Radiografii sentimentale

A venit, a venit...primăvara...acoperă-mi inima cu ceva.

Mă rog, nu a venit chiar literalmente, dar în fine! Important e că se simte magia şi iubirea în aer! Ce-i drept, a trecut Valentinu' fără să sufăr vreo comoţie cerebrală prea serioasă; de fapt, aproape că nici nu l-am remarcat! Am fost atât de ocupat cu lumea mea că printr-o minune, am reuşit să mă rup de tâmpenii şi să-mi relaxez şi eu olecuţă muşchii gânditori.

Am avut o singură tangenţă cu libidinoşenia de sezon: eram, eu, fain frumos în autobuz, mă uitam pe geam şi admiram natura patriei - noroi, miros de urină şi naftalină, clădiri betege, oameni stresaţi...nimic neobişnuit. Tranca-zdranga, mai un pufăit, mai o frână dementă, scârţâit, huruit şi deodată "Femeie periculoasă, eşti bengoasă şi frumoasă...lailailailailaaaaaaaaaaaa". Întorc capul, o doamnă - ca o doamnă: coafată, permanentată, rujată, decoltată, răspunde la telefon. Ascultă ce ascultă, apoi cu o mutră supărată, se răsteşte-n receptor: "Dragule, dar nu astăzi se fac declaraţiile de dragoste! Mâine este Ziua Îndrăgostiţilor..."

Vaaaaaaaiiiiii...să-mi bag toate picioarele! În primul rând, taman când reuşisem şi eu să mă-nchid în lumea mea, taman când eram autistul perfect şi am uitat de idioţeniile societăţii contemporane, Mama Natură-mi  joacă frumuseţe de renghi şi aşează planetele în aşa fel încât să-mi reamintească lumea în care trăiesc! Minunat! - sau cum se spune în româneşte WONDERFUL!

În altă ordine de idei: dacă i-aş declara cuiva sentimentele şi acea persoană mi-ar reteza-o într-o manieră atât de cretină, alta nu mai pupa în viaţa vieţilor ei! Păi, tu femeie!! Dacă am eu chef să îţi spun că eşti mireasa vieţii mele, nu-ncapi într-un câmp de stele, o spun! Mi se zburduncăne de Ziua Îndrăgostiţilor, de muţunaşi,  îngeraşi, inimioare cu dantele, felicitări parfumate şi restul! De fapt, mi se cam rupe de toată lumea! Eu pe tine te văd, pe tine te plac şi mă comport ca atare când simt eu, nu când când decide turma! Am dreptate, sau am dreptate??

Ce mizerie e aia..."nu acum, că nu se face"? De ce nu se face? 

Eu ştiam aşa: când o chestie importantă dispare din mentalitatea colectivă, se stabileşte o zi internaţională, ca un strigăt de alarmă, un ceas deşteptător: ŢŢŢŢŢRRRRRRR!!!! Băi copii, ştiu că vă şergeţi la băs cu planeta, dar astăzi e ziua ei! Măcar o dată pe an, încercaţi să nimeriţi tomberonul când aruncaţi bartai sacul de gunoi menajer! Şi fie vorba între noi...flegmele mucioase chiar strică imaginea spaţiului verde! Iar smogul, parfumul unui oraş modern, vă distruge plămânii! Mergeţi, în puii mei şi pe picioarele voastre, că d-aia vi le-a dat Dumnezeu! Şi iată...s-a inventat Ziua Planetei!
Apoi s-au inventat: _iua Bolilor Rare pe 29 februarie, pentru că în principiu ni se cam rupe de viaţa persoanelor cu dizabilităţi; Ziua Femeii pe 8 martie, pentru că femeia a uitat să mai fie femeie; Ziua Muncii pe 9 mai, pentru că proletarii sunt călcaţi în picioare; Ziua Anti-Tabac pe 31 mai, pentru că majoritatea covârşitoare a populaţiei planetei îţi bate papacioace-n coşciug şi îţi dereglează ADNul pentru că doar aşa poate socializa; Ziua Copilului pe 1 iunie, deoarece copiii sunt lăsaţi de izbelişte; Ziua Anti-Sida pe 1 decembrie, pentru că, ce să vezi? Nu există pic de toleranţă pentru cei bolnavi; la nivel declarativ ni se sfâşie inima de soarta lor, practic i-am închide în nişşte rezervaţii să stea ei cu ai lor, nu alături de oamenii ".normali" Şi tot aşa...

Unde pui că mai dăunăzi, am aflat că la 31 august s-a stabilit celebrarea limbii române, o sărbătoare în care toate instituţiile trebuie să arboreze drapelul naţional, cu intonare de imn şi mâna la piept. Adică nu se mai poate aşa ceva: românii nu mai ştiu să vorbească româneşte! Se fac atâtea dezacorduri, atâtea greşeli elementare, se utilizează atâtea expresii total deranjante la ciocănel, că nu ne mai înţelegem om cu persoană! Nu mă credeţi? Aruncaţi o privire rapidă pe forumuri...sport extrem, tăticule! După 2 minute, mi se bălăngănea capul pe umeri ca lingura-n cană şi ochii-mi beculeau ca girofarul! Teroare!! Dacă mă-nvârtoşez niţel, scot un tratat pe săptămână numai cu perle de la lume adunate şi iarăşi la lume date! 

Prin urmare: ALOOOO!!! O zi pe an, screme-ţi-vă măcar să râgâiţi şi voi cât de cât inteligibil! 

Aşa s-a născut Ziua Naţională a Limbii Române...amuzant a fost că pledoaria pentru votarea şpârlei a început cu "...se merită să ne cunoaştem originea.". No comment, ce papucii calului să mai zic?

Însă, iată dilema mea: pe logica mai sus enunţată, din moment ce IUBIREA este în gura tuturor indiferent de loc, spaţiu sau timp, de ce s-a simţit nevoia unei aniversări speciale? 

Şi dacă tot rage dragostea-n noi ca un leu în cuşcă, de ce nu e voie să o enunţi când îţi vine, ci doar când e ziua ei? Să fie oare atitudinea asta un dangăt de talangi isterice care anunţă dispariţia iubirii şi învelirea căcatului în polei cu paiete?  

A, da...şi încă ceva: citeam acum câteva ore emanaţia de fericire a unei dalbe fecioare, care în neprihănirea ei a sărbătorit Valentinul în cel mai romantic mod cu putinţă: s-a îmbrăcat sexy şi i-a oferit iubitului o felicitare, o inimioară de pluş şi o ciocolăţică...iar acesta, în candoarea lui tinerească şi sub auspiciul avântului pasional, s-a îmbrăcat sexy şi i-a oferit iubitei o inimioară de pluş, o ciocolăţică fix de la aceeaşi firmă, o felicitare şi nelipsitul bobocel de trandafir roşu...ce frumos! Ce splendid de frumos, cum sufletele îndrăgostite bat la unison, gândesc la fel, se manifestă la fel, trăiesc la fel, reacţionează la fel...dacă nici asta nu mai e dragoste şi empatie mai la maxim ca Minodora, ce poate fi altceva? Geniile gândesc la fel...

Răspuns: lipsă de imaginaţie, spirit de turmă, rândul lumii, reducere la absurd, libidinoşenii, tembelism precoce, metastază mentală, lipsă de trăire a sentimentului afectiv, deşertăciune, goliciune, şablonare, ciunţire a personalităţii, retard, mistificare, limbaj de lemn, amputare a ineditului, ipocrizie, materialism, prostie oripilantă, neprofunzime sentimentală. V-aţi prins de idee? Că eu pot continua aşa până mâine dimineaţă...

În fine! Ideea e să nu disperăm: Mai avem o şansă la Dragobet. Pentru că, nu-i aşa, noi apreciem sărbătorile naţionale, nu ştifturile importate! Iar femeile, cum sunt ele femei, merită să fie adorate şi răsfăţate cu un cadou mişto, expresie a celor mai curate simţăminte de veneraţie pe care le purtăm. În primul rând, aşa o fi...dacă mai găseşti o femeie...iar apoi, nu am înţeles niciodată de ce trebuie să se întâmple asta, de ce e musai să-ţi programezi o manifestare care teoretic se naşte în planul intim al fiecăruia şi se conturează cu delicateţea unei aripi de fluture, dar no! De fel, mi-s mai lent de cap: pricep greu şi uit repede.

Nu contează! Cu optimism în suflet şi cântec pe buze, mergem înainte!!

Pocinogul steagului

Oszkar Fuzes, ambasadorul maghiar la Bucureşti, a avut ieri mai multe intervenţii la televiziunile de ştiri declarând, printre multe altele, că ar fi bună o schimbare în Constituţia României, astfel încât, în loc de "stat naţional" să apară "stat multinaţional": "Este vorba de o minoritate naţională foarte importantă, care are drepturi să îşi păstreze identitatea. Dacă secuii simt nevoia să folosească steagurile sau simbolurile naţionale, nu înţeleg de ce acest lucru ar fi împotriva intereselor României. Dacă minoritatea maghiară sau secuiască nu poate să se simtă acasă, să se folosească de mijloacele de identitate, în acest caz lucurile nu merg bine, nu văd de ce steagul nu poate fi folosit în locurile publice". Oszkar Fuzes a spus că îşi asumă în totalitate declaraţia lui Nemeth Zsolt şi susţine toate formele de autonomie pentru minoritatea maghiară .

Secretarul de stat din Ministerul Afacerilor Externe, George Ciamba, i-a transmis ambasadorului Ungariei la Bucureşti, Oscar Fuzes, preocuparea faţă de declaraţiile şi demersul lansat de secretarul de stat în MAE ungar Zsolt Nemeth, vizând interzicerea arborării steagului secuiesc pe clădirile publice din România, şi a solicitat stoparea iniţiativelor de acest gen.

www.bursa.ro/

Ok...e rost de scandal, mă bag şi eu! De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, chiar mi-era dor de o chelfăneală d-aia sănătoasă...No, hai să-ncepem!

Ţin să menţionez de la început că patriotismul meu este extirpat de mult, nu se mai găseşte nici măcar în urme de contaminare. Ştiţi compoziţia aerului? 78% azot, 21% oxigen, 0.03% dioxid de carbon, 0.9% argon şi restul, urme de neon, heliu, metan, hidrogen, dioxid de sulf şi kripton. No, la mine nu există secţiunea "şi altele". Sunt eu, om ca toţi oamenii, definit de nişte caracteristici principale şi atât. Punct! Patriotismul nu există nici măcar sub forma unor molecule accidentale. Zici că am crescut în vidul cosmic, sunt complet steril, total detaşat de orice reprezintă ţara asta, acum şi-n pururea şi-n vecii vecilor. Pur şi simplu, mi se fâlfâie. Nu ştiu de ce, dar asta e situaţia şi nu văd de ce m-aş chinui s-o schimb.

Pe de altă parte, mă amuză foarte tare imbecilitatea. Aşa că o mai remarc din când în când, să râdem, să ne simtem bine.

Subiectul principal de pe agenda de zi: scandalul steagurilor. Nu intru în amănunte, că nu am chef. E hilar, însă, siajul grotesc pe care îl lasă-n urmă o asemenea cretinitate. Un prost bese o porcărie şi o ţară întreagă sare să amişune, să nu cumva să piardă ocazia. Serios de nu mă-mprăştii de râs! Avem cel mai gunoi de ţară, unde te beleşti în cot şi trei zile mai târziu eşti dus cu fanfara la groapă, unde pe Stat îl doare-n cur de cetăţean - şi nici acolo, că-i tare nasol, unde copiii mănâncă pâine cu noroi ca să nu moară de foame şi unde sistemul educaţional a ajuns să fie mai prost cotat ca un sul de hârtie igienică, dar de câteva zile în media se discută aproape continuu de nişte zăbăuci care s-agită ca sifonul că vor să-şi atârne la gard o zdreanţă în culori, altele decât restul lumii.

Aham...deci aşa stă treaba! Băi..unguraş*! Tu bozgore, ia fă-te cu urechea-n coa', că avem ceva de vorbit! Frăţică, ce nu-ţi convine? Du-te-n intimiteatea bordeiului din dotare şi atârnă-ţi pe pereţi ce-ţi dictează muşchiul capului când se-ncordează el la capacitate maximă! Garantez că nu te bagă nimeni în seamă! E casa ta, eşti stăpân în ea, mi se rupe! E greu?

Vrei mai mult? Tăticule, ai ghinion! Ai tu erecţie şi te simţi în vână când îţi fluturăceşte drapelul ungar pe fiecare clădire, ghinion... Ce să vezi, acilea nu prea eşti în Ungaria. Nu-ţi convine, du-te-n Panonia mă-tii şi fă ce-oi vrea. E atât de simplu. 

În altă ordine de idei: stat multinaţional, un căcat! Populaţia SUA este formată din toate naţiile pământului, de la germani, irlandezi şi englezi, până la indieni, italieni, chinezi, japonezi, filipinezi şi orice! Cred că dacă te uiţi mai atent, găseşti şi pignei şi neanderthalieni p-acolo! E mall, frate! Dacă ai nimerit raionul potrivit, găseşti orice te-ai putea gândi vreodată în viaţa asta şi în reîncarnările viitoare. Da' să-mi trag palme, la ei nu am văzut atâta scandal...nu se pune problema statului multinaţional, nu există tăbliţe bilingve la bornele kilometrice şi nici examen la limba maternă. Eşti în America, respecţi legea americană. Faci scandal? Uite colo graniţa; vrei un mare şut în cur să nu rătăceşti direcţia?

Minoritate importantă...În Italia, am impresia că românii au devenit o minoritate importantă. În Spania la fel. Ceva îngurguţări p-acolo? Să-mi bat calul de-am auzit...şi chiar dacă mai plec din când în când de pe planetă, tot rămân conectat la fluxul vieţii cotidiene. Deci, unde-i baiul? 

Băi copii, nu vă mai agitaţi atâta că vi se sparge vro venă pe la cap şi daţi în alte alea!

"Dacă minoritatea maghiară sau secuiască nu poate să se simtă acasă..."...da cine-i încalecă, de nu se pot simţi acasă? Le pune cine sula-n coaste să-ţi piardă identitatea? Bă, voi n-aveţi probleme şi vă umpleţi viaţa cu toate căcaturile, ca să avveţi senzaţia unei existenţe tumultoase? Dă identitatea că te spag, mânca-ţi-aş pana ta de şmecheraş! Aşa? Sau cum, că nu pricep!

*îmi cer scuze faţă de colegii, profesorii şi prietenii unguri, sunt oameni de toată isprava. Nu vreau să generalizez, pt că nu am de ce. Nu am tendinţe extremiste şi nu înţeleg avântul patriotard...iar în scurta mea expunere mă refer expres la aceia cărora li s-a urât cu binele şi ies în frunte, ca păduchele, pentru nişte tâmpenii. Viaţa este din ce în ce mai oribilă şi din când în când se trezesc unii să dea din coate că se simt linşaţi şi terfeliţi la mândrie, că nu li se bălăngăne în ochi culorile care îi stârneşte pe ei la orgasm.

Să-mi bat calul, asta e ca şi cum îţi arde casa şi tu te dai de ceasul morţii că nu mai ai bigudiuri să-ţi faci părul permanent!

Agonie si(-un) extaz

La sugestia şi insistenţele celui mai prieten cinefil, am decis să mă uit şi eu la faimosul "Marţi, după Crăciun" al regizorului Radu Muntean. Auzisem că filmul a fost nominalizat pe la Cannes, dar nu dau doi bani pe părerile criticilor. Dacă mie îmi place ceva, atunci e foarte bun indiferent ce ce-ar zice tot Universul; dacă mă lasă rece, la fel...per ansamblu, nu am încredere decât în propriile criterii de apreciere.

Aşa că nu am cedat nici când am auzit că e mare şmenozeală pe capul lui, plus că o arată pe una în toată splendoarea ei de Evă tatuată pe noadă - conform ultimelor tendinţe ale modei.  

"Frate, deci dacă nu ai văzut Marţi după Crăciun, ai trăit degeaba! La o cuantificare mai grosieră a vieţii, poţi spune chiar că acesta se va împărţi în două: înainte şi după Marţi...; te va ului, te va schimba complet, îţi va modifica structura ADN-ului şi-ţi va deschide o nouă dimensiune a cunoaşterii!"

Şi-atunci s-a-nvârtoşat curiozitatea-n mine şi mi-am zis: DA, DA!! Vreau să mi se schimbe fibra gânditoare! Vreau să fiu reconstruit din temelii! E film românesc şi sunt 90% şanse să-mi pierd vremea de-am pixulea, dar vreau să fiu optimist şi să trăiesc cele 10 procente cu toată fiinţa mea! Vreau să fiu acea persoană nouă, acel spirit inovator în comuniune cu fluxul de pace şi iubire ce coboară de la Mama Planetă şi Tatăl Univers! Vreau!"

Aşa că m-am uitat. Concluzii (cu liniuţe, că nu am timp să-mi mai pierd vemea cu tâmpenii):

-  ca orice producţie mioritică, începe brusc şi se termină fără noimă. Povestea este simplă, cât să o priceapă şi ultimul retard al planetei: un basoran de vârstă mijşocie îţi găseşte o c...femeie mai tânără decât el şi şi-o trage cu veselie, îi spune neveste-sii şi hotărăsc să divorţeze. Mai sunt vreo două scene cu ei la masă şi copila la dentist, plus amanta cum se-mbracă după duş şi gata: c'est fini la comedie! Să-mi bat calul, e ca şi cum aş face un film despre unu' care bea dimineaţa ceai, la prânz mănâncă ciorbă şi seara, spaghete cu brânză. Mai introduc o scenă cu el şi bunăciunea de nevastă-sa la duş - să extaziez privitorul ahtiat de ţâţe şi capodopodera-i gata. :)

- scenele sunt filmate fără legătură între ele; acţiunea nu curge fluent ca un râu la vale, ci mereu opintit, ca o maşină cu frâna de mână trasă. 

- dialogurile sunt puerile şi necredibile; în afară de asta, sonorizarea este atât de proastă încât la unele secvenţe, dacă nu aveam şi subtitrare în engleză, nu pricepeam o iotă din ce mormăiau ăia :))

- deşfăşurarea acţiunii este extrem de plicticoasă, ceea ce mi-a creat o atitudine de completă detaşare şi silă. După vreo oră de rezistat cu stoicism în faţa monitorului, pereţii din jurul meu se scorojeau singuri de la atâta plictiseală.

- avem femei frumoase, iar gagica principală apare goală în primele 3 minute. Dacă nu eram un sadic înnăscut şi posedam o secundă în plus de inteligenţă, treceam peste semi-promisiunea făcută şi mă opream atunci. Deşi poate unora nu le pare, chiar am lucruri mai importante de făcut cu viaţa mea şi o oră contează enorm. 

Time is money, vorba broadărului american :D

Deţin însă destulă putere de concentrare pentru a-mi reface nervii capului pe seama ultimei cărţi citite...mă rog, al ultimului spectacol artistic vizionat, care într-adevăr mi-a atins fibra sensibilă a pipotei: Campionatul European de Patinaj Artistic, Zagreb 2013. 

Prin urmare, până luna viitoare când va începe Campionatul Celor Patru Continente la patinaj, vă invit să vă delectaţi alături de mine cu câteva evoluţii pe gheaţă care au făcut istorie la europenele de la Zagreb. :)