Se afișează postările cu eticheta Dragobete 2022. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dragobete 2022. Afișați toate postările

joi, 24 februarie 2022

Acum sunt treisprezece

Treisprezece dragobeţi

...pentru că da: scriu p-aci de treisprezece ani! Doamneeeee, ce-a mai trecut timpul! Teoretic, la anul îmi iau buletinul :)
Dar nu contează! Important e să fim bine. Şi să iubim - că aşa promis. 



Happy Dragobete's Day!!!
... sau cum ar spune românii neglobalizaţi: "La mulţi ani, dragobeţi şi dragobete"! Beţi şi bete de drag, adică. ÎMBĂTAŢI DE IUBIRE, măi, ce e aşa de greu de înţeles? Uite, de exemplu, eu sunt beat - de iubire, logic; şi de fericire. Pentru că...na! Cum să nu te bucuri într-o aşa zi? Mai un dans, mai o tărie, mai o floricioaică... sau orice altă mică dovadă a dragostei ce-o porţi! Inimioare de pluş, trandafiri de săpun, cină la lumină de lumânări (că oricum au scumpit ăştia curentul de-ţi vine să fii romantic şi fără să fie vreo zi de iubit)...un fel de Valentine's Day naţionalist. 

Apropo: eu, sincer, nu pricep... de ce condamnă lumea Valentinul (şi Dragobetele)? Numai nemulţumiţi, dom'le...n-am văzut aşa ceva! Că iubirea trebuie sărbătorită în fiecare clipă, că importăm toate prostiile, că e prea mult marketing, că hâr, că mâr...ajunge! 
Dacă e să fim corecţi, febra cumpărăturilor ne cuprinde de orice ocazie... şi cu precădere, înaintea celor naţionale: 1 martie, 8 martie, Paşte, Crăciun, zile de unire, etc. În plus şi Lumina Învierii ar trebui să o purtăm în suflet în fiecare zi şi totuşi o avem doar când vine Paştele; prima zi...că apoi avem meleaguri de bătut, rude de vizitat, mâncăruri de mâncat şi alte ocupaţii adiacente. 
Bucuria dăruitului, la fel! Oare nu ar trebui să o trăim în fiecare zi? Şi totuşi o experimentăm mai mult prin preajma sărbătorilor. Despre grija faţă de cei sărmani, ce să mai zic? Nu ar trebui să o purtăm cât de des putem? Că doar oamenii aceia nu mănâncă, nu se joacă şi nu se îmbracă doar când vine Moşul sau Iepuraşul; la fel cum faptele bune nu se fac doar în anumite perioade specifice ale anului. 
Una peste alta, sunt atât de multe trăiri frumoase de care ne amintim doar când le vine ziua fixată în calendar, încât nici nu mă mai deranjează dacă trec şi iubirea pe această listă.

Bine...acum ceva timp şi eu făceam parte din lumea care arăta cu deştu'. Mi se părea contraintuitiv să sărbătoreşti ceva, doar pentru că aşa se face. Şi, de fapt, nu cred că sărbătoarea în sine era problema... ci scoaterea ei din intimitate în mediul public - ceea ce o îmbracă într-o energie (care pare) artificială.  Falsă. Iar apetenţa asta pentru a arăta lumii tot ce se face, cum se face şi de ce se face, nu ajută deloc.
Da' acum m-am liniştit; mi-am obişnuit mintea cu orice şi mă străduiesc să mă concentrez pe mine. Mai ales că devine redundant să remarc, an de an, aceleaşi lucruri cu aceeaşi surprindere. Oricum mă repet... şi uneori am senzaţia că semân cu un bătrânel senil, care repovesteşte, mereu, aceleaşi lucruri. 
Uite de-aia m-am sucit şi mi-am schimbat gândirea. Se pune că am evoluat? 

Nu ştiu...dar vedem!
Deocamdată, hai să bem! Cu drag, cu dor, cu puţină nostalgie şi un mic zâmbet...fiecare după puteri! 
Hai noroc şi la mai mare, cu o muzichie pentru fiecare! Şi iubiţi-vă mult! "All you need is love, ram-pam-pa-pa-pa-pam".... 



[Aerosmith - I don't wanna miss a thing]