sâmbătă, 3 ianuarie 2015

La început de an

Iată că dădu şi de 2015...Minunat! 
Cu mic, cu mare, ne-am aliniat la un nou început. Speranţe, vise, dorinţe, planuri...Am schimbat o foaie în calendar şi dintr-o dată s-au şters toate neîmplinirile şi tristeţile, pentru a porni la un nou drum, altul sau acelaşi, dar cu forţe proaspete. Trecutul a trecut şi nu mai contează, viitorul nu se ştie, important este doar prezentul, cu posibilităţile lui nelimitate. Că de fapt se bazează pe trecut? Ce-am înnebunit, ţin cu lupul? De ce să ne împiedicăm la detalii? Acum trebuie să fim plini de speranţă şi de gânduri bune! It's a MUST - cum zice anglofilul.
Avem în faţă o altă pagină goală a vieţii, pe care putem scrie orice, în funcţie de propria voinţă.
Ce poate fi mai frumos decât asta?

Să mai zic urarea de La MULŢI ANI? 
Nu o mai zic...am învăţat că nu îi poţi băga omului pe gât ceea ce consideri tu că e bine. Şi no, dacă sunt persoane care nu şi-au propus să trăiască pecum sequoia? Să urez de sănătate? Acelaşi lucru...la ce bun să ai sănătate şi nimic altceva? Doar ca să te îmbolnăveşti de inimă rea? Cu speranţa, la fel: nu ştiu câţi şi-o mai doresc; ea este primul pas spre dezamăgire şi suferinţă. Deci de ce să doresc speranţă? Sau căldură în suflet? Poate tu, sau tu, sau tu ai ucis reptilianul din tine şi preferi un ambient mai răcoros. Ar fi o urare invalidă.

Cel mai bine cred că e aşa:


(o fotografie face cât o mie de cuvinte :D)
...pentru că petrecerea nu strică nimănui - nici chiar acelora mai retraşi, care preferă să sărbătorească într-un mod cât se poate de personal. Nu e tot vorba despre bucurie?
Cum spunea cineva odată: Nu-mi doresc fericire, fericirea este doar de o clipă. Însă, bucuria este o stare mai profundă, ce rezistă trecerii timpului..

Şi apoi eu am dat cu bâta-n baltă: Da, da, precum ferestrele Q-Fort! Făcute SĂ REZISTE! SĂ REZISTE! SĂ REZISTE! SĂ REZISTE!


miercuri, 24 decembrie 2014

Iată, vin colindătorii!

Suntem în plină lumină de sărbătoare. Cerul cântă şi colindă, îngerii cu floricele împletesc mândră cunună, la mulţi ani cu sănătate, să aveţi bani şi ce-oţi mai vrea...d-astea.
Dar să-mi trag pălmi, cred că încep să urăsc luna asta...abia aştept să treacă, că deja mi se sterpezec dinţii de la atâtea dulcegării! Vaaaaaiiii...şi colindătorii, mititeii, cum ţi se urcă în cap să te jupuie de 10 lei...o nebunie! Hotărât lucru, decembrie e luna în care se dă liber la cerşeală! Ai, n-ai treabă, tre' să apară vreunu jucând ţurca-n straie de capră şi să te ureze de belşug pentru copilaşii nenăscuţi şi soţia lipsă. Sau mă rog, orice. Părinţi, fraţi, fii şi fiice, bunici şi nepoţi...dă-i în mă-sa, mai contează? 
Cuvintele-s gratis, nu costă nimic să le scoţi pe gură. Dar ascultatul se plăteşte...aşa e obiceiul!

Pune-ţi mâna pe Vasilică, ca s-aveţi noroc tot anul! Mă, dar cu atinsu' mielului nu se vine după Anul Nou? Ba da...dar ce mai contează acolo, câteva zile în minus?  Dacă umbli numa două zile cu animalu-n braţe, ce profit mai scoţi?

Ieri a fost zi de Nea' Ţaluşu'. Pe vremea mea, puneam traista de gât şi porneam pe uliţi, din poartă-n poartă: "Foaie verde lămâiţă, sunt copil de grădiniţă şi-am venit la colindat, pe la case la urat: Bună dimineaţa la Moş Ajun!". Apoi când am mai crescut, puneam traista după gât, îi luam pe frate-miu şi pe vără-miu de mână şi plecam prin sat: "Foaie verde portocală, noi suntem copii de şcoală şi-am venit să colindăm, pe la case să urăm: Bună dimineaţa la Moş Ajun!" Primeam nuci, mere, covrigi, biscuiţi populari...şi să te ţii bucurie când ne adunam seara în cerc pe covor şi ne vărsam desăgile cu bunătăţuri! Aveam dulciuri să mâncăm o săptămână!
Acuma? Două vorbe, trei prostii, Domn, Domn, ce veste minunată, dă banu', c-aşa-i obiceiul! Iete-te na! Cum aşa ceva? Chiar numai bani, bani? Ia' stai tu numa' niţel, că acuşi încui porţile şi dau drumul la câini!



Între Paşte şi Înălţare nu mai saluţi cu "Bună ziua", ci cu "Hristos a înviat", conform tradiţiei. Exact pe principiul acesta, în decembrie nu se mai zice "Nenea, dai şi mie 1 leu?" ci "Primiţi colindul?" De ce? D-aia, că e decembrie! Aşa se obişnuieşte. Cânţi şi-ntinzi mâna, să-ţi primeşti banii.
Doar că  dacă vii şi-mi zici sub geam (sau pe unde mă prinzi) de păstori şi stea, nu înseamnă că tu colinzi, iar eu trebuie să te plătesc...ci numai să te recompensez. Ceea ce este cu totul altceva.
Dar deja astea sunt detalii, de ce le-am mai băga în seamă?

Mai nou, recompensa se cuantifică doar în bani. Colindatul se rezumă la bani. Nu la cântat, nu la umblat, nu la primit ce-o da Domnul, nu la zâmbet...doar la lălăit un cântec şi numărat banii. Atât.
Crăciunul cu totul se rezumă la bani. S-a pierdut de mult sensul spiritual, timpul petrecut cu familia. Bucuria cântecului, iubirea, renaşterea se regăsesc doar în mesajele patetice...asta...poetice care se forwordează la grămadă,  întregii liste de prieteni.
Şi-atunci stai să te gândeşti: ce mai înseamnă tradiţia în ziua de azi? Păi no, ce să însemne? Oboseală, stres, cheltuială, nebunie, forfotă, aglomeraţie. Trafic de coşmar, magazine aglomerate, cumpărături fără sens, haos. Şi cerşit en gros, că de! E lună de sărbătoare!

Acuma să nu înţelegeţi că-s împotriva colindătorilor. Nu, nu...nici vorbă de asta! Cum spuneam mai sus, şi eu practicam asta prin ani de tinereţe. Şi acum mă mai duc, în limita posibilităţilor, dar doar ca să mă distrez; nu pun sula-n coaste nimănui, nu pretind nimic. Vrea omu' să-mi dea, pup şi bag în traistă! Bani? Mişto! Ceva de-ale gurii? Perfect, chiar îmi era foame! De băut? Exact ce aveam nevoie! Mâncarea-i fudulie, băutura-i temelie! Ce-o fi, e bine primit!
Atâta că mă enervează enorm de tare goana după bani, sub pretextul colindului. Acu' vreo două săptămâni, umblam prin oraş şi numa' ce dau peste (adică m-au asaltat) doi neni, unu' cu o tobă pe umăr, altul cu un clopoţel după gât:
"Să-nă-ta-te şi mulţi bani, la toa-tă fa-mi-li-a - ţa-ţa-ţa, că-priţă-ţa! Dă şi tu, boierule, nişte bani, trăi-ţi-ar!" 
Ghinion, aveam la mine cât să-mi iau de-o pită. Ceea ce şi doream să fac.
"Hai, bă boierule, dă şi tu ceva, că suntem din Galaţi!"
Aşa, şi ce? E zonă defavorizată şi tre' să sar cu bani la primul apel? Chiar de-ar fi, nu scrie pe mine Taica Tereza, în puii mei! Iar ce-aţi făcut voi nu se numeşte colind...

Uite, ăştia mă enervează!
Ei şi cei de teapa lor, care umblă în cârduri cu sorcovele-n mâini de cum se face 1 decembrie, să le dai bani. Ei, care cică respectă tradiţia bălmăjind câteva vorbe pentru a-şi revendica, mai apoi, plata.
Nu cerşătorii care nu au din ce trăi. Şmecherii care cerceşesc sub acoperământul tradiţiei..
"Datorită" lor, omul zice: "Vai de mine, încep colindele! Vin numa' după bani, nenorociţii..."
Şi tot "datorită" lor, porţile stau încuiate şi tradiţia se pierde.

Tare, ce să zic? Suntem patrioţi sau suntem patrioţi?

miercuri, 17 decembrie 2014

Băsescu, Iohannis, Palm Beach şi-o barcă

Dragilor, am rămas setat pe patriotism!
De când mi s-au deschis ochii şi văd câte minunăţii are ţara asta de oferit, parcă-mi strigă sufletul să nu mă mai bucur acolo singur, în cămăruţa mea. ci să o fac în public, să vadă toată lumea! Păi dacă nu am martori, la ce căcat m-am mai apucat? E ca la ieşitul la biserică după cununie, când înainte de-un grătar, dai o fugă şi pe la parohie de mână cu soaţa să vă înmatriculaţi ca tineri căsătoriţi în faţa naţiunii.

No,, aşa şi eu: vreau spectatori, frate! Fani! Toată lumea, toată lumea sare-acum cu mine! Palpităm de emoţie? DAAAAAAAA......  Ne curge lacrima? DAAAAAAAAA....
Perfect. Uite, un motiv de mândrie este Traian Băsescu, încă preşedinte al României. Zilele-i sunt numărate, dar ca om bun şi prieten de nădejde ce a fost, un nene cu impresii de jurnalist feroce...Cocârlan...Ciocazan, parcă aşa! lansează pe facebook o chemare la arme: Haideţi să haidem şi să îl aplaudăm cu-o urare pe omul care ne-a mâncat...asta...condus zece ani din viaţa! Cel care a fost best of the best mr. president al ultimului deceniu, cel care a urcat ţara pe culmi nebănuite de glorie. 




Cel care ne-a trecut prin focurile crizei economice, care a stat neclintit în faţa atacurilor marilor moguli cu interese obscure. Cel care a stârpit corupţia, ne-a izbăvit de Coşmarul Roşu, Ciuma Roşie, Cizma Roşie, Teroarea Roşie, Moartea Roşie, Gripa Roşie, Secera şi Ciocanul (pe fond roşu); cel ce ne-a democratizat la curu' gol. Cel care a transformat ţara într-un Rai cu picioare de plai, care nu a dat hi-5 cu duşmanul şi ne-a apropiat de Visul American. The One and Only,........ TRAAAAAAAAIIIAAAAAAANNNNN BĂĂĂĂ-SEEESSS-CUUUUUUUUUU.... Aplauze!

Acuma, ce pot să mai zic? Probabil Momârlan ăsta nu e unul dintre aceia cărora le-au fost tăiate salariile sau vreun şomer ori student ce nu s-a putut angaja pe nicăieri din lipsă acută de pile. Nu cred că e unul dintre aceia care au strigat înnebuniţi "Ieşi afară, javră ordinară", pentru că nu mai aveau cu ce trăi şi nici unul dintre cei peste 7 milioane de oameni sătui de atâta progres, care l-au demis fără drept de apel pe prezidentul mult-iubit. Dar acuma chiar ne împiedicăm în detalii? Bine că am scăpat, cel puţin, de comunişti. 
C-apoi cum zicea chiar Băselul drag: după dezastrul alegerilor din Diaspora, prim-ministrul oricărei ţări civilizate şi-ar fi dat demisia. La fel cum, după ce fratele preşedintelui este băgat la pârnaie, preşedintele oricărei ţări civilizate şi-ar fi dat demisia. Mă rog, neimmportant.

Mai sunt mândru de Iohannis. Uraaaaa...dă să pupe tata pe el! 
Cum am mai spus, nu l-am votat. Mi se pare complet nasol că s-anhăitat cu oamenii Băsescului, deci din punctul ăsta de vedere nu văd nici o schimbare. În plus, mi-e silă de campania asta asiduă de înălbire...Chiar nu-l consider vreun Ilen Cosânzen, oricâte băi de mulţime ar face. Dar vorba aia: nu e prost cel care face, e prost cel care crede. 
Realitatea arată că este foarte crezut. Fără comentarii. :D
Dar să beculesc de iuporie că vine omu' din fundu' Palm Beach-ului la clasa economică, nu pot. 


De fapt, mă umple de scârbă...gestul ăsta e din categoria mopuitului în direct, croşetatului sub ochiul public şi umplutului căruţului de la Penny cu apă plată, să vadă lumea ce gospodar neaoş ne-am tras în fruntea ţării. Bleah!!!
Ţi-o fi gătat şi el toţi banii prin croaziera de lux şi a venit cu ce-a putut, că no! Să rămâne pe acolo nu putea, are o ţară de condus! Dar toţi au sărit să-l aplaude de parcă a schimbat piatra din temelia lumii. Patetic!

În tot acest timp, patru oameni mor pentru că s-au prăbuşit cu elicopterul. Corecţie: mor după ce s-au prăbuşit cu elicopterul. Cu certitudine, unul a supravieţuit căderii şi a urlat după ajutor. Un  ajutor care s-ampleticit în picioare şi a venit cu întârziere. Aşa cum s-a întâmplat şi în Apuseni...doar că acum, de vină nu a mai fost GPS-ul întortocheat  ci lipsa de autorizaţie a unui prost de a folosi barca din dotarea Căpităniei Constanţa. Sau lipsa dotării cu materiale tehnice, materializate prin cheia cu care porneşti barca. SUPERB!!!! O totală plăcere!
Personal, nu pot să concep să-ţi pice elicopterul într-o baltă în mijlocul civilizaţiei şi să nu ai o nenorocită de barcă, să ajungi la el! Dacă era în vârf de munte sau în mijlocul oceanului, ceva, mai ziceai...n-avem tehnică, nene! Dar aşa? Moare omu' lângă tine şi te uiţi la el tablou, că nu ai ce-i face? 

Dar, îmi vine să plâng de mândrie, să-mi bag toate picioarele! În ultima noului patriotism care-mi luminează trupul mă simt un om schimbat...şi nu pot să sper la ce e mai bun. Porcării se mai întâmplă uneori, însă data viitoare va fi mai bine!  Decebal era bărbat mişto, Mihai Viteazu se caftea parte-n parte cu turcii, Coandă a inventat avionul nu reacţie, Nadia a luat primul 10 din istorie şi Hagi a dat gol de la jumătatea terenului. Păi cu asemenea reprezentanţi de seamă, cum să-mi permit să nu mă bucur? Îmi crapă şi obrazul, mi-e ruşine de ruşinea mea să mă port altcumva!
Atâta că am o propunere: frate, decât să te mai încurci cu 112 şi să mori urlând după ajutor, mai bine îl chemăm pe Mihai Viteazu să-nvârtă barda ca Thor ciocanul şi să zboare până la amărâţii ăia! Sau să-noate în puii mei 200 de metri, că doar d-aia-i viteaz! Măcar cu el poate număram cel puţin un supravieţuitor al accidentului, nu patru morţi!
Zic şi eu...