Faci ce vrei, numa' să nu alegi!

Ziua de azi, la mulţi ani!

...c-apoi na! iar este sărbătoare: aniversăm un an de zile de când România a intrat în stare de urgenţă! 

Şi de atunci, tot evoluăm...bătând pasul pe loc. Stăm mascaţi din sculare până-n culcare, majoritatea locaţiilor sunt cam închise, viaţa artistică este la pământ, viaţa socială fucţionează la cota de avarie, iar virusul mortal e tot la locul lui. Dar hei! Dacă mai avem desenele acele cu curcubeie lipite pe ferestre, e clar: "TOTUL VA FI BINE"! Nu are cum să nu fie... nu se poate să fi pierdut timpul aiurea, să fi consumat atâta hârtie şi atâtea culori, pentru a ne înscrie în rândul lumii! Este imposibil ca acei copaci care şi-au dat viaţa pentru ca noi să avem hârtia necesară lansării de mesaje încurajatoare către Univers, să fi murit degeaba! Eu nu pot să cred aşa ceva! 

Deci: #stămîncasă cuminţei şi ne întrebăm drept, stând strâmb: 

Ce am învăţat după un an în care carcalacul ucigaş a făcut rafagii prin omenire, aducându-ne, practic, în pragul extinctiei?  În principiu, mai nimic... pentru că, făcând o medie, viaţa din timpul pandemiei se poate reduce la o singură vorbă de duh: "Câinii latră, caravana trece". Iar noi suntem câinii, în timp ce coronavirusul stă cocoţat pe caravană şi ne arată degetul (de apreciere).

A venit primul val de pandemie. Ce-am făcut?

Panică, panică!! AAAAA!!!!! Stare de urgenţă, blocaj total! Măşti pe gură, stat în case, umblat pe stradă numai cu docomentele potrivite, amenzi usturătoare - dacă nu prezentai la control petecul potrivit de hârtie, toată viaţa a îngheţat. De ce? Pentru că virus şi trebuie să ne ferim, ca să ne fie bine. Suferim puţin şi apoi scăpăm. Poartă mască! Fii responsabil!

Buuuunnn...

A venit valul doi de pandemie. Ce-am făcut?

Panică, panică!!! AAAAAA!!!!! Stare de alertă - că la starea de urgenţă a ieşit armata pe stradă să vâneze virusul cu ogari şi arme semi-automate, ca pe terorişti.

[Harlem Shake (Original Army Edition)]

Alte măsuri anti-pandemie? Blocaj (semi)total! Măşti pe gură, stat în case, umblat pe stradă numai cu docomentele potrivite, amenzi usturătoare - dacă nu prezentai la control petecul potrivit de hârtie, activitatea a îngheţat doar pe ici şi pe colo, prin locurile esenţiale. Şi la anumite ore şi prin anumite cartiere...pentru că virusul e inteligent şi nu activează latura ucigaşă decât între anumite intervale orare în anumite locuri şi în funcţie de documentaţia purtătorului. De ce? Nu contează...important e că trebuie să ne fie bine. Suferim puţin şi apoi scăpăm. Poartă mască! Fii responsabil!

Buuuunnn...

A venit valul trei de pandemie. Ce facem?

Panică, panică!! AAAA!!!! Stare de alertă, blocaj (semi)total! Măşti pe gură, stat în case, umblat pe stradă numai cu docomentele potrivite, amenzi usturătoare - dacă nu prezinţi la control petecul potrivit de hârtie, activitatea a îngheţat doar pe ici şi pe colo, prin locurile esenţiale. De ce? Pentru că virusul criminal în serie e şi mai deştept, acum acţionează ca trupele de guerilă: noaptea, ca hoţii. Şi ziua, la petreceri private ilegale. Sau pe anumite străzi...strategie, nu jucărie! Dacă te vede că mănânci o şaormă la o terasă, nu-ţi face nimic; dar dacă te vede în restaurant, la căldură...imediat se umflă tărâţa-n dânsul şi te păleşte, de nu te vezi! Sau...de te prinde pe la un teatru, în loc să te înghesui şi tu, ca omul, la o cârciumă...iar te arde! De ce? Nu contează... important e să ne fie bine. Suferim puţin şi apoi scăpăm. Poartă mască! Fii responsabili

Perfect!

Şi acum întreb: dacă vrei să baţi un cui şi-l ţii de floare, iar când dai cu ciocanul, îţi dai în deşt...ce faci? Urli, normal... Şi o iei de la capăt; potriveşti cuiul, îl ţii de floare, dai cu ciocanul, îţi dai în deşt, urli...şi ce faci? O iei de la capăt: potriveşti cucuiul, îl ţii de floare, dai cu ciocanul, urli...şi ce faci? O iei de la cap...eventual înjurând ciocanul ucigaş, care îţi dă peşte deşt.

Care-i definiţia nebuniei? Să faci acelaşi lucru şi să aştepţi rezultat diferit, nu? Păi şi noi, ca oameni, ce facem? Cum ne luptăm cu virusul ucigaş? La primul val, am purtat măşti, am închis totul şi ne-am izolat, sperând să fie bine. A contat atât de mult, încât coronavirusul s-a mai încordat niţel şi noi ce am făcut? Am purtat măşti, am închis totul şi ne-am izolat, sperând să fie bine. Iar asta contat atât de mult, încât coronavirusul iar s-a mai încordat oleacă...şi ce facem?  Purtăm măşti, blocăm totul şi intrăm la izolare. Dacă vine şi valul 5000 al virusului, ce vom face? Purtăm măşti, blocăm totul, ne izolăm şi sperăm la mai bine...c-apoi ce am putea face? 

Serios acum, nu e asta nebunie? Facem exact acelaşi lucru şi aşteptăm rezultate diferite? Aşteptăm să moară virusul de plictiseală, sau cum? Să plece şi pe alte planete, că de asta s-a plictisit? 

Mai ştii? Tot ce e posibil...

Aaaaa...stai că era să uit!!!

Între timp, deştepţii planetei au descoperit vaccinul anti-covid, care nu te împiedică să te îmbolnăveşti, doar că te imunizează. Stai, cum???

Prin...noiembrie, cred, când a început să se vorbească de vaccin, specialiştii spuneau clar: vaccinul NU TE IMUNIZEAZĂ! Iei covid, faci covid, transmiţi covid...avantajul e că ai şansa să contactezi o formă mai uşoară şi nu mori din asta. Apoi, au mai apărut şi alte vaccinuri, pe sistem "acceaşi Mărie, cu altă pălărie": nume schimbat, dar efect identic; nu te imunizează, ci doar slăbeşte puterea virusului - care doar te bate, nu te mai omoară. Ceva aşa. Specialiştii o spuneau acum câteva luni, nu eu!

Acum, brusc, vaccinul cică te imunizează...doar că tot te poţi îmbolnăvi. Şi e opţional, numai că-i obligatoriu. Un fel de "Faci ce vrei, numai să nu alegi"... sau "mâncaţi şi din barbă să nu daţi"!

Vaccinul acesta e atât de opţional, încât se fac paşapoarte pentru el...şi fără aceste paşapoarte, în curând, nu vom mai putea face nimic. Deocamdată, nu ne mai putem plimba prin anumite locuri...dar cine ştie ce aduce viitorul? Nu ştim, nu cunoaştem. Prezentul, e totuşi clar: a venit valul ţşpe de covid. Iar dacă mâine, la un semn şi printr-o minune, se vaccinează absolut toţi românii, după câteva luni - când intră în acţiune vaccinul, tot valul ţşpe de covid va fi... pentru că se măsoară numărul de îmbolnăviri - care este acelaşi şi cu vaccin şi fără. "Şi cu Bac şi fără Bac, seminţele tot acelaşi gust are"... "Şi cu vaccin şi fără vaccin, tot e epidemie". Dacă lumea se îmbolnăveşte, ce să-i faci? N-ai ce să-i faci :)))))  

Ce am învăţat după un an de pandemie? Că aş putea fi şi eu un terorist... conform premierului. Bine, nu mă împotrivesc vaccinului, Doamne fereşte! Dar nici nu mă înghesui la el şi nu-i cânt îmnuri de slavă...că nu am de ce. Plus că nu vreau să-mi fac probleme că-s pe cine ştie ce liste paralele şi m-am pus de-a curmezişul siguranţei naţionale! Prin urmare, mai stau să cujet...

Dar asta mă face terorist pe jumătate, sau cum? Terorică mai mic? Teroricel? Teroricuţ? "Je suis teroricuţ"! 

Habar nu am, nu ştiu. 

Cert e că că la noi, totul e paralel: statul, listele de vaccinare... Chiar şi viitorul, care sună bine - pentru unii; mai ales cei care vând măşti. Pentru noi...trăim şi vedem. 

Da' gata cu tristeţea! Hai la joc şi voie bună, că zâmbetul nu strică nimănui:

[Kapushon feat. Victoria Beregoi - Rap ca pe manele]  

Al doisprezecelea an

 ...pentru că, DA!! De când am început proiectul Moonlight, Pământul a dat doisprezece ture în jurul Soarelui! La mai mare...ce să zic? La mulţi ani mie! :)) :)) :)) :)) (Nu aşa se spune când serbezi ceva ce are un impact minim spre nesemnificativ, dar vrei să atragi atenţia asupra acestui eveniment şi să te simţi important? :)) :)) ) 

Doisprezece ani, frăţică! Practic, e cea mai lungă relaţie pe care am avut-o în viaţa mea! Îmi vine să mă pup singur, că am rezistat atât de mult pe metereze...

Gata, se pune că am marcat momentul? Foarte bine...pentru că trebuie să trecem la lucruri serioase! Nu de alta, dar astăzi chiar este sărbătoare: s-a inventat Dragobetele şi iubim româneşte - ca în fiecare zi de 24 februarie.

Şi asta nu e tot! Tocmai s-a descoperit că şi covidul nostru cel de toate zilele s-a mutat pe stil românesc - motiv pentru care putem vorbi de o tulpină cu specific mioritic: N493K. 

Mda...avem şi noi un virus numai al nostru, iar oamenii de ştiinţă îi pun un nume de navă spaţială! Normal! Zbârca la final...nu trebuie să ne înecăm ca ţiganul la mal? 

Dar am o întrebare: "Corona Mio" (corona, varianta mioritică - pentru neavizaţi) e vreun copil de-al lui Elon Musk, de l-au botezat ca pe extratereştri? NU! Păi şi atunci... nu puteau să-i zică Gheorghe? Sau Vasile? Mergea chiar şi Ion... numai să fie de-al nostru! Ori suntem patrioţi, ori nu mai suntem?!

...şi-acum, parcă văd că o să-mi sară în cap niscavai progreşişti, că discriminez femeile şi nu  propun ca titulatură de virus numele de duduie. Bine...hai că mă simt mărinimos astăzi! Vom denumi virusul nostru...Ţaţa Floarea! E bine?

Îmi şi imaginez discuţiile filosofice din poiana lui Iocan, la o duşcă de tărie:

- "Ai făcut, mă, pă Ţaţa Floarea?

- Am făcut-o, mânca-o-ar scârciovelniţa! O săptămână nu m-am ridicat din pat... Dar trebuia să vină şi pe la noi. E de-a noastră, o iubim! Ce era să fac? S-o ţin la poartă, în frig?

- Ai dreptate...bate şi ţi se va deschide! Scrie asta şi la Carte"!

Dar dacă acest Corona Mio îşi păstrează numele original... mi-e că nu ne vom mai înţelege om cu persoană! Riscăm să spunem cu toţii acelaşi lucru şi să nu ne pricepem... pentru că din grabă sau din neatenţie, am sărit o cifră, sau am greşit o literă. Se-ntâmplă! La un pahar de vorbă, câte prostii nu ne ies pe gură? Şi nu neapărat că le-am gândi...ci tocmai! Băutura dezleagă limba de creier şi o leagă direct de gât! E ca centrala fără termostat: are combustibil? Merge, taică, înainte...

Deci, de ce să ne complicăm viaţa, cu prea multe litere şi cifre? Nu e ea destul de confuză?

[Horaţiu Mălăele - Guriţă Damatale]

Hotărât lucru, covidul nostru trebuie să poarte nume de român! Pentru binele poporului, desigur! Până la urmă, unde-i baiul? Dacă tot ne-am apucat să iubim româneşte, de ce să nu ne şi îmbolnăvim româneşte? 

Superbă idee, aşa-i?

De-a dreptul minunată, chiar! Dar nu la fel de minunată ca o imagine pe care am descoperit-o pe holul unui spital, când m-am dus şi eu să mă analizez pe ici, pe colo...ca omu' care-a ajuns la senectute. Şi cum şedeam eu la uşa doctorului, liniştit ca o plantă-n ghiveci, simt cum mă păleşte o  plictiseală soră cu moartea. "Ce mă fac"? - îmi zic; în mod normal, luam camera la pas, dintr-un colţ până-n celălalt - ca un leu în cuşcă, să mai consum din energia  potenţială. Dar acum, în vreme de pandemie, unde te-ai aşezat, acolo înţepeneşti...nu-i bine deloc să te mai fluturi de colo-colo, că faci curenţi de aer şi vine carcalacul pe aripile vântului. Aşa că...na! Ce să fac, n-am ce să fac! Prin urmare, încep să-mi arunc ochii pe câte-un perete, citind tot ce-mi cădea în mână...şi deodată, încep să râd:

Ce să fac, măi? Cum să păstrez 1,5 m distanţă între picioare? :)))) Cine credeţi că sunt? Van Damme, să mă apuc să merg în şpagat? Şi dacă e vreunu' mai înalt, ce face? Merge ca Spider-Man, pe pereţi - că holul acela nu avea mai mult de 1,5 m lăţime...

(Iar imaginea cu şiruri de oameni care înaintau încet, mergând crăcămaţi pentru a păstra 1,5 m între picioare,  mai tare îmi dădea apă la moară şi râdeam mai abitir). 

Uite ce face plictiseala din om!

Totuşi, când mi-a trecut criza de hăhăială, am mai remarcat ceva: scrisul de sub imagine!

PERSOANELE SĂNĂTOASE TREBUIE SĂ POARTE MASCĂ NUMAI DACĂ ÎNGRIJESC UN PACIENT SUSPECT DE COVID 19.

Nu, nu se poate aşa ceva! Cred că îndemnul acesta este o relicvă a timpurilor în care eram mai prostuţi oleacă...pentru că acum, masca este obligatorie peste tot! Conform OMS, chiar şi la masă se recomandă să purtăm mască; o ridicăm pe nas doar când introducem lingura în gură şi ne rugăm la Dumnezeu să nu fie covidul pe fază, să facă ţuşti în lingură şi să ne băgăm virusul criminal în corp.

Apoi, a venit lovitura de graţie: MĂŞTILE SUNT EFICIENTE NUMAI CÂND SUNT FOLOSITE ÎN COMBINAŢIE CU O IGIENIZARE CORECTĂ A MÂINILOR...

Gata, s-a terminat şmecheria! Mă simt complet înşelat...Eu tocmai mă pregăteam să-mi pun viaţa în băierile măştii şi să-i fac nişte mătănii  - ca să mă protejeze şi de meteoriţi, dacă e nevoie, iar ăştia îmi zic că masca nu-i eficientă decât în combinaţie cu spălatul pe mâini! Nu se poate aşa ceva...lumea mea e zdruncinată din temelii! 

...ceea ce nu-i o tragedie, că nu e prima dată. Însă, dacă nici în mască nu mai pot încrede...  E clar! S-a întors lumea cu susul în jos!

Mai bine să bem! Fac eu cinste, că-s sărbătorit....deci: să fie party...şi iubiţi-vă-ţi mult şi des, că nu strică!! 

Apoi, vă arăt cum cântă fata asta la gurdy şi încă o duzină de alte instrumente:

[World of Tanks - Studzianki - Gingertail Cover]

Vaccinul şi Mica Unire (artistică)

După ce multă lume s-a minunat de minunaţii muşchi afişaţi de politicieni în minunata campanie de vaccinare anti-virus-carcalac-ucigaş, o nouă nedumerire ne încearcă inimile deja prea pline de emoţie: "De ce unii oameni sunt înţepaţi în mâna stângă, iar alţii în dreapta"? 

Asta este problema propusă de un post de televiziune, pentru a îmbrăca vaccinarea într-o haină de rafinament filosofic şi profund (cred), care să îi nuanţeze importanâa.

Serios? Asta este cea mai mare problemă a noastră ACUM? Cu nimicnicii din astea ne ocupăm? Foarte bine! Atunci să înceapă comedia:

De ce stânga şi nu dreapta? De ce dreapta şi nu stânga? Care este explicaţia ştiinţifică a acestei adevărate enigme a istoriei umane? Alegerea are legătură cu spiritiualitatea? Cu religia? Cu orientarea politică? Adepţii doctrinei de stânga fac vaccin în braţul stâng, politicienii de dreapta fac vaccin în braţul drept - pentru a-şi reafirma loialitatea pentru cauza pe care o servesc? Sau...să aibă, oare, legătură cu rezistenţa organismului? Poate pe stânga, sistemul imunitar este mai puternic decât pe dreapta? Ca la mine, de exemplu: când mă atacă guturaiul, mi se înfundă doar nara dreaptă - deci, e clar: pe deapta am beteşug. Şi totuşi, când plâng (na, ce să fac? Şi bărbaţii plâng, câteodată), lacrimile îmi curg din ochiul stâng. Concluzia este clară: stânga e mai nasoală. Sau...dreapta? 

Ce are importanţă mai mare? Lacrima cursă, sau mucul necurs? 

Mă rog. Eu sunt un caz mai special, oricum... probabil sunt mai de centru şi nu am treabă cu extremele.

Revenind la problemele care ne doare....

În general, oamenii normali nu-şi zbat capul cu asemenea dileme doctrinare. La ei e simplu: stânga sau dreapta.  Dar de ce? Enigmă misterioasă....nimeni nu ştie! 

Însă, nu a durat mult până când minţile mai luminate au avansat diverse teorii care să explice această abordare diferită a problemei - iar cea mai plauzibilă, după capul meu, mi s-a părut cea care spune că, de fapt, nu e nici o taină. Mai precis, te întreabă doctorul: "Vaccinul vi-l fac în braţul stâng, sau în braţul drept"? Situaţie în care, eu aş răspunde: "În toate, frate! Decât prea puţin vaccin, mai bine să fie mai mult! De ce să nu-mi fac şi rezervă de anticorpi pentru zile negre?! Mai ales că am înţeles că doza de rapel a fost mânărită şi vine cu întârziere. Aşadar...bagă! Ce-i în mână, nu-i minciună! 

Doare prea tare?? Nu-i nimic! Nici o durere, nici un cutremur, nici o scrâşnire de dinţi nu este prea mare pentru a scăpa de sub auspiciile dezastruoase ale acestei molime ticăloase"!

Gata, ne-am lămurit cu subiectul? 

Atunci zic să depăşim momentul şi să vorbim şi despre altceva, mai de inimă roz-bonbon...cum ar fi, de exemplu, mica unire a ideilor artistice. 

Apropo: ştiţi ce asemănare există între scriitorul român Mihail Drumeş şi regizorul american George Lucas? E simplu: opera lor. Ambii au scris "Invitaţie la vals"...şi ambii au scris "Războiul Stelelor". 

Totuşi, pentru că este cetăţean european şi are drepturi, îl voi considera pe Drumeş element primordial al scânteii creatoare şi pe Lucas, doar un epigon - deşi, să spunem despre "Războiul Stelelor" că-i o epigoneală, facem un pic de sacrilegiu...să fim serioşi!

Ce este? Ce vă uitaţi aşa stereo la mine? Nu mă credeţi, aşa-i? Nu-i nimic...imediat voi demonstra această convergenţă artistică superioară, pentru a nu deveni desuet - Doamne fereşte!

Mai întâi, să o luăm cu începutul...aţi citit "Invitaţie la vals"? Şi aţi văzut saga "Războiul Stelelor" - care, de fapt, este o singură poveste împărţită în nouă volume? Nu de alta, dar să ştim ce comentăm! Vorba aia: nici în liceu nu puteam înţelege comentariile, dacă nu citeam şi cărţile. Iar eu nu le citeam, c-apoi...de ce aş fi făcut-o?

Gata, linişte în sală! Presupunem că ştim despre ce vorbim şi suntem la curent cu toate noutăţile... prin urmare, să începem demonstraţia:

Mihail Drumeş şi George Lucas sunt artişti de geniu - iar geniile gândesc la fel, se ştie - un posibil motiv pentru care şi operele lor nemuritoare urmează aceeaşi structură a desfăşurării acţiunii:

"Invitaţie la vals" are 4 părţi; "Războiul Stelelor" are mai multe capitole, dar aici mă voi referi doar la trilogia secundară. 

Aşadar, la o analiză mai atentă, descoperim următoarele:

- în prima parte din "Invitaţie la vals", suntem martorii întâlnirii pur întâmplătoare a celor doi eroi din rolurile principale: Tudor Petrican, un fel de crai de Dorobanţi şi Micaela, studentă la o facultate pe care nu o cunoştea nimeni. Lumi diferite, viziuni diferite de viaţă...şi totuşi, tinerii sunt uniţi de pasiunea comună pentru vals.

De cealaltă parte, în "Războiul Stelelor - Episodul I: Ameninţarea fantomei", asistăm la întâlnirea fabuloasă a celor doi eroi din rolurile principale: Anakin Skywalker, sclav pe Tatooine şi Padme Amidala, regina de pe Naboo... o întâmplare care se realizează datorită lucrăturii nebănuite ale Forţei.

- partea a doua din "Invitaţie la vals" tratează povestea de iubire tunultoasă dintre Tudor şi Micaela, care culminează cu o escapadă (de miere) la Istanbul.

[The Four Lads - Instanbul (Not Constantinople)]

În "Războiul Stelelor - Episodul II: Atacul Clonelor" asistăm la naşterea unei iubiri pătimaşe între Anakin şi Padme... el: un tânăr şi mândru ucenic jedi, puternic în Forţă; ea: şi mai frumoasă,  şi mai graţioasă, şi mai vitează...şi, în continuare, regină pe Naboo. 

Totul culminează cu o escapadă într-o regiune paradisiacă a planetei menţionate mai sus, unde dragostea celor doi prinde aripi şi evoluează într-o frumoasă cununie restrânsă, în prezenţa cavalerilor de onoare: C-3PO, droid de protocol şi R2-D2, cel mai cunoscut droid astromec

- Partea a treia şi a patra din "Invitaţie la vals" descrie căsătoria şi divorţul celor doi îndrăgostiţi, neînţelegeri apărute pe fondul orgoliilor personale şi a mândriei; şi uite aşa, vorbim despre o iubire neagră...un amor de plumb, care se răsuceşte în cavou -  odată cu moartea eroilor noştri.

"Războiul Stelelor - Episodul III: Răzbunarea lordului Sith" nu se lasă mai prejos...şi, pe fundalul trufiei şi a unei iubiri prea posesive, ne prezintă zbuciumul şi moartea ambilor îndrăgostiţi: Padme se dihăinează de inimă rea, iar Anakin cedează părţii întunecate a Forţei şi îşi pierde orice urmă de umanitate.  

No, vă aşteptaţi la aşa ceva? Dacă "Invitaţie la vals" introducea, pe ici şi pe colo, câte o duel cu sabia, sau măcar menţiona săbiile de lumină, pe cuvânt de nu devenea un Război al Stelelor Autohtone.

Păcat, foarte păcat. De-ar fi deţinut Disney drepturile de autor şi asupra operei lui Drumeş, astăzi ne-am fi jucat cu figurine înfăţişându-i pe Tudor şi Micaela, nu doar cu figurine inspirate de personajele "Star Wars"...

Reversul medaliei era că, în cazul în care "Invitaţie la vals" devenea proprietate Disney, cel mai probabil, Tudor Petrican era asiatic hindus transgender, iar Micaela Deleanu se transforma într-o splendoare neagr...ăăăăă...afro-americană, musulmană şi non-binară. 

Tare, sau ce?

Să bem pentru asta! Trăiască România aproape dodoloaţă!

Şi un cântec vesel să cântăm...că-i zi de sărbătoare şi e păcat să o lăsăm să treacă fără să încingem petrecerea de pomină interzisă de legile pandemiei:

[Maria Tănase - Hora unirii]