Nu ştiu cum şi mai ales de ce se face asta, dar zilele trecute din nou fu o foarte mega-mare sărbătoare! Era echinocţiul de primăvară... primul moment din an în care ziua este egală cu noaptea. Aşa că, ce mai e de zis? "La mulţi ani şi minunatul...chiar SUPERBUL echinocţiu să ne aducă sănătate, bucurii şi dorinţe împlinite" - normal! Cum era poezia aia cu urături de multe succesuri, pe care o tot distribuim de Anul Nou?....
"Căţeluş cu părul creţ,
S-avem vila un coteţ...
Pe Mădana ca vecină
Şi maşina cu piscină"!
Ceva aşa. :) Căţelul cu piscină sigur era...
Şi, bomboana de pe colivă abia sosea... deoarece în sfânta zi de 20 martie am aniversat o dublă aniversare: Echinocţiul şi Ziua Mondială a Fericirii! Gaudeamus igitur!...Să ne bucurăm, deci!
Întrebare întrebătoare: ştie careva ce-i fericirea? Că dacă nu ştim, cum o putem aniversa? Mai ales că toţi o căutăm şi cu toţii o dorim... Prin urmare, ce este ea? Cum arată? E plină de bunătate ca Zâna cu Păr Albastru din "Pinochio", sau rea ca surorile Cenuşăresei luate la pachet? E rotundă ca o buburuză, sau trasă prin inel - ca ciobănelul moldovan din "Mioriţa"? "Pe umeri pletele-i curg râu, frumoasă-i ca un spic de grâu", sau arată ca Muma Pădurii la prima oră, când nu a apucat nici măcar să se fardeze?
Eu nu ştiu; nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu îmi miroase... Şi nu am asemenea răspunsuri.
Ca să fiu sincer, îmi umblă nişte idei prin cap, totuşi...da's atât de complexe, încât limba mea nu le poate exprima. Vorba rapsodului: "e grele cuvintele, e grele; el corazon me duele".
[Spike - Manele, manele]
Aşa că na...ce să faci? N-ai ce să faci...
Prin urmare, mă uit la specialişti...să-mi spună ei ce este fericirea - că eu nu ştiu! Vorba aceea: "la barza chioară, îi face Dumnezeu cuib"! Aşa se face că în ziua de astăzi, avem experţi câtă frunză, câtă iarbă...în practic, orice! De exemplu, ieri am aflat dintr-un ziar (online) că toată viaţa am făcut căcâţa greşit...DAR salvarea este la un click distanţă! Tot ce am de făcut este să intru şi să-mi spună specialistu' cum trebuie să fac treaba asta mare... că altfel, rămân prost-grămadă în prostia mea îngălată!
...Deci, răspunsul este la experţi! Şi nu accept să fiu contrazis! Când vorbeşte ştiinţa, trebuie să se audă musca bâzâind! Păi n-am înţeles...suntem la biserică, să fâşâim pungi şi să sune telefoanele în prostie? Nu se poate aşa ceva! Puţin respect!
No. În acest context, dragii mei, a apărut un articol minunat, care răspunde tuturor nevoilor pe care le avem - şi astfel, aflăm că în urma unor studii intensive şi sondaje atent executate, cei mai fericiti oameni de pe planetă sunt... finlandezii, normal! Apoi, în tot 10 al fericelii, se clasează - în ordinea numerelor de pe tricou: Danemarca, Elveţia, Islanda, Olanda, Norvegia, Suedia, Luxemburg şi Noua Zeelandă. Frumos, aşa-i? Dacă nici în locurile natale ale Stăpânului Inelelor nu-ţi mai place...nu ştiu, zău, unde te-ai simţi bine! Cică aici e mai mişto şi decât în Statele Unite (care ocupă un ruşinos loc 20, cu tot cu Statuia Libertăţii); România este pe locul 46...deh! Greu să fii român, traiul pe aici ne cam mănâncă viaţa! Daaaarrr.... dar e mai cool decât să fii rus (care ocupă locul 77) sau chinez (locul 85). Pam-pam! Or fi chinezii mulţi şi atât de şmecheri încât conduc lumea...însă NOI suntem mai fericiţi! Ştiinţa o spune, nu eu...
Totuşi, sunt curios: pe ce se bazează toată această polologhie?
Nici o grijă! Marele expert din nou îmi sare în ajutor: "Cere şi ţi se va da"! "Criteriile utilizate pentru evaluare au inclus Produsul Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor, speranţă de viaţă sănătoasă, libertatea, precum şi felul în care este percepută corupţia la nivel guvernamental şi al mediului de afaceri."
Mda... sunt lămurit buştean! În prostia mea, credeam că fericirea este ceva subiectiv, o stare a spiritului, independentă de factorii de mediu. Eu, idiotul de Dostoievski (că nu pot spune "idiotul de mine", că nu am scris eu această carte), credeam că fericirea e ca soarele: indiferent dacă e furtună, miei zburdând pe câmpii, sărăcie lucie sau vilă cu piscină, soarele e sus pe cer, la locul lui. Mă gândeam că cel mai mminunat este să-i ai cei dragi aproape; să dăruieşti câte un zâmbet altora, să adormi cu inima uşoară, să te trezeşti lângă persoana iubită, să ierţi...prostioare din astea feciorelnice. Da', când colo...poftiţi de vă minunaţi: cică nu e aşa!
...ceea ce înseamnă că prin minunile tehnologiei, poţi afla orice...chiar şi care este cea mai frumoasă maşină din lume! Se va lua în considerare anul de fabricaţie, brandul, consumul la suta de kilometri, tipul tapiţeriei, viteza maximă şi culoarea. Dar dacă eu consider că cea mai frumoasă maşină construită vreodată este Lăstunul (Dacia 500)...ce fac? E veche, slabă calitativ, urâtă cu spume...şi totuşi, îmi place! Ce fac? Contrazic ştiinţa? Nu, nu am cum! Păi şi atunci...imit peştele şi merg pe burtă! Poate nu mă observă nimeni...Iar dacă mă întreabă cineva, dau şi eu un răspuns politically correct, ca să nu-mi iau palme şi scuipări, că-s învechit şi total neintegrat în sistem!
Apoi, aştept cu nerăbdare ca ştiinţa să îmi spună şi care este cel mai bun fruct din lume! Nu de alta, dar poate mă arată lumea cu degetul, că mănânc mere şi iar contrazic ştiinţa...care a demonstrat (clar!) că cel mai bun pentru om e fructul de cactus! Mai ştii??
Dar până atunci, doresc să vă doresc (logic!) fericire. Cu întârziere...că am avut oleacă de treabă şi nu am apucat să fac urarea la timpul potrivit. Acuma, asta e! Sper că pe 20 aţi fost fericiţi. Astăzi...e altă zi, altă mâncare de peşte; ne mai trebuie fericire?
Habar nu am! Dar am o idee: hai să vedem ce zic sondajele.
Şi până vin rezultatele, să fie dans ! Noi să fim fericiţi şi belelele să curgă!
[ASU, Georgiana Lepădat - Cine fluieră tare]
