Muză în extaz

Nu (prea) citesc poezie.

Oi părea a fi suflet de piatră nenorocitu' dracului, dar nu pot. Încărcătura emoţională este de multe ori mult prea puternică, iar eu, pur şi simplu nu am timp şi stare să descifrez metafore sau să mă încarc de trăiri, să îmi imaginez sau să simt. Prin urmare, nu este corect nici faţă de mine şi mai ales faţă de autor, care-şi aşează o parte de suflet între versuri, pe orizotală sau verticală (dacă-l apucă cfeh de scris haiku). Şi-apoi...şi-apoi ce? Vin eu, le citesc pe diagonală şi trec mai departe?! NU!! Nu le simt freamătul, vibraţia, ecoul. De multe ori, nu vreau să simt. Frigid tăticule...Făt-Frumos în chiloţi de tablă! Dă-ţi silinţa cât vrei mătăluţă, sunt călugăr shaolin în meditaţie! Taie-mi capul şi nu simt nimic...nu vreau să simt nimic!

Însă foarte rar şi când am chef, mai răsfoiesc câte un poem, două - dar atât. Ştiu pe cineva care compune minunat! Scrie atât de intens încât ai împresia că se sfâşie cu dinţii şi se aruncă goală pe coala de hârtie, înflăcărată şi mereu inocentă. Să-mi bat calul de vă mint...mută şi muntele din loc de înduioşare! No, la ea rezist mai mult. Şi uneori vreau să cred că împărţind din suferinţa ei altora, într-un final va rămâne fără marfă pe stoc şi se va simţi mai bine. 

În rest, nu sunt alergător de cursă lungă; nu pot trece de la o stare psihică la alta, în funcţie de poezie. Una, maximum două...care îmi umblă apoi prin minte câteva zile. Le despic şi le toc mărunt, le rumeg, la înghit, apoi le regurgitez - De! latura bovină îţi spune cuvântul! - şi le analizez, pentru a mă transpune în mediul lor ambiant. Unde, ghici ghicitoare mea, ce se-ntâmplă acolo-şa? Îmi observ emoţiile care se nasc atunci! 

Complicat? Mneeeeee...Nu e mare lucru. Ce dracu' e atât de greu încât să spui ce citeşti? "Foaie verde şi-un dudău, eu sunt un ditai măgău. Am venit să vă colind şi-o îngheţată să ling. Să vă fie casa casă, sănătate şi virtute, s-aveţi bani, s-aveţi ce bea" No, acu commentează ce citişi! Greu? În papucii calului, nu te-am pus să-mi repictezi Capela Sixtină pe un bob de orez! Retardat să fii şi tot scoţi 3 vorbe...ngâ-ngâ, ploiţă de scuipat !!! Mda...dar numai inteligeţii vlăstari tineri nu au putut face asta! Mură-n gură, ca la imbecili. "Iată comisia, iată poezia, iată foaia de examen; bagă!" Şi şi-au băgat! Doar că nu ce trebuia şi mai ales, nu acolo UNDE trebuia...băi, copii, n-aveţi deloc simţ în voi! "Răducioiu la balon, bară, bară, şut şi GOOOLLL!!!!

Făceam d-astea de la 5 ani, de copil precoc ce eram!

În fine, nu contează.

Ideea e că nu am habar despre ce să scriu...îmi repugnă total orice  subiect legat de realitatea naţională. "Iubeşte-ţi patria", aşa spun ei. HĂĂĂĂ?? Carew patrie? Arată-mi-o că sar pe ea! O iubesc de-i sar capacele...când o scăpa din mâinile mele jur că nu-i mai trebuie iubit pe 5 generaţii cu tot cu nemurile din dotare!! 

Prin urmare că ce mă duce capul? Din zorii istoriei, pe când eram eu holtei şi îmi mijea mustăcioara lui pana corbului, îmi apar în minte nişte versuri de chemare a muzei artistice:

"Pustie şi albă e camera goală...

Şi focul în vatră se stinge scrumit...

Poetul, alături, trăznit stă de soartă,

Cu nici o scânteie-n ochiul adormit

Iar geniu-i mare e-aprope un mit..

Dar scrumul, în vatră, deodată clipeşte...

Pe ziduri aleargă albastre năluci...

O flacără vie pe coş izbucneşte,

Se urcă, palpită, trozneşte, vorbeşte..."

Arhanghel de aur, cu tine ce-aduci?

Aduc inspirarea..."

Frate, ăsta e dansul ploii prin care-mi invoc zeiţa! Să vedem: "Carămidă nouă, babele se ouă...Slavă ţie Manitu, stăpânul a toate cele care vieţuiesc pe pământ...umezeşte-mi mintea cu seva ta înţeleaptă, O Vas Ales Al Bunătăţii Primordiale!".

Materiale de laborator:

• Cameră pustie...checked! Stau în beci, că doar nu m-o mânca Curfutiţa!
• Trăznire de soartă...checked! Bagă soarta nişte fulgere şi trăznete, de zici că s-a coborât Tartarul la mine-n fundu' curţii!!
• Nici o scânteie în ochi...checked! I-am verificat acu' pe amândoi, zici că-s de câine bolând.
• Geniu mare-i un mit...checked! Mda, mi se aminteşte în fiecare zi. "Ce tânăr şi frumos erai, acu ce ai îmbătrânit şi ce te-ai prostit!"
• Scrum...checked! Noroc cu un vecin care fumează de rupe, şi-aprinde ţigară de la ţigară. Într-o singură zi, îmi face rost de-o basculă plină!
• Năluci...checked! Să-mi vezi bff-ul ce-mi trece prin ziduri...mânca-ţi-aş pana ta, zici că-i X-Man!
• Flacără...not checked...bate vântu' şi-mi ia foc miriştea, în ceapa mă-sii!! Las' aşa, că poate merge..

Mod de lucru:

• Mă aşez în cur pe-un scaun şi îmit brânza (adică stau şi put), cu ochii fixaţi înţelept în nemărginire. "Arhanghel de aur, cu tine ce-aduci?"

Evaluarea rezultatelor: 

• Inspirarea există doar în interiorul omului. În exteriorul lui, se usucă şi moare. Ca orice lucru de altfel...de la nefolosire, orice se usucă şi pică...
• Să-mi bag toate picioarele, că eu sunt Gică Contra reinventat! Toate îmi ies pe dos!

Nu trec 5 minute de gândeală, că aud uşa..scââââââââââââââârrrrrrrrrrrţţţ (trebuie unsă)...şi numa ce intră Zăbăloasa, Desmăţata mea Graţie: o fătucă negricioasă şi despletită, cu ochi mari şi umezi, cu trup uscat ca un cocean de porumb, desculţă şi cu noroi uscat sub unghii, care-mi zice cu glas stins: "Aduc expirarea..."

"Ptiu, piei satană!!!! Tu aduci Extirparea, să-mi cadă capu'!!!! 

Bă, tu-ţi baţi joc de mine??? Ce crezi tu că sunt aici? Casă de binefaceri?? Drop down and give me 20! Nu ţi-ar fi ruşine! 1-2-1-2-1-2...hai mămăligă, hai, că te prind alţii din urmă!! Să nu cumva să te opreşti până nu te transformi în Ileana Cosânzeana - că te mănânc cu fulgi cu tot! Înţelesu-m-ai??"

Concluzie:

Până îmi revine simţitorimea artistică, mă duc să fac pluta pe lac...

Hai papapapapa!