Noi urări pentru un an şi mai nou

Vaaaaaiii, dar ce avem noi aici...

La mulţi ani! La mulţi ani şi mie, la mulţi ani şi ţie, dar mai ales, LA MULŢI ANI ŢIE!

La foarte mulţi ani, de 20-20 de ori şi când ne-o fi mai rău, să ne fie ca acum: paharul de vin în mâna stângă şi bucăţica de ciocolată cu alune în mâna dreaptă... Combinaţia asta e curcubeu pe cerul gurii, zău! Buchet de splendoare pe-o petală de fericire...ce mai la deal, la vale?

Dar, pe cuvânt de onoare, de nu merită! Cu ocazia acestei zi preaminunate, nimic nu este prea mult!

Ăăă...cum, care zi? Adică nu ştiţi ce serbăm azi? Hai mă...sunt total dezamăgit!

Bine, nici eu nu ştiam până acum jumătate de oră, dar noroc cu e-astrolog.ro, care m-a luminat ca pe-un pom de Crăciun...şi imediat, am simţit nevoia să sărbătoresc: azi şi numai azi, 12 ianuarie din Anul Domnului 2020, Saturn s-a aliniat în Marea Aliniere cu Pluto - conjuncţie care s-a mai întâmplat acum fix 38 de ani, pe 12 ianuarie 1982 şi care ne-a schimbat vieţile într-un fel de mare fel; iar acum va urma o nouă influenţă masivă. Ura!!!

No, cam ce om să fii, ca să nu ciocneşti un pahar, în cinstea fericitului eveniment? Mai ales că eu deja mă simt influenţat...parcă şi văd aburii schimbării, cum mă înmoaie de la picioare. Sau o fi vinul? Hmmm...nu are cum! Sigur, de la ceai mi se trage... Ăla  de brusture nu prea îmi prieşte, că-mi alungă stresul şi rămân singur cuc.

În altă ordine de idei, bag de seamă că acesta este primul articol din noul an...deci la mulţi ani, din nou şi bine ne-am regăsit!

Apropo de asta...aţi observat ce versatilă este limba asta a noastră? Vorba poetului: "Mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim, altă limbă armonioasă...ca ea nu găsim"! Ceea ce, aşa este: dacă eram englezi, spre exemplu, cum ne uram de sărbători? "Happy Birthday to you" seamănă cu ce avem noi, dar nu prea răsare...că asta merge doar la zile de naştere.

Uite, d-aia se spune despre englezi că sunt oameni reci; bogăţia lor lingvistică străluceşte numai de la distanţă, că de la apropiere, observi că luceşte de sărăcie! Păi uite la noi şmecherie: putem să facem chiar şi fraze numai din cuvinte de două litere: "No, ui mă la ea ce be"!

...iar ca urări, avem una singură, bună la toate; e un fel de bicarbonat de sodiu, pe care îl poţi folosi de la spălat vase şi până la tratarea băbească a tuturor bolilor: a ajuns luna în primul pătrar...pac! "La mulţi ani şi sănătate"! A dat prima ninsoare? "Fulgii de nea să vă aducă bucurii şi la mulţi ani"! A venit primăvara? "Colţul ierbii să vă dea sănătate şi la mulţi ani"! E Ziua Femeii? "La mulţi ani"! Ziua Copilului? "La mulţi ani"! Trece cometa Halley? "La mulţi ani"! E ziua de naştere? "La mulţi ani"! A venit ziua onomastică? "La mulţi ani"! Cicneşti un pahar, că ţi-a trecut boleşniţa? Aţi ghicit..."La mulţi ani"!

Ce este mai frumos de atât? Trei cuvinte simple, perfecte pentru orice ocazie. Le poţi folosi chiar şi când te cerţi, ca să-ţi verşi obida: "Mai pupi tu ceva de la mine, la anu' şi la mulţi ani"!

No, acuma dacă am fi englezi, cum exprimi cu "happy birthday" toată gama asta de sentimente, trăiri şi idei? Dacă dai de-o lady mai stăpână pe picioare şi o urezi cu "Happy birthday" de 3 ori pe zi, poate te ia şi la alergături, că o îmbătrâneşti prematuri şi o faci babă!

De aceea mă enervează romgleza...dăm vrabia din mână pe cioara de pe gard, că pare mai grasă şi mai frumoasă. Da' ce să facem... greu la deal cu boii mici şi la vale cu furnici - că dă căruţa peste ele!

Momentan, însă, propun să stăm locului şi fiind mai la început de an, am zis să ne mai amuzăm oleacă. Nu-i vorbă, că subiecte serioase sunt câtă frunză şi iarbă! De exemplu, iranienii au doborât un sărac avion de pasageri, dintr-o greşeală; ce să mai comentezi? "GHINION". Aşa se spune pe la noi. 

Doar că nu vreau cu ghinion şi vorbe din astea urâte; vreau fericire şi noroc - de aceea gândesc frumuşenii, ca să-mi dea Universul ceea ce atrag. Prin urmare, aşa cum o zi trebuie să o începem cu relaxare şi zâmbet, cred că şi un an trebuie început cam la fel...ca să-i setăm frecvenţa pe o stare pozitivă. :)

Deci, în cele ce urmează, propun să ne uităm prin ograda largă a internetului şi să vedem ce fac oamenii când nu au ce face...

De exemplu, "Provocarea mâncatului de lămâie fără să te strâmbi":

[Eating lemon with no expression challenge]

...sau "Provocarea mâncatului de scorţişoară" - condiment la fel de iute ca ardeii jalapenos, din Mexic (care au între 2500 şi 8000 unităţi pe scala Scoville, de măsurare a iuţimii alimentelor). Deci nu-i lucru uşor...




[Cinnamon compilation part I]

Mda. Frumos, ce să zic?

Hai şi cu o muzică faină, să încheiem urarea de bun găsit în forţă.
La mulţi ani, încă o dată! Şi să fie party!!!!!



[Bosquito - Hopa hopa]

Între vechi şi nou

Motto:
Ce petrecere frumoasă
E la margine de lac!
BrooooS-cărimea bucuroasă...
Stă şi face mac-mac-mac!

Bună ziulica, dragilor, şi la mulţi ani ziua de azi! Să prindem cât mai multe ajunuri de ani noi şi să fim la fel de tineri şi de frumoşi ca acum - mai ales eu!

Iar dacă ne-om duce pe lumea ailaltă...personal, plec liniştit şi împăcat: moştenirea mea pentru posteritate, sub forma contului personal de facebook, va dăinui în amintirea mea. Serios! Tocmai am aflat şi eu (probabil în al cinşpelea ceas) că nişte oameni deştepţi s-au gândit să introducă opţiunea de administrare post mortem a profilului feisbucian...ceea ce mi-a calmat toate zbaterile interne. 

Practic, mă dădeam de ceasul morţii, întrebându-mă cum va supravieţui planeta dacă nu îmi va mai vedea nimeni pozele pe budă sau selfiurile cu printre sarmale şi caltaboşi de sărbătoare. Bine...nu am (încă) asemenea instantanee, dar mai ştii când mă prostesc la bătrâneţe? Nu e dreptul meu de a avea opţiunea să fac ceva, chiar dacă nu am de gând să merg spre acea idee?

Ce e mai tare de atât? Mi s-a luat o piatră de pe inimă şi mă simt mai imperturbabil ca marea la apus. Zen total, în poziţie de lotus cu 5 braţe: Hmmmmmmmmm....

Deja simt cum am învins moartea< sunt ca Neil Armstrong pe Lună: "Un pas mic pentru om, un pas uriaş pentru omenire"! :)))))

[Adrian Copilul Minune - Chef de chef]

No şi cum spuneam, suntem la răspântia dintre ani...prilej minunat pentru a pune în balanţă ce am făcut anul acesta şi ce îmi propun să mai fac pe viitor. Nu aşa se ce la fiecare final de an?

Până una, alta, zic să o luăm cu începutul:

Ţin minte ca ieri minunata zi de anul trecut, pe vremea asta...când, cu vocea lui Neti Sandu, astrele mi-au spus că anul următor (adică 2019) va fi unul cu realizări şi toate vor fi bune. Imediat m-a cuprins bucuria fără margini şi am zis că nu pot contrazice astrele... 

...deci, imediat,  am realizat că sunt un artist. 

Cei care nu mă cunosc, nu ştiu asta; bine, nici cei care mă cunosc nu (prea) ştiu, pentru că nu-mi place să ies în evidenţă. Eu sunt deştept în intimitatea proprie şi personală, nu în intimităţile altora... plus că urăsc să mă  dau în stambă cu ceea ce ştiu. De aceea, de cele mai multe ori, imit peştele şi tac mâlc. Nu am nevoie de laude; până la urmă, important e că am o fire de artist. :)

Un artist! Da, împărate...şi, pe deasupra, un mare iubitor de muzică. Practic, muzica e viaţa mea şi cânt oriunde - mai ales în gând, când am o voce cel puţin sublimă. Momentan, însă, tac chitic şi nu spun la nimeni, ca să nu-i iau pâinea de la gură lui de Jose Carreras; are o vârstă şi el... nu-mi pot bate joc de bătrâneţile lui. 

Va veni şi timpul meu, nu-i bai!

Apoi, în plină iarnă, pe la jumătatea lui martie, am realizat că ştiu să fac focul. O prietenă mi-a spus că am iubit o ţigancă, dacă posed asemenea cunoştinţe...adică, mă rog, cică aşa e o vorbă populară: "dacă ştii să aprinzi focul, înseamnă că ai iubit o ţigancă". 

Măi, pe mine nu m-a lovit norocul ăsta până acum...Cocoşatul de la Notre Dame nu şi-a găsit-o pe Esmeralda lui. Da' poate o fi vreo amintire din viitor, ce să zic? Mai ştii ce pirandă cu sânge fierbinte mă aşteaptă după colţ? Dacă n-am dat colţu', normal că nu am găsit-o...



[The night is young - Robin Hood: Men in Tights]

Şi, în sfârşit, pe la începutul lui decembrie, am realizat că îmbătrânesc. "Aia e"! - mi-am zis...nici măcar Brad Pitt nu mai e ce a fost!

No...uite aşa a trecut anul de graţie 2019....şi a venit vremea să îmi fac noul meu plan pentru la anul.

Iniţial, mă gândeam să îmi propun stoparea tăierii pădurilor, salvarea de la extincţie a iepurelui pătat, reintegrarea balenelor de crescătorie în habitatul lor natural şi multă pace mondială. Adică, na...trebuie să recunoaştem: asemenea scopuri (dezinteresate şi perfect cetăţeneşti) dau tare bine pe facebook.

Totuşi, planul meu pentru la anu' va fi să nu îmi mai fac nici un plan...şi să văd ce/o da Domnul. O fi bine, o fi rău, habar nu am! Nu prea sunt de acord cu ideea aceea motivaţională, care te îndeamnă să ţinteşti către soare, pentru că dacă nu vei reuşi, măcar vei ajunge printre stele; sunt prea trecut prin viaţă ca să mă mai încânte toate tâmpeniile.

Însă, îmi doresc să am puterea de a mă implica total în orice activitate pe care o voi face. Dau cu mătura...perfect! Să rămână lună în urma mea! Mă duc la piaţă...minunat! Vreau să fiu cel mai tare client, să mă jelească vânzătoarele când părăsesc incinta magazinului! Mă duc să beau o bere..super! Nu mă mai ridic de pe scaun, până nu mai pot să mă ridic!

Apropo de asta...chelner, hai cu distracţia!

La mulţi ani! Să trăim şi să-nflorim, cele rele să se spele, iubiţi-vă-ţi mult şi un 20-20 de la excelent în sus!

[Black Eye Peas - Pump it]

Aventurile mesagerului lui Moş Crăciun

Clinc-clinc-clinc-clinc clinc-clinc-clinc-clinc!

Eu sunt renii lui Moş Crăciun...eu sunt renii lui Moş Crăciun...

Ho ho hooo... Bună seara! Bună seara, dra-gi-lor! Oooo...dar ce de oameni frumooooşi...AŢI FOST CUMINŢI?

Mda...întrebare de o mie de puncte!

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu nu prea am fost. Cuminte...discutabil; cu minte...nu prea, că nu mă duce capul; dar îl duc eu pe el...hehehe! Vorba poeziei:

Când eram mai mic, 

nu ştiam nimic.

Şi-acum, c-am crescut,

sunt la fel de tut.

Tut, tut...că tuta-i feminină, iar eu sunt masculin. Un masculin mai inocent, aşa, şi uşor naiv pe ici, pe colo, pe la colţurile importante. C-apoi de ce să mă agit? Sărbătorile sunt cu voie bună, lumină şi bucurie-n suflet, nu cu nebuneală, stres şi alergătură. Adică na...la un moment dat, m-am gândit cam aşa: dacă tot mă urează lumea cu bineţe, lumină, căldură, linişte şi toate bune, am zis să pun în practică urările astea şi să fiu fix aşa...că de mine depinde cum mă raportez la viaţa din jur.

Aşa că, de sărbătorile anului aista, mi-am propus să nu mai am probleme...

Credeţi că am reuşit? Normal că...

...nu ştiu cum şi-a băgat necuratul coada, dar ca să-şi râdă de tinereţile mele, mi-a trântit o ditamai dilemă pe cap şi nu mai ştiu, zău, pe unde să scot cămaşa. Nici măcar noaptea nu mai pot dormi cum trebuie. Adorm liniştit, visez fain-frumos diverse dudui, zâne şi alte elfiţe, apoi, deodată mă trezesc cu ochii cât luna la perigeu, răsuflarea tăiată de-un ditamai nod în gât şi inima palpitând ca un porunghiel spăriet, muncit de o singură întrebare: CE SE ÎNTÂMPLĂ CU NASTURII CĂMĂŞII LUI CLARK KENT, CÂND SE PRESCHIMBĂ ÎN SUPERMAN?

Secvenţa în cauză este următoarea: "Ajutor! Ajutor!" - strigă domniţa în pericol. Clark Kent o aude şi aleargă spre dezastru, pe o alee dosnică. Trage, eroic, de cămaşă şi tan-tana-naaaaa... îşi dezvăluie emblema de Superman de pe piept... STOP! Aici am vrut să ajung!

Ce se întâmplă cu nasturii? Se vede că nu poartă cămaşă cu capse, la fel cum se vede, clar ca lumina zilei, că nu stă să descheie nasture cu nasture; nu are timp de aşa ceva...moare, Doamne feri, cetăţeana. Deci, îi smulge şi se rup din cusătură. Paranteză: Dintr-o revistă, am aflat că pelerina de Superman are un buzunărel secret, unde stau hainele civile cât timp Clark e Superman...şi aşa se eroul redevine ziarist împiedicat. Foarte frumos!

Dar nasturii de la cămaşă? Nasturii! Nasturii cămăşii, cine îi coase la loc?

Serios, nu mai pot! O iau cu capul printre nămeţi de la atâta zbatere... da' tot nu găsesc răspuns!

Aşa că, vă rog...facem un brain-storming? Eu sunt la capătul puterilor şi mi-am epuizat orice idee care ar fi putut să îmi vină. De atâtea griji, am ajuns o umbră de om: nu mai dorm, nu mai mănânc, nu mai beau...adică, nu! De băut, beau în continuare! :D Norocul meu e că beau la mine şi nu trebuie să mă care nimeni până acasă, că-s deja acolo.

Dar am nevoie de ajutor!!! AJUTOR!!! Call 9-1-1, call 9-1-1! Sunt cetăţean european şi am drepturi... nu mă puteţi lăsa de izbelişte, aşteptând salvatorii!

Totuşi, până ajunge oricine-o veni, zic să vă povestesc ce-am mai văzut eu prin oraş, în goana după cadouri.

Spre exemplu, la un moment dat, găsesc exact ce aveam nevoie...

Ştiţi momentele acelea când trebuie să iei un cadou şi habar nu ai ce să cumperi?  No, eu păţesc foarte des chestia asta...şi de fiecare dată când sunt într-o asemenea situaţie neplăcută, pornesc prin magazine, sperând că îmi va sări ceva în ochi (până la urmă).

Asta am făcut şi de data aceasta...iar Dumnezeu mi-a arătat că are grijă de proştii lui şi mi-a oferit soluţia pe tavă: REDUCERI!

Pfuai de mine... dacă nici ăsta nu mai e noroc, nu ştiu care-o mai fi.

Logic că m-am dus acolo şi am cerut cu un zâmbet larg: "Daţi-mi, vă rog, vreo 3 kile de reduceri d-astea! Hai, 5 kile, ca să fie fix la bani - că nu am mărunt"! Vânzătoarea cred că s-a bucurat mult, că a vrut să zică ceva, dar a rămas cu gura deschisă. Am plusat, cu bunăvoinţă: "Haideţi doamnă... 6 kile, ultima ofertă! Dar vă rog să le împachetaţi frumos, că le dau cadou" - şi i-am făcut cu ochiul.

Timp de câteva minute, planeta cred că a încremenit: eu mă uitam la doamnă, zâmbind şi aşteptându-mi marfa cu nerăbdare...ea se uita la mine, cu gura din ce în ce mai căscată. Cred că-s frumos tare, ce să zic?

Cert e că nu am reuşit să cumpăr nimic. Uneori, se pare că prezenţa mea naşte sentimente care nu se pot gestiona chiar atât de uşor...aşa că am plecat, promiţându-mi să revin mai târziu. E musai să fac asta, altă idee de cadou nu am şi Moşul e pe vine!

Tot plimbându-mă prin târg, văd altă minune:

Tiiiii!!! Na, că asta nu ştiam! Curte cu sapă şi topor... i-auzi nene! Acum c-am aflat şi de-astă descoperire, parcă-s şi mai deştept niţel! La mai mare, ce să-mi zic? Mare, mare...că acolo îmi place să stau: la mare, la soare. :)

Hmmmm, curte cu sapă şi topor! Băi, da' ce idee genială mi-a venit: dacă i le cer, le dă cu împrumut? Am şi eu nevoie de-o sapă, să mai fac niscavai lucrări pe lângă casă şi nu-mi dă nimeni. Întrebare: cu ce te duci la o curte, să îi ceri o favoare? Dacă era om, îi duceam o ţuică - asta nu dă greş niciodată! Dar ce-i iei unei curţi? O fi bine să-i duc un pitic de grădină? Sau o lebădă? Of-of-of...decizii, decizii, decizii.

Până una-alta, am colindat degeaba prin oraş: nu am găsit nimic bun de cumpărat. Măcar de mă ducea capul să mai cânt şi eu "Steaua sus răsare" din când în când...poate mai făceam un ban şi nu era ziua pierdută degeaba. Da' asta e: unde nu-i cap, vai de picioare! 

Uite aşa am ajuns acasă obosit şi plictisit; apoi am intrat pe net, să mă mai relaxez oleacă. Acolo, altă năzbâtie: nici nu mi se încarcă bine Facebook-ul, că un anunţ se pune pe beculit, gata să-mi spargă ecranul: 

Răsuflu uşurat... reclama nu e pentru mine! În primul rând, pare veche şi nu ştiu dacă mai e valabilă. În al doilea rând, cred că se adresează persoanelor cu deficienţe de auz, care nu umblă cu sunetul la ele. 

Noroc cu dezvoltarea asta modernă, care îţi dă soluţii la probleme pe care nici nu ştii că le ai...şi aşa apare oferta: "N-ai sunet? Poftim, îţi închiriez sunetul meu! Numa' vezi, ai de grijă...că l-am mai dat la unii şi mi l-au dus pe la o petrecere în aer liber, sau ceva...de-a tras curent şi e cam răguşit. Da' las' că merge şi aşa... nu-i asta o problemă.! Noi să fim sănătoşi!

Apropo...lume, gata! Chiar mă duc la piaţă că dacă mai stau, nu mai vine Moşul la noapte!

Nu-i vorbă, că am mai fost şi zilele trecute...da' nu ştiu cum mă nimeream, că tot (aproape) singur prin magazin eram. Eu şi încă unii...trei tăuni, de nouă feluri. Şi nu îmi place! Vreau şi eu să prind aglomeraţie, să mă îmbulzesc, să dau din coate şi să stau la casă măcar o oră, să stau blocat în trafic, ca tot omu' normal...altfel nu simt că vine Crăciunul!

Hai că am plecat, poate am noroc de data asta! Ţineţi-mi pumnii!

Ho ho ho! Crăciun liniştit tuturor, cu bucurii şi toţi cei dragi aproape! Ho ho ho!

[Lily and the Snowman]