duminică, 24 februarie 2019

10 ani, 20 de motive

Zece ani...pentru că este Dragobete's Day şi pe 24 februarie 2009, s-a născut acest blog. 
Iar această zi nu este aleasă întâmplător! La acea vreme eram îndrăgostit lulea şi na...atâta m-a dus capul să fac: "Drag mea....nu am mai găsit flori şi bomboane, dar îţi dăruiesc un milimetru din eternitatea internetui. Dacă un artist se îndrăgosteşte de tine, nu vei mai muri niciodată"! Şi ea a plecat să caute un artist.
Eu, însă, parcă mă şi văd: eram aşa de mândru de isprava mea, de parcă aş fi răsturnat planeta - fără nici un punct de sprijin! Bine...între timp, mi-a trecut; s-a vindecat şi locul, iar pata de cafea a dispărut!
"Moonlight", însă, a rămas. Moonlight...lumea într-o nouă lumină. Lumina lunii şi a nopţii. A suferinţei, a bucuriei a durerii, sau a frumuseţii. A muzicii, a râsului, a poeziei şi a fotografiei. A iubirii.
Lumea mea.


Problema este că nu ştiu cât mai poate supravieţui. 
La început scriam des, chiar foarte des. Scriam despre orice, indiferent că se numea politică, fotbal, muzică, relaţii inter-umane sau cocalari. Visam să schimb lumea şi înfieram ori cutumă nelalocul ei; mă certam, strigam şi mă revoltam, ceream ajutor. Am făcut greşeli, mi-am luat diverse palme; la un momentdat, chiar m-am autoflagelat - promitându-mi că nu voi mai scrie timp de 2 săptămâni.
Apoi m-am ridicat şi am continuat, din ce în ce mai atent la lumea din jur şi mai ales, la reacţiile mele.   
Treptat, am mai redus din cantitate şi am sporit în calitate. Sper. Deşi, după reacţiile pe care le primesc îndrăznesc să spun că mi-am îmbunătăţit stilul. Oricum, deseori am impresia că sunt mult mai bun decât majoritatea "ziariştilor cu experienţă", a bloggerilor sau vlogărilor care îţi prezintă chiloţii şi sunt remuneraţi consistent, pentru nişte rahaturi: ştiri de 2 lei, ştiri false sau articole de câteva rânduri, care, cel mai adesea reiau informaţia din titlu şi o mai complează cu câteva cuvinte, menite să disipeze misterul informaţiei.

Eu scriu gratis.
Şi, din ce în ce mai des, aproape că m-aş opri. Mulţi prieteni mă întreabă de ce mai pierd vremea cu nimicniciile astea, în loc să fac altceva, mai productiv...iar răspunsul la îndemână este acelaşi: "Trebuie să-mi pierd, şi eu, timpul cu ceva"; plus că nu numai cu pâine va trăi omul şi nici nu suntem utilaje, să muncim doar pentru profit.  Deşi nu m-aş da în lături de la unul... :D
Apoi, cineva mi-a zis: "Până la urmă, ceea ce faci, pentru tine faci". Şi aşa este: Tot ceea ce facem, este în primul rând, spre mulţumirea propriei inimi. Ceea ce poate fi interpretat ca egoism - cum spunea o teorie socială, pe care şi eu am crezut-o, la un moment dat...până am realizat că atunci când şi cei din jur se bucură de rezultatul faptelor tale, nu mai vorbim de egoism - ci de dăruire. 

Acesta este motivul pentru care continui să mai scriu. Mai des, sau mai rar - nu are importanţă. De câte ori voi simţi nevoia, mă întorc aici....pentru că scriu pentru mine. Şi NU DOAR pentru mine.

Mi se pare perfect normal, deci, să vorbim despre iubire. Rectific. IUBIRE......pentru că, DA! Astăzi este ultima zi din an în care ne mai putem lăuda cu ea. Azi şi numai azi este Dragobetele, ziua drăgoştii româneşti. 

PAUZĂ PUBLICITARĂ

Auzi, dragă? Mă ajuţi şi pe mine? "SUSŢINE...", din 6 litere.
.....A! SUSŢINE ŢÂŢELE! Este SUTIEN-UL, dar cu cupa potrivită!

Cu timpul, ţesutul mamar, componenta principală a sânului, se lasă spre genunchi. Acest lucru poate duce la bullying, un aspect fizic neplăcut şi scăderea încrederii de sine. 
Foloseşte SUTIENUL, pentru a câştiga bătălia cu gravitaţia!

Testimonial pe canapeaua din sufragerie, Doamna nr. 1: "De când am descoperit sutienul, viaţa mea s-a schimbat, complet! Nu îmi mai este ruşine să ies din casă. Sunt admirată oriunde mă duc şi primesc, adesea, invitaţii la cafea". 

NOU!! Acum şi SUTIENUL CU PERNIŢE, la un preţ de sărbătoare: 90% reducere! Ofertă imbatabilă, pentru un Dragobet mulţumit!!


Testimonial pe banca din parc,  Doamna nr. 2: "Înainte, viaţa mea era un coşmar. Eram batjocura tuturor prietenilor şi când ieşeam la un party, foarte adesea eram întrebată de ce mi-am lăsat sânii acasă. Dar de când am descoperit SUTIENUL CU PERNIŢE, VIAŢA MEA S-A SCHIMBAT COMPLET! Mă simt mult mai bine în piele mea, bărbaţii (chiar şi femeile) nu-şi mai pot dezlipi ochii de pe decolteul meu, iar eu radiez de fericire"!

NU AŞTEPTAŢI! SUNAŢI ACUM şi veţi beneficia de oferta noastră specială: 2 sutiene, la preţul unuia singur! În plus, veţi primi şi un ghid de utilizare, împreună cu o tistea de umeraşe - pentru o depozitare facilă a hainelor dumneavoastră şi un cadou pentru sărbători memorabile: un set de ustensile pentru ornat tortul! 

COMANDAŢI ACUM ŞI NU VEŢI REGRETA!! 

REVENIM LA PROGRAMUL OBIŞNUIT

O învăţătură de duh de pe minunatul Facebook, spunea franc şi verde-n faţă: "Să iubeşti, e nimic; să fii iubit, e ceva; să iubeşti şi să fii iubit, e TOTUL"! 
Ua-ua-ua....e cam naşpa, atunci. M-am cam învăţat de capul meu şi nu prea mai pun preţ pe romanticeli; deci, dacă vreau să am totul (ceea ce vreau, logic!), trebuie, să mă antrenez.
Astfel că, voi continua să continui cu următoarele 10 semne şi motive care îi dovedesc drăguţei din dotare că este iubită, comentariu început articolul trecut. De fapt, mai sunt doar 9 semne, că m-am oprit pe la al unsprezecelea data trecută. 
Îmi cer scuze, însă, dacă mă voi mai repeta. Ideea e că din câte am observat, autoarea articolului a rămas în pană de idei şi ca să-i iasă 20 de semne, le-a reluat pe primele 10, dar cu altă exprimare. E de râs, ştiu, dar dacă atât a putut, cine sunt eu să mă pun contra?
Eventual, tot ce încerc să fac este să-mi lămuresc carenţele de înţelegere, izvorâte, desigur, dintr-o ariditate emoţională prea pronunţată.
În fine, să-i dăm drumul!

12. "Dacă bărbatul iubeşte, pentru iubita sa va întoarce munţii, îşi va face o carieră, va înfiinţa o afacere, va deveni faimos în întreaga lume".
Foarte tare, asta! Iar dacă bărbatul stă la şes, ce face? "Draga mea, aşteaptă olecuţă, că mă duc să întorc nişte munţi, ca să-mi dovedesc iubirea! Ai vreo preferinţă? Alpii elveţieni, Pirineii, Apeninii? Oricum, nu mă aştepta până la Crăciun"! Aşa?
Da, da, da...păi altfel cum ar deveni faimos în treaga lume? "Doamnelor şi domnilor, EL este bărbatul care a întors Everestul cu susul în jos, pentru iubita lui!". Şi totuşi: câţi bărbaţi îndrăgostiţi cunoaşteţi şi câţi sunt faimoşi ÎN ÎNTREAGA LUME?
Ce treaba are faima cu iubirea? Că dacă aşa merge treba, să-mi trag pălmi! Ted Bundy, marele violator şi criminal în serie al Americii, e faimos. E model de rupător de inimi? Că doar bifează toate condiţiile acestui punct...

13. "Când bărbatul iubeşte, îi spune femeii cuvinte frumoase, chiar dacă nu poate. Sau cel puţin învaţă arta cuvintelor frumoase şi complimentelor, îşi exprimă sentimentele dacă nu prin cuvinte, atunci prin gesturi, cadouri, ajutor, sprijin".
Tare-s curios să aud un bărbat când spune cuvinte frumoase, dacă nu poate. Păi dacă nu poate, cum face? Gângureşte? Muge ca un taur? "Ngâ-ngâ...iubita mea, că nu-mi vin cuvintele frumoase"! Şi fata îi zice: "Dacă nu poţi să spui cuvinte frumoase, îmi faci cadouri! Acum! Că toate relili te găseşte, dacă nu îţi dovedeşti iubirea"!
Clar, cel mai amărât e bărbatul care nici nu poate spune cuvinte mieroase, nici nu are bani. Practic, e ca impotent. Iar cel mai câştigat este, desigur, bărbatul cu vorbili la el. P-ăla îl doare la bască, nu are nevoie să cheltuie nici un ban pe cadouri! Se descurcă cu gura!

14. "Femeia întotdeauna se poate baza pe bărbatul iubitor - fără excepţii şi rezervări".
Am mai zis asta...şi e foarte periculos să absolutizezi iubirea aşa de tare. Mintea omului e nebună, în principiu şi parcă nu-mi vine să testez asta cu excepţiile. 
Plus că, am o nedumerire: principiul se aplică şi femeilor, sau doar bărbaţilor? Nu de alta, dar am tot auzit de căsnicii care s-au dus pe apa Sâmbetei pentru că EL înşela - bazându-se, probabil, pe iubirea fără excepţii a iubitei. Sau, EA înşela - pentru că se baza pe iubirea iubitului. Până nu s-a mai bazat. 
Deci, cum e cu regula?

15. "Dacă bărbatul iubeşte - atunci va face pentru femeie multe sacrificii - de la refuzul de a fi prieten cu anumite persoane până la a fi de acord să petreacă zilele de odihnă în centrele comerciale cu soţia iubită".
Să mă trăznească, dacă am văzut centre comerciale cu soţii iubite! Sau, or fi şi nu le-am văzut...că na, îs de la ţară şi nu-s la curent cu toate tendinţele. Da' atunci înseamnă că există centre comerciale şi cu soţii neiubite?
Aoleu...stai că am citit cum a scris,  fără virgule! 
Reluăm. Şi ca să rezolvăm problema mai rapid, nu ar fi bine să-i punem lesă lu' bărbatul care iubeşte? În felul acesta, face ce vrea femeia şi nici nu-şi mai pune problema unei voinţe proprii! Cere voie când vrea la piş, mănâncă când primeşte troaca în zona de acţiune a lesei, plus că poate fi plimbat pe oriunde doreşte femeia, soţie iubită! 

16. "Dacă dragostea bărbatului este adevărată, în ea nu există calcule şi condiţii: Dacă nu faci acest lucru, voi înceta să te iubesc"!
Şi dacă bărbatul nu are afacere proprie şi nu e faimos în întreaga lume, femeia are voie să înceteze să-l mai iubească? Pentru că dacă nu are voie să facă o aşa mârşăvie, de ce i-ar mai cere să-şi dovedească dragostea, bifând aceste condiţii??

17. "Adevărata iubire a unui bărbat nu se coboară la şantaj şi mită".
Ok...aşa e. Nu se coboară la şantaj şi mită? Dar poate urca până la ele? Că na, ce să-i faci? Nu te pui contra iubirii...
Adică, mă pun şi eu în locul bărbatului care iubeşte: "Draga mea iubită, am făcut TOT ce ai vrut tu. Nu mai ies cu prietenii, că nu-mi dai voie. Merg după fusta ta, oriunde doreşti! Am afacere, sunt cel mai faimos din lume, îţi dăruiesc miliarde, să te ştergi la nas cu ele! Te sprijin, te aştept, te gâdil, te suflu de praf, mă închin la tine, vreau copii, vreau ce vrei tu. Dar am şi eu chef de-o bere cu băeţii. Mă laşi? Că dacă nu, te-ai lins pe bot de toate astea"!
Se pune ca şantaj şi mită? Întreb, tot pentru un prieten.

18. "Dacă bărbatul îşi iubeşte femeia, el nu o va umili, nu o va insulta, nu o va abuza în prezenţa altora".
...dar în intimitate are voie??
Şi dacă femeia iubită vrea senzaţii în public şi nu se-ncinge până nu e abuzată, ce faci? Se poate sprijini, fără excepţii,  pe bărbatul care o iubeşte? :D

19.  "Dacă un bărbat de succes iubeşte femeia, atunci nu-i cumpără iubirea, ci doar încearcă să-şi facă iubita fericită".
Şi dacă bărbatul nu e de succes, poate cumpăra iubirea iubitei? Cam da...dacă aia se dă ieftin. 
Dacă nu, reluăm ciclul: faci bani, devii bărbat de succes, devii faimos în lume, lingi pe unde calcă iubita şi îi cumperi ce vrea ea, dar nu şi iubirea. Pentru că iubirea nu se cumpără, doar se întreţine cu bani...Că toate regulile de mai sus, doar la bani se rezumă. 

20. "Dacă bărbatul iubeşte, el nu iubeşte cu ochii, ci cu inima şi cu tot sufletul, de aceea pentru el aspectul exterior nu este atât important - în inima lui va fi întotdeauna cea mai frumoasă şi sexy femeie din lume".
Cât înseamnă "atât de important"? Judecând după ce văd în jur, cam 99,9999999%...altfel nu s-ar mai chinui nimeni să aibă un trup de zeu. Sau siliconul, buzele, decolteul, muşchii şi pătrăţelele, rombulenţele şi cerculeţele sunt doar pentru tentaţia reclamei şi dorinţa de a fi o persoană cea mai admirată?

Mda. M-am lămurit.
Să recapitulăm: pentru ca un bărbat să-şi dovedească dragostea, trebuie să aibă mai multe joburi, să-şi vândă casa şi maşina, să stea după coada minunatei domniţe ori de câte ori are chef de ducă, să o sprijine neţărmuit, să o susţină fără limite, să îi facă ce vrea dânsa, să nu o deranjeze nici cu o floare, să vrea copii de la ea, să îi ierte toate neajunsurile şi porcăriile pe care le face, să petreacă tot timpul liber cu ea, să o aştepte până are chef de XXX, să-i facă cadouri (mici sau mari, după buget), să nu-i impună nimic, să nu iasă din cuvântul ei, să renunţe la tot ceea ce nu-i este permis, să fie faimos, să fie de succes, să nu mai vadă nimic în jur, etc, că mă doare capul! 
Tocul de la pantof poate să i-l sugă? Întreb...că nu scria nimic de asta şi poate se naşte vreo regulă de dovedire a iubirii şi în acest sens. Mai ştii?

Problema e următoarea: se mai poate numi bărbat...sau om, ăla care face toate astea?? Şi dacă se poartă aşa, cine îl mai iubeşte? O să rămână un veşnic îndrăgostit, pentru că nimeni nu îl va vrea pe termen lung. Sau scurt. Sau foarte scurt.
Ce femeie şi-ar dori să stea în casă cu un libidinos fără voinţă, fără idei şi fără personalitate? Da, sună bine bine cu răsfăţul. Dar iubirea nu e sclavie, nici divinizare sau închinăciune ca la Dumnezeu. Nici obsesie. Plus că relaţiile adevărate nu fac purici mulţi, dacă bărbatul se poartă aşa. De aceea, îmi pun capul că mizeria asta de articol a fost scris de o domnişoară plină de fiţe, care se credea Miss Univers; ori de vreo gospodină frustrată, care a visat să ţină bărbaţii sub papuc şi nu i-a ieşit pasenţa.  

Hai, totuşi, să ne bucurăm...ca în zi de sărbătoare! 
Cele rele să se spele, ce bune - să se adune, dacă nu-s în alte relaţii...că nu vreau să stric casa nimănui!! :D



[Elena - Ela, Ela]

marți, 19 februarie 2019

20 de semne care îi arată femeii că este (prea)iubită

A venit 14 februarie,Valentine's Day. Ziua Sfântului Valentin. Ziua tuturor îndrăgostiţilor.
Bine, a şi trecut această frumoasă sărbătoare, dar nu-i nici un bai! Pe 24 februarie mai tragem o dublă şi iubim româneşte...prea neaoş, prea ca la ţară!

Oricum, zilele astea mi-am propus să sparg toate tiparele civilizaţiei, aşa că NU voi iubi doar pe 14 şi pe 24 februarie, ci pe întreaga perioadă dintre cele două sărbători ale îndrăgostiţilor! Da, aţi citit bine! Zece zile de iubire! Zece întâmplări ciudate şi-o minune, te-au adus în viaţă...zece muze se tot miră cât eşti de frumoasă!! - vorba cântecului...
Zecele este al Nadiei Comăneci! Zecele este al lui Hagi! Zecele reprezintă perfecţiunea...şi acum, doar în acest an, mi-am dăruit nici mai mult, nici mai puţin decât ZECE ZILE DE IUBIRE!!! "Cam mult", veţi spune...pentru că există un risc prea mare de monotonie, dacă facem acelaşi lucru, zi de zi, de zi, zece zile la rând. De aceea, pe undeva e mai corectă sărbătoarea de o zi, pentru că nu ai timp de plictiseală; nu intră cuplul în colaps, nu se plânge nimeni că a dispărut iubirea, că vrea ceva nou sau că relaţia a devenit fadă. Hotărât lucru, iubirea de-o zi, aşa cum ne-o prezintă canoanele, e fericire curată!
Da' dacă e să raportăm cele 10 zile la un an întreg...da, corect! Tot nu merită efortul!
...şi uite d-aia sparg tiparele civilizaţiei moderne! EU O FAC! (lată, de obicei...da' nu mai contează, prea ţinem cont de toate amănuntele)

Problema mea cea mai mare e că nu prea le mai am cu iubitul; sunt aşa...plictisit, morocănos, şters şi apatic. Mă unge pe suflet când rostesc Dragoste - cu "D" mare, că aia cu "d" cică nu se mai bagă de seamă, e prea ordinară - atât că nu prea mai ştiu la ce se referă. "Nici o problemă!" - îmi spune un prieten - "...trăim în zodia Vărsătorului şi Era informaţiei. Dai un click şi te-ai rezolvat! Afli orice"!


...şi-am dat. Şi-am aflat. 
Am găsit un cogeamite cuvânt de învăţătură întins pe mai multe cuvinte (că aşa a fost traducerea din ce limbă o fi fost copiat), care le învăţa pe femei cum să îşi dea seama dacă sunt iubite de iubiţii lor. Acuma, io nu-s femeie...dar am citit articolul din perspectiva bărbatului care nu face ce trebuie, ca să ştiu ce să fac! E cu schepsis, că mă duce capul! Vorba aia: am terminat şi-o facultate!
Pe scurt, în teorie, cam asta îmi propusesem: să fac pe dosul semnelor care arată că bărbatul nu iubeşte, ca să ies pe plus. În practică, însă, am rămas neterminat şi cu mici întrebări, pe la punctele esenţiale. Şi le fac publice, că poate s-o găsi cineva să mă deştepte şi pe mine.


1. "Dacă bărbatul iubeşte cu adevărat, el niciodată nu umileşte femeia".
...şi dacă nu iubeşte cu adevărat, o poate umili?? Hahahahaha!!!! Adică, să vină cu scuze d-alea: "Draga mea, te iubesc! Dar nu e iubire adevărată...deci am voie să te umilesc, că aşa zic specialiştii. URAAA"!!!! 

2. "Dacă bărbatul iubeşte, atunci femeia nu trebuie să-i câştige dragostea, respectul, nu trebuie să demonstreze absolut nimic - toate demonstraţiile deja trăiesc în inima lui".
Stai că asta e cu demonstraţie pe desen, că are o fractură de logică. 
Deci, reluăm: dacă bărbatul iubeşte, femeia nu trebuie să îi mai câştige dragostea. Păi ce să-i mai câştige, dacă are deja? Femeia asta este iubită şi mai vrea să câştige încă o dragoste? Vrea o supradragoste? Se crede la păcănele, să primească jackpot peste câştigul deja existent?
Apoi: "...nu trebuie să mai demonstreze absolut nimic". Aha! Aici se schimbă centrul de greutate pe femeie. Prin urmare, am stabilit că bărbatul iubeşte...bun. DAR  DACĂ FEMEIA IUBEŞTE, LA RÂNDUL EI, NU TREBUIE SĂ O ARATE, CUMVA? De ce iubirea bărbatului trebuie susţinută de fapte, dar femeia nu are nimic de demonstrat, pentru că toate demonstraţiile trăiesc în inima bărbatului?
Bă, să mori tu! Asta-i discriminare! HUO!!! Drepturile omului vă mănâncă!  

3. "Dacă bărbatul simte dragoste adevărată pentru femeia lui, dar nu se chinuie şi nici nu-şi chinuie iubita cu iluzii nevrotice, atunci niciodată, sub nici un pretext, nu-şi va lovi femeia dragă. Şi asta se referă nu numai la loviturile fizice, ci şi la cele psihologice".
Nasol moment. "Fifty shades of Grey" a fost o nebunie printre femei, şi acolo le bătea p-alea cu biciul! Şi le-a plăcut să fie supuse prin forţă şi cu forţa...chiar o cereau. Cică simţeau nu ştiu ce gâdilăciuni şi plăceri nebănuite prin zonele fierbinţi. 
Deci, cum e cu pretextul? De cine trebuie să ascult, ca să fiu bărbat iubăcios cu adevărat? De specialiştii lu' peşte, sau de "50 de umbre"?

4. "Bărbatul care iubeşte - întotdeauna vrea copii cu femeia iubită".
Şi dacă ea nu vrea? Sau...dacă partea feminină este, de fapt, bărbat? Cum o scoţi la capăt?
Ca să citez un clasic modern: De ce să îngrădim relaţia în chingile Evului Mediu? De ce există presiunea asta socială pe tinerii îndrăgostiţi, de a avea copii? De ce? De ce? Astăzi trăim liber şi iubirea poate avea mai multe forme şi culori. Orfelinatele sunt pline de copii! De ce să mai facem alţii şi să supra-populăm planeta? IUBIREA NU SE VOTEAZĂ! Haştag!

5. "Când bărbatul iubeşte, atunci el îi face femeii cadouri mici sau mari - în funcţie de nivelul venitului său material şi statutul social".
Mai pe înţelesul meu: dacă nu ai bani, faci cadouri mici; dacă ai bani, faci cadouri mari. It's a must! Dar dacă ai bani, nu poţi face şi cadouri mici? Dacă eşti patron de bişniţari, îţi ţii drăguţa numai pe cadouri de la mia de euro în sus? C-apoi eşti şmecher, nu te dedai la un rahat de trandafir, de 5 lei - ca toţi săracii! Aşa? 
Şi dacă fata vrea flori, i-o retezi de la rădăcină şi o trimiţi la specialişti, să o lămurească! Muahahahaha!!!

6. În orice situaţie complicată sau îndoielnică, un bărbat care iubeşte cu adevărat, întotdeauna va lua partea femeii iubite, chiar dacă ea nu are dreptate".
GREŞIT!! COMPLET ŞI TOTAL GREŞIT! Adică bărbatul care iubeşte femeia o susţine p-asta şi când ştie că spune o năzbâtie? Adică bărbatul trebuie să spună ceva ce nu e adevărat? Să fie mincinos şi ipocrit? Şi atunci bărbatul ăsta ce mai e pe lângă femeie? Stâlpul casei, demn şi inamovobil sau un simplu căţel de poşetă, care umblă cât îi permite lesa? 

7. "Dacă în inima bărbatului trăieşte adevărata dragoste, atunci el îi va ierta iubitei sale toate neajunsurile, indiferent de numărul şi semnificaţia lor".
Aha! Deci iubita bărbatului care îşi iubeşte iubita e cal...ăăăă...iapă despiedicată. Întrebare: regula asta se aplică şi pentru femeie? Adică e o relaţie deschisă, sau cum? Dacă femeia face un menage a trois...câte unu' pe zi, fără ştirea iubitului se pune că are un neajuns ce trebuie iertat. Dar dacă şi el face d-astea, fără ştirea iubitei, merge? Întreb pentru un prieten...ca să nu mă pun contra Legii.

8. "Dacă bărbatul iubeşte femeia - el o cere de soţie, el va legaliza relaţia".   
Bun, o cere. Şi dacă nu acceptă? Dacă dragostea ei "nu stă într-o hârtie"? Sau, dacă nu există deloc? Sau mergem pe ideea că femeia e zână iubăreaţă, iar bărbatul e şturlubatic?
Perfect, aşa să fie! Dar dacă iubita e amanta bărbatului care o iubeşte, pentru că ăsta-i deja cu remorca acasă? Ce face, bărbatul? Bigamia nu-i legală, iar divorţ, poate nu vrea. Există cazuri. Deci: CE FA-CEM?

9. "Dacă bărbatul iubeşte, el tinde să petreacă tot timpul cu ea".
Care EA??? Nu există nici un "ea" în această frază...
AAAA...stai că-s prost! EA e FEMEIA. OK...şi cum e teoria aia modernă a spaţiului personal? Eu am făcut d-astea, pe vremuri şi mi-am luat nenumărate scandaluri, că sufocam domniţa. Voia şi ea, spaţiul ei, dom'le! Că dacă-i iubită, nu-i siameză! 
Ăştia care au scris articolul sunt tradiţionalişti încuiaţi? ALOOOO??!! Trăim în epoca modernă, s-au schimbat obiceiurile!! Azi facem ce vrem, când vrem şi cu cine vrem, dacă intră sub cupola spaţiului personal! Am zis!

10. "Dacă bărbatul iubeşte, el este gata să aştepte intimitatea chiar şi un an, doar ca ea să-i fie alături, să fie în viaţa lui, să nu-i respingă curtarea".
Mda. Şi EA şteaptă, sau are dezlegare la antrenamente prin vecini - ca să fie gata? 
Şi să zicem că bărbatul care iubeşte aşteaptă "chiar şi un an". Un an e termenul limită? Adică..."fată, bălesc la tine un an. 12 luni; 52 de săptămâni; 365 de zile. Dar atât, că am şi eu nevoi şi avem faianţă prin toată casa! Dacă după un an şi o zi tot nu vrei, te-am pupat pe portofel! Are balta peşte şi eu nevoile mele"!
Încă o întrebare: cineva spunea că dacă nu există intimitate după 2 săptămâni de relaţie, aia se duce în gard. Ce zic specialiştii, aşa este??? Că de...e corect! Ochii văd, inima cere! Nici măcar adolescenţii nu se mai dau după vişin şi intră direct în problemă...d-apoi noi, oameni maturi!

11. "Dacă bărbatul iubeşte cu adevărat - el va vinde maşina preferată, va munci la 3 joburi din zori până-n seară, dar va face totul ca iubita lui să fie fericită şi să nu ducă lipsă de nimic".
Băi... cine a scris porcăriile astea?? O fătucă de 5 ani, care visează să stea în 3 palate deodată şi să fie plimbată de prinţ pe un cal alb?
Cine zice că dacă bărbatul iubeşte, trebuie să fie bancomatul femeii - ca să fie ea mulţumită?  Asta e pe sistem "fac orice pentru casă...ca să fii tu fericită"?!
Vă spun eu sigur sigur: NU VA FI FERICITĂ, pentru că va fi singură cuc - dacă bărbatul munceşte nonstop. Şi oricum nu va fi fericită, chiar dacă se va-mbăia-n diamante! 
Bărbatul care se comportă aşa, este doar un prost! Un preş, bun cât are portofel! Niciodată nu va fi respectat...pentru că altfel, bărbaţii bogaţi ar fi cei mai fericiţi în relaţie; şi realitatea arată că NU SUNT.
Şi mai e ceva: femeia vrea independenţă. Cum e independentă iubita bărbatului care iubeşte? Ăla o ţine pe palme, să nu-i lipsească nimic şi ea ce face? Cheltuie? Păi e o simplă sclavă, în cazul ăsta... 
Şi dacă e independentă şi are viaţa ei, atunci bărbatul ce este? Prost? Ce e al lui, e al ei şi ce-i al ei, e al ei - pentru că e independentă? Hai mă, să fim serioşi!

Şi gata, simt nevoia de o pauză...că nu mai pot cu creierii capului.
Pur şi simplu, mintea mea nu mai poate acumula atâta informaţie, de o asemenea (ine)stimabilă valoare! Sunt eu deştept, dar nu am capul prea mare şi nici măcar lecitina cea de toate zilele nu-şi mai face efectul.

Aşa că, facem o mică pauză publicitară.
Mâncăm, bem, dormim, mai un film, mai o muzică...şi revenim cu forţe proaspete.

Deocamdată...SĂ VINĂ MUZICAAA!!!



[Elena - Lună albă]


(VA URMA)

joi, 31 ianuarie 2019

Drumeţind pe cărările istoriei

Nu ştiu ce-am visat acum câteva săptămâni, că m-am trezit într-o dimineaţă cu un ditamai dorul de ducă. Nu ştiam precis unde, dar parcă aveam mâncărici în tălpi şi nu stăteam într-un loc, nici cât ai fierbe un ou!
Azi aşa, mâine aşa...am tot sperat că depăşesc pornirea asta de a umbla teleleu prin ţară, că-i ditamai iarna afară! Da' de unde?! În loc să scadă, pofta-mi creştea într-o zi cât altele-n zece...de ziceai că-i odraslă de împărat, nu un nemernic de capricipiu! Văzând că nu-i chip să scap basma curată, m-am băgat în şedinţă şi am decis: "Bine, fie! Mâine-s turist! E bine"?


Am hotărât să vizitez Buşteniul, că nu am mai ajuns pe acolo de când eram a V-a - când am fost în excursie cu clasa, să vedem pârtia de schi. No, acum nu mă mai tenta acest preaminunat obiectiv turistic, că am ditamai derdeluşul în faţa porţii...prin urmare, am zis să mă urc cu telecabina pân' la Babe, că nu le-am văzut şi e păcat de dânsele - că nu-s peste pământ.  
Problema e că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg: când, în sfârşit, am ajuns la destinaţie, am aflat, cu stupoare, că telecabina nu merge de vreo câteva luni! Nasol moment... 
Stăteam singur în ploaie, la 9 dimineaţa, pe-o uliţă din Buşteni, întrebându-mă cu ce-o să-mi ocup toată ziua. Nu de alta, dar Buşteni e un oraş urât. Dărăpănat, decrepit şi mizerabil. Deci, ce să fac, unde să mă plimb şi ce să vizitez?

Tot umblând, aşa, muncit de gânduri, nu ştiu cum am făcut, că tot la pârtie am ajuns! Aia e, voia Domnului! Beau un ceai fierbinte la o terasă, fac un selfie şi bifez că m-am dat şi eu cu schiurile şi gata!. Păi nu? Ăsta era planul...care s-a dus de râpă, din nou: zona era pustie! Nu era weekend, că nu-mi place aglomeraţia deloc. Dar nici măcar o ţipenie de om, pe nicăieri? Tot umblând de colo-colo, am găsit nişte patroni de terasă, care bârfeau ceva, la o ţigară; doar că nu îi interesa prezenţa mea - şi-am plecat! Dacă nu aveau nevoie de banii mei, ce era să le fac? Să le cânt ode de închinare? Să le spun o poezie? I-am lăsat în treaba lor...

Şi m-am îndreptat spre ultima destinaţie din program: Castelul Cantacuzinilor. Era pe la prânz, deja, dar mă şi vedeam acasă până la sfârşitul după-amiezii, bând o cană de ceai, cocoţat în vârful patului.
Serios, nu mă aşteptam la nimic fenomenal. Eram deja aproape fleaşcă de la atâta ploaie, bătusem oraşul prin toate părţile în ultimele 4 ore, deci ce minuăţii se mai puteau întâmpla? 
Din depărtare, nici măcar castelul ăsta nu părea mare lucru...o construcţie gri, de a cărei existenţă nici măcar nu aflasem, până nu a menţionat-o o prietenă, într-o discuţie.
Aşa că iar am luat-o la pas, asteptând să fiu uimit.  Şi nu am regretat: vizita asta m-a bucurat atât de mult, că nu a mai contat nimic din ce s-a întâmplat până la acel moment! 

Ca să fiu cinstit, castelul, în sine, nu e mare lucru. Pe dinafară arată impunător; curtea înconjurătoare e destul de oacheşă iar priveliştea de pe terasă cică îţi taie respiraţia. Mie nu mi-a tăiat nimic, că era un nor şi-o ceaţă, de-ţi băgai deştele-n ochi, dacă nu erai atent ce faci cu ele.
Iar interiorul...ce să zic? Minuant! La vremea lui, adică... Pentru că acum erau doar nişte camere goale, cu pereţii văruiţi într-un verde spitalicesc. Practic, de admirat erau vitraliile de la ferestre, parchetul, câteva picturi originale din sala cea mare şi modelul bizantin pictat pe grinzi. Neinteresant!

...şi totuşi, fenomenal! Datorită ghizilor, care, prin cuvinte,  au reuşit să readucă la viaţă istoria acelor locuri. Fără ei, terminam turul în 5 minute - cu tot cu vizita la toaletă...dar aşa, am zăbovit pe acolo vreo 3 ore. M-au prins în poveste, ce să zic? Ascultam şi dacă închideam ochii, parcă eram transpus în timp: construcţia castelui...bogăţia prinţului...chefurile vremii...venirea comuniştilor la putere...confiscarea averilor, intrarea cu forţa în castel, furăciunea care a urmat şi ura cu care s-au acoperit picturile de pe pereţi cu nenumărate straturi de vopsea.
Locul mustea a ură! A fost prădat şi jupuit de orice valoare, n-am pomenit aşa ceva! 
De fapt, pe undeva înţeleg nevoia asta umană de a lua o amintire, când ajungi într-un loc deosebit. Şi eu fac d-astea: cum mă duc la vreo pădure, cum scrijelesc cu cuţitul pe copaci "G + R, U, G, O, A, S, M, N, P, C şi iarăşi R = LOVE" (da, da, ştiu că-s multe iniţiale, dar dacă am o inimă mare, iubesc şi mult - ca să o umplu); mă duc la Sfinx...pac! Smulg o pietricică d-acolo...cred că şi la Notre Dames de aş ajunge, nu mă las până nu răzui într-o sticluţă  niţică vopsea de pe pereţi, ca să am amintire pentru camera trofeelor de acasă!

...dar comuniştii au făcut-o în bătaie de joc! Au distrus şi au călcat în picioare trecutul, mânaţi de orgoliu şi de pretenţia că aduc ceva nou, mai bun şi mai echitabil. Problema e că nu tot ce e nou, e şi bun; şi nu tot ce e vechi, e prost.
Oricum, nu este nimic nou sub soare...până la urmă, cam la atât se reduce şi politica de azi: luptă, bătălie şi dezastru, pentru a înlocui vechiul cu noul.


Etajul castelului găzduieşte o galerie de artă. Pictură, grafică...eu am prin sculptură simbolistă.  Pietre, bolovani, blocuri de lemn, rădăcini şi fiare. Atât vedeam, dacă nu era domniţa ghid. Ghiguşa, mai pe scurt.
Ascultând povestea fiecărei sculpturi, treceam din diverse emoţii: imitam zâmbetul perfect al statuetelor greceşti, visam, îmi dădeau lacrimile... apoi deschideam ochii şi iar ascultam. La final am constatat că am păţit ca baba aceea care vine bucuroasă de la slujbă şi când este întrebată ce a spus preotul de este aşa încântată, răspunde simplu: "Nu mai ştiu, maică...dar a vorbit tare frumos"!
Aşa şi eu: nu îmi mai amintesc prea multe de la galerie, dar ghiduşa vorbea aşa de frumos, că nici nu mă mai interesau cuvintele! Şi-aşa uit de la mână, pân' la gură...iar arta simbolistă are mereu nevoie de o traducere. Adică poţi să faci un turn de hîrtie igienică folosită şi să-i spui că este o metaforă pentru prăbuşirea Turnurilor Gemene - murdăria reprezentând odioşenia acelor zile - că nu te poate contrazice nimeni. Iar cine nu ştie despre ce e vorba, tot hârtie folosită va vedea -  că asta e, până la urmă! Asta visez, asta pictez! - vorba artistului!

Una peste alta, am înţeles că istoria, ca şi arta, nu este o sumă de date ce trebuie reţinute mecanic - ci o trăire pe care trebuie să o simţi, dacă vrei să o înţelegi şi să nu îi repeţi greşelile. 
Aşa că fiecare cruce dintr-un cimitir este o părticică de istorie. Fiecare nume, fiecare fotografie a trăit, a iubit, a suferit, a învăţat,  a luptat şi a transformat. Fiecare mormânt este o poveste, un roman. Sau un film de Oscar. 
Spre ruşinea mea, m-am obişnuit atât de mult cu împrejurimile, încât nici nu mai realizez că prezentul se sprijină pe numele celor ce au fost. Numele de pe monumente, numele de pe cruci sau numele pe care fiecare le poartă în propria inimă.

În timp, am uitat şi istoria noastră. Noroc cu un prieten care mi-a arătat un filmuleţ aniversar, fix despre acest subiect. Are 50 de minute şi iniţial m-am codit...parcă nu aveam chef să pierd o oră din viaţă, degeaba. Aşa suntem noi: în epoca vitezei, vrem totul de-a gata - d-aia au apărut şi articolele clickbait, cu 3 sferturi de ştire în titlu. E importantă hăhăiala, nu informaţia.
Totuşi, m-am ambiţionat şi l-am urmărit până la capăt...     



...iar acum ştiu cum s-a născut poporul nostru: romanii şi-au pus mustaţă de dac şi s-au transformat în români!

Să bem pentru asta! 
Fac cinste! Am un vin dulce şi bun... Cabaret Şovinion original -  producţie proprie, de la crâşma  de peste drum!



[Fleurie - Turns you into stone]