Susţin!

Astăzi nu am chef de glume. Nici nu se cade aşa ceva, pentru că vreau să scriu despre lucruri serioase, care nu au treabă cu hlizeala şi trivialităţile. Deci, azi...nu!

Astăzi este despre război. Războiul din Ucraina, că pe cel contra carcalacului l-am rezolvat!

Nu voiam să mă bag în acest subiect; nu prea ştiu eu, exact, care e situaţia de la faţa locului şi nu simt nevoia să fiu vârf la vreo grămadă. Însă empatizez cu suferinţa. Şi vreau să îmi arăt sprijinul pentru poporul ucrainean; dar cum? În general, pe termen lung, nu prea contează multe lucruri în viaţă....iar eu vreau să conteze; vreau să construiesc ceva durabil şi de esenţă, nu un castel de cărţi pe nisipuri mişcătoare. 

Aşadar, am abordat problema inginereşte şi am făcut primul pas: stabilirea problemei. Vreau şi eu să sprijin, să susţin, dar nu ştiu cum. PERFECT!!! Mă deschid către lume şi învăţ... apoi intru într-o semi-depresie mică, pentru că nu am numărul de telefon al preşedintelui Zelenski. Că de-l aveam...imediat îl sunam. să-l asigur de toată susţinerea mea! Primarul sectorului 1 al Bucureştiul aşa a făcut. Avantaj ea, c-aşa-i în tenis! 

Dar bunele-mi intenţii nu mi-au dispărut şi am continuat să continui în continuare cu cercetările. Vorba 'ceea: "n-am telefon...dar iubirea de aproape e un zid! Care nu se înspăimântează". 

No, hai cu studiul! Şi-am observat că unii au organizat concerte. Bravo lor...nici posibilitatea aceasta nu o am. Alţii, în semn de solidaritate, au iluminat diverse clădiri emblematice, în culorile drapelului ucrainean. Empire State Buiding, Turnul Eiffel, Poarta Branderburg, Palatul Cotroceni... Superb, n-am ce zice! 

O feerie de culori care cred că i-a ajutat maxim pe ucraineni! Ce om să fii să nu te bucuri când, deşi plouă cu bombe în jurul tău, zâmbeşti şi aplauzi - pentru că la mii de kilometri, o anume clădire afişează culorile drapelului pe care îl porţi în suflet? Ce suflet hain să ai, ca să nu te bucuri când mergi printre morţi şi ruine, ştiind că peste mări şi ţări, unii dansează în piaţă, ca să îţi dea curaj?

Nu ştiu...însă eu, clar, duc lipsă de clădiri emblematice. Ghinion, ce să zic? Dacă nu am fost în stare să-mi achiziţionez nici un monument mai de Doamne ajută... Da' ce zic  aici? Nu am în posesie nici măcar o viluţă! Şi cine-i de vină pentru asta? Eu, că nu am gândit pozitiv, deci nu a ştiut Universul ce să-mi ofere pe tavă! Şi nici nu am citit "7 trepte către succes" sau "Secretele unui oligarh în serie"... 

Auziţi? Nu s-a inventat şi un mod de afişare a  solidarităţii şi pentru ăia mai ne-rechini imobiliari? Adică, nu ştiu...dacă îmi desenez curcubeul pe geam şi scriu lângă el că totul va fi bine - se pune că sunt om bun? C-apoi...flori albastre şi galbene pe care să le împart la oameni pe stradă, nu am. Nici d-alea nu am! Şi mă doare sufletul că nu-mi pot arăta susţinerea, defel! Sunt în agonie, pe cuvânt! Mi se zvârcoleşte spiritul înăuntrul trupului, de atâta neputinţă!

Aaaaa...staţi aşa, că am o idee: eu însumi sunt un monument! Un coteţ mai de la ţară, nu vă gândiţi chiar la sediul Comisiei Europene  sau cine ştie ce castel... dar na! Lucrez cu ce am la îndemână! 

Aşa că... SUSŢIN!!! (cu ditamai emojiul zâmbăreţ pe chip, pentru că zâmbetul pe care îl am din născare nu poate reflecta toată fericirea care mă încearcă în acest moment sublim).

Aşadar, declar tare, sus şi răspicat: 

- Sprijin şi susţin Patria Mamă Ucraina şi pe poporul ucrainean

- Sprijin şi susţin Patria Mamă România şi pe poporul român. Noi suntem români, noi suntem români, noi suntem aici, pe veci, stăpâni!

- Sprijin şi susţin... ăăăă... ce trebuie să mai susţin? Am pantaloni negri, galbeni, verzi, albaştri şi bej...cred; dacă-mi mai sunt buni. Iar tricouri am, practic, în toate culorile importante, plus alb şi negru. Deci nu-i problemă: solidarizez cu oricine, oricând, în limita posibilităţilor! 

Deocamdată, am zis să susţin şi ruşii (a se citi rusoaicele), că pe ei nu-i sprijină nimeni. Oamenii ăştia n-au nici o vină că guvernul ţării în care vieţuiesc a declarat război altei naţii. Ce, eu dacă aş fi negru, aş fi de vină că Will Smith l-a pălmuit pe unu' care a râs de nevastă-sa? NU!

Aşadar...SOLIDARIZEZ! SUSTIN! ŞI SPRIJIN! 

[Naruto - Sadness and Sorrow - Gingertail cover]   

 P.S.: Închei cu un cântec care îndeamnă la ridicarea la arme a poporului, pentru apărarea Patriei Mamă Ucraina. APROB! SUSŢIN! SPRIJIN! SOLIDARIZEZ! SHARE, LIKE, COMMENT, SUSCRIBE! 

 

[Daniela Ustinova - Russian Woman] 

Marea demascare?

9 martie 2022.
Dis-de-dimineaţă mai spre prânz, ies şi eu, ca omul, să îmi iau câte ceva de-ale gurii - echipat corespunzător... cu două rânduri de măşti, mănuşi în fiecare deget, cizme de unică folosinţă, halat dezinfectat în clor, ochelari, caschetă şi cipici de pungă peste încălţări. No, şi când am ajuns în centru...mă uit în stânga, mă uit în dreapta...şi era ceva ciudat. N-am băgat de seamă din prima; apoi m-a pălit lumina cunoaşterii şi am început să tremur: oamenii umblau în gura goală! 
CUM??? Săriţi!!! Sunaţi, repede, la 112! Să vină Poliţia! - că aşa ne-au învăţat autorităţile: când vedem pe cineva care nu poartă mască, înseamnă că e duşmanul poporului şi trebuie să chemăm mascaţii! Da' acum...ce duşman? Erau cohorte întregi de duşmani!
Impacientat şi cu frica de moarte în sân, am scos telefonul; şi tocmai când mă pregăteam să formez numărul de urgenţă, observ pe display un breaking news cutremurător: "De azi am scăpat de mască"!

...şi în secunda doi, m-am devăluşat complet!  

Fraţilor, am învins! Mihaela, dragostea mea, am învins! Oricare dragoste a mea, am învins! DAAAA!!!! După lupte seculare care au durat doi ani, după ce am învins pandemia de câteva ori până acum, în sfârşit, am învins pandemia!! Trăim vremuri istorice! URAAAA!!!! Trăiască, trăiască, trăiască şi-nflorească! Moldova! Ardealul! Dobrogea! Şi Ţara Românească! Basarabia e Bucovina! Pardon! Basarabia e România! URAAAAAAAAA!!!! A venit ziua dreptăţii, ziua sfânt-a libertăţii!!!

Astăzi este 11 martie 2022; a treia zi de libertate...şi tot mă simt cu chef de party!! 

Bem, petrecem, bairam! Curge vinul, bată-l vina, de inundă România... Să vină gagicile şi să rupă mesele! Dar cu umilinţă, că e totuşi război. Şi mai e şi ditamai postul.  Nu se cade să ne dăm prea mult în stambă...

De aceea, eu voi sărbători mai modest şi vă voi împărtăşi, în cele ce urmează, câteva sclipiri ale vieţii cotidiene - peste care am dat în timp ce navigam prin mediul înconjurător. 

Sunteţi gata? Atunci să începem:   

 1.  

Acum, de ce să mint? Şi mie îmi plac oamenii care... dar mai mult îmi plac oamenii când. Şi cel mai mult şi mai mult, îmi plac oamenii unde. E adevărat... sunt pe cale de dispariţie; dar tot au un quelque chose diferit...un ce mai aparte! Cum să nu-i iubeşti?

2. Într-una din serile trecute am aţipit în faţa televizorului. Şi deodată, printre pisici verzi care se fugăresc pe norişori plini de irişi coloraţi, aud o voce: "Pentru o viaţă mai bună, fii obilin"! 

Am deschis un ochi jumătate şi am încercat să-mi focalizez atenţia către sursa de înţelepciune;  NORMAL CĂ VREAU O VIAŢĂ MAI BUNĂ!!! Dar nu ştiu ce e obilinul...Cum fiu aşa ceva? Mă dau de trei ori peste cap, ca în poveşti? E vreo substanţă pe care trebuie să o adulmec, sau care-i secretul? 

3. Vă mai amintiţi campania "Sunt cetăţean european şi am drepturi"? În esenţă, omul de rând trecea prin tot felul de porcării şi nedreptăţi, dar când spunea răspicat că este cetăţean european şi are drepturi, devenea Dumnezeu şi primea orice voia, la un simplu pocnet de degete. Asta, dom'le, înseamnă să iei atitudine! Până când o viaţă amară? Dacă te fură careva şi îl informezi că eşti cetăţean european şi ai drepturi, se întoarce tâlharul la 360 de grade: "Scuzaţi-mă pe mine, nu am ştiut, de ce nu aţi spus aşa. Insist să vă pup picioarele"! D-astea.

Apoi a venit campania "Stop accidentelor, viaţa are prioritate"! Şi ce să vezi? S-au stopat toate accidentele! Pentru că e normal: când eşti informat, totul se rezolvă de la sine! Adică accidentele nu mai sunt accidentale cu voinţă, pentru a da prioritate vieţii. Şi dacă, totuşi, se întâmplă accidentul, este clar că avem un accident accidental fără voinţă. Simplu! 

Pe baza acestor succese, campaniile de informare au continuat cu sfaturi la fel de practice:

Desigur, mă aştept ca de mâine, să se oprească şi violenţa domestică! Dacă scrie pe panou...e clar că se va întâmpla şi asta! Iar omul, când se va pregăti să-şi violenteze domestic aproapele, îşi va aminti ce a citit şi imediat îl va păli remuşcarea.... pentru că a luat cunoştinţă de îndemn.

De aceea, campaniile de imformare TREBUIE să continue, cu mesaje la fel de adânci: "Decât să fie rău, mai bine să fie bine"! "Să trăiţi bine"! Şi cel mai important: "De nu vreţi să decedaţi, nu uitaţi să respiraţi"!  

4. Îmi place să reciclez. Şi-mi place atât de mult, încât beau şi Pepsi 100% reciclat - mai ales că este îmbuteliat şi în ambalaj din plastic reciclat: 

Vis, ce vă spusei?

...şi cu aceste gânduri, mă retrag. 

Am rămas restant la băutul celor 44 de pahare tradiţionale şi trebuie să intru la recuperări. Mai am...42 de pahare, dar nu e grabă; până la anul, le dau de cap! :)

Hai noroc şi la mai mare!

[Bryan Adams - Have You Ever Really Loved A Woman]

Acum sunt treisprezece

Treisprezece dragobeţi

...pentru că da: scriu p-aci de treisprezece ani! Doamneeeee, ce-a mai trecut timpul! Teoretic, la anul îmi iau buletinul :)

Dar nu contează! Important e să fim bine. Şi să iubim - că aşa promis. 

Happy Dragobete's Day!!!

... sau cum ar spune românii neglobalizaţi: "La mulţi ani, dragobeţi şi dragobete"! Beţi şi bete de drag, adică. ÎMBĂTAŢI DE IUBIRE, măi, ce e aşa de greu de înţeles? Uite, de exemplu, eu sunt beat - de iubire, logic; şi de fericire. Pentru că...na! Cum să nu te bucuri într-o aşa zi? Mai un dans, mai o tărie, mai o floricioaică... sau orice altă mică dovadă a dragostei ce-o porţi! Inimioare de pluş, trandafiri de săpun, cină la lumină de lumânări (că oricum au scumpit ăştia curentul de-ţi vine să fii romantic şi fără să fie vreo zi de iubit)...un fel de Valentine's Day naţionalist. 

Apropo: eu, sincer, nu pricep... de ce condamnă lumea Valentinul (şi Dragobetele)? Numai nemulţumiţi, dom'le...n-am văzut aşa ceva! Că iubirea trebuie sărbătorită în fiecare clipă, că importăm toate prostiile, că e prea mult marketing, că hâr, că mâr...ajunge! 

Dacă e să fim corecţi, febra cumpărăturilor ne cuprinde de orice ocazie... şi cu precădere, înaintea celor naţionale: 1 martie, 8 martie, Paşte, Crăciun, zile de unire, etc. În plus şi Lumina Învierii ar trebui să o purtăm în suflet în fiecare zi şi totuşi o avem doar când vine Paştele; prima zi...că apoi avem meleaguri de bătut, rude de vizitat, mâncăruri de mâncat şi alte ocupaţii adiacente. 

Bucuria dăruitului, la fel! Oare nu ar trebui să o trăim în fiecare zi? Şi totuşi o experimentăm mai mult prin preajma sărbătorilor. Despre grija faţă de cei sărmani, ce să mai zic? Nu ar trebui să o purtăm cât de des putem? Că doar oamenii aceia nu mănâncă, nu se joacă şi nu se îmbracă doar când vine Moşul sau Iepuraşul; la fel cum faptele bune nu se fac doar în anumite perioade specifice ale anului. 

Una peste alta, sunt atât de multe trăiri frumoase de care ne amintim doar când le vine ziua fixată în calendar, încât nici nu mă mai deranjează dacă trec şi iubirea pe această listă.

Bine...acum ceva timp şi eu făceam parte din lumea care arăta cu deştu'. Mi se părea contraintuitiv să sărbătoreşti ceva, doar pentru că aşa se face. Şi, de fapt, nu cred că sărbătoarea în sine era problema... ci scoaterea ei din intimitate în mediul public - ceea ce o îmbracă într-o energie (care pare) artificială.  Falsă. Iar apetenţa asta pentru a arăta lumii tot ce se face, cum se face şi de ce se face, nu ajută deloc.

Da' acum m-am liniştit; mi-am obişnuit mintea cu orice şi mă străduiesc să mă concentrez pe mine. Mai ales că devine redundant să remarc, an de an, aceleaşi lucruri cu aceeaşi surprindere. Oricum mă repet... şi uneori am senzaţia că semân cu un bătrânel senil, care repovesteşte, mereu, aceleaşi lucruri. 

Uite de-aia m-am sucit şi mi-am schimbat gândirea. Se pune că am evoluat? 

Nu ştiu...dar vedem!

Deocamdată, hai să bem! Cu drag, cu dor, cu puţină nostalgie şi un mic zâmbet...fiecare după puteri! 

Hai noroc şi la mai mare, cu o muzichie pentru fiecare! Şi iubiţi-vă mult! "All you need is love, ram-pam-pa-pa-pa-pam".... 

[Aerosmith - I don't wanna miss a thing]