duminică, 17 noiembrie 2019

Acestea sunt adevăratele noastre probleme...

Zilele trecute am citit ceva foarte interesant, care m-a pus mult pe gânduri: "Cariera unui român de geniu, înecată în haznaua corectitudinii politice"...asta după ce încă eram sub influenţa unor alte articole cutremurătoare, despre tinerii de astăzi - denumiţi generaţia "fulgi de nea" şi despre urmările multiplelor îndrăgosteli asupra viitorului, adică "telegonia genetică" - ce ne demonstrează decăderea noastră cea de toate zilele.

Noroc că toate sunt minciuni, pentru că acum suntem înţelepţi şi am inventat  "corectitudinea politică" - o doctrină I-NO-VA-TOA-RE... care mie mi se pare cea mai mare glumă din istoria umanităţii. Şi niciodată în viaţa asta nu-i voi putea lua în serios ideile, care ne învaţă să apucăm rahatul de partea mai curată. Iar asta este perfect ilar!
Bine...dacă vrem să râdem şi să glumim, merge să vorbim şi despre corectitudinea politică; mai o snoavă, mai un banc, mai un exemplu de idee din modernă, după mai multe pahare de ţuică... E distracţie. Da' când te-apuci să translatezi această caricatură absurdă în realitatea socială, dă cu virgulă rău de tot! Personal, îmi pun problema foarte serios dacă mai suntem întregi la cap...şi prefer să cred că suntem robii unor organisme oculte care ne tembelizează sistematic, decât să recunosc, cu mâna pe inimă, că specia umană este deraiată rău de pe ax.


Serios! Ce om să fii şi să nu râzi de nebunia şi psihoza drepturilor şi libertăţilor sociale? Bine, e de plâns... dar dacă purceaua e moartă în coteţ, cu fundu-n uşă, iar eu nu pot face nimic să schimb asta...măcar să o arăt cu degetul şi să mă distrez!
Aşa că, nu e mai bine să ne bucurăm cât mai putem? C-apoi, cine ştie ce legi cenzuroase mai apar, din nevoia libertăţilor fără margini?


[Bee Gees - Stayin' alive]
   
De exemplu, tocmai m-a pălit o minunată stare de bine şi ţin să o împărtăşesc întregii lumi. Bine...nu are legătură strict cu persoana mea, dar ca român, ca patriot, tresalt unit în cuget şi simţiri, odată cu semenii mei - strigând mulţumiţi: România a depăşit tragedia Caracal! URA!!
Acum, totul este doar o amintire urâtă a unui trecut crunt, un fel de memorial al durerii despre închisorile comuniste - care nu ne mai afectează, dar trebuie menţionate din când în când, cu titlu de simbol al "chinului" - un termen care nu ştim exact ce înseamnă, dar are o sonoritate destul  de nasoală. 

...şi uite, fix aşa, reşedinţa lu' nea' Caisă, ăla, a devenit un loc de pelerinaj pentru poporul amator de senzaţii tari. Mai ştiţi cun ne plimbam pe lângă palatul de la Snagov al odiosului ceauşist şi ne scrânteam gâtul, întinzându-l pe la ferestre şi minunându-ne de aurul de pe clanţele uşilor şi de opulenţa care domnea peste tot? Ce biserici, ce mânăstiri, ce schituri cu moaşte?? Acolo era kilometrul zero al înghesuirii...locul unde, încet, încet, se năştea consumerismul, iar dorinţa de înavuţire încolţea în inimile român'lor de pretutindeni.
E! Acum odiosul este...cum îl cheamă , mă, pe ăla? Drag...ăăăă...nu! Dincă, Dincă, Gheorghe Dincă! Aşa, aşa...iar Casa lui Dincă, Casa Ororilor (buhuhuuuu!) este un fel muzeu, sau ceva...un loc de pelerinaj pentru curioşii care merg să verifice dacă totul este "aşa cum trebuie pe acolo". Serios! Zona are şi locaţie pe Facebook! Mai aprinzi o lumânare, că aşa se face...mai dai un check-in, să se stie pe unde te preumbli şi ce om împlinit eşti!

...ceea ce este superb! Chiar sper ca până la anul, casa asta a groazei să intre şi într-un circuit turistic internaţional. Tot s-a ales praful de construcţia parcului Dracula Park! Acum avem totul pe tavă şi nu trebuie să ratăm ocazia! Nu mai construim nimic - că şi aşa nu suntem în stare - şi exploatăm ce ne-a dat Dumnezeu: punem o barieră şi tăiem bilete la intrare! Iar dacă lucrurile merg bine, poate organizăm acolo şi-o petrecere naţională de Halloween, prin care să atragem atenţia asupra răpirilor de câini şi pisici. Şi persoane. Una peste alta...Ne distrăm şi protestăm; ce poate fi mai frumos de atât? 
Stop! Corecţie: STATUL are trebui să organizeze petrecerea, ca să arate că se implică şi ţine cont de interesele comunităţii. Păi nu? 
Eu m-am şi gândit! Nu-s cu Halloween-ul...dar dacă se întâmplă asta, mă duc costumat în Dincă. Parcă mă şi văd cum cer la bar, pe voce baritonală şi plină de emfază: "I'm Dincă. Gheoghe. Dincă. Vreau un zaibăr...agitat nu amestecat"! 

Trist. Şi urât, pe deasupra...ceea ce nu este bine deloc! 
Haideţi, mai bine, să ne unim şi să facem ceva! Haideţi să schimbăm lumea asta găunoasă şi să punem prima cărămidă din fundaţia unui viitor mai bun! Să stârpim relili, să nimicim monştrii, să plantăm iubire şi să sădim zâmbete! Haideţi să facem să fie bine, să nu mai fie rău! 
E uşor! E foarte uşor: începem cu primul pas, apoi continuăm...pas cu pas!  Dar, cum schimbarea începe cu noi, haideţi, mai întâi, să ne lepădăm de monstrul din interior şi să eliminăm materiile fecale din viaţa noastră. Să scoatem toaletele din legalitate!
Ne punem contra naturii! Aşa, şi? E prima dată când facem asta? Sănătatea noastră este mai importantă decât nişte nevoi naturale date de nu se ştie cine, în negura trecutului învechit. Dreptul nostru la o viaţă curată este mai însemnat decât orânduirea din moşi strămoşi şi babe străbabe!

Nu e civilizat să vorbim despre asta, dar conform unor studii, un gram de deşeu uman conţine "10 milioane de viruşi, un milion de bacterii, o mie de chisturi parazite şi o sută de ouă de viermi". Asta e bombă atomică, nene...mai ales că 90% din toate aceste excremente ajung în mări şi oceane. Orăcăim cu lacrimi de crocodil şi arătăm cu deştul la efectul de seră...dar uite, colea, moarte pe pâine!
E clar că nu se mai poate aşa! Băi cercetătorilor...ia cercetaţi şi descoperiţi o cale să stopăm nevoia asta de a ne depune, care ne limitează dezvoltarea civilizatoare şi ne omoară cu zile! Cum am făcut cu traspiraţia: la un moment dat, am considerat că este un atribut al primitivismului social să ai cămaşa udă la subraţ şi...TRINC!! Am inventat Transpiblock şi am rezolvat problema!
Uite aşa, aştept cu nerăbdare ziua în care vom inventa Pipiblock şi Kakablock, ca să eliminăm din viaţa noastră toate aceste focare de infectie, cărora le spunem toalete!

Este timpul să ne unim şi să luptăm pentru mediul înconjurător! Să oprim otravirea solului cu acid uric şi poluarea apei cu fel de fel de băleguţe! Vreau un viior mai bun pentru copiii noştri, cu un aer mai curat...nu plin de gaz metan şi alte substanţe putăcioase! 
Fraţilor, e groasă treaba... rău de tot! Vă imaginaţi că dacă vine o foamete şi nu se mai face orez în China, ăştia trebuie să mănânce fasole? Hai că la mâncat, nu-i bai...dar când s-or pune pe dat aere, se face un nor chimic aşa de uriaş, că învăluie planeta! Să vezi atunci efect de seră! Murim ca dinozaurii, asfixiaţi şi-n întuneric!

Nu mi-e de mine, că eu mi-am mâncat traiul... dar îmi plânge inima cu lacrimi amare, când mă gândesc la tinerii ăştia, plini de patos! Vreau ca ei să trăiască într-un mediu steril şi sănătos, nu plin de bacterii coliforme! Vreau să apuce zile mai bune şi să mânânce şi gura lor un fast-food sănătos, nu plin de pericole invizibile, ca acum...  
Recent, poporul a fost dezgustat de stirea că în gheaţa adăugată în sucurile de la KFC s-au descoperit bacterii coliforme şi enterococi intestinali. Huoooo!!! Păi dacă nu ne defecam atât şi eliminam toaletele, mai aveau ticăloasele astea de unde să intre în gheaţă?! Nu!!

Fără nevoia de a fugi la toaletă de câteva ori pe zi, am fi mai fericiţi! Cercetătorii (britanici) arată că, în medie, un om petrece aproximativ 3 ani din viaţă la toaletă...un timp pierdut, în care am putea face ceva pentru dezvoltarea personală aleatorie: dacă te ţii serios de treabă, într-o lună prinzi toţi Pokemonii go! Vă imaginaţi că în 3 ani, cât stăm pe toaletă, am fi ajuns masterii tuturor lighioilor animate? Uite, asta realizare!
În plus, anual, în Marea Britanie sunt scăpate accidental în vasul de toaletă aproximativ 850 de mii de telefoane. Nu, nu se poate aşa ceva! Nevoia zilnică de căcuţă ne costă timp, bani şi sănătate...

Se impune...NU! Este o URGENŢĂ MONDIALĂ să inventăm Pipiblock şi KakaBlock. Este o datorie a noastră, a tuturor, să nu le oferim copiilor noştri o planetă plină de rahat...dar până să ajungem departe şi să trăim verde şi curat, trebuie să realizăm că diavolul se ascunde în detalii...şi mai ştii cum ne ia fără veste? Trebuie să fim treji să veghem ca nişte ulii! 
Să milităm pentru o viaţă mai bună! 

Da' până una, alta, toate lucrurile bune încep cu o pauză...aşa că, să ne distrăm! "Cine nu sare, nu vrea schimbare" - vorba haştagilor.
Garcon! O ţuică fiartă la băeatu', că mă doare-n gât... şi-o dedicaţie la lăutar:



[Las Ketchup - Asereje]

marți, 5 noiembrie 2019

Cum să faci, ca să iubeşti CORECT o femeie?

Lume, lume şi fârtaţi! Ce mai faceţi, ce mai ziceţi?
Eu nu prea mai fac nimic...iau totul de-a gata. Aşa că am zis să mai scriu ceva, să râdem şi să cântăm, c-apoi 'om avea destul timp şi de plânsete. 

Până una, alta, aş vrea să vorbim despre dragoste...şi cum să nu-mi tresalte inima-n mine ca la porungheii speriaţi, când abordez asemenea delicatese de subiecte? Păi şi dacă-s emoţionat ca o domniţă în noaptea nunţii, mai pot să fiu trist? Nu-i vorbă, că aş vrea - doar că nu pot. 
Vorba 'ceea: ăl sătul nu crede la ăl flămând. No, eu m-am săturat! Să-mi fie de bine, dacă-i aşa... dar acum nu-mi mai pot schimba starea şi vreau să împrăştii bucuria peste tot în jur!
Vreau să vină vara! Să fie soare fără nori şi să simţim muzica din noi! Vreau ca ziua acestei seri să fie despre iubire, fericire şi alte frumuseţuri din aceeaşi categorie:


Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când sunt fericit, citesc. Şi uite aşa, hălăduind printre meandrele concretului internaut, am descoperit o bijuterie de articol...o bunăciune inestimabilă, cum să-i mai zic? Băi nene, dacă articolul ăsta era o femeie, lua Miss Universul la toate ediţiile trecute, prezente şi viitoare! Doamne fereşte, apără şi păzeşte...că nici nu-mi mai găsesc cuvintele... e ambrozie în gura zeilor care suntem...e breteaua care-ţi ţine pe şale pantalonii prea largi; e  cauciucul de iarnă pentru maşina înzăpezită şi sacoşa Hermes pentru duduia în tendinţe!
Sunteţi gata să-i devăluşăm titlul? Să bată tobele!!!!! În aplauzele dumneavoastră, vă prezentăm... "TREI SURORILE MELE"! Ăăăă...nu, stai, că am greşit...asta era o reclamă cu ciobanul Ghiţă. 
De la început...vă prezentăm...FLORIIIINNN CĂ-LIII-NEEEEEES-CUUUUU!!!
Nu se poate, iar am greşit! Îmi cer iertare, stau cu drăguţa-n braţe şi nu mă pot concentra. Mi-a zis la horoscop că a intrat Venus în zodia mea şi-îmi voi găsi iubita.. Cum a crăpat de zori, m-am şi trezit cu ea la uşă! Cică o cheamă Bronşita. :)
Saţi oleacă, să-mi revin şi să-mi dreg glasul...

DOAMNELOR, DOMNIŞOARELOR ŞI DOMNILOR...ÎN APLAUZELE DUMNEAVOASTRĂ, VĂ PREZENTĂM SECRETUL UNEI VIEŢI LINIŞTITE: "Cum să iubeşti CORECT o femeie, ca să fie de zece ori mai bună şi mai fericită"!
E pe sistem "Mamasita, faci favor"? "Nu, că am o migrenă"! "Dar promit că de mâine, te iubesc corect". "Păi de ce nu ai zis aşa de la început? Uite, tocmai mi-a trecut şi durerea de cap"... 


[Narcotic Sound and Christian D - Mamasita]

Pfuai de mine şi de mine...îmi vine să-mi trag pălmi cu toate mâinile - şi tot parcă nu-i de ajuns! Aşa ceva? 

Menţionez că am un defect din naştere...deja, îi pot spune chiar handicap (şi sunt mândru de asta... haştag metoo, #artoo detoo, #proud, #cel.mai.tare.din.parcare, #starwars):  personal, nu dau nici o ceapă degerată pe sfaturile specialiştilor psihologi într-ale dragostei. Hai, să fim serioşi...
După umila mea părere, ca scântei divine ce ne aflăm, iubirea este implantată în codul nostru genetic; e ca respiraţia...nu trebuie să faci un doctorat, ca să te înveţe cineva cum să respiri. Şi mă umflă râsul până la balonare, când văd cum apar fel de fel de cercetători care disecă ei şmenozeala şi trag nişte concluzii din alea megaspecializate - care puse într-o reţetă, îţi vor garanta acces direct la succes.
Da' bine mă...că şi dacă mi-e foame, nu pot mânca până nu citesc un tratat care să-mi explice ca la proşti, cum se naşte mecanismul ăsta în organism. C-apoi, dacă e rezultatul vreunei traume din copilărie, sau şi mai grav, un răspuns subconştient la bullyingul suferit în anii de şcoală...am pus-o! Mi-e foame, dar nu voi mânca - până nu mă terapiez la un specialist, ca să ajung şi eu la echilibrul unui om normal la cap.

Păi nu e logic? Aşa e şi cu iubirea - dar nu aia cu "i mic", care ar ţine şi câteva ore (după spusele unui amic ce se mai uită pe la filmele de profil). Nu, nu, nu...eu vorbesc de iubirea cu "i mare", fără termen de valabilitate. Între noi fie vorba, fac o paranteză: militez pentru o viaţă sănătoasă...dar dacă iubirea asta ţine aşa mult, vă imaginaţi cât de plină de E-uri este?  Te pomeneşti că mâine aflăm că-i şi cancerigenă...
No, şi dacă iubirea asta nu e ok, vă daţi seama ce tragedii pot apărea dacă ai fi prins într-o veşnicie incorectă? După vreo mie de ani de trai pe vătrai, când descoperi un asemenea articol şi te compari cu el, nu te iei la bătaie singur, că ţi-ai iubit doamna incorect? 

Dar gata cu fotosinteza, hai să citim şi să luăm aminte...că nici popa nu toată de două ori, pentru babele surde. Aşa că, atenţie şi veniţi de luaţi lumină:

1. "Când o femeie simte că este iubită, devine o femeie complet diferită; ea dezvăluie cele mai bune calităţi ale ei".
Aaaaaaa....deci aşa stă treaba. Staţi să recapitulez, ca să văd dacă am înţeles: merg pe stradă, văd domniţa şi BUF!! M-a pălit dragostea la prima vedere. Pe dânsa la fel...TROSC! Plini de vânătăi, ne iubim de ne sar cojoacele...DAR fata îmi arată calităţile ei cele mai proaste, că poate nu are încredere în mine de la început. Şi-apoi, în timp, dacă se simte iubită - că poate se prinde greu, se transformă în Femeia Fantastică şi-mi arată calităţiile ei cele mai bune. 
E ca şi cum mă culc lângă Scarlett O'Hara şi peste noapte, asta se simte iubită şi devine o femeie complet diferită...devine Prinţesa Leia, care-i mai plină de calităţi bune. 
Iar dacă eu o vreau înapoi pe femeia de care m-am îndrăgostit, ce mă fac? Dacă fiecare femeie e unică, unde o mai găsesc pe Scarletta mea? 

2. "Când o femeie simte că este iubită, se simte în siguranță și se îndrăgostește de ea însăși".
Vai de mine şi de mine...deci dacă eu o iubesc pe femeie şi ea simte că este iubită, se îndrăgosteşte de ea. Nasol moment. Şi eu, ca prostu', mă aşteptam să se (re)îndrăgostească de mine! Na, poftim idiot!
Iar dacă dragostea îi ia minţile lu' domnişoară într-o zi şi de atâta îndrăgosteală, mă trezesc că a fugit cu ea însăşi, ce mă fac? Nu rămân singur şi cu buza umflată, cântând "Şişirip, şişirip, kiss-kiss"? 


3. "Atunci când o femeie simte că este iubită, există toate șansele ca ea să poată fi agresivă".
Cu alte cuvinte, dacă-mi iau bătaie de la gagică-mea, e din vina mea - pentru că o iubesc şi ea simte asta? Miştoooo...
Doar că am o întrebare: chestia asta e valabilă şi pentru bărbaţi? În spiritul egalităţii dintre sexe, nici nu concep să fie altfel...aţi auzit, experţilor? Să nu ziceţi altceva, că vă reclam la Drepturile Omului şi puşcăria vă mănâncă!
HOPAA!!! Stai că acum m-am prins şi-am făcut legăturile: dacă bărbatul agresiv este aşa din cauză că se simte iubit de nevastă, de ce ne răsculăm împotriva violenţei în familie - care este o dovadă a iubirii? HUUUOOO! Jos nemernicii care vor să distrugă familia!! HUOOO!!! Capul lui Moţoc vrem!!!

4. "Când o femeie simte că este iubită, va simți un fel de încredere în viața ei".
...doar un singur fel? Păi ce-am făcut, Bobiţă? Şi la masă mănânci 3 feluri... 5, dacă pui la socoteală aperitivul şi desertul. Iar femeia, dacă-i iubită şi vorba aia, primeşte cel mai mare dar din univers, simte doar UN FEL de încredere? Păi cum vine asta?
Sau...poate toată ideea e dubitativă! Simte fata ceva, dar nu ştie cum să o spună cu vorbe. Aşa că se bâlbâie, săraca; simte ceva, dar parca-i altceva...un fel de alt fel, probabil.

Uite d-aia e complicată iubirea asta!
Când ţi-e foame, e limpede: mănânci şi pietre dacă nu ai altceva, numa' să ai stomacul plin. Când te trece la toaletă, dai de-a fuga şi te rezolvi. Clar ca lumina zilei!
Dar când iubeşti, ce simţi? Un fel de avioane care-s ca nişte gândaci ce te forfăie pe la stomac în jurul inimii, de ţi se înmoaie picioarele şi se împleticeşte limba când apare domnişoara şi dă cu artificii în cap la tine. 
...pe deasupra, îţi mai iei şi bătaie dacă femeia se simte iubită şi rişti să se îndrăgostească de ea şi să fugă în lume cu iubita, că are un fel de încredere în viaţa ei!
Şi-n viaţa ta ce are? Lipsă şi pauză, ce altceva?

Nu....nu se poate aşa ceva!

Hai cu o melodie faină, că ieşim din starea de zen dacă mă mai gândesc mult la fluturăceli şi corectitudini.
Să vină...muzica!!!


[Tarkan - Kiss, kiss]

miercuri, 30 octombrie 2019

Prin Colectiv, schimbăm! Sau nu...

"Breaking news, doamnelor şi domnilor! Scandal între Klaus Iohannis şi Viorica Dăncilă"!

Cam astea au fost primele cuvinte pe care le-am auzit când am pornit televizorul; doar că asemenea vorbe alarmante nu numai că mă lasă mai rece ca un ţurţure legat de streaşina casei, dar nici nu le mai consider ştiri de ultimă oră...şicanele politice nu mai sunt de mult actualităţi; e ca şi cum ai spune, la o oră de maximă audienţă: "ŞOC ŞI GROAZĂ! UN CÂINE A LĂTRAT DUPĂ O PISICĂ"!...deşi nici asta nu mai e vreun capăt de lume - dacă mă gândesc la căţelul meu, care priveşte pisicile cu atâta lehamite, că ele nu mai ştiu dacă să fugă mâncând pământul, sau să stea calme.
Totuşi, ar putea să fie un breaking news şi ştirea cu pisica, dacă mă gândesc la drepturile ei de om - care-i sunt încălcate grav şi incită la discriminare, fapte condamnabile de Uniunea Europeană. Mai ştii ce ne aduce viitorul? Parcă şi văd cum în câţiva ani ne dresăm pet-urile (cică aşa se zice modern; sintagma "animal de companie" e prea de la ţară) să respecte drepturile animalelor...


În fine...nu despre asta voiam să vorbim!
Iniţial, mă gândeam să ne mai hăhăim niţel, că iar am strâns secvenţe de prin lume adunate. Plus că iar a venit şi prosteala cu Halloween-ul...deci, cum să nu te bucuri când, vorba aia, ai material direct la botul calului? Propun, totuşi, să amânăm hlizeala pe data viitoare; dincolo de toate, astăzi este şi o zi a comemorării şi parcă nu-mi vine să mă mai bucur...

A murit Mihai Constantinescu. "RIP, RIP M.C." - cum ar zice internetul. Dumnezeu să-l odihnească... chiar dacă nu mai este printre noi, măcar a lăsat o urmă frumoasă a trecerii sale pe aici. Până la urmă, nu suntem veşnici şi nu contează că murim, ci cum trecem prin această lume minunată.



[Mihai Constantinescu - O lume minunată]

Mda. Uite aşa se sting şi amintirile unor vremuri mai liniştite: una câte una.
Apropo de asta, nu am putea face o campanie despre optimism şi bucurie? "JE SUIS MARIA"! Nu ştiu! Ceva de gen, ca să prindă la tot poporul...


Ne tot plângem că e plină lumea de răutate şi trebuie să răspândim iubire...de parcă lumea ar fi plină de răutate din cauza unor oameni răi extratereştri, nu tot din cauza noastră!
Cred, totuşi, că problema noastră majoră este că nu ştim să fim fericiţi. Chiar dacă ne urăm să fim plini de zâmbet şi lumină, habar nu avem cum să ajungem acolo. Ne dorim iubire (veşnică) şi dacă o găsim, nu ştim să muncim ca să o păstrăm...aşa că ne batem joc de ea şi o pierdem. Asta e! Cum zicea un preot, odată, omul nu este făcut pentru fericire (îndelungată). Înnebunim, o luăm razna! Nu ne rezistă corpul să gâlgâim de bucurie, tot timpul. Uitaţi-vă la cei bogaţi...cu toţii vrem să fim ca ei; pentru asta muncim şi ne spetim la tot felul de joburi...ca să avem şi să ne permitem diverse. Şi totuşi, ei sunt cei mai despresivi. 

Uite d-aia viaţa e mai cu necazuri...ca să învăţăm să ne bucurăm chiar şi de suferinţă. Cam greu spre imposibil, e adevărat. Şi totuşi, nu asta ne învaţă toţi înţelepţii? Preoţii, terapuţii, radiesteziştii, hipnotizatorii, paranormalii, vracii, psihologii, psihoterapeuţii, antrenorii de succes...toată pleiada de promoteri, speakeri motivaţionali, influenceri şi şefi de clanuri, nu asta ne spune? Cu diverse argumente şi motivaţii, lecţia este cam aceeaşi: căutarea bucuriei în orice necaz. Sau, cum zice o vorbă mai veche: "un şut în fund, un pas înainte"!

Problema societăţii moderne este că nu ştiu cum facem, dar pervertim toate lucrurile bune în altceva...nu prea frumos. Şi iese un mare nimic.

Tot astăzi comemorăm patru...da! Patru ani de la evenimentul Colectiv. Dumnezeu să îi ierte!
Din câte am auzit, cea mai mare tragedie a vieţii este să se încalce legea naturală şi părintele să îşi îngroape copilul. Deşi, sincer, nu mai sunt sigur dacă aşa o fi...la câte legi naturale încălcăm, pentru că nu corespund ideologiilor moderne, mai contează una în plus?
Nu cred...dar, oricum, dispariţia celor dragi este o durere imensă, pentru care nu există alinare. Căutarea unor vinovaţi, sentimentele de revoltă şi frustrare sunt perfect normale...însă nimic nu poate face acea durere să dispară.

Apoi intervine pervertirea...care mie îmi repugnă total. Nu ştiu, mi-e scârbă de ea, nu o suport. Intuiesc interesul unora de a canaliza emoţiile oamenilor către o finalitate fericită pentru ei, dar tot mi se face pielea de găină şi nu ştiu cum să dau să fug, mai repede, oriunde 'oi vedea cu ochii.
...aşa se face, că diseară, internauţii s-au raliat pe facebook şi se vor strânge în Piaţa Victoriei pentru un marş de protest pentru cei de la Colectiv.

Cum, ce face? Da, aţi înţeles bine...sub masca empatiei, se vor ascunde, din nou, nişte unii, care să strige ce le vine la gură. 
Bine...dacă mă întrebaţi pe mine, chiar şi marşul în sine este fără rost, pentru că nu are nici o finalitate....este doar o expresie a unei emoţii de moment, care nu se va concretiza în nimic, pe termen mai lung. 
Nu ştiu cum se vor simţi rudele celor decedaţi, dar dacă mie îmi moare cineva drag, mă doare fix în cot că la înmormântare, în afară de familie, mai vin 3 necunoscuţi...sau vine tot oraşul, toată ţara, sau toată planeta. Suferinţa nu mi-o alină nimeni! Eu cu mine o duc, aşa cum pot - dacă pot. Găsirea vinovaţilor...bine, măi...asta ţine de imagine. Că nu-mi mai creşte o inimă în plus şi nici nu se întoarce nimeni de pe lumea cealaltă, dacă unu' - sau o sută - înfundă închisoarea.

Dacă e să mă gândesc mai bine, nu pricep nevoia asta a necunoscuţilor de a se băga ca musca-n lapte, în chestiuni care nu îi privesc. În afară de a da bine, ce treabă are nea' Gică din deal să îmi căineze mie durerea, dacă nu o trăieşte cu adevărat? Dacă tot vrea să se roage pentru cineva, de ce nu o face în intimitatea propriei vieţi şi simte nevoia să fie făţarnic? 
Când doi oameni se întâlnesc, se iubesc şi din diverse motive, se despart... îi consolează societatea? O doare-n 3 litere; se întâmplă! Deşi, persoana iubită nu moare, doar pleacă din viaţa ta. Nu o mai vezi decât în poze; nu mai vorbeşti cu ea decât în gând. Aşa...şi? Moartea ce este? Ori că persoana iubită locuieşte la 50 de km de tine, ori că locuieşte pe lumea cealaltă, care este diferenţa? Şi unde-s marşurile de prostesc...ăăăă...protest?! Hai mă, că-i ditamai tragedia! Cine a suferit din dragoste, ştie...nu e deloc plăcut să ţi se surpe universul în cap! Toţi am trecut prin asta! Vreau un marş de susţinere...Sau acum nu mai suntem empatici şi nu mai vrem să protestăm?

Şi...să protestăm împotriva a ce? Am înţeles..."Dragnea la puşcăie", "P.S.D. - ciuma roşie", "Jos corupţia". Bun...dincolo de asta...pentru ce strigăm? Că-s politicieni corupţi? Ă-hăăăă, să fim noi sănătoşi! Politicieni corupţi au fost şi vor fi, cât îi lumea! 
Că se dau avize de funcţionare pe pile? U-huuuu...ce e nou în asta? Dacă ai suficienţi bani, faci ce vrei. Nu e nimic nou sub soare.
Că nu s-au găsit vinovaţi? Păi dacă e vorba de bani, cine să pice? S-o găsi vreun prost mai sărac, care să iasă ţap ispăşitor...da' cam atât!

Eu am învăţat o chestie pe care o o ştiam, dar nu o conştientizam: până să schimbăm lumea, hai să ne schimbăm pe noi. Hai să protestăm împotriva noastră! Cam ce am învăţat după Colectiv? Am înţeles că ne omoară corupţia...dar ce facem, ca să nu se mai repete această tragedie? Dacă schimbarea pleacă de la noi, ce fac eu, ce faci tu pentru asta?
Câte cluburi sunt pustii şi mai pline de ciulini ca Vestul Sălbatic, pentru că au rămas fără clienţi? Puii mei, patronii au bani, îşi iau avizele...dar cam cât de aerian să mai fii, să te înfigi ca sardina într-o conservă de container, mai ales când ştii ce se poate întâmpla? Sau beci, sau orice altceva?
Paşte, Crăciun Halloween, Valentin, weekend...câte beciuri sunt arhipline de tineri doritori de distracţie şi zbânţuială? Ce ne-a învătat Colectiv, în afară de a arăta cu degetul? Nimic!

Hai să protestăm împotriva autsmului care ne omoară în fiecare clipă! Zilele trecute a mai murit un tânăr de 17 ani, călcat de tramvai...pentru că...AUD??? Avea căştile în urechi şi nu era atent la ce se întâmplă în jurul lui. Tragedie! Breaking news!! De ce nu protestăm? Cine e vinovatul că nu conştientizăm pericolul? Statul, desigur! Nemernicii, nenorociţii, tâlharii şi corupţii de politicieni, care nu au dat o lege care să interzică folosirea telefonului când mergi pe stradă...EI sunt de vină!
Aţi văzut la şoferi ce amende se dau! Şi pietonii au nevoie de asemenea legi...că_capul nostru e plin de căc...diverse probleme!

Şi ne mai mirăm de clasa politică? Ea este doar ceea ce avem noi mai bun! Ura!
...iar fericirea rămâne, în continuare, doar un ţel intangibil - pentru că nu ştim să o căutăm, să ne-o construim.

Hai, mai bine, să strigăm cu toţii, în cor: EU SUNT MARIA! Şi apoi să ridicăm braţele a victorie, ca Rocky în vârful scărilor...că cică păcălim subconştientul şi Universul o să ne lovească cu bunăciuni de toate felurile, dacă suntem pozitivi!



[Mihai Constantinescu şi Anastasia Lazariuc - Maria]