ne pupe picioarele pentru acordarea iertării? Acuză un moment de nebunie şi ne bagă-n spaţiul comunitar? Iar cetăţeanul boicotant ce face, între timp? Alimentează de la alte benzinării? Da, poate...până se face coadă. Apoi se duce oriunde va găsi mai liber, că-s vacanţele plătite şi trebuie să se plimbe!

Apropo de vacanţe: boicotăm şi Târgul de Crăciun de la Viena? Sau schiatul în Austria? Sau mergem, în continuare, pe tradiţia împământenită cu ocazia embargoului impus ruşilor: nu mai vrem să auzim de ei pe nici un colţ de planetă! Sunt interzişi peste tot, gata! Cu excepţia celor mai bogaţi, care trebuie să susţină turismul din Franţa, Anglia, Dubai sau de oriunde altundeva. Şi a fotomodelelor care trebuie să producă bani, că nu degeaba au investit în acid hialuronic, botox, silicoane, tratamente şi fel de fel de programe la sală!

Pe mulţi i-a deranjat faptul că austriecii nici măcar nu şi-au motivat decizia de veto împotriva noastră. Detalii nesemnificative, ce să zic? 
Când deţii puterea, nu trebuie să motivezi nimic. Faci ce te taie capul, pentru că poţi. Şi punct. Bine, dacă vrei să menţii o aparenţă, spui şi tu o tâmpenie, să pară că te interesează subictul: "Delegatul României avea ciorapi cu pătrăţele şi nu mi-a plăcut designul". Sau "Nu am dormit bine azi-noapte". Prostii care nu interesează pe nimeni. Până la urmă, important e că nu ni s-a rezolvat cererea. Mai contează de ce?  Ori că nu avea ambasadorul părul blond, ori că au primat interesele financiare ale bogaţilor de pe continent, rezultatul este acelaşi: NU.  Iar situaţia nu se va schimba, oricât heirupism depunem de aici înainte. 

Asta e la fel cum am păţit eu când am vrut să mă angajez, după terminarea facultăţii: am pus zeci de tone de cv-uri, pe la toate firmele şi pentru toate posturile posibile: de la spălător de vase la restaurant sau făcător de sondaje de opinie şi până la profesia pentru care m-am pregătit. Răspunsul era acelaşi "NU" hotărât: că eram supracalificat sau subcalificat, că nu aveam experienţă, că eram perfect dar nu atunci, că eram leneş pentru că nu am muncit din facultate, că aveam pasiuni care nu cadrau pe viziunea firmei, că citeam prea mult sau prea puţin; am auzit tot felul de explicaţii care nu contau, de fapt. Important era că nu mi se rezolva problema. Ba, de la o vreme, nici nu mi se mai răspundea după aplicarea cv-ului; sau când primeam vreun răspuns, era într-o formulare de lemn: "Mulţumim, nu vă potriviţi profilului de candidat pe care îl cautăm, nu ne căutaţi, vă căutăm noi". După câteva zeci de mesaje din astea, m-au luat nervii de cap şi am răspuns emailului la care nu trebuia să răspund: "Cum se face că nu mă potrivesc profilului de candidat pe care îl căutaţi, când îndeplinesc toate cerinţele dumneavoastră"? După câteva zile, a venit un răspuns şi mai sec: "Asta e politica firmei." 
Am bodogănit câteva zile, pe seama prostiei mele. "În loc să-mi văd de viaţă, mi-am băgat în câr cu ăştia, să le arăt cine mi-s eu! Ce credeam că rezolv"? BOICOT, BOICOT!! Şi d-aia nu mai purtau pulover pe gât şefii multinaţionalelor!

De fapt, viaţa este simplă: motivaţia unei decizii nu face nici cât o ceapă degerată. Că îţi iei un covrig şi plata la POS îţi este refuzată... că inviţi pe una la cafea şi te tratează cu indiferenţă... că eşti dat afară de la lucru... că nu te consideră un egal şi nu te primeşte la masa lui.... la final de zi, contează rezultatul. Nu ce putea fi, nu ceea ce ar fi fost "dacă" şi în nici un caz nu, "pentru că". 
Iar noi nu putem face nimic; decât să acceptăm asta şi să mergem mai departe.  

...mai ales că avem alte probleme mai presante, cum ar fi pregătirea celor cuvenite pentru masa de Crăciun. Eu, cel puţin, abia aştept să vină cea mai masterchef gospodină tradiţională, ca să ne arate ce a gătit tradiţional: picături de poveste din tobă-lebăr-caltaboş în sos tomat inundat cu pate, mix de cârnaţi de casă şi broccoli nemodificat genetic, floare de piftie cu miros de arţar, manichiură de porc la grătar, umbră de creier pane, fantezie de şorici cu măsline, praf de slănină de Mangaliţa şi boabe de muştar aruncate la mişto, cotlet de porc pe pat rucola, baghete din ceafă de porc fără proteină animală, jumări şpriţate cu file de lămâie, ciolan îmbrăcat în dulceaţă de ardei şi mai ales, orice de porc din porc vegan, crescut în gospodăria proprie. Chestii din astea, care pe mine mă lasă rece.  

Aşa că, propun să ne încălzim cu un vin fiert şi-un cântecel! Tradiţional, desigur... c-apoi d-aia vine Crăciunul!
La mulţi ani pentru Ignat şi multe pomeni pentru porcul răsposat! 



[Plăieşii - Vino, trenule]

miercuri, 30 noiembrie 2022

Scrisoare pentru Moş Nicolae

Ziua de azi, la mulţi ani!

Ce faceţi, cum vă distraţi? 
I-aţi scris Moşului? Numai mâine nu-i poimâine şi ne trezim cu el la geam... iar dacă nu îi scriem, de unde să ştie ce să ne aducă? Vorba 'ceea: "Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte pomană"!
Problema mea e că eu nu mai ştiu ce poveste să spun, că le-am epuizat pe toate. Şi oricum, cele câteva dorinţe mari şi late ale mele, nu pot fi realizate de mâini omeneşti...aşa că, la ce să mai consum cerneala degeaba? Sar peste scrisoare şi anul acesta, mai ales că încrederea mea în Poşta Română este subunitară şi nici nu ştiu dacă ce scriu va ajunge unde trebuie.  Până acum, ori nu a ajuns, ori a ajuns şi nu a contat. Aşa că nu mă mai complic...
Dar m-am hotărât să iau problema în propriile mâini şi voi merge direct la domiciliul Moşului să-i plătesc o vizită (ştiu că este o formulare mai ciudată, dar gândesc în engleză şi Google Translate spune că aşa se traduce în română) - că nu vreau să mă mai încurc cu intermediari.

Problema e: unde stă Moşul şi cu ce ajung la el? De când mă ştiu, sunt călător în comun... că nu am maşină proprie şi personală. Am zis să apăr stratul de ozon şi să nu mai contribui şi eu la aglomeraţia urbană, că-i suficient haos pe străzi. Călătoresc verde, cu picioarele din dotare. Sau claie peste grămadă, cu alţi apărători ai planetei.
Şi tot de când mă ştiu, nu am văzut niciodată nici un autobuz, tren, tramvai, microbuz sau trocaletă care să aibă capăt de linie la casa Moşului. 

De plecat, plec; nu-i bai...dar unde mă duc. când nimeni nu mă aşteaptă? Şi mai ales, cum ajung acolo unde vreau să merg? 
Noroc că Universul e la o aruncătură de gând şi mi-a transmis, prin channeling, răspunsul căutat:



Perfect! Niciodată nu am călătorit cu telefonul... şi poate m-o duce el unde am nevoie. De fapt, habar n-aveam că s-a inventat şi aşa ceva, că nu am văzut tonete care să vândă bilete de telefon. Şi cât am stat prin staţii, nu a trecut nici vreun telefon plin de călători - deci, în apărarea mea, de unde era să ştiu? Nu-s chiar în pas cu tehnologia, că de! M-ajunge şi pe mine timpul din urmă! Noroc cu afişul informativ, care mi-a deschis mintea către nou....

Zis şi făcut! Nu am mai stat pe gânduri şi imediat mi-am făcut băgăjelul, am plătit prin aplicaţie şi am dat fuga la o staţie. La noi în oraş nu sunt staţii cu destinaţii speciale - deci orice călătoreşte, se opreşte la ele: om, maşină sau câine vagabond. Mă gândeam că o trece şi vreun telefon, dacă am răbdare. Ceea ce am avut, aproape trei ore. Şi nu a trecut nici unul. De fapt, dacă stau să mă gândesc, abia au trecut două microbuze...că na! Cu minivacanţa asta, totul este în repaus şi nici măcar iarba nu mai creşte. 
Aşa că am plecat spre casă.... trist, plouat, nemâncat şi plictisit. Eram într-o stare de plâns şi trebuia, neapărat, să schimb situaţia asta! Aşa că m-am oprit la un magazin, cu gândul să-mi iau un ceai fierbinte, să-mi mai revin olecuţă. Şi-am găsit altceva mai bun:


Suport reparaţii...
Normal că suport!!! Pentru doar 99,99 lei, suport orice fel de reparaţii. Momentan, nu aş fi refuzat unele la moral, că era cam pleoştit. Şi-apoi mai vedem pe unde mai este nevoie de-o tencuială sau de strâns vreun şurub. C-apoi, trebuie să reparăm fierul şi betonul... d-apoi omul, că-i din carne şi oase! Ori e egalitate pentru toţi, ori nu ne mai încurcăm deloc cu tot felul de idei noi!

Da' nu mai era activă reducerea...aşa că mi-am luat ceaiul mult dorit şi după un somn bun, totul s-a reparat de la sine. Şi-am rămas şi cu banii în buzunar....
M-am liniştit şi în privinţa mesajului meu pentru Moş Nicolae. Nu il mai trimit nimănui, că e mai în siguranţă la mine. Apropo de asta...cineva îmi spunea că este atât de frig afară, încât i-au îngheţat şi sentimentele. I-am răspuns: "Ce să-ţi fac, dacă umbli cu ele pe afară? Eu nu le scot din ungherul lor şi sunt bine-mersi. Dacă mie nu mi-e frig, lor...nici atât!  Sunt mari şi frumoase, încâlcite mai ceva ca jungla amazoniană! 

Aştept, totuşi, să fac şi eu o călătorie cu telefonul. Dacă tot m-a zgândărit sâmburele cunoaşterii... trebuie să încerc asta, măcar o dată-n viaţă. Şi-o să-mi iau loc la geam, ca să mă bucur de privelişte. 
Îmi râde inima numai când îmi imaginez ce frumos va fi!

Să bem pentru asta! O sărmăluţă, o fripturică, un vinişor...d-astea tradiţionale, c-apoi tot a venit vremea când ne iubim ţara şi tradiţiile. :)
Pentru România! Pentru noi! Închin un pahar vesel şi-un cântec plin să dăm la vale, pe şoseaua gâtului!


[Ansamblul Plăieşii - La omul care mi-i drag]

marți, 15 noiembrie 2022

Despre reţeta partenerului ideal (şi un pic de Halloween)

După îndelungi frământări, în sfârşit am găsit cel mai potrivit costum pentru Halloween: mă voi costuma în Moş Crăciun!
Ce să mai caut alţi moştri şi cine ştie ce vrăjitoare, când bătrânelul grăsuţ şi simpatic e exact ceea ce am nevoie? C-apoi, beat fiind, nu i-a tăiat mâinile nevesti-sii cu toporul, de supărare că aceasta a primit-o pe Fecioara Maria în grajd, ca să-l nască pe Iisus? Şi-apoi, după ce cămaşa de noapte s-a îmbibat bine de sângele Crăciunesei şi devine roşie ca para focului, Moş Crăciun mai pleacă şi prin lume, ca să împartă cadouri copiilor cuminţi! Ce horror mai tare de atât aţi vrea? 
Deşi...ia staţi niţel! Parcă nici cumătrul Lup, din "Capra cu trei iezi" nu ar fi mai prejos... când mă gândesc că după ce mănâncă ieduţii mai obraznici, împroaşcă pereţii casei cu sânge şi apoi le sprijină capetele la pervazul fereastrei, ca să rânjească frumos când vine capra de la piaţă. 
Hai măi...Jack Spintecătorull e mic copil pe lângă ce avem noi în folclor! Până şi Dracula s-ar face mic şi s-ar duce acasă, ruşinat peste poate! Mai ales că Dracula intră la categoria de public 18+, iar "Capra cu trei iezi" este cunoscută de orice ghimizdroc de grădiniţă. 
 
E clar că Halloween ar trebui să fie sărbătoare naţională! Da' asta de la anul... că acum m-am trezit cam târziu şi a trecut momentul. De fapt, mintenaş vin sărbătorile de iarnă şi trebuie să schimbăm registrul, ca să intrăm, din nou,  în rândul lumii! 
Uite aşa, de-acum e vremea să fim mai buni şi mai iubitori, mai cuminţi, mai răbdători... şi mai depresivi. Nu zic eu, Doamne feri! Ci sociologia - care ne informează că în preajma sărbătorilor de iarnă, rata sinuciderilor pe fondul depresiei creşte ameţitor de mult. Ce să faci dacă în timpul când toate familiile se adună în jurul mesei cu toate cele cuvenite, unii o iau pe câmpii, din cauza singurătăţii? Da, s-a inventat internetul şi reţelele sociale... dar până la urmă, câte mesaje să tot tastezi? Cât să ţi se scurgă ochii, tot uitându-ţe la poze menite să aline suferinţa şi să alimenteze visele deşarte? Nu-i mai bună nişte economie de vedere? Ba da! Şi pac! Se rezolvă treaba...Ceea ce, pe de o parte, nu-i chiar bine...că toţi suntem pe aici cu un rost; pe de altă parte, totuşi, suprapopularea planetei este o reală problemă şi trebuie să ne mai împuţinăm, cumva.
Deci, singurătatea face bine planetei? E posibil că da, dar e probabil că nu. Şi de fapt, nu contează...tot ştiinţa ne salvează! Şi ne sare în ajutor cu un sondaj de opinie care ne învaţă ce vor bărbaţii şi femeile de la viitorii parteneri. Adică, mură-n gură, ca la fraieri; pălărie într-un picior - ghici, ciupercă, ce-i?
Dacă eşti singur şi vrei să nu mai fii, citeşti. Iei notiţe, faci o listuţă şi începi să bifezi. Dacă ieşi pe plus, felicitări! Ţi-a pus Dumnezeu mâna-n cap şi intri-n săptămâna oarbă!



Fără a o mai lungi...conform sondajului împricinat 70%  dintre bărbaţi valorizează aspectul fizic când îşi aleg o parteneră. În schimb, pentru femei, viitorul partener trebuie să fie "puțin mai frumos decât dracul, dar educat și compatibil, inclusiv din punct de vedere religios".
Ce ziceţi? Discutăm datele astea? Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie mi-e poftă să râd... simt că pierd energia pe undeva şi devin cam molatec. Deci îi dăm drumul? Haideţi! Cu cântec, înainte...marş! 
 
Încă de la început, vreau să menţionez că nu dau nici o ceapă degerată pe statistici. Şi să vă spun de ce: dacă vecinul mănâncă două fripturi pe zi, iar eu nu mănânc nici una, conform statisticilor, amândoi mâncăm câte o friptură pe zi. C-aşa e-n tenis!
Şi-apoi mai este o altă chestie: în societate, omul va vrea mai mereu să epateze şi să pară că este ceea ce nu este. Aşa a apărut burlanul rupt de o extorsiune a unui degajament într-o apă. Iar divulgaritatea umanistică retuşată pe un blastom al nonşalanţei întru Jean Calvin te cam reţine să ţii post. 
Omul se conformează trendului; spune ce se spune şi face ceea ce se face, pentru a se integra în grup. Nimeni nu îşi doreşte să fie un paria social şi de aceea, cu toţii spunem că urmărim Discovery şi ascultăm doar Bach. E de bon ton să fii cult în cap... chiar dacă, de fapt, manele duduie în boxe şi o urmărim pe Vulpiţa şi-n dungă. Ceea ce nu semnalizează naivitate, neapărat; dar na... nici nu se atrage cine ştie ce stimă şi respect în comunitate. 
Până la urmă, şi-n viaţă e ca în politică: nu contează ceea ce faci, ci ceea ce spui că faci.

Dar, să revenim la informaţiile preţioase ale studiului de la care pornisem discuţia.
Pentru 70% dintre bărbaţi, contează aspectul fizic. Noroc că frumuseţea este în ochii privitorului şi ceea ce văd eu frumos, poate altuia i se pare banal. Aşadar, sunt şanse ca toţi bărbaţii să îşi găsească propria lor divă.

La femei, însă, situaţia e mai complicată. Teoretic. Că practic, e foarte, foarte simplu. Dar acum facem un exerciţiu de imaginaţie. Aşa că...să-i dăm înainte. 
Conform rezultatelor, doar 60% dintre femei pun accent pe frumuseţea partenerului. Şi oricum el trebuie să fie "puţin mai frumos decât dracul". Adică urât cu spume... ce să ne mai dăm după vişin? Iar de aici, ce concluzie să tragem? Că bărbaţii frumoşi mor singuri? 


[Coffin Dance - Official video]

Foarte bine! Dar atunci, de ce femeile visează la pacheţele de muşchi şi Brazi Piţi? De ce merg bărbaţii la sală, ca să arate frumos, din moment ce nu se cere frumuseţea masculină? Pentru o viaţă sănătoasă, NORMAL!!! 
Deşi... mai este o posibilitate: să înţelegem că bărbaţii frumoşi sunt numa' buni pentru aventuri de-o noapte, iar cei urâţi sunt ideali pentru căsătorie? C-apoi, cică nu se mai pune accent pe numărul de iubiri efectuate până-n marea iubire a urâtului potrivit.
Posibil, cine ştie? Oricum, nu mai înţeleg nimic; e clar că societatea, în ansamblul ei, goneşte după formă. Care nu este deloc căutată şi apreciată. Mi se pare muncă de Sisif, dar na! Nu mă mai miră nimic... că doar şi fumătorii funcţionează după acelaşi principiu: muncesc o lună întreagă pentru bani, apoi le dau foc. Şi-şi mai bagă şi boală în corp, între timp.  Vorba melodiei: "Ai, ai, ai, tot înainte cu tupeu! Ai, ai, ai, şi-ai să vezi că nu e greu"!

În fine...Hai să vedem mai departe.
Aia cu compatibilitatea este cu cântec, din nou. Mai ales cea religioasă. Nu-i prea văd pe tineri rupând uşile bisericilor şi nici înghesuindu-se prin pelerinaje.. ci dimpotrivă! Constat că religia este din ce în ce mai marginalizată în societate; iar dacă te declari a fi credincios, eşti etichetat ca exponent al unui trecut de mult apus, credul cu urme de idioţenie, îndoctrinat şi învechit. Într-o ţară ca afară, tinerii nu sunt credincioşi, ci muncitori. Valorizează banul, nu superstiţiile. Şi sunt spirituali... se autodezvoltă, se antrenează pentru succes, iau lumină de la diverşi... Care este pluralul unui guru? Guri, sau gururi? Şi mai presus de toate, tinerii frumoşi şi liberi nu acceptă decât regulile care vorbesc despre inexistenţa regulilor şi a Universului care le îndeplineşte orice dorinţă - pentru că merită.

Nu ne lăsăm şi continuăm...
Se caută bărbaţi educaţi. Adică, înainte să accepte o invitaţie la cafea, domniţa solicită pretendentului să depună actele de studii? Na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o! Deci aici greşeam eu tot timpul... Când mă mai pălea vreo idee să invit pe cineva pe undeva, nu-mi luam C.V.-ul la mine! 
Sau...mai ştii? Poate domniţa acceptă şi pe cei cu Şcoala Vieţii - care-o face toţi băieţii; se ştie! Iar în cazul acesta nu există diplomă de studii, pentru că se vede de la o poştă. Doar că la mine nu se întâmplă chestia asta...deci tot în C.V. mi-e nădejdea.

Mai precis, ce mai înseamnă să fii educat - în ziua de azi? E de ajuns să ai Bacul luat? Se caută diploma de facultate? Sau dacă eşti bărbat cu master şi doctorat, deja visezi să te învârţi doar printre genii şi eu-genii?
Aoleu...stai că-am uitat de compatibilitate! Oooof! 
Reluăm: dacă femeia are diploma de Bac, e clar că este compatibilă cu un bărbat cu diplomă de Bac. Dar mai este compatibilă şi cu un bărbat cu diploma de licenţă? Între ce limite funcţionează compatibilitatea aceasta... are marjă de eroare şi pe verticală sau se referă strict la egalitate pe orizontală, ca în cazul fostelor caste indiene?   

Serios acuma...studiul acesta e lucru slab! Nu numai că nu m-a informat cu nimic, dar m-a mai şi zăpăcit! Păi ce treabă-i asta??

Totuşi, merită să bem în cinstea ei...nu găsiţi?
Hai sus cu paharul şi-un cântec vesel să cântăm!


 
[Ansamblul Plăieşii - Hanul Mărioarei]