Clinc-clinc-clinc-clinc clinc-clinc-clinc-clinc!
Eu sunt renii lui Moş Crăciun...eu sunt renii lui Moş Crăciun...
Ho ho hooo... Bună seara! Bună seara, dra-gi-lor! Oooo...dar ce de oameni frumooooşi...AŢI FOST CUMINŢI?
Mda...întrebare de o mie de puncte!
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu nu prea am fost. Cuminte...discutabil; cu minte...nu prea, că nu mă duce capul; dar îl duc eu pe el...hehehe! Vorba poeziei:
Când eram mai mic,
nu ştiam nimic.
Şi-acum, c-am crescut,
sunt la fel de tut.
Tut, tut...că tuta-i feminină, iar eu sunt masculin. Un masculin mai inocent, aşa, şi uşor naiv pe ici, pe colo, pe la colţurile importante. C-apoi de ce să mă agit? Sărbătorile sunt cu voie bună, lumină şi bucurie-n suflet, nu cu nebuneală, stres şi alergătură. Adică na...la un moment dat, m-am gândit cam aşa: dacă tot mă urează lumea cu bineţe, lumină, căldură, linişte şi toate bune, am zis să pun în practică urările astea şi să fiu fix aşa...că de mine depinde cum mă raportez la viaţa din jur.
Aşa că, de sărbătorile anului aista, mi-am propus să nu mai am probleme...
Credeţi că am reuşit? Normal că...
...nu ştiu cum şi-a băgat necuratul coada, dar ca să-şi râdă de tinereţile mele, mi-a trântit o ditamai dilemă pe cap şi nu mai ştiu, zău, pe unde să scot cămaşa. Nici măcar noaptea nu mai pot dormi cum trebuie. Adorm liniştit, visez fain-frumos diverse dudui, zâne şi alte elfiţe, apoi, deodată mă trezesc cu ochii cât luna la perigeu, răsuflarea tăiată de-un ditamai nod în gât şi inima palpitând ca un porunghiel spăriet, muncit de o singură întrebare: CE SE ÎNTÂMPLĂ CU NASTURII CĂMĂŞII LUI CLARK KENT, CÂND SE PRESCHIMBĂ ÎN SUPERMAN?
Secvenţa în cauză este următoarea: "Ajutor! Ajutor!" - strigă domniţa în pericol. Clark Kent o aude şi aleargă spre dezastru, pe o alee dosnică. Trage, eroic, de cămaşă şi tan-tana-naaaaa... îşi dezvăluie emblema de Superman de pe piept... STOP! Aici am vrut să ajung!
Ce se întâmplă cu nasturii? Se vede că nu poartă cămaşă cu capse, la fel cum se vede, clar ca lumina zilei, că nu stă să descheie nasture cu nasture; nu are timp de aşa ceva...moare, Doamne feri, cetăţeana. Deci, îi smulge şi se rup din cusătură. Paranteză: Dintr-o revistă, am aflat că pelerina de Superman are un buzunărel secret, unde stau hainele civile cât timp Clark e Superman...şi aşa se eroul redevine ziarist împiedicat. Foarte frumos!
Dar nasturii de la cămaşă? Nasturii! Nasturii cămăşii, cine îi coase la loc?
Serios, nu mai pot! O iau cu capul printre nămeţi de la atâta zbatere... da' tot nu găsesc răspuns!
Aşa că, vă rog...facem un brain-storming? Eu sunt la capătul puterilor şi mi-am epuizat orice idee care ar fi putut să îmi vină. De atâtea griji, am ajuns o umbră de om: nu mai dorm, nu mai mănânc, nu mai beau...adică, nu! De băut, beau în continuare! :D Norocul meu e că beau la mine şi nu trebuie să mă care nimeni până acasă, că-s deja acolo.
Dar am nevoie de ajutor!!! AJUTOR!!! Call 9-1-1, call 9-1-1! Sunt cetăţean european şi am drepturi... nu mă puteţi lăsa de izbelişte, aşteptând salvatorii!
Totuşi, până ajunge oricine-o veni, zic să vă povestesc ce-am mai văzut eu prin oraş, în goana după cadouri.
Spre exemplu, la un moment dat, găsesc exact ce aveam nevoie...
Ştiţi momentele acelea când trebuie să iei un cadou şi habar nu ai ce să cumperi? No, eu păţesc foarte des chestia asta...şi de fiecare dată când sunt într-o asemenea situaţie neplăcută, pornesc prin magazine, sperând că îmi va sări ceva în ochi (până la urmă).
Asta am făcut şi de data aceasta...iar Dumnezeu mi-a arătat că are grijă de proştii lui şi mi-a oferit soluţia pe tavă: REDUCERI!
Pfuai de mine... dacă nici ăsta nu mai e noroc, nu ştiu care-o mai fi.
Logic că m-am dus acolo şi am cerut cu un zâmbet larg: "Daţi-mi, vă rog, vreo 3 kile de reduceri d-astea! Hai, 5 kile, ca să fie fix la bani - că nu am mărunt"! Vânzătoarea cred că s-a bucurat mult, că a vrut să zică ceva, dar a rămas cu gura deschisă. Am plusat, cu bunăvoinţă: "Haideţi doamnă... 6 kile, ultima ofertă! Dar vă rog să le împachetaţi frumos, că le dau cadou" - şi i-am făcut cu ochiul.
Timp de câteva minute, planeta cred că a încremenit: eu mă uitam la doamnă, zâmbind şi aşteptându-mi marfa cu nerăbdare...ea se uita la mine, cu gura din ce în ce mai căscată. Cred că-s frumos tare, ce să zic?
Cert e că nu am reuşit să cumpăr nimic. Uneori, se pare că prezenţa mea naşte sentimente care nu se pot gestiona chiar atât de uşor...aşa că am plecat, promiţându-mi să revin mai târziu. E musai să fac asta, altă idee de cadou nu am şi Moşul e pe vine!
Tot plimbându-mă prin târg, văd altă minune:
Tiiiii!!! Na, că asta nu ştiam! Curte cu sapă şi topor... i-auzi nene! Acum c-am aflat şi de-astă descoperire, parcă-s şi mai deştept niţel! La mai mare, ce să-mi zic? Mare, mare...că acolo îmi place să stau: la mare, la soare. :)
Hmmmm, curte cu sapă şi topor! Băi, da' ce idee genială mi-a venit: dacă i le cer, le dă cu împrumut? Am şi eu nevoie de-o sapă, să mai fac niscavai lucrări pe lângă casă şi nu-mi dă nimeni. Întrebare: cu ce te duci la o curte, să îi ceri o favoare? Dacă era om, îi duceam o ţuică - asta nu dă greş niciodată! Dar ce-i iei unei curţi? O fi bine să-i duc un pitic de grădină? Sau o lebădă? Of-of-of...decizii, decizii, decizii.
Până una-alta, am colindat degeaba prin oraş: nu am găsit nimic bun de cumpărat. Măcar de mă ducea capul să mai cânt şi eu "Steaua sus răsare" din când în când...poate mai făceam un ban şi nu era ziua pierdută degeaba. Da' asta e: unde nu-i cap, vai de picioare!
Uite aşa am ajuns acasă obosit şi plictisit; apoi am intrat pe net, să mă mai relaxez oleacă. Acolo, altă năzbâtie: nici nu mi se încarcă bine Facebook-ul, că un anunţ se pune pe beculit, gata să-mi spargă ecranul:
Răsuflu uşurat... reclama nu e pentru mine! În primul rând, pare veche şi nu ştiu dacă mai e valabilă. În al doilea rând, cred că se adresează persoanelor cu deficienţe de auz, care nu umblă cu sunetul la ele.
Noroc cu dezvoltarea asta modernă, care îţi dă soluţii la probleme pe care nici nu ştii că le ai...şi aşa apare oferta: "N-ai sunet? Poftim, îţi închiriez sunetul meu! Numa' vezi, ai de grijă...că l-am mai dat la unii şi mi l-au dus pe la o petrecere în aer liber, sau ceva...de-a tras curent şi e cam răguşit. Da' las' că merge şi aşa... nu-i asta o problemă.! Noi să fim sănătoşi!
Apropo...lume, gata! Chiar mă duc la piaţă că dacă mai stau, nu mai vine Moşul la noapte!
Nu-i vorbă, că am mai fost şi zilele trecute...da' nu ştiu cum mă nimeream, că tot (aproape) singur prin magazin eram. Eu şi încă unii...trei tăuni, de nouă feluri. Şi nu îmi place! Vreau şi eu să prind aglomeraţie, să mă îmbulzesc, să dau din coate şi să stau la casă măcar o oră, să stau blocat în trafic, ca tot omu' normal...altfel nu simt că vine Crăciunul!
Hai că am plecat, poate am noroc de data asta! Ţineţi-mi pumnii!
Ho ho ho! Crăciun liniştit tuturor, cu bucurii şi toţi cei dragi aproape! Ho ho ho!
[Lily and the Snowman]
