Lume, lume!!!! Mai avem puţin şi vin alegerile peste noi! Din nou!
V-aţi hotărât cu cine votaţi? Nu de alta, dar moda e ca influncerii să vă spună ce trebuie să faceţi - iar după aproape şaisprezece ani de blog, mă simt şi eu un pui de influncer. Aşadar, ascultaţi la mine ce vă spui, că ştiu exact ce sfat să vă dau.
Repede, repede, atingeţi ecranul cu degetuţele, ca să luaţi lumină şi să vă influensăresc! Gata? Fiţi atenţi: votaţi exact cu cine doriţi! Iar dacă omu' acela nu apare pe buletinul de vot, îi faceţi chenar şi-l ştampilaţi! Vreţi ca Ronaldo să ne fie preşedinte? Nimic mai simplu!! Chenarul, ştampila, noroc bun!
Nu vă îndemn, nici măcar, să ieşiţi la vot! Ce-i prostia asta? În primul rând, "intri la vot"... că urna nu e în mijloc de stradă, ca să poţi ieşi să votezi - ci este într-o clădire; un stabiliment, ceva, în care poţi, doar, să intri. Că nu ai cum să ieşi înăuntru şi să intri afară.
În concluzie, influensăreala mea e scurtă şi la obiect: "nu vă lăsaţi manipulaţi decât de propria dumneavoastră conştiinţă"! Vreţi să mergeţi la vot? Bine! Nu vreţi să votaţi? La fel de bine... Oricum va fi bine şi iese cine trebuie să iasă! Dacă Pompiliu Popescu trebuie să ne conducă ţara şi nu se duce absolut nimeni la vot, sigur se descoperă vreun eschimos cu rădăcini româneşti, care trăieşte în izolare la Polul Nord şi vrea, neapărat, să voteze cu nea' Pompiliu ăsta - care va câştiga cu 3 la 0.
Bravo lui, să-i trăiască! Cu cântec, înainte...marş!
Şi-acum, că am terminat cu prostiile, haideţi să ne apucăm şi de lucruri serioase... cum ar fi alte subiecte din viaţa de zi cu zi. Subiecte care, nu prea mai există...pentru că trăim şi respirăm doar pentru votare. Dar pentru că deja am epuizat acest capitol, propun să mai analizăm nişte muzică în vogă.
Nu de alta, dar conform mitologiei lui Tolkien, viaţa a apărut din iubire şi cântec. Iar dragostea şi muzica, până la urmă, reflectă societatea în care trăim.
Aşadar, fără alte întreruperi, haideţi să începem!
Astăzi mi-a intrat în atenţie o melodie lansată de Mira, cu puţin timp în urmă. Adică, aceasta:
[Mira x Florianus - Încă ne iubim]
Frumos cântecul, aşa-i?
Te împinge, oleacă, spre trecut şi îţi dă o stare de apatie tristăcioasă, plină de nostalgii.
"Ce-am avut noi"...hm! Nimic din ce nu au avut şi alţii...dar na! Când iubim, credem că nimeni nu a mai trăit atât de intens ca noi şi este ceva atât de unic, încât nu s-a mai văzut în univers o asemenea iubire. Ştiu cum e, că am mai trecut şi eu pe acolo.
Iar dacă "AM AVUT", înseamnă că s-a terminat şi nu mai avem. Deci dacă nu mai este, nu poţi să mai spui că "nu o să moară" - pentru că a murit deja. Gata, s-a dus. A zburat puiul cu aţa. C'est fini la comédie. The end. Konets fil'm. Alecus bulecus!
Dincolo de asta, melodia îmi place. Dacă pici în capcana romanticelilor şi începi să-ţi aminteşti de toate iubirile care au murit, dar "nu o să moară"... cred că începe să curgă chiar şi o lacrimă din colţul ochiului.
Iar videoclipul este foarte frumos! Serios, chiar îmi place mult! Oricând ai pune "stop cadru", imaginea aceea o poţi înrăma şi te poţi prezenta cu ea, liniştit, la orice concurs de artă fotografică.
Mira este... jos pălăria! Ce poţi să îî spui?
Decorul, imaginea, culorile construiesc o atmosferă decupată din "La vita e bella"! Minunat!
Băi, dar scenariul e de noaptea minţii! Aproape că nu mai pot asculta melodia din cauza poveştii din videoclip, care dă cu mine de toţi pereţii! Cine o fi gândit-o, nu ştiu... dar rău a gândit!
În clip este vorba despre EA - care iese dimineaţa, ca o garofiţă pe străzi, se dă cu bicla la vale şi cântă "Ce-am avut noi, nu o să moară...Suntem blocaţi la prima seară... Acelaşi sărut şi aceeaşi scară, încă ne iubim...Noi încă ne iubim". No, şi domnişoara cumpără floricioace, le mai miroase, mai priveşte în zare, se mai îmbrăţişează singură şi iar mai cântă oleacă...
Într-o cameră, lângă un pian, stă EL...şi ba suceşte o foaie, mai scrie ceva, mai clăpăceşte clapele pianului, mai priveşte în zare şi cântă acelaşi refren: "Ce-am avut noi, nu o să moară...Suntem blocaţi la prima seară".
Iar la final, EA se întoarce de la piaţă, ajunge în faţa unei uşi, ciocăne, iar EL se ridică nerăbdător, cântântând în duet, cu patimă, binecunoscutul refren. EA ciocăne, EL trage zăvorul, deschide uşa şi....ŞIIIII... CÂND COLO, CE SĂ VEZI? ĂLA NEGRU DE RESPIRA GREU... ERA TAC-SU, BĂ!
Scuze...mi-a sărit ideea pe altă linie.
Cum spuneam: EL deschide uşa şi în prag e o banală ea. Drăguţă, e drept, dar nu-i EA. Pentru că EA ciocăne, iar când i se deschide uşa, în prag e un banal el. Bărbat bine, e drept, dar nu-i EL.
Iar EI cântă în duet "Încă ne iubim, noi încă ne iubim".
Frumos?
Poate... Doar că mie nu-mi mai place şi nu pot pricepe de ce în povestea vizuală a melodiei, EI se întâlnesc, se iubesc, apoi se despart.
Dar tot se iubesc şi despărţiţi... motiv pentru care, LOGIC, îşi fac noi relaţii: EA + el şi EL + ea - că doar nu vor rămâne singuri şi fără sentiment! Problema e că EI încă se iubesc şi îşi cântă dragostea nemuritoare pe care şi-o poartă, în timp ce se întreţin cu el şi ea.
Ce e în neregulă aici? TOTUL, după părerea mea! Pentru că mă întreb: dacă EI se iubesc, de ce se despart? Bine, o fi ca-n telenovelă: se pun de-a curmezişul familia, prietenii, rangul social, culoarea pielii, me-too, discirminarea, ofensarea... din astea de modă nouă. Ok, se întâmplă.
Dar nu-i puţin cam urât să recunoşti că încă iubeşti pe cineva din trecut şi să accepţi să intri într-o relaţie cu altcineva care, probabil, te iubeşte? Adică, nu ştiu...mie mi se pare definiţia relaţiei toxice. Aia cu poezia singurătăţii-n doi, copilul interior traumatizat, neînţelegeri...şi, în principiu, calea sigură spre nefericire.
Deci: de ce ai face aşa ceva şi mai ales, de ce ai promova aşa ceva?
E adevărat că într-o viaţă de om, acumulezi nişte dureri în suflet. Neîmpliniri, traume, doruri... care nu prea se vindecă. Indiferent ce ai face, e posibil să mai rămână un ghimpe pe-acolo, în funcţie de cât de intensă a fost experienţa respectivă. Iar dacă prezentul e mai gol, pe undeva e normal să te atragă trecutul.
Dar când ai zis "Gata, până aici! Haideţi să haidem!" - şi găseşti fericirea... îţi bagi picioarele în ce a fost şi te concentrezi pe ce ai. Nu mai dai vrabia din mână pe cea de pe gard, că le pierzi pe ambele.
Înţeleg emoţiile şi lipsa de raţiune pe care o aduce intensitatea acestora. Doar că iubirea nu învinge totul, iar "sentimentul fără raţiune e doar sentimentalism", aşa cum spune un prieten. Şi are dreptate: dacă nu abordezi situaţia şi logic, o dai în jelanii infantile, care nu numai că nu ajută pe nimeni, dar provoacă şi mult rău.
Deci: de ce ai face aşa ceva şi mai ales, de ce ai promova aşa ceva?
Nu ştiu...dar noroc că avem şi alte alternative.
De curând, Elena Gheorghe a scos şi ea o melodie nouă. Se numeşte "Colţ de Pământ" şi, din multe puncte de vedere, face parte din aceeaşi categorie cu ceea ce cântă Mira. Este despre iubire, dor, dragoste din tinereţe şi vremuri de mult apuse. Ce să zic? Odată cu venirea toamnei, ne-a pălit pe toţi asteania şi navigăm nesăţioşi cu barba pe valurile trecutului grandios.
Ca şi în cazul melodiei de mai sus, şi această piesă are videoclip la superlativ: actorii, decorul, imaginile, culorile...totul este atent ales, pentru a se crea o poveste plină de melancolie. Şi o înşiruire de fotografii de artă în mişcare.
Chiar şi scenariul videoclipului este asemănător: EI se întâlnesc, se iubesc, apoi se despart.
Diferenţa este, însă, că peste ani, cei doi îndrăgostiţi îşi aduc aminte de clipele fericite şi vizitează locurile dragi, retrăind amintirile frumoase.
Numai că EA este o bătrânică singură, care se aşează pe banca LOR, lăcrimează şi citeşte vechile scrisori de amor. Iar EL, este un bătrânel singur, care retrăieşte aceleaşi amintiri şi revede aceleaşi locuri dragi - dar în alt moment temporal.
... ceea ce este uman.
Este normal să te cuprindă nostalgia, uneori... chiar şi când te duce, mereu, spre aceeaşi persoană.
Să bem pentru asta!
Şi un cântec să mai cântăm, ca să alunece vinişorul cu lacrimi pe şoseaua gâtului.
Hai mai sus, paharul sus, trăiască cine l-o pus!
[Elena Gheorghe - Colţ de Pământ]
P.S.: Apropo: care melodie vă place mai mult? Cea a Mirei sau cea a Elenei?
Eu votez cu Elena.
