Noul cod al bunelor maniere

 Ui' mă, că a trecut şi luna lu' prier! Au înflorit toţi pomişorii, soarele a prins a scânteia mai cu putere şi nu prea, eu iar nu mai pricep mai nimic din ceea ce se întâmplă în jur...aşa că am luat o pauză, să-mi reîncarc bateriile! 

...şi m-am dedicat studiului, că fără meditaţii, nu se mai poate! Trece viaţa pe lângă mine şi mă uit la ea ca la picturile cu pete ale testului Rorschach - care, în funcţie de ceea ce mi-am imaginat eu că ar trebui să văd, m-a diagnosticat după un singur click: cică sufăr de TIG. Adică Tulburare de Identitate de Gen! 

Vaaaaiiii...când am citit rezultat psihanalizei de la domnu' doctor Internet, era să cad de pe scaun! Aşa ce m-am enervat...noroc că Internetu' ăsta nu e o persoană reală; că de era, îl băteam cu poşetuţa de-l căpiam!! Auzi, auzi! Să-mi zică el mie că mă tulbur şi nu ştiu dacă genul mi-i masculin, feminin sau neutru! Ha!

Apropo de asta! Mă iertaţi că am pronunţat cuvintele "masculin" şi "feminin". Blasfemie, ştiu... o să mă autoflagelez când 'oi fi în cămăruţa mea. Chiar nu se mai poate şi nu-mi mai place de mine, mai ales că m-am hotărât să fiu şi eu modern în gândire; iar ultima fiţă în domeniu, conform unei asociaţii care luptă împotriva homofobiei, este înlocuirea dizgraţiosului şi injuriosului cuvânt "femeie" cu o nouă formulare, mai elegantă şi mai plăcută urechii: 

Minunat, ce să zic?

Abia acum îmi dau seama cât de vizionari erau golanii de pe vremea copilăriei mele, care vorbeau foarte urât (după umila mea părere de atunci, când era strigător la cer să reduci complexitatea unui om la ce are între picioare): "Bă p.lă! Ia uite la p..da aia, ce bună e"! Şi, când colo... văd că ăsta e viitorul normelor de conduită! C-apoi, de! Nu toţi vom cunoaşte denumirea medicală a părţilor noastre componente şi vom aborda calea aia dreaptă şi neaoşă! Şi de acum înainte, o să tot vorbim cu multă "pu-" şi "pi-" şi "cu-" şi "fu-"...că aia cu "mu-" a fost legiferată de mult!

Deci...ce să zic? "Bucură-te corpule...dă-le jos, jos, jos, arde-le, hainele, corpule, ţoalele" - cum cântau nişte "ei" vara trecută, într-un concert din deschiderea unui vernisaj al Muzeului Naţional de Artă Contemporană. 

Nu-i aşa că se întrevăd frumuseţi fără frontiere la orizont? De-ar fi ştiut jmecheraşii mei că acum două decenii puneau piatra de temelie a noilor maniere...ehe! Aceştia merită statui prin parcuri şi ode de slavă, nu toţi neaveniţii de rasişti şi stăpâni de sclavi, precum Shakespeare şi George Washington, care trebuie înlăturaţi complet din memoria noastră colectivă!

Serios...după atâta carcalac inteligent şi pandemie, aţi auzit ceva mai frumos de atât? Superb! De ce să ne mai discriminăm unii pe alţii, (auto)denumindu-ne "domni" şi "doamne", când ne putem identifica mai rapid, conform nouvorbei moderne - simple şi rafinate? 

Totuşi, adevărata întrebare care se impune este alta: când s-or găsi mai multe p... mai mulţi cocoşei la un loc şi vrei să-l strigi pe unu' singur - dar nu ştii cum îl cheamă...ce faci? Io zic să trecem la nivelul următor şi să mai băgăm un termen descriptiv... un fel de nume şi prenume. Adică: "Cocoşelul cu nas mare"; sau "Cocoşelul cu neg în frunte"; sau "Cocoşelul bărbos"; "Cocoşelul cu ochi blegi"? "Cocoşelul NEGRU"...nu! Orice referire la culoare este interzisă cu desăvârşire, deoarece încalcă cele mai fundamentale drepturi şi libertăţi ale omului. Care sunt sfinte - SE ŞTIE!! Până şi la Premiile Oscar 2021, duduia care a câştigat Oscarul pentru cel mai bun regizor a fost prezentată ca fiind "a doua femeie din istorie care câştigă acest premiu şi prima femeie care nu e albă". De fapt, este chinezoaică, adică face parte din rasa galbenă. Iar galbenul nu e alb...corect!

Şi mai am o întrebare: cum se mai numesc feministele în ziua de azi? Că mi-e şi rusine să avansez o idee.

Aşa că zic să trecem la alt subiect, mai puţin delicat. Uite, de exemplu, tocmai am găsit un articol din acela profund şi sensibil, care te învaţă, dacă eşti femeie, cum să îţi dai seama că un bărbat este îndrăgostit de tine. Dar în lumina noilor reglementări sociale, mi-e ruşine să-l mai abordez momentan...cine ştie ce mai zic, ce mai scriu, ce demnităţi mai atac şi rezultă că-s vreun pui de homofob? Orice e posibil; dacă se tot propune ca Eminescu să fie scos din programele şcolare pentru că a fost rasist şi xenofob...ce să mai zic? Bine că nu s-a născut în prezent, că mai scria el "Luceafărul" la Paştele Cailor! Când îi zicea lu' fata de împărat de sub streaşina palatului că-i o "preafrumoasă fată", ieşea poporul în stradă să-i dea cu "HUUUOO" şi "LA PUŞCĂRIE", că încalcă drepturile omului.

Prin urmare, încheiem apoteotic... cu un cântec de inimă albastră; şi revin cu semnele îndrăgostirii data viitoare. Bine?

[Pirates of the Caribbean - Up is Down - Gingertail & Sofia Taro cover]

Ahoe!!! Vremuri bune la orizont!

 Acum ceva timp, pe când campania de vaccinare era la începuturi şi organizarea scârţâia (nu că acum ar merge ca unsă), pe la centrele de vaccinare se mai creau şi busculade. Ştirile tratau subiectul şi-n dungă, normal...iar la un moment dat, se difuzează nişte secvenţe cu  o doamnă care, ofuscată de cineva ce nu păstra distanţarea, se răţoieşte plină de indignare: "Da' stai dom'le mai încolo, ce mi te urci în cap aşa? Ori eşti pesedist? Şi te pomeneşti că mai eşti şi antivaccinist"! - ceea ce era total ilar, din moment ce lumea era acolo pentru vaccin. 

Buuunnn...şi ce învăţăm noi de aici? 

Simplu: cu câteva luni în urmă, simpatizanţii PSD era socotiţi ca fiind pleava societăţii. După câştigarea luptei cu ciuma roşie, teroriştii şi cel mai inamic public au devenit cei care mai întrebau câte ceva despre vaccinul covid: temuţii antivaccinişti. Serios...dacă nu ar fi existat asemenea specimene, în România ar fi umblat hoarde de câini cu covrigii pe coadă! Da' ce covrigi zic? Colonizam planeta Marte şi puteam fi şi eu fermier de ghimizdroci pe acolo...patron în adevăratul sens al cuvântului! 

...apoi, într-o dimineaţă, vedeam cum se aleargă pe cer două nave extraterestre, una din ele îmi ateriza în ogradă, din ea cobora un roboţel care mă informa că-s una bucată fiu pierdut şi regăsit al Regelui Maimuţă al XIV-lea şi trebuie să salvez prinţesa din ghearele temutului Darts Vader. O eliberam, ne căsătoream. ne urcam pe tron şi trăiam împreună fericiţi, până la adânci bătrâneţi!

Să-mi trag pălmi, ce viaţă de huzur mi-a fost răpită ! Şi când te gândeşti că aveam totul planificat...

În fine! 

Revenind la realitate: acum, inamicii cei mai temuţi sunt dacii liberi. AUR-iştii. Antivacciniştii. Teroriştii. Vechii PSD-işti, probabil...că de! Ce naşte din pisică, soareci mănâncă - aşadar, trebuie să existe o legătură pe linia ticăloşiei genetice, chiar dacă ea nu există. De fapt, important este ca, întotdeauna, poporul să aibă un duşman-geniu al răului: comuniştii, hoardele de vizigoţi, antivacciniştii, antiprogresiştii, jivinele din pădure, extratereştrii, Dragnia, greaua moştenire, ciobanul din "Mioriţa"...nu contează! E musai să fie un simbol care să fie suficient de demonic pentru a se opune progresului naţional, doar pentru că poate şi de rău ce l-a făcut mămiţica lui. 

Iar în acest context, permanent, noi ne aşteptăm mântuitorul care să vină călare pe un cal alb şi să pună, dom'le, piciorul în prag! C-aşa nu se mai poate! Prin urmare, ne aşezăm cuminţi la masa juriului, întocmai ca la preselecţia din "Brigada Diverse" şi din când în când, exclamăm vrăjiţi, la venirea oricărui personaj nou: "Marlene Dietrich"!

...care desigur că nu este ea. Dar dacă pare a fi...ce mai contează? 

Asta-i România: "Două rândunici, două mari şi două mici", "Marlene Dietrich", "Cine vă recomandă"?

Pe scurt: HAOS. Un haos din care nu ne alegem decât cu iluzii deşarte şi timp pierdut. 

Pe fundalul acestor frământări, a apărut şi pe la noi moda protestelor anti-măsuri, anti-mască şi anti-pandemie, pornite de antivaccinişti - logic! Era şi timpul...prin Germania sunt astfel de tulburări de luni bune, deja...deci mă bucur că am intrat şi noi în rândul lumii. Iar cu această ocazie, cineva mă întreba de ce nu merg şi eu la proteste. Şi nu merg, pentru că nu am de ce. 

Desigur că nu e drept ce se întâmplă. Desigur că nu există nici o metodă sigură pentru a te feri de carcalac şi că statul în casă e doar joc de glezne care nu rezolvă problema reală. E ca şi cum pentru a opri accidentele rutiere, interzici circulaţia maşinilor. Sau, pentru a opri foametea, dai amenzi usturătoare celor care spun că ar mânca ceva. 

Desigur că măsurile antipandemie sunt ineficiente şi preferenţiale - dar cu cine să te cerţi? Stilul acesta de abordare a situaţiei este cam acelaşi în toată lumea; poate demisiona cine o vrea, să vină cine o vrea...lucrurile tot aşa vor sta. 

Deci: de ce să protestez?? Că-s nemulţumit? Normal că sunt; şi ce schimb strigând prin pieţe "Jos ăla, sus celălalt"? Mai ales că domnul preşedinte ne-a anunţat încă de pe la Crăciun că în vară, pandemia va fi doar o amintire urâtă...un coşmar din care ne vom fi trezit mai puternici, mai buni şi mai solidari, spre propăşirea neamului şi gloria lui în veci amin! 

Zilele trecute a mai ieşit şi nu ştiu ce cap luminat din conducere şi a asemuit viitorul val 3 al pandemiei cu suferinţele îndurate de generaţia care a trecut prin Al Doilea Război Mondial...Dar domnul preşedinte şi-a reiterat promisiunea: de la 1 iunie, ne luăm adio de la coviduţ. Practic, deja ar trebui să ne apucăm să-i organizăm petrecerea de drum bun....că timpul trece repede şi acuşi bate vara la uşă şi riscăm să părem nepoliticoşi! Păi cum aşa ceva? Vine ditamai virusul ucigaş la noi pe tarla, stă în gazdă mai mult de un an şi când pleacă, îl tratăm cu indiferenţă? 

Nu se poate! Trebuie să fie veselie, artificii şi jocuri de lumini! Să ieşim în stradă, să cântăm şi să dansăm - pentru că am fost morţi şi de la 1 iunie vom învia! Londra...Paris...Tokyo...plimbări prin toată lumea! Adio mască, adio îngrădire! Bun venit libertate! 

Serios...eu zic să ne pregătim ceasurile! Şi... fii atent, băi covidel-codiţă-de-purcel! Dacă. Până. Pe. 31 mai 2021, ora 23:59:59 nu ai uşchit-o din ţară...eşti mâncat, frăţică! Uită-te bine la mine! Ne-am înţeles??

...dar nu are cum să nu fie aşa! Dacă ne-au garantat preşedintele + premierul...ştiu ei ceva şi cu siguranţă lucrurile vor decurge conform planului!! Ca şi până acum... 

Aşa că... ce atâtea griji pe capul nostru?

Să bem! Luminiţa de la capătul tunelului este foarte aproape!

[The Wellerman - Gingertail cover]

Fericeala la echinocţiu

 Nu ştiu cum şi mai ales de ce se face asta, dar zilele trecute din nou fu o foarte mega-mare sărbătoare! Era echinocţiul de primăvară... primul moment din an în care ziua este egală cu noaptea.  Aşa că, ce mai e de zis? "La mulţi ani şi minunatul...chiar SUPERBUL echinocţiu să ne aducă sănătate, bucurii şi dorinţe împlinite" - normal! Cum era poezia aia cu urături de multe succesuri, pe care o tot distribuim de Anul Nou?....

"Căţeluş cu părul creţ,

S-avem vila un coteţ...

Pe Mădana ca vecină

Şi maşina cu piscină"!

Ceva aşa. :) Căţelul cu piscină sigur era...

Şi, bomboana de pe colivă abia sosea... deoarece în sfânta zi de 20 martie am aniversat o dublă aniversare: Echinocţiul şi Ziua Mondială a Fericirii! Gaudeamus igitur!...Să ne bucurăm, deci!

Întrebare întrebătoare: ştie careva ce-i fericirea? Că dacă nu ştim, cum o putem aniversa? Mai ales că toţi o căutăm şi cu toţii o dorim... Prin urmare, ce este ea? Cum arată? E plină de bunătate ca Zâna cu Păr Albastru din "Pinochio", sau rea ca surorile Cenuşăresei luate la pachet? E rotundă ca o buburuză, sau trasă prin inel - ca ciobănelul moldovan din "Mioriţa"? "Pe umeri pletele-i curg râu, frumoasă-i ca un spic de grâu", sau arată ca Muma Pădurii la prima oră, când nu a apucat nici măcar să se fardeze? 

Eu nu ştiu; nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu îmi miroase... Şi nu am asemenea răspunsuri. 

Ca să fiu sincer, îmi umblă nişte idei prin cap, totuşi...da's atât de complexe, încât limba mea nu le poate exprima. Vorba rapsodului: "e grele cuvintele, e grele; el corazon me duele".

[Spike - Manele, manele]

Aşa că na...ce să faci? N-ai ce să faci... 

Prin urmare, mă uit la specialişti...să-mi spună ei ce este fericirea - că eu nu ştiu! Vorba aceea: "la barza chioară, îi face Dumnezeu cuib"! Aşa se face că în ziua de astăzi, avem experţi câtă frunză, câtă iarbă...în practic, orice! De exemplu, ieri am aflat dintr-un ziar (online) că toată viaţa am făcut căcâţa greşit...DAR salvarea este la un click distanţă! Tot ce am de făcut este să intru şi să-mi spună specialistu' cum trebuie să fac treaba asta mare... că altfel, rămân prost-grămadă în prostia mea îngălată! 

...Deci, răspunsul este la experţi! Şi nu accept să fiu contrazis! Când vorbeşte ştiinţa, trebuie să se audă musca bâzâind! Păi n-am înţeles...suntem la biserică, să fâşâim pungi şi să sune telefoanele în prostie? Nu se poate aşa ceva! Puţin respect!

No. În acest context, dragii mei, a apărut un articol minunat, care răspunde tuturor nevoilor pe care le avem - şi astfel, aflăm că în urma unor studii intensive şi sondaje atent executate, cei mai fericiti oameni de pe planetă sunt... finlandezii, normal! Apoi, în tot 10 al fericelii, se clasează - în ordinea numerelor de pe tricou: Danemarca, Elveţia, Islanda, Olanda, Norvegia, Suedia, Luxemburg şi Noua Zeelandă. Frumos, aşa-i? Dacă nici în locurile natale ale Stăpânului Inelelor nu-ţi mai place...nu ştiu, zău, unde te-ai simţi bine! Cică aici e mai mişto şi decât în Statele Unite (care ocupă un ruşinos loc 20, cu tot cu Statuia Libertăţii); România este pe locul 46...deh! Greu să fii român, traiul pe aici ne cam mănâncă viaţa! Daaaarrr.... dar e mai cool decât să fii rus (care ocupă locul 77) sau chinez (locul 85). Pam-pam! Or fi chinezii mulţi şi atât de şmecheri încât conduc lumea...însă NOI suntem mai fericiţi! Ştiinţa o spune, nu eu...

Totuşi, sunt curios: pe ce se bazează toată această polologhie? 

Nici o grijă! Marele expert din nou îmi sare în ajutor: "Cere şi ţi se va da"! "Criteriile utilizate pentru evaluare au inclus Produsul Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor, speranţă de viaţă sănătoasă, libertatea, precum şi felul în care este percepută corupţia la nivel guvernamental şi al mediului de afaceri."

Mda... sunt lămurit buştean! În prostia mea, credeam că fericirea este ceva subiectiv, o stare a spiritului, independentă de factorii de mediu. Eu, idiotul de Dostoievski (că nu pot spune "idiotul de mine", că nu am scris eu această carte), credeam că fericirea e ca soarele: indiferent dacă e furtună, miei zburdând pe câmpii, sărăcie lucie sau vilă cu piscină, soarele e sus pe cer, la locul lui. Mă gândeam că cel mai mminunat este să-i ai cei dragi aproape; să dăruieşti câte un zâmbet altora, să adormi cu inima uşoară, să te trezeşti lângă persoana iubită, să ierţi...prostioare din astea feciorelnice. Da', când colo...poftiţi de vă minunaţi: cică nu e aşa! 

...ceea ce înseamnă că prin minunile tehnologiei, poţi afla orice...chiar şi care este cea mai frumoasă maşină din lume! Se va lua în considerare anul de fabricaţie, brandul, consumul la suta de kilometri, tipul tapiţeriei, viteza maximă şi culoarea. Dar dacă eu consider că cea mai frumoasă maşină construită vreodată este Lăstunul (Dacia 500)...ce fac? E veche, slabă calitativ, urâtă cu spume...şi totuşi, îmi place! Ce fac? Contrazic ştiinţa? Nu, nu am cum! Păi şi atunci...imit peştele şi merg pe burtă! Poate nu mă observă nimeni...Iar dacă mă întreabă cineva, dau şi eu un răspuns politically correct, ca să nu-mi iau palme şi scuipări, că-s învechit şi total neintegrat în sistem!

Apoi, aştept cu nerăbdare ca ştiinţa să îmi spună şi care este cel mai bun fruct din lume! Nu de alta, dar poate mă arată lumea cu degetul, că mănânc mere şi iar contrazic ştiinţa...care a demonstrat (clar!) că cel mai bun pentru om e fructul de cactus! Mai ştii??

Dar până atunci, doresc să vă doresc (logic!) fericire. Cu întârziere...că am avut oleacă de treabă şi nu am apucat să fac urarea la timpul potrivit. Acuma, asta e! Sper că pe 20 aţi fost fericiţi. Astăzi...e altă zi, altă mâncare de peşte; ne mai trebuie fericire? 

Habar nu am! Dar am o idee: hai să vedem ce zic sondajele.

Şi până vin rezultatele, să fie dans ! Noi să fim fericiţi şi belelele să curgă!

[ASU, Georgiana Lepădat - Cine fluieră tare]