miercuri, 15 aprilie 2015

Lezmajestatea din autobuz

Se dă ştirea:



Fooarte amuzant! Am râs să pic de pe scaun, când am văzut ştirea prima dată!
Desigur, întâmplarea se poate comenta în fel şi chip, în funcţie de partea cui îi propui să o ţii: 
- poţi spune că tuta aia de-i zice femeie e un momument de nesimţire! În primul rând, dacă tot vrea s-o ardă divă spirituală, mi se pare oribil ca o femeie să simtă nevoia să sugă un mocioflender aprins. Dincolo de efectele nocive asupra propriei sănătăţi, este o imagine hidoasă din punct de vedere estetic - indiferent de cât de interesantă ar vrea să pară că este. Ceea ce iar nu înţeleg...de ce se pune că eşti mişto dacă sugi ţeava de eşapament a maşinii de câteva ori pe oră? Bleah!




Şi apoi cică tre' a-o mai şi pupi franţuzeşte...aha! S-o crezi tu! Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu nu am chef de lins scrumiere!
Plus de asta, dacă e s-o luăm p-a dreaptă, e o idioţenie să te speteşti o lună de zile la frecat de măciuci, dat cu mopu', meşterit pe la diverse joburi, apoi cum iei salariul, să dai de-a fuga şi să-l arzi. Adică...propun să facem foc de tabără pe bloc, că rezultatul e acelaşi! Iar dacă te mai pretinzi şi ACEA femeie desprinsă dintr-o dimensiune superioară...clar, ţigara nu cadrează-n peisaj. E ca şi cum o pictezi pe Mona Lisa şi la final îi pui o tavă cu căcat pe cap! Sau sculptezi Pieta şi cum gaţi îi tragi o flegmă. E ca porcu, nu merge!
Şi apoi...frate, eşti în autobuz! Cred că se cere puţină decenţă! Io înţeleg că nevoia de pipat trebuie făcută întocmai şi la timp..dar dacă pe unul îl trecea nevoia de scuipat? Sau de râgâit? Sau de dat aere, în prispa mă-sii, că doar oameni suntem! Efectele olfactive nu sunt aceleaşi?
- poţi să dai cu sudălmi în moşul limitat la cap, care se simte ameninţat de nişte abur. Şi apoi, de modul scurt şi violent în încare o pune la punct pe doamnă, după care îi mai trage şi două după cap, ca un nenorocit ce este. Mizerabilu' şi tâlharu' care este! Auzi, auzi ce a fost în stare să facă!
- poţi să sari la gâtul amândurora...femeia că fuma...bărbatul că nu a lăsat-o...femeia că a sărit prima la înjurături şi violenţe fizice...bărbatul că a continuat...
- sau, în cele din urmă, poţi doar să te amuzi de situaţie. Arăţi cu degetul şi te împrăştii de râs de la atâta cultură care umblă slobodă pe străzi! Şi faza cea mai tare e că ăştia or fi şi ei părinţi...bunici. Nu aş vrea să văd ce progenituri au crescut... Hotărât lucru, viitorul e pe mâini bune! Numa' sper să dau colţu' cât mai repede, să nuâl mai apuc! 

Dar dincolo de toate asta, mie mi se pare demn de remarcat finalul: "Mă nenorocitule, baţi femeile, mă?"
E! Aici e miezul din dodoaşcă! Chintesenţa întregului eveniment...ce scandal, bătaie şi ţigări? D-astea vezi mereu! Da' când te păleşte aia cu "femeia simbol" pe care nu trebuie să o atinci nici măcar cu o floare, ai pus-o! Gata, a-ncremenit vrabia-n zbor! Ai dreptul să faci, să zici orice...dar toate până la femeia simbol!
Ia, încă o dată: "MĂ NENOROCITULE, BAŢI FEMEILE, MĂ?" Replay, replay!!! Ador chestia asta...mi-o pun sonerie la telefon!  Vaaaaiiiii.... Da' cum se umflă tărâţa-n duduie şi strigă plină de obidă...Superb! Absolut minunat! Bis, bis!!

Adică ia stai niţel...da' ce e femeia? De ce să nu o baţi? Ce, te pomeni că e Curtea Supremă! Intangibilă şi inamovibilă şi mereu deasupra? Da' scuză-mă, fă de la făptură gingaşă...credeam că femeia e un om; dar dacă e Dumnezeu cu picioare pe tocuri, şezi potol, că minteni mă pun la slujit! Vrei şi jertfă de-nchinare? Acuşi o ardem...doar nu oi pune-o crudă pe altarul dragostei...
Că vorba aia, nici să te pişu contra vântului nu poţi, că te uzi! D-apoi să te pui de-a curmezişul divinităţii! În papucii calului, eu nu aş face-o... Ultima dată când am verificat în buletin nu mă chema Israel, să mă lupt cu Dumnezeu!  
De fel, mă consider o persoană pacifistă. Nu fug de scandal, dar am învăţat să-l ocolesc elegant. La nervi, omul spune multe tâmpenii. Şi-apoi, ca o ceartă să poată porni, e nevoie de doi...deci dacă unu' zice tâmpenii, celălalt se aprinde şi zice alte tâmpenii...iese ceva bun de aici? Că nimeni nu se ceartă ca în telenovele...respectuos, pe un ton dur şi apăsat, dar numai după ce celălalt şi-a gătat ideea. Nu, nu...omul real zice două vorbe şi la a treia sare la păruială! Timpul costă bani, nu stă nimeni să se contreze în vorbe câte o oră întreagă, să aibă gospodinele sensibilile de ce lăcrima! Omul real înjură, se bate, urlă peste interlocutor, face tămbălău! 
No..Mie mi-e scârbă de asta; şi decât să cedez impulsurilor nervoase şi să spun lucruri pe care mai târziu să le regret, mai bine tac. Muşc din mine şi tac. E  unu' prost? Dă-l în mă-sa, să fie! De ce să mă iau la întrecere cu el? Când se calmează, vorbim; e timp. Civilizat, ca oamenii...să ne înţelegem.  Dacă e în stare; dacă nu...nu. Simplu.

Necazul este că sunt femei care o cer. Ce e dragostea fără o ceartă ici colo, de refresh? Plus că sexu' de împăcare cică e mirific! Şi te roagă să faci scandal. Îţi fac un scop din asta...Bă, te imploră, nu am văzut aşa ceva! Probabil aşa cred ele că tre' să fie un bărbat; nu bărbatul e prost şi mârlan, că se coboară la nivel de animale şi dă cu pumnu'! Femeia o cere! Se roagă, plânge, imploră! Are o plăcere masochistă să fie îngenunchiată! Pe cuvânt dacă am mai văzut aşa ceva...
"Da' te rog...urăste-mă! Dispreţuieşte-mă! Înjură-mă Bate-mă! Siluieşte-mă!"
"Păi nu pot, draga mea...că eu te iubesc! Cum să fac aşa ceva?"
"A, da? Atunci suge-mi tocu' şi dispari, că nu am nevoie de papiţoi la uşă!"

Deci n-am înţeles de unde vine asta cu ne-datul în femei. Teoretic, într-o lume utopică, nu trebuie să dai în nimeni, Dar ghici ce? Realitatea nu-i chiar un vis şi-s unele care dacă nu le atingi, nu se simt femei. Sunt acele neîmblânzite nesupuse, care nu învaţă respectul decât din dominare. Aşa cum bărbatul consideră instinctiv că o femeie e bună de prăsilă dacă are doldora de piept şi şoldurile late, femeia considera instinctiv că un bărbat e puternic e un dictator. Beţiv, curvar...dacă e cu respect, mai contează? Ea vrea să fie supusă! Acuma...financiar, de preferat; dar nu suntem toţi beizadele! Şi-apoi şi ăia-s nişte ciumeţi de bat gagici ca pe fasole! Aşa că vine reversul: "Băi frate, te pricep că n-ai bani. Se-ntâmplă, asta e! Dar să nu fii în stare nici să mi-o dai peste ochi? Chiar aşa? Cârpă ce eşti! Mai suge-mi tocu' o dată şi marş din faţa mea că nu vreau să te văd! Când oi avea chef, te chem eu...nu vii tu de capul tău, că ţi s-a zbârlit năravu-n tine! Înţelesu-m-ai?"

Şi nu ştiu de ce, fumăcioasa îmi pare fix genul ăsta de femeie. În primul rând, că-i arogantă...crede că i se cuvine totul oriunde şi oricând. Ceea ce n-ar fi atât de uluitor, că doar d-aia e specie de bucureşteancă, să aibă un moţ în plus! Chiar şi într-un autobuz.
E genul care se visează în capul ei, care se apucat de fumat taman ca să arate că are ouă la ea şi e independentă. Şi apoi, violemţa cu care se repede la bătaie...dar şi victimizarea afectată pe care şi-o asumă când i se răspunde cu aceeaşi monedă. Ea dă, ea ţipă! Muahahahahaha!!!! Mă nenorocitule, ai făcut lezmajestate! Cum ai îndrăznit să dai într-o femeie? O fe-me-ie!

No, scuze doamnă...nu ştiam că tre să vă fac statuie doar pt că v-aţi născut cu p..oşetă!!
Manole, ia treci, bă, 'ncoa, să-i faci la asta un edificiu! Tu nu vezi că stă FEMEIA pe femeia asta mai ceva ca balega pă poiană?  

2 comentarii:

  1. Parca este prima oara cand te urci in autobuz si nu poti respira de miros de transpiratie sau miros de usturoi.Ce naiba! Oameni suntem,asa ca nu mi se pare ciudat ca cineva merge cu autobuzul si fumeaza o tigara electronica,care oricum nu are miros de tigara,ci au fel de fel de esente,placut mirositoare.In general,toti bucurestenii sunt aroganti,se cred centrul universului,sunt impulsivi si violenti,asa ca nu ma mai mira nimic.Maine poimaine auzi ca fac si altceva in autobuz,ca de bucuresteni suntem!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ţigara electronică e discutabilă...de exemplu, citisem că OMS a interzis folosirea ţigării electronice în spaţii închise şi mă gândesc că nu au făcut asta de bună şi plăcut mirositoare ce este. Păi nu?
    La noi nu a apărut legea, dar cred că legea bunului simţ ar fi trebuit să se aplice cumva. Ceea ce nu e cazul, pentru că a devenit exponat de muzeu, mai nou - indiferent că vorbim de bucureşten sau alţii cu un moţ mai mare.

    RăspundețiȘtergere