Se afișează postările cu eticheta Pump it. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Pump it. Afișați toate postările

duminică, 22 octombrie 2023

Cărţile şi educaţia

"- Ştie cineva dacă Şcoala (ca entitate supremă într-ale educaţiei) mai scoate tâmpiţi? (vorba unui mare clasic în viaţă)... 
- Nu!
- Nu...ce? Nu mai scoate tâmpiţi sau nu se ştie dacă mai scoate tâmpiţi"?

No, până la urmă, nu contează! La un moment dat, fuse o zi de mare sărbătoare. Aşadar:
La mulţi ani, Ziua Educaţiei! Să fim educaţi, frumoşi şi la pungă groşi! Să ne fie casa - casă, să ne fie masa - masă, bucurii şi sănătate, la mulţi ani plini cu de toate (încântările)!
...şi da, ştiu că Ziua Internaţională a Educaţiei a fost pe 5 octombrie. Dar eu cred că educaţia ar trebui sărbătorită în fiecare zi, mai ales printr-un comportament care să dovedească faptul că o avem. C-apoi... dacă rămâne doar la nivel de cunoştinţe nepuse în practică, educaţia se transformă într-un izvor cu apă pură şi cristalină, care este desenat pe un perete.  

Întrebarea principală este: CE ESTE EDUCAŢIA?
Răspunsul cred că va fi diferit, în funcţie de persoana care răspunde. În general, însă, educaţia te ajută să treci cu fruntea sus prin cât mai multe situaţii pe care viaţa ţi le scoate în cale. 
Apoi, apare o nouă întrebare: CUM TE EDUCI?
Prin mai multe căi, în principiu. Însă cea mai facilă modalitate de (auto)educare este prin intermediul cărţilor. 

Apropo de asta: în ultima vreme,  dau peste tot felul de oameni care se ocupă  cu cititul de performanță, iar spațiul virtual îmi este invadat de reclame care mă îmbie să  mă  înscriu în numeroase cluburi şi/sau grupuri de lectură. Şi nu-i ceva rău.
Până la urmă, cu toţii suntem niște suflete culte-n cap, înțelepte și magice, iar numărul de cărți citite reprezinta garanția bogăţeniei noastre interioare.  Ceea ce, asa și este. În principiu. Doar că, cel puţin pe picioarele noastre de plai, avem o mare problemă cu analfabetismul funcţional... conform unui studiu desfăşurat pe la începutul anului, care a arătat că doar 11% dintre elevi înţeleg pe deplin un text pe care îl citesc. 
Iar asta este uluitor de nasol şi m-aş lua cu mâinile de cap, dacă nu aş vedea cu ochii mei cum în orice top de lectură, cele mai citite sunt cărţile despre dezvoltare personală - iar apoi, când mă uit prin împrejurimi, realizez că singurul lucru care evoluează este involuţia. 
Deci, nu ştiu ce să mai zic nici despre cei care spun că citesc măcar o carte pe oră.

În aceste condiţii, se naşte o întrebare: de ce cititul este considerat a fi o activitate elitistă şi numai faptul că o practici te aduce în nişte sfere care nu-s destinate muritorilor de rând? Ştiu că George R.R. Martin (cel cu "Urzeala Tronului") a spus că "Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri; cel care nu citeşte niciodată, trăieşte doar una" - însă, conform noilor studii, creierul nu face diferenţa între virtual şi real - şi de aceea, la nivel personal, jocurile pe computer sunt percepute ca fiind experienţe reale. Pe scurt, înveţi dintr-un joc de strategie, la fel cum ai învăţa dintr-o carte. Chiar mai bine...pentru că jocul îl trăieşti, nu ţi-l imaginezi.  
Deci: de ce cărţile sunt preamărite, iar jocurile sunt osândite? Şi cum te educă o carte, dacă nu pricepi ce citeşti?

Sunt câteva luni, deja, de când încerc să-mi răspund la aceste întrebări. Că, de! Am ajuns şi eu în etapa întrebăcioasă a vieţii, în care caut să descopăr esenţa lucrurilor pe care le fac. Pentru că, da... mă joc pe computer. Iar pericolul este că deşi trăiesc nişte evenimente cu tot sufletul, nimic nu are connsecinţe practice - pe când în realitate, orice acţiune are urmări. Iar cine nu e atent, riscă să încurce realul cu virtualul, ceea ce atrage după sine o gamă foarte variată de probleme. 
Şi da, citesc. Nu la normă, nu orice şi nu oricând, e adevărat. Nu citesc ca să mă educ, nu citesc să învăţ, nu stau să subliniez citate şi nici nu le învăţ pe de rost. De ce? Pentru că nu îmi place să mă complic!
Pentru mine, cititul este o plăcere, o cale de a evada din realitate şi de a fi fericit. 
Bunnn... dar cu ce mă ajută asta? Pe termen scurt, în afară de bucuria de moment, nu prea văd ce beneficii mi-a adus. Pe termen lung, însă, am învăţat să apreciez geniul creator al unor oameni şi puterea lor de a da viaţă unor lumi noi, idei, mitologii, oameni şi milenii de istorie alternativă. 


Desigur că dacă mi-am dat seama că Eru Iluvatar este Dumnezeu în universul tolkian, pot recita legile roboticii ale lui Asimov, ştiu că Maitreyi l-a iubit pe Mircea Eliade sau că Lizoanca a avut o copilărie nefericită, nu mă ajută cu nimic în viaţa mea de zi cu zi... la fel cum nu are nici o relevanţă dacă ştiu teorema lui Pitagora când îmi cumpăr o pâine sau pot calcula viteza liftului, atunci când îl folosesc. Însă toate aceste cunoştinţe pe care le-am primit în anumite momente ale vieţii (şi pe care le-am uitat, de cele mai multe ori - că d-aia nu-s vreo deşteptăciune nemaivăzută), mi-au mai crescut un firicel de iarbă pe pajiştea mentală şi mi-au schimbat viziunea asupra vieţii. Sunt altfel, gândesc altfel, mă comport altfel, şi mai ales, înţeleg altfel lumea şi mă detaşez mai uşor de ceea ce mă atrage, dar nu-mi face bine.
Poate asta înseamnă educaţia. Sau poate nu.    

*

În altă zi, pe un grup dedicat cititorilor de cursă  lungă, găsesc o întrebare interesantă: "Care considerați că sunt cărțile maculatură"? 
Mi-am luat toga pe mine, mi-am pus cravata de om deştept și m-am băgat și eu în seamă, cu un răspuns perfect corect din punct de vedere politic: "depinde de gusturile fiecăruia". 
Bănuiam că întrebarea este pusă pentru a crea dezbatere  teoretică și apoi trafic - care se traduce în relevanţă pe piață - dar a trebuit să răspund elegant, pentru că nu îmi place să particip la rezolvarea unor probleme inexistente. În plus, gusturile omului nu se discută şi dacă o carte a ieşit pe piaţă şi a avut cumpărători, înseamnă că a fost apreciată.
Ce era sa zic? Adevarul?

Adevărul e că eu nici nu am auzit până atunci despre "cărţi maculatură". De fapt, nici nu îmi trecuse prin cap să descriu cărţile în acest fel...deşi, dacă ar trebui, neapărat, să îl folosesc, aş introduce în această categorie orice lucrare care îţi zgândăre dorinţele egoiste şi îţi oferă pe tavă diverse reţete pentru a ţi le îndeplini....pentru că, nu-i aşa, eşti magic şi meriţi. Iar Dumnezeu ("Universul, în noua vorbă) abia aşteaptă să gândeşti pozitiv, ca să-ţi apară dinainte şi să-ţi reverse la picioare toate minunăţiile pe care ţi le doreşti.  

Înainte de acea frumoasă zi, singura descriere mai depreciativă a cărţilor pe care o ştiam era aceea de "lecturi pentru tren" - adică acele poveşti uşurele, care nu îţi pun mintea la contribuţie - ci doar te prind în acţiune, se termină rapid şi nu-ţi crează vreo emoţie notabilă. Foc de paie, pe scurt. Cunosc astfel de cărţi, dar mă ţin departe de ele.
De fapt, întrebări de genul "cărţilor maculatură" apar frecvent pe site-urile de profil şi mulţi spun că scrierile Irinei Binder s-ar încadra la acest capitol. Ceea ce este ciudat...pentru că Irina Binder se vinde bine - de unde trag concluzia că oamenii îşi cumpără lucruri fără a avea nici o idee despre ele şi-apoi se supără că au făcut-o, pentru că nu le plac.

În concluzie, nu am un răspuns obiectiv care să descrie "cărţile maculatură". 
Ştiu, doar, că eu nu investesc în experienţe noi, fără a le studia în prealabil. Sau fără a avea un motiv bine definit.. cum a fost când am citit "Invitaţie la vals", doar pentru că era opera preferată a unei fete pe care o plăceam şi voiam să înţeleg de ce o adoră atât de mult.

Şi mai ştiu ceva: când fixezi o zi internaţională dedicată educaţiei, înseamnă că educaţia este în moarte clinică. Dacă ar fi permanentă, aşa cum ar trebui, nu ar mai fi nevoie de nici o serbare specială care să îţi ofere oportunitatea de a te educa... la fel cum, dacă mănânci cartofi prăjiţi în fiecare zi, nu mai simţi nevoia unei Zile Internaţionale a Cartofilor Prăjiţi, pe care să o serbezi cu o porţie sănătoasă de... cartofi prăjiţi!

Să bem pentru asta! 
Chelner!!! Adă un pahar cu tărie la băeatu, că vreau să-l citesc până la fund! Şi lasă şi sticla, că nu mă ridic de la masă, până nu mă fac doctor docent în toate domeniile!
Să fie dans! Şi EDUCAŢIE...



[The Black Eyed Peas - Pump it]

marți, 31 decembrie 2019

Între vechi şi nou

Motto:
Ce petrecere frumoasă
E la margine de lac!
BrooooS-cărimea bucuroasă...
Stă şi face mac-mac-mac!


Bună ziulica, dragilor, şi la mulţi ani ziua de azi! Să prindem cât mai multe ajunuri de ani noi şi să fim la fel de tineri şi de frumoşi ca acum - mai ales eu!


Iar dacă ne-om duce pe lumea ailaltă...personal, plec liniştit şi împăcat: moştenirea mea pentru posteritate, sub forma contului personal de facebook, va dăinui în amintirea mea. Serios! Tocmai am aflat şi eu (probabil în al cinşpelea ceas) că nişte oameni deştepţi s-au gândit să introducă opţiunea de administrare post mortem a profilului feisbucian...ceea ce mi-a calmat toate zbaterile interne. 


Practic, mă dădeam de ceasul morţii, întrebându-mă cum va supravieţui planeta dacă nu îmi va mai vedea nimeni pozele pe budă sau selfiurile cu printre sarmale şi caltaboşi de sărbătoare. Bine...nu am (încă) asemenea instantanee, dar mai ştii când mă prostesc la bătrâneţe? Nu e dreptul meu de a avea opţiunea să fac ceva, chiar dacă nu am de gând să merg spre acea idee?
Ce e mai tare de atât? Mi s-a luat o piatră de pe inimă şi mă simt mai imperturbabil ca marea la apus. Zen total, în poziţie de lotus cu 5 braţe: Hmmmmmmmmm....
Deja simt cum am învins moartea< sunt ca Neil Armstrong pe Lună: "Un pas mic pentru om, un pas uriaş pentru omenire"! :)))))



[Adrian Copilul Minune - Chef de chef]

No şi cum spuneam, suntem la răspântia dintre ani...prilej minunat pentru a pune în balanţă ce am făcut anul acesta şi ce îmi propun să mai fac pe viitor. Nu aşa se ce la fiecare final de an?
Până una, alta, zic să o luăm cu începutul:
Ţin minte ca ieri minunata zi de anul trecut, pe vremea asta...când, cu vocea lui Neti Sandu, astrele mi-au spus că anul următor (adică 2019) va fi unul cu realizări şi toate vor fi bune. Imediat m-a cuprins bucuria fără margini şi am zis că nu pot contrazice astrele... 

...deci, imediat,  am realizat că sunt un artist. 
Cei care nu mă cunosc, nu ştiu asta; bine, nici cei care mă cunosc nu (prea) ştiu, pentru că nu-mi place să ies în evidenţă. Eu sunt deştept în intimitatea proprie şi personală, nu în intimităţile altora... plus că urăsc să mă  dau în stambă cu ceea ce ştiu. De aceea, de cele mai multe ori, imit peştele şi tac mâlc. Nu am nevoie de laude; până la urmă, important e că am o fire de artist. :)
Un artist! Da, împărate...şi, pe deasupra, un mare iubitor de muzică. Practic, muzica e viaţa mea şi cânt oriunde - mai ales în gând, când am o voce cel puţin sublimă. Momentan, însă, tac chitic şi nu spun la nimeni, ca să nu-i iau pâinea de la gură lui de Jose Carreras; are o vârstă şi el... nu-mi pot bate joc de bătrâneţile lui. 
Va veni şi timpul meu, nu-i bai!

Apoi, în plină iarnă, pe la jumătatea lui martie, am realizat că ştiu să fac focul. O prietenă mi-a spus că am iubit o ţigancă, dacă posed asemenea cunoştinţe...adică, mă rog, cică aşa e o vorbă populară: "dacă ştii să aprinzi focul, înseamnă că ai iubit o ţigancă". 
Măi, pe mine nu m-a lovit norocul ăsta până acum...Cocoşatul de la Notre Dame nu şi-a găsit-o pe Esmeralda lui. Da' poate o fi vreo amintire din viitor, ce să zic? Mai ştii ce pirandă cu sânge fierbinte mă aşteaptă după colţ? Dacă n-am dat colţu', normal că nu am găsit-o...



[The night is young - Robin Hood: Men in Tights]

Şi, în sfârşit, pe la începutul lui decembrie, am realizat că îmbătrânesc. "Aia e"! - mi-am zis...nici măcar Brad Pitt nu mai e ce a fost!

No...uite aşa a trecut anul de graţie 2019....şi a venit vremea să îmi fac noul meu plan pentru la anul.
Iniţial, mă gândeam să îmi propun stoparea tăierii pădurilor, salvarea de la extincţie a iepurelui pătat, reintegrarea balenelor de crescătorie în habitatul lor natural şi multă pace mondială. Adică, na...trebuie să recunoaştem: asemenea scopuri (dezinteresate şi perfect cetăţeneşti) dau tare bine pe facebook.
Totuşi, planul meu pentru la anu' va fi să nu îmi mai fac nici un plan...şi să văd ce/o da Domnul. O fi bine, o fi rău, habar nu am! Nu prea sunt de acord cu ideea aceea motivaţională, care te îndeamnă să ţinteşti către soare, pentru că dacă nu vei reuşi, măcar vei ajunge printre stele; sunt prea trecut prin viaţă ca să mă mai încânte toate tâmpeniile.
Însă, îmi doresc să am puterea de a mă implica total în orice activitate pe care o voi face. Dau cu mătura...perfect! Să rămână lună în urma mea! Mă duc la piaţă...minunat! Vreau să fiu cel mai tare client, să mă jelească vânzătoarele când părăsesc incinta magazinului! Mă duc să beau o bere..super! Nu mă mai ridic de pe scaun, până nu mai pot să mă ridic!

Apropo de asta...chelner, hai cu distracţia!
La mulţi ani! Să trăim şi să-nflorim, cele rele să se spele, iubiţi-vă-ţi mult şi un 20-20 de la excelent în sus!



[Black Eye Peas - Pump it]