Se afișează postările cu eticheta indignare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta indignare. Afișați toate postările

miercuri, 24 decembrie 2014

Iată, vin colindătorii!

Suntem în plină lumină de sărbătoare. Cerul cântă şi colindă, îngerii cu floricele împletesc mândră cunună, la mulţi ani cu sănătate, să aveţi bani şi ce-oţi mai vrea...d-astea.
Dar să-mi trag pălmi, cred că încep să urăsc luna asta...abia aştept să treacă, că deja mi se sterpezec dinţii de la atâtea dulcegării! Vaaaaaiiii...şi colindătorii, mititeii, cum ţi se urcă în cap să te jupuie de 10 lei...o nebunie! Hotărât lucru, decembrie e luna în care se dă liber la cerşeală! Ai, n-ai treabă, tre' să apară vreunu jucând ţurca-n straie de capră şi să te ureze de belşug pentru copilaşii nenăscuţi şi soţia lipsă. Sau mă rog, orice. Părinţi, fraţi, fii şi fiice, bunici şi nepoţi...dă-i în mă-sa, mai contează? 
Cuvintele-s gratis, nu costă nimic să le scoţi pe gură. Dar ascultatul se plăteşte...aşa e obiceiul!

Pune-ţi mâna pe Vasilică, ca s-aveţi noroc tot anul! Mă, dar cu atinsu' mielului nu se vine după Anul Nou? Ba da...dar ce mai contează acolo, câteva zile în minus?  Dacă umbli numa două zile cu animalu-n braţe, ce profit mai scoţi?

Ieri a fost zi de Nea' Ţaluşu'. Pe vremea mea, puneam traista de gât şi porneam pe uliţi, din poartă-n poartă: "Foaie verde lămâiţă, sunt copil de grădiniţă şi-am venit la colindat, pe la case la urat: Bună dimineaţa la Moş Ajun!". Apoi când am mai crescut, puneam traista după gât, îi luam pe frate-miu şi pe vără-miu de mână şi plecam prin sat: "Foaie verde portocală, noi suntem copii de şcoală şi-am venit să colindăm, pe la case să urăm: Bună dimineaţa la Moş Ajun!" Primeam nuci, mere, covrigi, biscuiţi populari...şi să te ţii bucurie când ne adunam seara în cerc pe covor şi ne vărsam desăgile cu bunătăţuri! Aveam dulciuri să mâncăm o săptămână!
Acuma? Două vorbe, trei prostii, Domn, Domn, ce veste minunată, dă banu', c-aşa-i obiceiul! Iete-te na! Cum aşa ceva? Chiar numai bani, bani? Ia' stai tu numa' niţel, că acuşi încui porţile şi dau drumul la câini!



Între Paşte şi Înălţare nu mai saluţi cu "Bună ziua", ci cu "Hristos a înviat", conform tradiţiei. Exact pe principiul acesta, în decembrie nu se mai zice "Nenea, dai şi mie 1 leu?" ci "Primiţi colindul?" De ce? D-aia, că e decembrie! Aşa se obişnuieşte. Cânţi şi-ntinzi mâna, să-ţi primeşti banii.
Doar că  dacă vii şi-mi zici sub geam (sau pe unde mă prinzi) de păstori şi stea, nu înseamnă că tu colinzi, iar eu trebuie să te plătesc...ci numai să te recompensez. Ceea ce este cu totul altceva.
Dar deja astea sunt detalii, de ce le-am mai băga în seamă?

Mai nou, recompensa se cuantifică doar în bani. Colindatul se rezumă la bani. Nu la cântat, nu la umblat, nu la primit ce-o da Domnul, nu la zâmbet...doar la lălăit un cântec şi numărat banii. Atât.
Crăciunul cu totul se rezumă la bani. S-a pierdut de mult sensul spiritual, timpul petrecut cu familia. Bucuria cântecului, iubirea, renaşterea se regăsesc doar în mesajele patetice...asta...poetice care se forwordează la grămadă,  întregii liste de prieteni.
Şi-atunci stai să te gândeşti: ce mai înseamnă tradiţia în ziua de azi? Păi no, ce să însemne? Oboseală, stres, cheltuială, nebunie, forfotă, aglomeraţie. Trafic de coşmar, magazine aglomerate, cumpărături fără sens, haos. Şi cerşit en gros, că de! E lună de sărbătoare!

Acuma să nu înţelegeţi că-s împotriva colindătorilor. Nu, nu...nici vorbă de asta! Cum spuneam mai sus, şi eu practicam asta prin ani de tinereţe. Şi acum mă mai duc, în limita posibilităţilor, dar doar ca să mă distrez; nu pun sula-n coaste nimănui, nu pretind nimic. Vrea omu' să-mi dea, pup şi bag în traistă! Bani? Mişto! Ceva de-ale gurii? Perfect, chiar îmi era foame! De băut? Exact ce aveam nevoie! Mâncarea-i fudulie, băutura-i temelie! Ce-o fi, e bine primit!
Atâta că mă enervează enorm de tare goana după bani, sub pretextul colindului. Acu' vreo două săptămâni, umblam prin oraş şi numa' ce dau peste (adică m-au asaltat) doi neni, unu' cu o tobă pe umăr, altul cu un clopoţel după gât:
"Să-nă-ta-te şi mulţi bani, la toa-tă fa-mi-li-a - ţa-ţa-ţa, că-priţă-ţa! Dă şi tu, boierule, nişte bani, trăi-ţi-ar!" 
Ghinion, aveam la mine cât să-mi iau de-o pită. Ceea ce şi doream să fac.
"Hai, bă boierule, dă şi tu ceva, că suntem din Galaţi!"
Aşa, şi ce? E zonă defavorizată şi tre' să sar cu bani la primul apel? Chiar de-ar fi, nu scrie pe mine Taica Tereza, în puii mei! Iar ce-aţi făcut voi nu se numeşte colind...

Uite, ăştia mă enervează!
Ei şi cei de teapa lor, care umblă în cârduri cu sorcovele-n mâini de cum se face 1 decembrie, să le dai bani. Ei, care cică respectă tradiţia bălmăjind câteva vorbe pentru a-şi revendica, mai apoi, plata.
Nu cerşătorii care nu au din ce trăi. Şmecherii care cerceşesc sub acoperământul tradiţiei..
"Datorită" lor, omul zice: "Vai de mine, încep colindele! Vin numa' după bani, nenorociţii..."
Şi tot "datorită" lor, porţile stau încuiate şi tradiţia se pierde.

Tare, ce să zic? Suntem patrioţi sau suntem patrioţi?

miercuri, 17 decembrie 2014

Băsescu, Iohannis, Palm Beach şi-o barcă

Dragilor, am rămas setat pe patriotism!
De când mi s-au deschis ochii şi văd câte minunăţii are ţara asta de oferit, parcă-mi strigă sufletul să nu mă mai bucur acolo singur, în cămăruţa mea. ci să o fac în public, să vadă toată lumea! Păi dacă nu am martori, la ce căcat m-am mai apucat? E ca la ieşitul la biserică după cununie, când înainte de-un grătar, dai o fugă şi pe la parohie de mână cu soaţa să vă înmatriculaţi ca tineri căsătoriţi în faţa naţiunii.

No,, aşa şi eu: vreau spectatori, frate! Fani! Toată lumea, toată lumea sare-acum cu mine! Palpităm de emoţie? DAAAAAAAA......  Ne curge lacrima? DAAAAAAAAA....
Perfect. Uite, un motiv de mândrie este Traian Băsescu, încă preşedinte al României. Zilele-i sunt numărate, dar ca om bun şi prieten de nădejde ce a fost, un nene cu impresii de jurnalist feroce...Cocârlan...Ciocazan, parcă aşa! lansează pe facebook o chemare la arme: Haideţi să haidem şi să îl aplaudăm cu-o urare pe omul care ne-a mâncat...asta...condus zece ani din viaţa! Cel care a fost best of the best mr. president al ultimului deceniu, cel care a urcat ţara pe culmi nebănuite de glorie. 




Cel care ne-a trecut prin focurile crizei economice, care a stat neclintit în faţa atacurilor marilor moguli cu interese obscure. Cel care a stârpit corupţia, ne-a izbăvit de Coşmarul Roşu, Ciuma Roşie, Cizma Roşie, Teroarea Roşie, Moartea Roşie, Gripa Roşie, Secera şi Ciocanul (pe fond roşu); cel ce ne-a democratizat la curu' gol. Cel care a transformat ţara într-un Rai cu picioare de plai, care nu a dat hi-5 cu duşmanul şi ne-a apropiat de Visul American. The One and Only,........ TRAAAAAAAAIIIAAAAAAANNNNN BĂĂĂĂ-SEEESSS-CUUUUUUUUUU.... Aplauze!

Acuma, ce pot să mai zic? Probabil Momârlan ăsta nu e unul dintre aceia cărora le-au fost tăiate salariile sau vreun şomer ori student ce nu s-a putut angaja pe nicăieri din lipsă acută de pile. Nu cred că e unul dintre aceia care au strigat înnebuniţi "Ieşi afară, javră ordinară", pentru că nu mai aveau cu ce trăi şi nici unul dintre cei peste 7 milioane de oameni sătui de atâta progres, care l-au demis fără drept de apel pe prezidentul mult-iubit. Dar acuma chiar ne împiedicăm în detalii? Bine că am scăpat, cel puţin, de comunişti. 
C-apoi cum zicea chiar Băselul drag: după dezastrul alegerilor din Diaspora, prim-ministrul oricărei ţări civilizate şi-ar fi dat demisia. La fel cum, după ce fratele preşedintelui este băgat la pârnaie, preşedintele oricărei ţări civilizate şi-ar fi dat demisia. Mă rog, neimmportant.

Mai sunt mândru de Iohannis. Uraaaaa...dă să pupe tata pe el! 
Cum am mai spus, nu l-am votat. Mi se pare complet nasol că s-anhăitat cu oamenii Băsescului, deci din punctul ăsta de vedere nu văd nici o schimbare. În plus, mi-e silă de campania asta asiduă de înălbire...Chiar nu-l consider vreun Ilen Cosânzen, oricâte băi de mulţime ar face. Dar vorba aia: nu e prost cel care face, e prost cel care crede. 
Realitatea arată că este foarte crezut. Fără comentarii. :D
Dar să beculesc de iuporie că vine omu' din fundu' Palm Beach-ului la clasa economică, nu pot. 


De fapt, mă umple de scârbă...gestul ăsta e din categoria mopuitului în direct, croşetatului sub ochiul public şi umplutului căruţului de la Penny cu apă plată, să vadă lumea ce gospodar neaoş ne-am tras în fruntea ţării. Bleah!!!
Ţi-o fi gătat şi el toţi banii prin croaziera de lux şi a venit cu ce-a putut, că no! Să rămâne pe acolo nu putea, are o ţară de condus! Dar toţi au sărit să-l aplaude de parcă a schimbat piatra din temelia lumii. Patetic!

În tot acest timp, patru oameni mor pentru că s-au prăbuşit cu elicopterul. Corecţie: mor după ce s-au prăbuşit cu elicopterul. Cu certitudine, unul a supravieţuit căderii şi a urlat după ajutor. Un  ajutor care s-ampleticit în picioare şi a venit cu întârziere. Aşa cum s-a întâmplat şi în Apuseni...doar că acum, de vină nu a mai fost GPS-ul întortocheat  ci lipsa de autorizaţie a unui prost de a folosi barca din dotarea Căpităniei Constanţa. Sau lipsa dotării cu materiale tehnice, materializate prin cheia cu care porneşti barca. SUPERB!!!! O totală plăcere!
Personal, nu pot să concep să-ţi pice elicopterul într-o baltă în mijlocul civilizaţiei şi să nu ai o nenorocită de barcă, să ajungi la el! Dacă era în vârf de munte sau în mijlocul oceanului, ceva, mai ziceai...n-avem tehnică, nene! Dar aşa? Moare omu' lângă tine şi te uiţi la el tablou, că nu ai ce-i face? 

Dar, îmi vine să plâng de mândrie, să-mi bag toate picioarele! În ultima noului patriotism care-mi luminează trupul mă simt un om schimbat...şi nu pot să sper la ce e mai bun. Porcării se mai întâmplă uneori, însă data viitoare va fi mai bine!  Decebal era bărbat mişto, Mihai Viteazu se caftea parte-n parte cu turcii, Coandă a inventat avionul nu reacţie, Nadia a luat primul 10 din istorie şi Hagi a dat gol de la jumătatea terenului. Păi cu asemenea reprezentanţi de seamă, cum să-mi permit să nu mă bucur? Îmi crapă şi obrazul, mi-e ruşine de ruşinea mea să mă port altcumva!
Atâta că am o propunere: frate, decât să te mai încurci cu 112 şi să mori urlând după ajutor, mai bine îl chemăm pe Mihai Viteazu să-nvârtă barda ca Thor ciocanul şi să zboare până la amărâţii ăia! Sau să-noate în puii mei 200 de metri, că doar d-aia-i viteaz! Măcar cu el poate număram cel puţin un supravieţuitor al accidentului, nu patru morţi!
Zic şi eu...

sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Fecioare nimfomane

Mă gândesc de câteva zile dacă ar trebui să scriu despre "spitalul groazei", aşa cum este numit Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti. Cunoaşteţi ştirea cu siguranţă: un medic chirurg, sătul de mizeria în care îşi desfăşoară activitatea, trimite o scrisoare către Antena 3 - cred, în care îşi face cunoscute nemulţumirile.
Au urmat apoi anchete peste anchete, declaraţii şi contradeclaraţii. Ca la noi, ce să zic? Ne pierdem în cuvinte şi acuzaţii, uitînd în cele din urmă faptele...nu e nici prima, nici ultima dată când se întâmplă asta.

Părerea mea despre acest subiec este oricum formată, prin urmare nu am nevoie de rezultatele mai ştiu eu cărei comisii ca să pot adopta o poziţie. Doar că este mai delicat de formulat...mâine - sau mă rog, astăzi - este Ziua Naţională. Cum spuneam anterior, trendul este să cauţi lucrurile pentru care te mândreşti cu România. Motivele pentru care ar trebui să mă bucur că sunt român. No, păi de vreo săptămână tot la asta mă gândesc; caut, cercetez şi disec...pe cuvânt de nu trebuia să mă fac arheolog! Am încercat...mi-am dat silinţa...m-am străduit să mă bucur de Hagi, Comăneci, Coandă, Vlaicu şi alte personalităţi dispărute de când hăi...doar că eu trăiesc acum. România, anul de graţie 2013. Nu 1994, nu 1976, nu 1900 toamnă...iar acum, ce avem?
Eeeeee...păi acum, ţara-i o grădină, Bucureştiul o floare. Autostrăzi suspendate, mall-uri peste mall-uri, cele mai tari maşini şi cele mai mari gagici sau invers. Şi în tot Edenul ăsta minunat, un medic supărăcios iese la tribună să facă valuri, că nu are cu ce opera. Condiţiile de spitalizare sunt infecte, consumabilele s-au consumat şi se mai înlocuiesc la Sfântul Aşteaptă, iar jegul colcăie printre bolnavi ca furnicile în muşuroi.
Pot să fac infarct? Pe cuvânt de mă aşteptam la aşa ceva...cum, în dalba noastră grădină carpatină să se întâmple astfel de nereguli?? Dar este strigător la cer!
Chiar şi Ministrul Sănătaţii o spune - să-i dea Dumnezeu sănătate, că-i om bun, săracul: "Eu nu cred că se întâmplă chiar aşa ceva; dar dacă, prin absurd, se întâmplă, se va demara o anchetă şi vinovatul va fi pedepsit. Am zis!"
Bă, eşti prost? Asta e ca şi cum ar face unu reclamaţii că-s şosele cu gropi şi vine puii mă-sii de ministru să spună el cum e inadmisibil aşa ceva şi e cu totul imposbil. Chiar aşa de tâmpiţi ne cred ăştia? Ştie toată lumea, vede toată lumea, dar dacă l-a-mpins norocul pe vreunul să spună, toţi se dau mironosiţe. Fecioare-n bordel, mânca-i-ar tata! Nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. 



Asta mă enervează cel mai mult. Nu mizeria din spitale. Nu aparatura ruginită şi pungile de perfuzii legate cu fâşii de tifon în cuierul cu haine. Nu lipsa cvasi-totală de medicament, sau  faptul că dacă am ghinion şi tre' să mă internez pe undeva, pot să m-apuc liniştit de testament. Şi nici măcar că dacă mă duc pentru o nenorocită de reţetă, stau ca animalul pe la uşile doctorilor cu orele. Nu...astea-s bălării. Le spun, le scriu de ani de zile, de-acum. M-am plictisit de, oricum nu se vor schimba. 
Dar când sunt prostit în faţă, e o problemă! Da' mai lasă-mă, frate cu anchetele tale...ia-le pe toate şi bagă-ţi-le-n trei litere până te constipezi! Şi-apoi n-ai vrea mătăluţă să dai o tură prin 10 spitale din România şi să beleşti ochii la ce se întâmplă pe acolo? E simpliu, să-mi trag palme! Te urci în maşină, nino-nino-nino cu girofarul, TIIII!!!... Ce avem noi aici?? Bucură-te cu toată familia!

Pariez că nu doar la Ploieşti...ci nicăieri în România nu există un spital decent! Nu are cum, că doar d-aia e România! O mână spală pe alta şi amândouă faţa. Doar că nu a noastră...că doar de ce papucii calului toţi şmecherii aleargă la Viena pentru orice rahat? De ce un medic părăseşte România la fiecare cinci ore? - cum foarte amabil ne atenţionează o reclamă. De prea mult bine, aşa-i?

Mândru că-s român...pentru ce mama mă-sii să fiu mândru? Că a luat Steaua Cupa în '86? Că le-a tras-o Mircea turcilor la Rovine, în câmpii? Că Decebal s-a bătut cu romanii şi ne-am apărut noi pe faţa planetei? Că Dunărea se varsă în Marea Neagră? 
Nu, mulţumesc...
Văd toate cretinătăţile posibile în fiecare minut al vieţii mele de român, iar apoi, o săptămână pe an, trebuie să râm ţărâna istoriei ca să mă imflamez de mândrie! Aplaud ca retardu' la trei avioane şi mă smiorcăi cu lacrimi de crocodil când ridică un prost drapelu-n proţap. Uraaaa!!!! Ediţie specială...haideţi să facem un colaj cu români de succes!
Iar când trece ipocrizia, ne amintim că în Maramureş se taie de parcă e averea mă-sii băieţilor deştepţi, că în Ploieşti avem spital de groază, că sute, zeci, mii de oameni vor rămâne înzăpeziţi prin mai ştiu eu ce autostradă bearcă, pentru că responsabililor nu le-a tunat prin cap că iarna mai şi ninge prin părţile noastre,  sau că, pur şi simplu, se deschide un mall nou şi se omoară poporul la promoţie de scutece!
Iar apoi, coasem himenul şi gata fecioara...dalbă şi surâzătoare, ca o Cosânzeană ieşită din spumele mării. Cine, unde, când cum? Vaaaaaaaaaaiiiii...Mais qu'est-ce que c'est ca? C'est ne pas possible! Au secours, au secours, oamenii răi spun caca despre noi!

Propun să demarăm o anchetă! :)

marți, 29 ianuarie 2013

Sunt cetăţeam european şi am drepturi!!

24 ianuarie. Ziua Unirii. Aia mică, ce-i drept, dar nu mai contează...Hai să dăm mână cu mână, cei cu inima română. Hai c-am dat mână cu mână, cei cu inima română...ca orice altă pornire, instictul patriot se învârtoşează doar sub influenţa unor factori externi bine determinaţi. E cu rost de bairam stradal, pac! şi dragostea de ţară în erecţie...a trecut, momentul, s-a pleoştit şi sentimentul.
Fain, norocul meu că nu-s pasionat de tâmpenii. Şi chiar de-aş fi încercat, tot nu  puteam să intr-un rândul lumi: mi-am rătăcit drapelul şi nu am avut ce-mi atârna la poartă; dar mi-am vopsit maşina din Underground în culorile tricolorului.  Dacă mă screm niţel când îmi pun mâna la piept şi aud imnul naţional, cred că-mi dă şi-o lacrimă...nu bocesc chiar ca proasta-n târg



 dar totuşi! Se pune că-s mândru de Românica?
(Bă, tu de colo! Nu te mai râdea, că io-s mort de serios...ce, nu am de ce?)

Merg şi eu, ca tot omul, să-mi cumpăr de încălţat. Dau o cârcă de bani să-mi iau papuci faini - că de! Vrei calitate, plăteşti - şi merg fericit acasă. Doar că la o lună şi 5 zile, se dezlipesc! Deci îi iau la traistă şi fuga cu ei să-i dau plocon la magazinu-mpărătesc, cum am văzut că se face. (Chiar când îmi probam condurii, numa' ce vine o doamnă cu o falcă-n cer şi alta-n pământ; o ia de aripă pe copilă-sa, o urcă pe tejghea şi începe să urle ca din gură de şarpe că i-a  luat odraslei minunăţie de opinci şi intră apa-n dânsele  clipoc-clipoc, tot într-o veselie! Şi NU E POSIBIL AŞA CEVA! BANII NU CRESC ÎN COPAC ŞI NICI NU ÎI ADUNI DE PE JOS. EU (adică ea) MUNCESC O LUNĂ CA SĂ VI-I DAU VOUĂ ÎN CÂTEVA MINUTE! Vânzătoarea, săraca, ce să mai zică? Se lipise de perete mai ceva ca un tapet, cu palmele la ochi, să nu se trezească cu vreun deget în retină - aşa de furtunos gesticula doamna. No, şi după vreo 10 minute de circotecă, se ajunge la un numitor comun: fără alte cheltuieli, firma va suporta reparaţia pocinogului)

Iată că istoria se repetă; doar că eu, băiat finuţ - cum sunt în majoritatea timpului - mă gândesc că n-are rost să zbier ca un descreierat la o biată fată angajată pe o flegmă de salar să trăiască şi ea de pe azi - pe mâine. Păi nu? Ce vină are ea că-i firma de căcat? Dacă lucra la farmacie, vindea prezervative şi nu era responsabilitatea ei că ăla s-o rupt în misiune. Vânzătorul doar intermediază relaţia dintre cerere şi ofertă, nu face regulile jocului, la naiba! Corect, sau nu?
Prin urmare, la ce să stric ziua omului?  Îi explic cu frumosul, că doar nu suntem animale!

Zis şi făcut...ghinionul meu că aia reacţiona doar la urlete. Veneai la ea cu tancul şi o ameninţai de la strămoşi şi pâna la a treia generaţie viitoare, era mieluşel; o considerai om, te scuipa în ochi. Mişto...
Degeaba am încercat să-i explic că în primul rând, e o prostie să-mi pui garanţie pe încălţaminte o lună de zile - 15 zile, chiar, dacă e să mă gândesc că după fiecare purtare, trebuie lăsată măcar o zi la uscat şi aerisit,  că la preţurile lor ar trebui să şi ofere în pisicii calului ceva - doar nu-s de unică folosinţă! Degeaba i-am povestit de vrăjeala cu calitate europeană, produsele din piele naturală care garantează respectul????  faţă de clienţi şi alte măgării d-astea propagandistice...nu, şi nu! Garanţia e de 30 de zile, au trecut 35, du-te-n pisicii mă-tii!
FĂĂĂĂ!!! Lovite-ar bleanda, primeşte-mi căcatul ăla de cerere şi vedem noi ce mai fac după aceea! Ce pana mea eşti aşa redusă?? Care parte din ce ţi-am povestit nu o pricepi, că-ţi fac schiţă ca la retardaţi!! Cumpăr de la voi, trec5 zile după garanţie şi se alege praful! Dă în mă-ta din coate, agită-te niţel ca să pari interesată, nu mă lua pe mine cu greţuri de gravidă însărcinată!Că dacă-i de-aşa, mă frec în ea de treabă şi mă încalţ de la Dragonu' Roşu! Dau 2 lei şi ştiu că mâine caut coşul de gunoi, baremi nu mai stau stresat. Nu mai vin la dracu-n praznic să caut Marelbo-ul mă-sii, cumpăr de pe uliţa mea şi-mi primesc marfa-n livrare specială, peste gard!!
Şi-abia după ce m-am enervat, m-a trăznit ideea: frate, dar sunt cetăţean european şi am drepturi!! :))



Dacă o luam aşa pe tută, precis se uda toată şi o adunam de pe podea cu mopul! Tiiii!!!! De ce nu m-oi fi gândit mai devreme? C-apoi dacă ştii cuvintele magice, lumea e a ta! Până şi Ali-Baba s-a-mbogăţit pe-o fază din asta!

Nu-i nimic, data viitoare. Până atunci, noroc că s-a iscat iar niscavai campionat de patinaj - febleţea mea. Şi a oricărui om de pe planetă, mă gândesc - că doar ce să nu-ţi placă? Artă, tăticule, cu o mână de zbrehuzi care fugăresc o bilă pe-un câmp, timp de 90 de minute! Nu, nu, nu...patinajul artistic e ca un cântec de leagăn, îmblânzeşte şi fiarele pădurilor! Nu le ai cu arta, nu-i nimic! Tot la patinaj ajungi: Homo manelis primitivus, Neanderthalian dacă eşti şi tot beculeşti ca girofarul când vezi gagicile alea semidezbrăcate cum se desfac pe gheaţă în toate poziţiile, de mă mir că nu se topeşte patinoarul sub ele de năduşeală!



No, deci Zagreb 2013, la orice oră din zi şi din noapte! Supapa mea de refulare, oaza mea în deşertul mioritic.
Deşertul mioritic. Nu ştiu cum puii mei s-o făcut de-a nins într-o seară, fix când era finala perechilor - adică ce om întreg la cap se gândeşte că ninge în...ianuarie?? - şi s-o bulit toată transmisia. Doamne milueşte, loc liniştit, loc cu verdeaţă, aliluia, mortua est! - aşa era tv-ul meu. Dar nu-i nimic, suntem în secolul 21, s-o inventat netul! Ei, aş, ţi-ai găsit! S-o fi inventat, el săracul, dar România e olecuţă mai veche...prin urmare, să meargă - pace!
Băga-mi-aş toate picioarele în ţara asta de mizerie! Băi, Ev Mediu timpuriu dacă era şi nu paralizam de la niţel vânt şi 3 fulgi de nea...net nu, cablu nu, da ce dracu' doamne iartă-mă ce modernism e ăsta? Nu mai poate omu' să vadă şi el ceva, că ninge afară, 'n-gura calului de treabă! De mă năşteam în Botswana, ziceam "Mda, sunt la băştinaşi, ioc binefacerile progresului! Omor mistreţu' cu arcul, îi halesc momiţele să-i iau virilitatea şi stau departe de aparatul de fotografiat, că-mi fură sufletul! La ce să mă aştept? Că doar nu-mi trage mie nimeni cablu în junglă!"
Doar că aici, cel puţin teoretic, nu pre e junglă! Deci? De ce dacă trage cineva un vânt mai serios pică netul şi antena prinde doar purici? Smart Tv, LED, plasmă cu diagonală de 80  cm...ce să fac cu ele? Nici de suport pentru milieul cu peşte nu-s bune, că-s cât stinghia! Le ţin ca la muzeu, nu atingeţi exponatele? Păi tot sunt la reduceri bugetare...nu-i mai simplu să-mi scot la imprimantă nişte wallpapere în mărime naturală? 

De ce să nu fiu mândru de ţara mea? Sunt cetăţean european şi am drepturi!! :))))

P.S.: În continuare cred că vânzătorul nu e vinovat de politica firmei. Dar urăsc retarzii şi limitaţii, care din lipsă de viziune ţin la muchia cărţii ca la Dumnezeu, că ei nu-s în stare să-şi mişte neuronul! Asta e ca atunci când stau ca prostu' la ditamai codălăul să-mi scot cazierul şi când mai erau 2 persoane la rând cu tot cu mine, dobitocul de poliţai se uită la ceas: "Da, s-a făcut 3, s-a încheiat programul, restul mâine la aceeaşi oră!" 
Da mai du-te-n mă-ta, că nu mai e poporul chinez la rând! Şi mâine să-mi pierd juma' de zi pentru un rahat pe care mi-l pot scoate singur la imprimantă? Măcar din respect cetăţenesc, puteai să mai iei 2 hârtii, că nu făceai hernie de disc! Ceasul meu e 3 fără 5 minute, na!  Ce te faci? Pleci în timpul programului??

Am zis şi tot zic mereu în ultima vreme: să-mi trag pălmi de nu mă fac dictator! Îmi cumpăr fain frumos insuliţa mea în mijlocul oceanului şi-mi fac ţara mea, televiziunea mea, poliţia mea, primăria mea, strada mea, palatul meu, spitalul meu...tot al meu! Şi mi se-mbrăhăne de toţi!
Şi-apoi, cum te-am prins că aspiri să devii idiot, cum te-am ars! Eşti excomunicat pe viaţă!