Duduia Merişor

Mi-am descoperit femeia din mine.

M-am plictisit să fiu bărbat...devenise redundant să alerg după cai verzi pe pereţi, să ofer mereu fără garanţia de a primi ceva înapoi. Să fiu mereu nesigur pe viitor, să încerc fără a reuşi, să vorbesc fără a fi auzit, să simt fără a fi simţit. M-am plictisit. Nu mai pot...am şi eu limitele mele. Păi până când o viaţă-amară şi un trai în dizgraţie?

Aşa că, ce-mi zic? "Vreau să fiu femeie şi să primesc totul de-a gata! Vreau să aleg, nu să fiu ales! Vreau să resping când mi se oferă totul, din simplul motiv că nu am chef să mi se ofere nimic şi să accept toţi cretinii, doar pentru a râde de ei...doar pentru că pot ". Ştiu, ştiu...scandalos. Dar am mai spus-o şi o repet: pe plan afectiv, totul începe de la femei. Orice legătură cu un bărbat se naşte doar dacă ea îşi dă acordul. "Tu şi eu ne vom iubi mere şi ne vom privi dzin adzâncu inimii" - vorba Innei.

Cu ea poţi atinge marginile Universului. Fără ea, minereşti cu voioşie spre adâncurile Tartarului.

O prietenă apropiată mi-a şi spus: dacă aş putea, aş face o emisiune la radio. "Ce emisiune, dragă?" zic eu uşor amuzat, convins că va folosi placa emisiunilor de cultură şi muzică de suflet. În schimb, ea mă lasă pastă: "Vreau să fac o emisiune de educaţie a fetelor. Vreau să înţeleagă graniţa dintre eleganţă şi erotism şi mai presus de toate, responsabilitatea uriaşă pe care o au în pornirea unei relaţii". 

WOW!!! Măi, tu eşti chiar femeie? Dacă spuneam eu aşa ceva, eram imediat pus la punct: Misoginule...că parcă doar femeile-s de vină! Ce, bărbaţi-s sfinţi? Hai, băi, fugi d-aci cu tâmpeniile tale! Misoginule care eşti!

Da, aşa mi-ar fi spus. Însă uitau un lucru: totul începe de la femeie. Totul, absolut totul! 

Iar ea a observat asta. Mă înclin cu respect! Uite de ce:

Acum vreo câteva zile, eram prin parc. Căldură de oţelărie...unduia atmosfera, de ziceai că eşti în Sahara! Eram ciucure de praf amestecat cu stropi mari de sudoare, aşa că m-aşez şi eu la umbră, ca omul. Şi din lipsă de activitate, încep să-mi arunc ochii pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale. De la o vreme am început să beculesc ca girofarul SMURD-ULUI în misiune! Nu ştiu cum s-au vorbit, dar taman în acele momente s-au prins a se perinda prin faţa mea toate bunăciunile din oraş! Plete în vânt, şiraguri de mărgele sclipitoare, acoperite de buze cârnoase, ochi scânteietori. Umeri delicaţi, sâni obraznici, siluete mlădii, gingeşe, fustiţe mulate,  coapse magnetice. Mna...ce să fac şi eu: bucuriile verii! Privitul nu-i pe bani! :))

Şi-apoi le-a zărit pe ele! Moamăăăă...zâne, tăticule!! Impresare până-n măduvă...se vedea că-s versate! Priveau natura cu ochii semi-închişi şi buze fremătînde, plutind în grup compact şi împărţind zâmbete încolo şi-ncoace. Cu mersul lor lasciv de felină şi parfumul subtil de nuditate şi mister pe care îl împrăştiau, orb să fi fost, că tot te răscolea pânăn străfundurile fiinţei. Şi-apoi, fix la un metru în spatele lor, venea altă gaşcă: machomenii, dîndu-şi coate. Călcau la milimetru pe urmele diveniilor, cu respiraţia înfierbântată, gâturile întinse şi bulbii ochilor lipiţi de poponeţele jucăuşe din faţa lor. 

M-am împrăştiat de râs!! Care şi-o mai aminteşte pe faimoasa Doamnă cu Butucul, din Twin Peaks? No, astea erau Doamnele cu Cotarlele la plimbare. Lesa le mai lipsea, că altfel, le aveau pe toate! Dacă le aruncai un frisbee, ăia se luau la omor care să-l aducă înapoi şi să primească un pupic pe botic de la stăpână...

De aceea am vrut să fiu femeie.

No, acu din gură e uşor de zis...în realitate, cum papucii calului să fac? Nu m-am ţăcănit atât de rău încât să mă apuc de operaţii doar pentru a-mi atârna un "a" la coadă. Iar pe tocuri zici că-s că-s olog, mai repede merg în limbă! Deci, varianta travestirii iese complet din discuţie...Iar a purtării balerinilor - că doar sunt mai comozi, SE ŞTIE!!!! - la fel; nu cred că se fabricpă opinci pentru dudui mărimea 43 jumate!

Ce-i de făcut, ce-i de făcut?? Nu-mi trece nici o soluţie prin căpău...Până îşi coboară Providenţa privirea şi asupra mea şi îmi trimite o cunoştinţă care-mi spune: "Auzi? O prietenă de-a mea şi-a făcut cont pe un site de deiting, dar nu îl mai foloseşte. Nu ai vrea să faci şi tu puţină bâză de proşti?". 

Pfuai de mine şi de mine...perfect pentru familia mea!

Sigur, dragă, cum să nu vreau? Şi aşa se rugau cunoscuţii de mine să mă bag pe Badoo..cică p-acolo umblă fetiţele cu colaci pe coadă, toate doritoare, toate disponibile. Eu...ruşinos ca o fată mare! De ce dracu să-mi bag în vorbă cu posibili obsedaţi? Lasă-aşa de unul singur, că-i mai bine. Dar vorba ceea: "dacă nu vine Mahomed la Munte, vine Muntele la Mahomed"...iar Badoo-ul la mine :))

Aşa am devenit EA. Duduia Merişor. O fată brunetă, drăguţică, cu siluetă de gazelă în extaz. Capricioasă, răsfăţată, sinceră şi glumeaţă.Delicată, dar puternică. O floare.

Şi am intrat pe site...în primele 5 minute, m-am umplut de scârbă! Dacă asta înseamnă să fii femeie, eu îmi bag toate picioarele şi plec la scara mea...păi cum se poate aşa ceva? Minteni s-a dezlănţuit avalanşa de idioţi: "Bună frumoaso, ce faci, dai id, pup". "Eşti superbă şi frumoasă-frumoasă-frumoasă-frumoasă, mai frumoasă ca o zână. Dai id, pup". "Bună, deranjez? Frumoasa mea, ai ceva special care mă atrage la tine. De când te-am văzut, nu mai sunt eu. Mănânc doar de 2 ori pe zi, ies din casă pe geam, îmi vine să te scot cu ghiveciul la soare, să se bucure şi el de frumuseţea ta. Ai nişte ochi superbi. Vorbeşte cu mine şi nu vei regreta. Dai id, pup." Aoleu, frate...ăsta se crede romantic! Are vreo impresie că-i pic la căcaturile astea? Am nişte ochi superbi...BĂ BOULE!!! În poza pe care ai văzut-o tu, am ditai ochelarii de soare lipiţi de retină!! Marş, mâncate-ar gărgăriţele!! Ieşi d-aci cu mieroşeniile tale, că n-am timp de cretini! Hai, bagă eject!

După vreo juma de oră, aveam 30 de mesaje, 80 de cereri de prietenie şi tot atâtea de id de messenger. Ba unii, mai erau şi mitocani: "nu vrei să-ţi dau limbuţe?? Mă pricep de minune. Eu ţie. apoi tu mie...nu vei regreta". Sweet, dar nu. Când mă enervez eu muşc, şi te las fără organul statului! Te ciomific doar din maxilar, nu vei mai vrea femei în viaţa vieţilor tale!!! 

M-au enervat.

M-au acaparat complet, ce dracu să mai fac? Încercam să le răspund la toţi, să-i resping, dar mi s-a blocat calculatorul - deh, nu-i chiar Ferarri...mai degrabă o sculă mai de pe vremea cartelelor perforate. Aşa că m-am pus la somn. A fost prima noapte după mult timp în care am avut coşmaruri...se făcea că vin cohorte de haidamaci peste mine, să mă ia de soţie! Ochi roşii, tâmple cu vene pulsînde, pantaloni erecţi, mâini întinse, gheare tremurânde, guri flămânde, limbi umflate, hărmălaie, rugăminţi, floricele, pupicuri. Ptiu, ptiu, ptiu, piei Satană! 

Dimineaţa îmi reevaluez opţiunile: Nu, că nu se mai poate aşa! În 2 zile mă trezesc cu dungă roşie pe buletin, cămaşă cu mâneci lungi şi cazare permanentă la băieţii veseli! Aşa că am început să cercetez problema cu de-amănuntul, să întreb încolo şi-ncoace: CE AR FACE O FEMEIE??

În primul rând, ar ignora. Buuuuuunnnnnnn...gata, nu mai vede nimeni mesaje de la mine. 

Apoi, ar răspunde fix la ce vrea ea şi când vrea ea. Mişto...băi copile, dacă-ţi răspund, o fac doar pentru a te anunţa că mi-e lene să-ţi răspund. Mai vrei ceva? Hai pa.

Şi în cele din urmă, s-ar comporta ca un stăpân ce trebuie să primească fără a cere vreodată. Preferata. mea.   Golănel care mă lauzi de mi se sterpezesc dinţii, ia zi tu repede, ce-ţi place la mine! De ce trebuie să pic eu în mrejele tale şi nu ale altuia?

Aşa a început distracţia. Jucîndu-mă, mi-am dat seama de complexitatea vieţii. Captiv lângă un perete, am început să desluşesc uşor-uşor şi celelalte colţuri ale odăii. Cu mult timp în urmă, şi ea a încercat acelaşi lucru. 

Am învăţat cât de dificil este să fii femeie. Pare cel mai uşor lucru de pe lume, dar pentru a fi cu adevărat o femeie,  îţi trebuie antrenament ca pentru înrolarea în trupele antitero. Te loveşti de imbecili şi mitocani la fiecare pas, în fiecare secundă. Trebuie să-i respingi mereu cu graţie, mereu zâmbind cu tact. Trebuie să fii elegantă, deşi bărbaţii-s nişte golani. 

Am învăţat cât de false se văd din exterior majoritatea complimentelor. Chiar dacă sunt reale şi pornesc din suflet, s.au devalorizat...par doar nişte kitchuri. O manelărie abjectă. Ochii tăi şi gura ta, nu mai pot dormi nooaptea. Deci...de ţinut minte: cu cât mai rare laudele, cu atât mai bine.

Am înţeles că insistenţa duce la sufocare şi la moarte. Oricât ar fi atracţia de mare, ea dispare...e ca o pasăre pe care o strângi cu putere la piept, până o laşi fără aer. De aceea moare. Tu o omori...eu. Întotdeauna eu. M-am avântat cu capul înainte şi m-am grăbit. Am lăsat flacăra pasiunii să ardă prea tare şi ea a mistuit totul...pe tine, pe mine. Nu mi-am putut controla sentimentele şi ele s-au transformat într-o viitură de aur topit: strălucitoare, vie, dar fierbinte şi letală.

Acum am auzit  ce nu mi-ai spus niciodată...şi tot acum, e mult prea târziu. Oare mă mai auzi? 

Ce importanţă ar mai avea?

P.S.: Ai citit "Sfârlează cu fofează"? Duduia Merişor eşti tu...fata cu obrajii rumeni, care dă sens întregii povestiri.

Nightwish - Bye Bye Beautiful
   
 Asculta  mai multe  audio   diverse

U now...sometimes I really hate u. 
But I always love u.