Modernist până la moarte şi dincolo de ea

După îndelungi răzgândeli, am decis să plec într-o scurtă vacanţă ce va dura vreo două săptămâni şi nu mă pot ocupa deloc de întocmirea bagajului, pentru că aş vrea să scriu ceva. Dar ce subiect să aleg?

În ultima vreme s-au întâmplat numai nenorociri: crima de la Saturn; apoi nu s-au liniştit bine apele, că s-a întâmplat accidentul dintre Vama Veche şi 2 Mai. Nu i-a îngropat bine pe copiii aceia care au murit, că hodoronc-tronc, o femeie gravidă s-a chinuit şapte ore pe holul spitalului fără a fi luată în seamă şi a murit, în cele din urmă. Altă femeie şi-a aruncat copiii de la balcon, pentru că se certase cu bărbati-su, sau ceva. Alcineva s-a dus la spital pentru a fi operată de hernie şi medicii s-au trezit că a născut. Pe la mare se bat turiştii cu salvamarii şi poliţia pentru că nu sunt lăsaţi să înoate şi să moare în valuri.

Tragedii peste tot... parcă s-a descreierat toată lumea, pe cuvânt! Aşa că: despre ce să scriu? M-am cam săturat comentat drame şi alte tâmpenii de can-can; aş scrie şi eu despre ceva frumos sau amuzant, că până la urmă, în viaţă mai sunt şi clipe frumoase. Mici, rare şi trecute cu vederea - este adevărat. Dar sunt.

Noroc că un prieten mi-a sărit în ajutor (fără să vrea), când mi-a trimis pe WhatsApp o problemă interesantă. Adică aceasta:

Eşti în autobuz, iar toate locurile sunt ocupate. Lângă tine sunt câteva persoane care stau în picioare: o tânără cu un bebe în braţe (care, din imagine, pare a fi din nou însărcinată); o măicuţă bătrână cu brâul de lână şi baston; un bărbat cu piciorul în gips şi un zombie. 

Cui cedezi locul şi de ce? 

Nu ştiu alţii cum sunt, dar din punctul meu de vedere, această problemă are două răspunsuri posibile - în funcţie de stilul de gândire pe care îl alegi pentru a aborda situaţia. Prin urmare:

1. Dacă ar fi să gândesc pe filieră modernă şi să fiu feminist convins, plus adept al curentului woke, aş lăsa femeia cu bebe în braţe să stea în picioare. De ce? Simplu: 

Conform acestor modele de gândire, "masculinitatea e toxică, îndatoririle determinate de gen sunt toxice, tot ce poate face un bărbat, poate face şi o femeie, femeile au putere şi sunt mult mai egale cu bărbaţii - pentru că-s mai puternice, mai frumoase, mai inteligente, mai descurcăreţe, mai mult decât orice ar putea fi un bărbat vreodată şi pe scurt: GIRL POWER"!! Desigur, un înţelept antic, probabil Confucius, spunea că feminismul încetează atunci când maşina face pană. Dar nu ne mai luăm cu detalii şi ne concentrăm doar pe problema noastră.

Iar dacă un bărbat poate să stea în picioare, poate să facă asta şi o femeie - chiar mult mai bine decât bărbatul. Bătrâna nu poate sta nici ea pe scaun, pentru că e femeie şi se aplică regula de mai sus. Bărbatul rănit... hmmm... e bărbat. Poate el ar merita, oleacă, că e cel mai firav dintre toţi. Nu e în stare de nimic şi e vai de capul lui: gândeşte greşit, acţionează greşit şi pe scurt, e pulbere cu terci. Dar...NU!! Nu i-aş ceda locul nici măcar lui. 

Dacă aş fi modern, m-aş iubi în primul rând pe mine şi aş pune pe primul loc propria bunăstare... aşa că nu aş ceda locul nimănui. Sau... l-aş invita pe zombie să stea jos, de teamă să nu se enerveze şi să mă mănânce. C-apoi, nu ţin cu dinţii de viaţă, dar nici nu vreau să mor prosteşte. Şi-n plus, dacă mă mănâncă pe mine, i se deschide apetitul şi mănâncă şi femeia cu bebe, băbuţa şi ologul. 

Răspuns final şi corect: AŞ CEDA LOCUL ZOMBIE-ULUI, PENTRU CĂ ÎMI IUBESC APROAPELE ŞI NU VREAU SĂ FIE MÂNCAŢI DE ZOMBIE. 

2. Nenorocirea vieţii mele este că nu sunt modern, dezabrob prostiile astea care frământă viaţa socială actuală şi sunt cantitate neglijabilă prin majoritatea cercurilor prin care mă mai duce soarta. Ce să fac, dacă nu am ieşit din peşteră şi încă mă mai iluzionez cu tâmpeniile desprinse din curentul romantic târziu, aşa cum m-a educat şi mama? Ba m-a mai şi traumazat pe viaţă, când mi-a dat să citesc "Codul bunelor maniere" - pe care l-am parcurs pe sărite, dar rămâne secretul nostru! Oricum, pot să spun că am devenit gentleman-ul perfect şi, de exemplu, ajut orice bătrân să coboare din tren - chiar şi când el nu-şi doreşte asta. Ce să fac? Politeţea e politeţe şi regulile sunt reguli!

Prin urmare: zombie-ul oricum e mort (de oboseală), deci iese din discuţie. Aşadar, dacă ar fi după mine, aş ceda locul tuturor, că toţi sunt în nevoie. Eventual organizez un orar de stat jos şi ţin socoteala cu un cronometru, ca să dau aceeaşi şansă tuturor. Dar asta e deja utopie...

De aceea: bărbatul cu piciorul în gips ar putea primi locul - dar, cel mai probabil, stă mai mult prin pat şi nu i-ar strica să mai stea şi în capul oaselor. Bătrânica în baston ar merita şi ea... doar că am impresia că bătrânii sunt mult mai vânjoşi decât tinerii de acum. Traversând timpuri dificile, sunt obişnuiţi cu greul şi corpul le este mai rezistent. Adică, mă uit la mine: nu mai am douăzeci de ani, dar nici nu m-a lovit senectutea - însă sunt mai plin de dureri decât un nonagenar! Iar prin autobuze văd şcolari care abia s-au urcat şi caută disperaţi un loc liber pe care să se aşeze, că le tremură ulubele de parcă ar fi trestii în vânt, în timp ce bătrânii stau în picioare de la un capăt la celălat al întregului traseu.

Cred, totuşi, că cea mai vulnerabilă persoană este, doamna (gravidă), cu bebe în braţe. După sarcină deja organismul este obosit, plus că şi alăptează, doarme pe sponci (că aşa e când ai copil mic) şi mănâncă pe apucate. 

RĂSPUNS FINAL ŞI CORECT: AŞ CEDA LOCUL DOAMNEI CU COPILUL ÎN BRAŢE, PENTRU CĂ AM FOST EDUCAT SĂ PUN BINELE ALTORA ÎNAINTEA BINELUI MEU. 

Dar aşa sunt eu.

Voi ce aţi face, dacă aţi fi în situaţia din imagine?

Până la răspuns, totuşi, zic să bem! Să ne distrăm şi să cinstim un păhărel pentru vara care e pe trecute. Şi pentru vremurile pe care le trăim!

Să vină... megahitul HIT! HIT şi primul loc în tendinţele nu-ştiu-cui, pentru că are ritm catchy, iar rimele melodiei spun lucruri foarte educative: iubeşti necondiţionat, cu condiţia de a te iubi întâi pe tine. Superb!

[Bibi - Înainte de a fi a ta]

P.S.: data viitoare ascultăm Gheboasă, ca să vedem ce ne mai învaţă şi rimele lui. HIT! HIT! Desigur...

P.S. 2: Cine erau "câinii roşii"? Ştiu expresia aia "câine până la moarte şi dincolo de ea", dar la cât de fan fotbal sunt... nu mai ştiu la cine se referă! Help!!! :))

Pelerini şi turişti

Notă: nu sunt "Corona-sceptic" şi nici "Martor al lui Corona". Nu mă dau de ceasul morţii că mă omoară virusul; dar nici nu mă iau de braţ cu lumea pe stradă, ca să dovedesc că nu mă păleşte boala. Vreau, doar, să am grjă de mine şi să fiu echilibrat în gândire. Totuşi, măsurile anti-pandemie nasc mari controverse... mai ales că sunt aplicate preferenţial şi în funcţie de nişte interese care nu prea au legătură cu protecţia oamenilor.  

Uite aşa, porneşte lanţul întrebărilor fără răspuns.  

O veste şoc ne-a îngrozit zilele trecute: din 35 de milioane de măşti, 32 de milioane sunt neconforme - adică, pe scurt, sunt doar acoperitoare de gură, nu protecţie împotriva carcalacului criminal. Cri-Cri Criminal... Tu estilo y tu flow mami muy criminal...

[Natti Natasha & Ozuna - Criminal]

Şi-mi zic în gând: "Să-mi trag pălmi, ăştia mi-au citit postarea trecută! Tare, sau ce"? Adică, până şi Iohannis a zis, după nouă luni de pandemie, că nu trebuie să ne punem orice pe gură... ci măşti avizate şi conforme - cum are el, spre exemplu. Imediat pun stop cadru pe imagine şi încep să îi analizez masca: e albastră, ca a mea. Are două elastice laterale, pentru urechi; fix ca a mea. Are trei pliuri şi sârmuliţă din aia, ca să se muleze pe nas; frate...sută-n sută e masca mea! Ceea ce înseamnă că ori masca mea e neconformă şi cea prezidenţială e tot la fel - exclus; ori masca de preşedinte e conformă şi a mea e la fel. Prin urmare, am avut norocul chior de a-mi cumpăra mască din calupul celor 3 milioane de măşti bune. Uraaaaaa!!!!!!!! 

Apoi m-am desumflat mai repede decât un balon înţepat de cui.

...deoarece nu ştiu ce şef de la ANPC a declarat că pentru consumatorul mediu, este imposibil să deosebească măştile bune de măştile ne-bune. Cu alte cuvinte, fiecare om e pe barba lui; dacă ai mâncat mare când erai mic, poate ai noroc şi te înscrii în rândurile celor cu măşti bune. N-ai mâncat din oliţă...ghinion. Asta e! Scapă cine poate!

Doar organele abilitate ale statului pot face deosebirea între marfa bună şi aia naşpa - care se găseşte până şi în farmacii. Deci ideea "Bei, deşteptule...normal că ai luat ciuruc! La benzinărie mergi tu să cumperi mască? Sau la supermarket? Du-te, bei, la farmacie... că dacă vrei şosete, nu fugi la gogoşerie să ţi le cumperi"! Problema e că ciurucul era şi-n farmacii...deci ce să faci? N-ai ce să faci...închizi ochii şi alegi, ca la alba-neagra. Sau, ai încredere în organele de control al calităţii, care până acum au lucrat la turaţie maximă...pe sistem "noi am jucat bine, dar ne-au bătut scârbele alea"! Şi în continuare, vor continua să dea tot ce e mai bun!

Şi ca să fie circul complet, mai lipseşte să fim informaţi că, în urma unor anchete specifice, s-a constatat că singurele măşti bune vin de la un singur producător... deci către el suntem sfătuiţi să ne îndreptăm atenţia. Pică milioanele, cad ca avioanele!!! Portofelul ca purcelul!!!! 

Problema e că nici în dezinfectant nu mai poţi să ai încredere... cică  şi ăsta e contrafăcut şi poate provoca orbirea, chiar moartea. Tulai, Doamne, ţurai ţa! Iac-aşa şi iar aşa...vorba cântecului. 

Desigur, aici e de vină P-S-D! A făcut Dragnea din puşcărie nişte mişculaţii şi a corupt pe toată lumea! Serios, aşa mi-a spus cineva care mă sfătuia să votez schimbarea. Adică PNL, se înţelege...ca să scăpăm şi noi de pandemia asta care ne mănâncă zilele şi de ciuma care ne conduce de treij' dă ani!! 

Pentru siguranţa mea, totuşi, prefer să  renunţ la orice fel de dezinfectant şi să revin la metodele tradiţionale româneşti: "cu săpun mă spăl pe piele şi pe suflet, cu manele". Folosesc săpun de casă de la mamaie, că în ea am încredere totală. Şi ascult doar manele, pentru că cine ştie pe unde şi-a mai băgat Dragnea coada şi-îmi introduce mesaje subliminale în cap, când ascult Scorpions. Sau Lady Gaga. Sau alţi cântăreţi din ăştia în vogă. Renunţ la ei! Gata, s-a terminat! Dacă, Doamne feri, eu cred mă dau modern şi în tendinţe, dar când citesc versurile de-a-ndoaselea sau ascult melodia de la coadă la cap, se aude "Trăiască Stalin"? Sau "Comunist până la moarte şi dincolo de ea?"? Aoleu!!!! Nu mă manipulează propaganda, fără să ştiu?

Apropo! Întrebare de milioane de puncte: care credeţi că este cea mai carte best-selling din istorie?  Cea mai bine vândută carte, mai pe româneşte. Biblia? Nuuu... Războiul Stelelor? Nici măcar! Deşi nu înţeleg de ce nu... Poate vreo carte de-a lui Osho? Ceva despre dezvoltare personală? "Şapte trepte către cine vrea Universul să fii"? Nope!!! Vreo carte de bancuri cu Bulă? "Pas cu pas" a lui Klaus Iohannis? Nu, nu, nu şi iarăşi nu!!!!

Cea mai bine vândută carte din istoria planetei este... "Manifestul comunist" de Karl Marx şi Friedrich Engels, cu peste 500 de milioane de exemplare vândute şi ieşită pentru prima dată de sub tipar în 1848. 

Mişto, Asta aşa...că tot nu ne place comunismul.  

Apropo, e campanie electorală - o minunată ocazie de a observa dubla măsură în deplinătatea puterilor sale. Ceea ce este perfect distractiv! 

Mi se pare fascinant cum unii oameni sunt gata să moară pentru o idee pe care au auzit-o de la un post tv. Nu au verificat-o, doar au auzit-o. Aşa cum alţii sunt gata să moară pentru o altă idee (sau aceeaşi, dar privită pe dos), neverificată personal - ci transmisă de alt post tv. Şi mă întreb: ce te face să crezi pe unii, în detrimentul celorlalţi? Viaţa reală oricum e grea, indiferent de cine a condus ţara.... deci de ce simtim nevoia să ne luptăm pentru a demonstra care capăt de rahat e mai curat? 

Şi de ce, având situaţii asemănătoare, pe una o privim cu indulgenţă iar spre cealaltă tunăm şi fulgerăm?

Spre exemplu, mă uit la Stirile Pro Tv... şi într-un reportaj, se arată pe larg cum pelerinii care vor să se închine la Peştera Sfântului Andrei sunt socotiţi nişte terorişti împrăştietori de boală. Cum să faci ditamai adunarea de oameni, pe timp de pandemie? Lumea moare claie peste grămadă în spitale şi ăstora le arde de pupat icoane...unii după alţii, unii după alţii! Păi nu e bombă epidemiologică? Unde mai pui  că preoţii nici măcar nu poartă mască şi sunt adevărate focare de infecţie! HUOOOO!!!!

Apoi urmează alt reportaj....despre turiştii care iau cu asalt staţiunile, cu ocazia minivacanţei. Stau jumătate de zi în cozi kilometrice, se calcă în picioare la terase, stau în frig ore întregi pentru a prinde un loc să bea ceva, se bulucesc pe oriunde se poate, chiar şi în vârf de munte. Asta, dom'ne, înseamnă să fii martir! E pandemie...dar de! Chiar să ne apuce nebuneala între 4 pereţi? Nu avem şi noi dreptul la distracţie? Plus că toate măsurile de precauţie sunt luate: mască, dezinfectant, distanţare.... deci ce se poate întâmpla rău? Şi chiar de s-ar întâmpla... cine nu riscă, nu câştigă. 

Bun, atunci întreb: care este diferenţa între turişti şi pelerini? Şi unii şi alţii se adună în grupuri mari; şi unii şi alţii respectă precauţiile anti-pandemie. Dar de ce unii sunt demonizaţi, ceilalţi sunt încurajaţi? De ce pelerinii sunt bătuţi cu pietre şi priviţi ca nişte viruşi ambulanţi, iar turiştii sunt ridicaţi în slăvi? Ori îi băgăm pe toţi la coteţ, ori îi lăsăm liberi... altfel d-aia apar proteste şi nemulţumiri. 

Aaaa...stai mă, că e voie la pelerinaj...se duc doar oamenii din sat. Deci, să înţeleg că toţi turiştii aciuaţi prin staţiuni sunt tot localnici? Sau cum?

Şi dacă măştile alea nu-s bune (şi nu e vina poporului), de ce ne mai închinăm la ele? De ce se dau amenzi pentru nefolosirea unor produse care nu au efect? De ce suntem obligaţi să le folosim când ele nu-şi fac treaba, ba chiar se vede treaba că ne omoară? 

E ca şi cum ne-ar lega cineva de ţăruş, primim de mâncare doar tărâţe cu apă, după care suntem admonestaţi că nu avem alimentaţie diversificată şi d-aia suntem piele şi os! Păi şi unde e vina mea? 

Întreb doar aşa, de principiu... nu mă duc nici la pelerinaj şi nici în staţiuni - deci nu am vreun interes.

În rest, Dumnezeu cu mila! Oricând ies din casă, indiferent de vremuri, risc şi iau viaţa în piept: că mă calcă maşina, că-mi pică un avion în cap, că mă ia virusul de nas, că nu merg pe unde mă uit şi pic în vreo groapă nesemnalizată...mai contează? Probabilitatea ca ceva rău să mi se întâmple este permanentă şi continuă. Nu mă mai sperie asta.

Aşadar, haideţi să încingem petrecerea şi să închinăm un pahar pentru în cinstea noastră...cu o manea de sezon:

[Doru Calotă - Uite, mamă, vin mascaţii]      

*ue, ţi-am spus!

- Rezumat de campanie -

De ceva timp îmi tot sună în cap un cuvânt: GROTESC. Da...aveţi dreptate...foarte urât! Câh! Câh! Caca, nu băga în gură! Tot ce e grotesc, e urât. Hidos. Provoacă repulsie şi scârbă. Adică no...mie aşa-mi sună în minte şi aş paria că nu sunt singurul.

Problema este că grotescul, conform DEX, este o categorie a esteticii ce reflectă realitatea în forme fantastice, bizare, monstruase, exagerat de hilare. Ceva atât de dureros că-ţi vine să plângi râzând...sau să râzi, plângând. Dacă ar fi să iau un exemplu la pură întâmplare, grotescul ar fi ceva cam ca...România. O ţară atât de tembelă în frumuseţea ei, că te binedispui zilnic numai dacă te apuci să înşirui toate tâmpeniile care se petrec pe aici. Te enervezi până eşti în pericol să-ţi pocnească venele capului, iar apoi te calmezi brusc: ASTA E ROMÂNIA! Ce poţi cere altceva?

Asta e România...O ţară în care bântuie nesimţirea ca ciuma în Evul Mediu, dar care geme de olimpici cam prin toate domeniile. Zici România şi tragi apa, apoi te bucuri cu tot sufletul pentru sportivii care aduc medalii,  sau pentru că pur şi simplu, în tot haosul ăsta de modernism primitiv şi i-phonuri + i-paduri + tablete, apuci să vezi un copac în floare ori să mănânci o corcoduşă. Pe real, nu să-i dai LIKE pe facebook.

Dar ce e cel mai amuzant în toată harababura asta, este perioada alegerilor: candidaţii intră în fibrilaţie de parcă-ţi vine să şi întrebi: "Băi tăticule, ai vreo reacţie alergică, ceva? Gravid nu pari...dar eşti cam umflat şi roşu! Negru-n cerul gurii ca măgarul-n vârful urechlor!" De fapt, nu e mare mister: fiecare vrea să-şi păstreze scaunul de sub fund şi ar face orice pentru asta - m-am obişnuit deja. Afişe cu diverse personaje care mai de care mai elegante împânzesc oraşul. Banal. Pungi cadou, calendare şi concerte în folosul poporului. Nimic neobisnuit. Promisiuni de pe diverse guri, în torente nimicitoare. Este de înţeles. Dar ce nu am priceput niciodată, sunt activităţile adiacente, menite să facă  reclamă pozitivă. Acelea gen dat cu mopul...făcutul sarmale în direct...săpatul la şanţ...care, să-mi pice capu', habar nu am unde se integrează în activitatea unui om politic!

Dar ce tre' să fac la fazele astea? Mă aşez în cur ca foca şi aplaud din labele anterioare cu mingea pe nas??

Zilele astea a ieşit Băsescu pe sticlă şi a hăhăit cu toţi dinţii: Udrea e mare şmecheră, a sărit cu paraşuta, în timp ce Victor Viorel Ponta se dădea cu barca pe o apă până la glezne, tras de jandarmi în epoleţi! Hilară comparaţia! Clar, nu merită să candideze! Elena are calităţi morale, merită să o votez!

Eu când îl aud pe unu că vorbeşte la mulţime, mă gândesc că-mi zice şi mie. Deci îi răspund politicos: Ba pă mă-ta! Bă, eşti prost?? Ţi-ai băgat capu-n borcanu' cu murături şi ai tras oţet le neuron? Ce treabă are paraşutismul cu integritatea şi barca?? Dacă io fac bungee jumping, înseamnă că-s cel mai tare chirurg? Hai să-ţi fac o incizie! Legat la ochi, că simt cu şforţa ce trebuie să tai!

Acum s-o zic p-aia dreapta: nu-s chiar prostul tău. Dar ce faci tu e bătaie de joc, să-mi bag picioarele! Chiar aşa?? Ştiu că ţi se rupe de mine, de cetăţeanul din mine...dar ai măcar bunul simţ să nu mă scuipi în ochi şi să-mi zici că plouă! Vii la tv să înjuri pe cine apuci, te dai balenă-n polonic că-s toţi corupţi, dar Udrea e Hristoasa Naţiunii? Şi de ce mă rog?? Doar pentru că ai uns-o tu? 

Păi pe căcaturi d-astea îmi vrei tu votul? Ha!

Că sunteţi toţi o apă şi-un pământ, ştiu. E hoţia în politică ca buruianul pe tarla: omniprezent! Nu ştii de unde să te apuci ca să-l jumuli. Şi chiar dacă te apuci, dă Dumnezeu o ploaie şi creşte la loc de n-ai aer!

Dar e foarte amuzant cum se fac toţi fecioare la alegeri şi întotdeauna arată cu degetul: Nu eu, ăla! A, da?? Ia hai tu cu himenul la control! De fapt..nu! Lasă-l în plata lui, că nu vreau să mai am şi alte coşmaruri! Plus de asta, s-a inventat reconstrucţia chirurgicală! Dar kilometrii  de bucurii ce-au trecut prin tine tot au rămas, să ştii! Ţi se văd în sclipirea ochilor...TRINC!!! Idee genială: propun un transplant de cap. Îl fac eu pe de gratis, că tot sunt chirurg mişto! C-apoi de! Dacă fac sărituri cu coarda...îţi dai seama! Deja merit un Premiu Nobel!

Şi iar vin alegerile...chiar europene! Se poate să-mi iau altă cetăţenie? Pe cine trebuie să mopuiesc?

Să aleg unul bun, iese din discuţie. Să-l aleg p-ăl mai bun dintre cei mai proşti, asta e problema mea electorală. Singura care mi-o pun, singura ce contează. Sau poate mă apucă brusc o durere în cot şi mă imobilizez la pat, taman de alegeri. Altceva ce opţiuni am? 

Să aplaud frenetic că a ieşit Nodescu la prăşit porumb, ca să-l văd eu că-i gospodar? O fi...este...exact cum arată: cinci minute la patru ani, cât îl filmează carul de reportaj. Şi-apoi se mângâie la barbă, tolănit în hamac - că doar d-aia e băeat deştept! Ghinionul ştiţi care e? La porumb bagi muncă, tăticule, dacă vrei să recoltezi ceva! De-l îngrijeşti în stilul ăsta, nicj măcar coceni de foc nu mai aduni!

Dar mai contează?? Important e că trebuie să behăi uluit şi să dau cu ştampila. 

Sau să mă amuz (cât mai pot): ASTA E ROMÂNIA!