Blue Moon Behind Blue Eyes

4U...bcoz I was so, so late

I hide my star within my dejected eyes,
full of bewilderment, I can’t do anything…
Even if we hold hands, we’ll feel awkward…
I want us to smile, like we do in my dream.
The other side of night resounds it’s melody
and my hot chest makes a riot…
If we stretch our hands to the whispering Blue Moon,
it seems we’ll be able to reach it.
You won’t run after me
with your usual tender smile…
Each passing second is a glittering grain of sand,
I won’t let even a single grain spill, I won’t forget that.
The faint displeased moon seems like it’ll disappear,
I claw it out from your defenseless back.
Left behind is a deep scar,
I embrace the etched evidence left behind.
Fleeting Blue Moon, why did I
came to love you?
We continue to pause in the same scene,
it’s a story too sad..
Blue Moon, when I look up and think of you,
my time stops…
Lamenting Blue Moon, it seems I’ll
be sucked in deep into your unending darkness…
Although it won’t come true…I’ll love you,
even if one day the heavens shatter,
I’ll always think of you…forever.

Whiskey lullaby

Plictiseală crâncenă.
Aceleaşi tâmpenii idioate. Am nevoie de ceva care să mă revigoreze, panarama naţională nu mai face faţă.



Pensionarii cică se adună mâine, ca să protesteze. Am citit titlul acestei ştiri de senzaţie şi am trecut mai departe. "Să prostesteze! Oricum nu-i bagă nimeni în seamă!". Noi ne facem că protestăm, voi vă faceţi că ne ascultaţi. Mişto, frate!
M-am săturat să tot povestesc despre mesele populare care au plecat de acasă să-l ştampileze pe Matelot...dacă, Doamne fereşte, murea de foame sărăcuţul, fiind şomer. Da frate, proşti ca masa! No, acuma..."Ia de la Băsescu! Ia de la Băsescu cu amândouă mâinile! Deschide guriţa...că vine tranşa de la F.M.I.!"

"Procesul recalculării pensiilor militarilor poate continua cu o altă hotărâre de guvern întrucât a fost suspendată de instanţa supremă doar aplicarea actualului normativ privind recalcularea acestor pensii, a declarat, duminică, la Iaşi Ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea."*
Mare sculă! Treînd peste faptul că guvernul nu respecă hotătârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie...Nu pricep de ce se bagă şi duduia Udrea în căcatul cu pensiile militarilor. Eu ştiu că se visează buricul principesii şi capu la tot guvernul, dar nu am înţeles cine este ea, mai concret. Sau...băi, sunt prost! Tanti are fantasme de supozitor, iar eu, ca un dobitoc ce mă aflu, iau în râs dorinţile-i cele mai fierbinţi! Of, ruşine să-mi fie! Mi-aş da 2 palme şi m-aş trimite la colţ, dacă nu aş fi aşa de ocupat. (lasă, că mai sunt ocazii pentru asta)
Totuşi, cine dracu este Udrea? Vas ales al virilităţii băsesciene - trompeta prezidenţială, adică. Ştiu. Găina lu' Cocoş. Şi asta ştiu, dar nu se pliază deloc pe subiectul în cauză. În tinereţe, a făcut şoseaua...adică a i-a vopsit asfaltul, nu mă-nţelegeţi greşit. Aşa, şi? Acum cică ne-arată frunza ca să mai învârtoşăm turismul mioritic, sau face proiecte frumoase ca să se dezvolte regional (nu ştiu pe unde ar vrea să mai facă asta, pentru că pare expandată la maxim. Dar, HEY!! Haideţi să gândim pozitiv...întotdeauna este loc de mai bine) Aşa, ŞI??? Ce treabă are ea să dea comunicate de mare interes pentru popor, în legătură cu recalcularea unor pensii?? În calitate de ce spune asta? E ca şi cum aş veni eu să îi zic "Băi duduie, părerea mea este că mâine ar trebui să porţi chiloţi în carouri (dacă mâine era joi, era logic să recomand ceva care să satisfacă cerinţele flăcăricii violet; aşa, mă bazez doar pe instinct)". Cine sunt eu, să fac asta? Hair-dresserul ei personal? Costumar de circ?

"Patru trenuri de călători care fac legatura între Bucureşti Obor, Feteşti şi Călăraşi au fost anulate din cauza ninsorii şi a viscolului. [...]Zăpada a închis mai multe drumuri naţionale şi judeţene"**. Am înţeles că tot din cauza vremii nefavorabile, prin Buzău s-au închis vreo 12 şcoli.
Nimic neobişnuit. Iarna la români, ce să-i faci? Ninsoarea ne-a luat pe nepregătite, ca de obicei. La jumătatea lui ianuarie, cine dracu' se gândea că va ninge? Doar acum câteva zile făceai plajă, cocoţat pe bloc! Cine se gândea că va ninge? E clar că nu noi!

România. Ce să-i mai faci? Un picior de plai cangrenat şi plin de viermi. Tragi apa şi pleci...nu mai e mult până departe. Sau te închizi în lumea ta, pentru că ţara asta te vrea bolnav cu creierii. Beţiv, drogat sau doar nebun, totul este în regulă atâta timp cât eşti dus de acasă. "Mama-i dusă-n sat cu doru, azi e singur puişorul". AOLEU!!! CINE-I DORU???
Da, ţara asta te vrea cretin. (Să fie asta explicaţia pentru care naţia geme de tembeli? Oricum, neamul ăsta este unul de slugi, lingăi şi pupincurişti, deci de ce am ieşi din cuvântul PATRIEI? Dorinţa ei e lege pentru noi) Sau mort...că aşa nu rişti să devii un asistat social şi să trăieşti pe spinarea Statului.

Sometimes, I really wish to go down with the sun.
Dar este zadarnic. N-are rost.

*http://www.antena3.ro/

**http://www.stirileprotv.ro/

Miserupism exotic

Mare scandal, mare! Scad pensiile militarilor. HUOOOOOOOOOOO!!!!! RUŞINE!!!!!! DE 3 ORI RUŞINE ŞI ÎNCĂ CEVA ÎN PLUS!!! VIAŢA CU CEVA ÎN PLUS, CE DRACU'??
Militarii şi-au dedicat viaţa apărarii statului! Militarii au servit ţara! "Coana 'mnica, ce vă pofteşte sufleţelul? File de caporal la grătar? Un piept de ofiţer, pus la bătaie pe horarele patriei? Un scut uman antirachetă? Haideţi, nu vă sfiiţi! Suntem sub frunză (a lu' Udrea, se ştie!), dacă aveţi nevoie de noi!! În pitpalacii mă-sii, că mă-nervez acuma'! Or suntem oameni onorabili, or nu mai suntem!". (De preferinţă, nu mai suntem deloc. Hihihihihi)

Când îşi pierdeau onoarea, samuraii nu mai aveau pentru ce trăi. Executau un mic seppuku sau se degustau la un harakiri rapid şi rezolvau treaba. Da, nene! Fără onoare, viaţa unui samurai era fix pix! Nu conta câţi koku de orez primea...nu conta că nu avea ce mânca...demnitatea şi onoarea erau singurele directve valabile. Îţi făcea daimyo o boacănă, samuraiul plătea. Onoarea stăpânului este onoarea slugii. Scurt pe 2 şi 3 pe 4. Păi dacă s-ar aplica principiul ăsta şi acum, România nu ar trebui să mai aibă armată...poate doar câmpii de servitori (de dragoste de neam, de ţară...normal) descăpăţânaţi.
Ptiu, ptiu, ptiu, pe unde-mi umblă gândul? Parcă aş fi un nenorocit de lingău băsist!Normal că avem nevoie de militari! Ei ne apară! "ARMATA E CU NOI!!! ARMATA E CU NOI!!" Remember?

"Nu am părinţi, iau Cerul şi Pământul drept Tatăl şi Mama mea."
"Nu am Ochi, iau Lumina din Fulger şi din Vitejie."
"Nu am Armură, Bunăvoinţa şi Loialitatea îmi sunt Platoşă.
"Nu am Fortăreaţă, din Înţelepciunea minţii mele îmi ridic un Zid De Apărare."
"Nu am Armă, din liniştea spiritului meu îmi fac Sabie."
Da dom'le! Samuraii erau ceva deosebit! Doar că vremea lor a apus demult...şi oricum, nu ar fi călcat niciodată pe coclaurile noastre! Acum s-au inventat militarii!! Super tare, frate! Dormi liniştit, MApN (cu Oprea - îl ştiţi! ăla reevalutul - drept moţ al colivei) veghează pentru tine!

Nu mai există samurai. Noi...noi avem militari, măi nenicule! Şi după ce se luptă în slujba ţării, li se mai taie şi din pensie! Auzi, auzi!
Dar eu întreb...Unde e onoarea aici?? Cine şi-o calcă în picioare? Statul, că nu îşi mai plăteşte servitorul, sau sluga că îşi cere cu încăpăţânare simbria?
Şi mi se frânge! Nu sunt stat, nu sunt militar, nu sunt daimyo, nu sunt samurai, nu sunt slugă la nimeni (Nie-nie-nie, Tzucurel Mr. Soldier...pardon! Gradat, cu uniformă de frunze şi tăblărie pă pieptoc; mustăciaoara lui...pana corbului (desigur), falnic ca bradul şi mândru ca o fată mare la bordel) Nici măcar nu-s Anjin-san, (William Adams, primul samurai caucazian), hatamoto la curtea lui Tokugawa Ieyasu.
Eu mă picur cu voioşie pe toţi, pentru că nu mă interesează aspectul. Eu cică-s un biet inginer, deşi scriu ca un dobitoc lovit de streche. No, şi ce-i cu asta? Nu are cine să mă apere? Din partea mea, poa' să vină inamicu să mă atace când i se zburduncăne lui vitejia-ntrânsul, că tot mi se rupe! Nu am nevoie de baioneta nimănui ca să-mi stea pavază!! Nu vreau piepţi agăţaţi în gardul căşii, doar că aşa cere Statul. Mi se îndoaie de el!
Cine vrea să mă caute, mă găseşte aici. Nu vreau să mă apăr. Nu are rost. Şi aşa, legea autoapărării în Românica este dilie. Cică ar trebui să aplic o forţă egală, dar de sens contrar...asta parcă era un principiu prin fizică, dar nu mai contează. Degeaba. Oricum este în van...de ce papuci ar conta?? Nimic nu contează! Legea e lege şi trebuie respectată! "Dă-mi pălăria, dă-mi pălăria, jos pălăria". Aşa trebuie făcut în faţa legii. Măi-măi, măi, măi...să pupe tata pe curul ei catifelat şi micuţ! Şi legea mai trage câte-o băsească...E România. E-Românica, da' cu erori grave la sistemul de operare. Legea e lege, onoarea e onoare, pensia e pensie, reevaluarea-i reevaluare şi militaru-i mândria ţării. Hip-Hip-URAAAAAAA!!!! Să bem pentru asta!

SĂ TRĂIŢI (bine), SĂ MI-O...lasă, că nu găsesc rima potrivită! Bem cu spor, bem vârtos, bem din fundu' lu ' inimă. Da' să-mi trag pălmi, că tot mi se rupe grav de tot. Mă doare de tâmpesc, îmi vine să-mi zdrobesc deştele la ţâţâna uşii. O durere o contracarează pe cealaltă...o suplineşte, o întregeşte. Suferinţa este cel mai bun profesor. Ce specialitate are? Nu ştiu...dar mi se rupe.
De ce ar mai conta asta? Aşa e legea firii; pensiile oricum scad. Bine...cresc, dacă ar fi să ne luăm după refinaţat...ăăă...reevaluat.
Şi ce? Mi se rupe! Să bem pentru asta!