Iohannis sau Ponta?

Cam asta este întrebarea la care trebuie să răspundem duminica aceasta.

Unul din ei este clar că va ajunge preşedinte. Cum alegem? Ala-bala-portocala; an-tan-te di-ze-ma-ne-pe; oan ciu free, Pamela vrea copii şi Bobi nu o lasă, că e prea frumoasă; pe o ba-ră se că-ca o cioa-ră, cra-cra cra, drept în guraaaaa....cui e ăl mai norocos.  Dar cine???

Iohanis şi Ponta sunt nişte oameni - total necunoscuţi, dacă ar fi să mă întrebi pe mine. Nu-i cunosc personal, nu ieşim la vinars împreună, nu ne batem în lungimea bărbăţiei când ne mai cherchelim pe la vreo crâşmă..sunt doar nume care îmi conduc viaţa într-un fel sau altul. Dar ca oameni, nu-i cunosc. Iar acum, la prezindenţiale, tocmai între doi oameni am de ales.

Dar, ca să nu fie nişte necunoscute într-o ecuaţie. ambii au fost alipiţi de nişte valori. Ponta a fost asociat cu perioada comunistă, a devenit un exponent al unei puteri totalitare ce a lăsat urme adânci în mentalul colectiv. Iohannis, din contră...este vrăstarul epocii moderne, al viitorului. Ce alegeţi? Trecutul sau viitorul? Comunismul sau Occidentul? Viaţa de dinainte de revoluţie sau o ţară ca afară? Corupţia sau democraţia europeană? Dracul sau Îngerul? Ponta sau Iohannis?

Acuma...no, ce să zic? Lucrurile nu cred că stau chiar aşa de simplu..

Pe Ponta îl ştim, nu mai are nevoie de nici o prezentare.

Cândva, Iohannis se scria cu "J". Acum se scrie cu "I", probabil să fie perceput mai neaoş. Neinteresant.

Dar mi-a plăcut de el şi de multe ori am spus că de voi avea ocazia, îl votez pe Iohannis cu toate mâinile, fără pic de regret. Mi-a plăcut cum a transformat Sibiul, cum a reuşit să-l facă să arate cât de cât decent. Desigur, prin nişte circumstanţe favorabile, dar, din nou...când ai bani, câte nu faci?

Nu e de mirare că a fost ales primar din nou şi din nou, de peste 80% dintre sibieni.

Problema este că din momentul în care a pornit către prezidenţiale, mi s-a părut foarte arogant. Sau, mă rog...omul care tace şi face?

..sau niţel ticălos. După zece ani de Băsescu, cum dracu' te pupi în cur cu el şi-ai lui, apoi promiţi o Românie total diferită şi complet occidentală?

După prima confruntare cu Ponta, sunt total dezamăgit. În această seară am văzut că de fapt, duminică, am de ales între două opţiuni: Să votez Victor Ponta preşedinte, sau să nu votez deloc. Iohannis nu există. Dincolo de bancuri şi de glume, dincolo de nume, e doar un primar. Nu un viitor preşedinte.

Nu mă interesează câte case are...în mama mă-sii, la câţi bani au trecut prin mâna lui e imposibil să nu-şi fi tras şi el ceva! Poa' să zică oricine, când umbli cu miere, nu cred că nu te lingi şi pe degete!

Dar nu-mi place să fiu prostit...iar când spune că şi le-a luat doar din salariul de profesor, exact aşa mă simt. Scuipat între ochi..pentru că, să-mi trag pălmi! Câţi profesori sunt în România care au şase case, luate din salar? Măcar două, nu şase! Una la mare, una la munte, ca orice intelectual care se respectă! Aud?

Nu mă interesează dacă a făcut adopţii ilegale, dacă ştie sau nu câţi români sunt plecaţi aiurea pe mapamond - deşi ar trebui. Mă doare-n cot dacă s-a dus unde a-nţărcat mutu iapa sau dacă s-a tras pe fese şi a fluierat angelic când i s-a mai descoperit vreun schelete prin dulapul trecutului.

Însă, în seara aceasta, a fost lamentabil. Nepregătit, neştiutor. O muscă în laptele electoral.

Speram să asist la o discuţie coerentă. Să îi ascult planurile de viitor, acel viitor luminos. Nu simple acuze şi cuvinte goale. Da, a fost un rahat cu moţ ce s-a întâmplat la turul întâi al alegerilor. Ponta a fost de vină! Am înţeles...putem să depăşim dracului momentul? Pe mine mă interesează ce votez! Ce pot să sper, începând din decembrie? România lucrului bine făcut? Care lucru bine făcut? Ăla sibian? În puii mei, Sibiul e tot în România, nu e pe altă planetă! Şi acolo se asfaltează, ca apoi să-şi amintească de conductele ce trebuiesc schimbate! Şi acolo e jeg pe străzi, şi acolo-s ţigani şi cocioabe în cea mai cruntă mizerie! Clădiri care stau să cadă, pasaje mirosind a urină şi vomă, dezinteres total, şomaj, oameni amărâţi şi nedreptăţi la fiecare pas! Cocalari, bişniţari, şmecheri, snobi...ca peste tot! În Sibiu nu umblă câini cu covrigi în coadă...doar câini şi atât.

Deci...dincolo de cuvintele astea frumoase, cu lucrul bine făcut, ce se află? Planuri de viitor, strategii pentru avântul tinerimii...O problemă acută în România şi în Europa este îmbătrânirea populaţiei prin scăderea natalităţii. Cum are de gând să rezolve asta? Când studenţii ies din facultate, nu e nevoie de ei pe nicăieri, din cauza lipsei de experienţă. Ce se poate face? În papucii calului, nu mai avem studenţi! La bac e pulbere totul, diplomele nu mai valorează nici cât un noroc de cioară! Nu mai există un sistem de valori, o limită a bunului simţ, un gram de ordine sau de speranţă! Măcar avantaje pentru mici întreprinzători, locuri de muncă pentru şomeri, ceva?! Filme gratis pentru studenţi, îngheţată bonus la fiecare kilogram de pită, agricultură suspendată, industrie duduitoare... Orice!
Desigur, temele de dezbatere au fost impuse de moderator. Dar, Iohannis a fost complet nepregătit, nu a avut vorbele la el. Îl întreabă de justiţie...e ca porcu'. Aşa, şi ce veţi face? Păi asta nu ştiu, vedem.. Ete căcat! Spune cum va arăta România cu tine ca preşedinte, de ce vrei să o conduci şi ce schimbări aduci!

Asta vroiam să văd în seara asta. Şi nu am văzut decât un personaj crispat. Un om cu nişte intenţii bune în principiu, dar fără o direcţie şi un plan coerent. Un simplu primar, care face sensuri giratorii şi renovează faţade, dacă are finanţe; dacă nu, fluieră din drâmbă. Pentru că în spatele sloganului, nu există nimic.

La un moment-dat mi-era ruşine de ruşinea lui, pe cuvânt! Se puneau întrebări, răspundea ce i se părea lui că auzea, mereu întârziat, mereu pe dos. Mereu blocat între limitele votului din Diaspora, deşi subiectul era depăşit de când hăi.

Iohannis sau Ponta? Pe cine urăsc mai puţin? Cum îmi spunea o prietenă, Iohannis,,,pentru că îi este foarte teamă de Teroarea Roşie.

Nasol, dar eu cu Iohannis nu pot vota. Practic, el nu există. Iar dacă mă gândesc cine este în spatele lui...parcă Teroarea Roşie e un milimetru mai aproape. Sau mă rog...Teroarea. Mai contează culoarea?

Loteria electorală

Cu ocazia zilei de Halloween, horror, frate!
Na, că am ajuns şi la finalul campaniei! Ura!!!! Uraaaa!!!! Nu dă nimeni cu o artifică, petardă, nimic, nimic? Păi cum aşa ceva? Ce sărbătorire e aia? Încă niţeluş şi iar ne procopsim...minteni vor umbla câinii cu covrigi în coadă şi va curge laptele şi mierea!

Sau, mă rog! Cred că trăiesc din amintiri şi mă chimuie speranţa...să-mi trag pălmi, că prost mai sunt!! Din duzina de candidaţi care se chilomăne în arena politică, unu - mă, unu singur, la dracu! Nu şi-a mai dezvăluit programul politic! După atâtea scandaluri şi bălăcăreală, parcă mi-e dor să aud şi eu ceva de autostrăzi suspendate, creere de locuri de muncă, investiţii cu toptanul în infrastructură şi agricultură, creşterea salariilor, inflaţia tinerelor talente, explozia nivelului de trai, vizita sutelor de specialişti străini care să ne evalueze obiectiv, eutanasieri în grup...ceva! Orice! Desigur că astea nu se vor întâmpla niciodată niciodată, dar no! Măcar de dragul discursului, să vină unu şi să ne mintă frumos!

Doar că, anul acesta pare că avem prezidenţiabili o secundă mai inteligenţi decât până acum...s-or fi prins şi ei că-şi răcesc gura de pomană şi nu-i mai crede nici moartea! Adică, să mai asist acum la o discuţie d-aia cu milioanele de kilometri de autostradă care vor răsări peste ogoare în termen de...unu, maximum doi ani, cred că m-aş împrăştia de râs! Fac implozie ca nebuloasa din văzduh, pe cuvânt!

Deci ce şi-au zis oamenii? De ce să pierdem energie vorbind discuţii, când de fapt în România nu există "vot pentru", ci doar "vot împotrivă"? Aaaaaaa...păi dacă aşa stau lucrurile, să dăm poporului ce doreşte poporul!

Deci: Drag popor! Ochii şi urechile la mine, toţi uniţi în cuget şi-n simţiri! Mă mănca-v-aş, voi ştiţi că Ponta e copist de soi? Păi înainte să se inventeze xeroxul, s-a inventat Ponta, băă...voi d-ăsta vreţi în capu' la ţară?? Aaaaa...nu contează? Atunci jur pe roşu că-i ofiţer acoperit, na! Să vă pice plombele de uimire! 

Da' Iohannis...îl ştiţi voi pe Iohannis? A făcut el mişto prin Sibiul lui, dar dacă l-a mâncat în cur şi s-a băgat în treaba de oameni mari...ia numa staţi să vedeţi: ce era Năstase patru case? Ăsta are şase!! Şi în plus, e şi incompatibil, că şi-a dat prea multe funcţii! Tarammmmmmmm...

Şi iacă aşa, se duse campania. Că ăla e acoperit, că ălalalt s-a dezvăluit, că hâr, că mâr! Iacă Microsoftu, circuitul banilor în natură, corupţii şi hoţii mână-n mână, la jefuirea ţării. Şi pe final niţică Udrea, că, în puii mei, nu-i uşă de biserică nici asta! Umblă de capie pe la Paris, se lăfăie în hoteluri scumpe şi bani de unde? Numa să nu vrei şi nu-i găseşti vreo strâmbă băgată pe undeva! :D 

Campania electorală nu mai este o ocazie de a discuta cu potenţialul alegător şi a-i promite verzi şi uscate, ci o împroşcare de-a valma cu rahat, în speranţa că va câştiga ăl mai puţin murdar. De fapt, ideea asta a şi devenit subiect de îndemn, un soi de motivaţie pentru cetăţeanul scârbit: Yeşi la vot, să alegi răul cel mai mic! Ete na! Şi dacă răul cel mai mic începe să crească, ce mă fac? Că doar n-o rămâne pui toată viaţa...cum dă de gustul ciolanului, mai ştii cum se pune pe îndopat?

Până la urmă...de ce mai despic firul? Cel mai important, din toată desfăşurarea asta de forţe, este ca omul să adopte mima de oaie tălâmbă şi să behăie a aprobare în grup, de cum apare pe sticlă unu' cu pretenţii de formator al conştiinţei publice! 

Şi cu toate acestea, rămâne veşnica întrebare turmentată şi retorică: EU CU CINE VOTEZ?

O întrebare fără răspuns, pentru că, dacă ar fi să stăm drepţi şi să judecăm, nimeni nu merită. Iar adevăratul motor de acţiune al cetăţeanului rămâne ura, votul împotriva unora, câştigătorii fiind doar "victime colaterale". 

Motiv pentru care, propun o altă abordare: ne alegem preşedinţii ca la extragerile loto! Roata norocului, cu asistente sexy - să ne mai clătim şi noi retina!

Băgăm în urnă numele candidaţilor, facem o rugăciune, pornim aparatul şi ce-o da Dmnezeu drăguţul.. că doar El e păstorul nostru! Ne scutim şi de-o cheltuială, de nebunie şi de nervi! Săracii funcţionari din prefecturi nu-şi mai pierd timpul tot verificând buletine de vot, campaniile nu mai au loc şi rost. Ce atâta frecuş pentru nimic, când în cinci minute ai rezolvat problema? 

Păi nu?

  

Alegeri şi relativism (biblic)

M-am plictisit să tot fiu Gică Contra, mereu pe dos şi pururea nemulţumit. Mi se pare patetic să enumăr mereu doar ce nu avem, ce nu facem, ce nu este în neregulă cu ţara asta. Şi da, mi s-a cam luat de lamentacii  şi arătătorii cu degetul care s-au apărut peste tot, ca buruianul după ploaie! 

"Luume, săriţi lumeee să vedeţi ce Ev Mediu a crescut în România şi suntem intoleranţi cu minorităţile homosexuale! Vai, vai, vai...cum s-a răsturnat căruţa cu înapoiaţi taman la noi în proximitate" 

"Tulai, Doamne, cum e preistoria călare pe noi fiindcă te arată cu degetul dacă ai coadă de păun în cap, păr desprins din curcubeu şi unu...doua...zece tatuaje, pe ici pe colo! Da' n-am înţeles...e închisoare sau libertate?! Bă râmelor şi babalâcilor învechiţi ce-mi sunteţi!"

"Văleleu, grobieni şi nesimţiţi care sunt bărbaţii ăştia ce nu se îmbracă cu gust, femeile curve  care bagă trupul de sirenă la înaintare în căutare de sponsori, profesorii care-s nişte bătuţi în cap pentru că nu-s în stare să educe elevul şi uite aşa se duce ţara de râpă!"

N-avem străzi, n-avem, spitale, n-avem bun simţ, educaţie, sistem sanitar, economie, politică, viitor, oameni de calitate sau un sistem de valori. N-avem una, n-avem alta, n-avem aia şi ailaltă.

GATA!!! Pân-aici!! Da' ce, suntem la olimpiada de bocit??

Azi şi numai azi, eu vreau să fiu altfel! Mi s-a uscat gura să tot urlu ce nu-mi convine...Aşa că mi-am propus să fiu fix pe invers şi îmbăţoşat de patriotism, să-mi laud şi eu măcar o dată ţara! Numa' aşa, să mai ies din plictiseală...c-apoi cine ştie, poate-mi place!

Ce nu avem, ştie toată lumea. Vede toată lumea şi spune toată lumea, fiecare după cum îl taie capul. Dar oare ce avem? Păi să mă gândesc...avem ofiţeri acoperiţi. Mă rog..neacoperiţi; s-a vorbit atât de mult despre ei că deja mă simt absolvent al Academiei Naţionale de Jameşi Bonji. Mâine-poimâine mă şi vezi la SRI, SIE, CIE, MIE, 2 şi-un sfert, 3:20 şi alte prescurtări! Ochi albaştri am, la costum mă port...ori agent secret, ori mormon, în puii mei! Sau ofiţer învăluşat? Măcar vreun soldat cu glugă! Că doar ştiu totul...spionajul a devenit subiect de bârfă cât mai stau la o coadă pe undeva.  

Şi mai avem...credinţă. Credincioşi, moaşte, pelerini. Hip Hip uraaaaaa!!

Perfect! Ţi s-a luat de spionaj, pui broboada şi te-aşezi la rând. Ce e mai minunat decât să te rupi de agitaţia zilei şi să te închizi tu cu tine în cămara sufletului, într-o rugăciune continuă? Dăm cezarului ce e-al cezarului...audienţe record la Acces Direct, intrigile amoroase şi politice care ne condimentează cotidianul...şi lui Dumnezeu ce e-al lui Dumnezeu: post şi rugăciune. Că doar, ce pana calului, d-aia suntem credincioşi! Cum spunea cineva de pe la Trinitas: Vreme dificilă...dar totul este doar un test prea blând al credinţei pentru pelerinul care, pios şi cu sufletul plecat vine să sărute sfintele moaşte.

Ok....am înţeles asta cu testul şi dorinţa omului de a-şi arăta vrednicia pentru cele sfinte prin renunţarea la confort, fie doar şi pentru câteva clipe/ore/zeci de ore. Că doar d-aia stă drept-credinciosul la rând cu zilele, urcă dealuri numa în genunchi, stă nemâncat şi îndură diverse vicistitudini. Problema e că Biblia, la Matei 9, 13 spune clar: Milă voiesc, iar nu jertfă. Iar la Matei 25; 32 - 46, împărţeala oilor de capre se face exclusiv după principiile iubirii aproapelui şi a milei faţă de acesta. Adică nu vine Dumnezeu:  Mă omule, ia zi repede câte moaşte ai pupat şi câte ore ai stat la coadă, că uite-acu te trec la Carte! Iar dacă ai mai bagat şi câteva mii de mătănii, te-ai scos! Raiul te mâncă!...ci e cu mila faţă de nevoiaşi, ajutarea omului în nevoi, d-astea!

Deci: care-i faza, să mă prind şi eu! De unde plăcerea asta nebună de a pupa moaşte una-ntr-una, fără deosebire de loc, timp sau durată? Înţeleg că suntem neam de latini şi casanovi din tată-n fiu, dar chiar aşa? 

Evident, minunile aşteptate nu au loc, pentru că nimic nu se schimbă! La câţi credincioşi avem, ai zice că va curge lapte şi miere la robinetul de apă (nu prea)potabilă. Planeta e un jeg, România-i fruncea! Numa grâu, fra', calitatea I fără pic de neghină!Grădina lu' Maica Domnului, pururea plivită de pir şi aranjată-n stil cazon. Nici musca nu bâzâie fără aprobare. O posibilitate care e cel puţin discutabilă.

Şi în afară de asta, după cum arătam mai sus, Domnul se pare că preferă pomana pentru sărac, nu jertfa sinelui, oricât ar fi ea de însemnată. Ceea ce pe undeva e de înţeles...mai degrabă schimbi schimbi lumea printr-o faptă de iubire, decât prin încolonarea la pupatul celor sfinte.

Acuma, no...răspunsurile şi părerile sunt împărţite. 

Unii spun că popii care fac şi dreg, prostesc poporul pe faţă. Afişează pasajele enunţate mai sus şi demostrează clar beneficiul financiar de care se bucură Biserica după terminarea sesiunilor de pelerinaje. 

Alţii, din contră...evidenţiază supremaţia plăcerilor nepământeşti care încearcă scârbavnicul credincios în prezenţa sfinţeniei ce emană din sfintele moaşte. Ieri, un anume cercetător antropolog sublinia tocmai lumina inefabilă care îţi cuprinde sufletul în astfel de situaţii. Timpul se comprimă, fiecare minut devine o desfătare.  Ploaie sau vânt, fum sau spăngi, prin mii de baionete de-ai trece, totul păleşte înaintea purităţii ce înalţă sufletul în astfel de momente. Faci un pas spre Dumnezeu, El face zece spre tine! Ce se dă la televizor, e doar manipulare rău voitoare, pentru discreditarea credinţei. Adevărata atmosferă de pelerinaj, pe care o simţi doar în mijlocul mulţimii, este cu totul alta...de negrăit prin cuvinte omeneşti.

Un preot completează: de fapt nu este vorba de nici o contradicţie, ci despre faptul că se pune răbdarea la încercare. "Încerci" un drum al Crucii. Această jertfă nu înlocuieşte bunătatea, dar poate fi o modaltate de "răstignire" a trupului. Statul la coadă nu este decât un drum iniţiatic: pleci de la o stare şi ajungi la o altă stare, iar "drumul" în sine are valoarea lui. Cu cât lupta e mai mare, cu atât biruinţa e mai mare. Trupul trebuie să devină un templu al Duhului Sfânt, iar asta se face prin mortificarea plăcerilor - măcar şi pentru moment.

Foarte tare, frate!

Atâta că înţeleg de aici că totul e relativ şi supus interpretării. Bine sau rău, viaţă sau moarte, scop sau complex de coincidenţe, nu există absolut. Totul este supus interpretărilor, iar în funcţie de asta, explicaţiilor. În cele din urmă, nimic nu contează şi se rezumă la un singur lucru: ce alege fiecare să creadă. Că discutăm despre religie, un sentiment, un om, sau o simplă idee, adevărul depinde doar de direcţia propriei alegeri.

Pentru că niciodată, absolut niciodată, nimeni nu va putea să demonstreze fără putinţă de tăgadă ceva. Orice. 

Nu există perfecţiune decât în ochii privitorului - care este diferit, de la caz la caz.