Scurt

...că nu am chef să mă dau după vişin, aiurea.
Deja sunt sătul de problematica rujatului în direct, întâmplare care a fost abordată, comentată, răscomentată, tălmăcită şi răstălmăcită în fel şi chip, deşi s-a petrecut abia ieri. (Eu oricum azi aflai, că îmi vine să vomit de câte ori văd chelia preşedintelui la tv. ; prin urmare, ignor instinctiv tot ce debitează sau ce ar putea avea legătură cu el, pentru ca mai apoi, pe alte canale, să îi aflu indirect jăvrăielile). Ar fi inoportunsă o mai fac şi eu, mai ales că nu pot repeta decât ce au spus alţii, înaintea mea: a fost pură ridiculizare şi nimic mai mult...
Însă am o mică şi singură nedumerire:





"Cert e că în CANCAN" (şi în diferite medii internaute, aş adăuga eu) "zice aşa: cum că a fost o gafă monumentală a Antenei 3, cum că eu am apărut în timp ce mă machiam, cum că preşedintele era în direct, cum că, cum că, cum că....
Acum, mă întreb, oare cât de neatent să fii ca să nu vezi că e un pic cam mare coincidenţa ca eu să mă rujez când preşedintele vorbea de rujat sau să nu vezi că preşedintele nu e în direct"
http://mariacoman.blogspot.com/



Să presupunem că nu există "pupincurişti portocalii", că acestă sintagmă a fost inventată de nişte oameni răi şi fără suflet, aflate sub influenţa remunerărilor mogulare.
Însă.
De ce chestiunea rujului a fost imediat atacată, dar mostra de nesimţeni a popoviciului a fost trecută cu vederea? Adică...trebui să fi extraordinar de prost şi de neted pe creier ca să nu observi o ironie care-ţi scoate ochii, dar când cineva te respectă atât de mult încât se pişă pe tine cu jet viril şi nici măcar nu are bunul simţ să te mintă că plouă, să treci totul sub tăcere.
De ce aşa ceva?

Romania. Explore The Most Ridichiul Garden

Neamul ăsta e preistoric şi primitiv în gândire, în concepţii, în activităţi, în orice. Tot ce este normal şi obişnuit într-o altă ţară, la noi ori este un lux, ori lipseşte cu desăvârşire.
Ca să observi acest lucru, nu trebuie decât să ieşi la o mică plimbare printre coclaurile naţionale. O să întâlneşti tot felul de oameni, cu tot felul de concepţii. Se spune că civilizaţia românească s-a născut la sat. Nu, nu e adevărat! Civilizaţia românească NU S_A NĂSCUT. Poporul nostru are multe însuşiri (în marea lor majoritate, negative), dar civilizaţia nu este una dintre ele. Noi suntem prinşi într-un ev întunecat şi nu mai reuşim deloc să îl depăşim. Mare parte din gloată are porniri absolutiste sau comunistoide, deşi unii nu s-au intersectat deloc cu aceste regimuri. Mulţi sunt tembeli prin naştere, mulţi nu primesc o educaţie cât de cât elementară, mulţi se iau cu grija supravieţuirii de pe o zi pe alta şi uită să mai trăiască pentru ei. Dar toţi aşteaptă să li se dea posmagii, gata mestecaţi şi digeraţi, dacă se poate. Totul este condus de Domnul, şi atât. Noi nu trebuie să facem nimic, pentru că El le aranjează pe toate. Dacă vrea. Dacă nu, măcar avem pe cine da vina în caz de nereuşită.
Doamna Valeria Arnăutu, fiind întrebată dacă este o femeie religioasă, răspunde cu aplomb: "Da, ca toţi românii". E clar, atunci m-am lămurit! Românii nu sunt credincioşi, sunt superstiţioşi, sunt stăpâniţi de o raţiune canceroasă, în metastază. La noi, gândirea are ceva schilod în întregul ei. Nu o spun eu, o spun preoţii neamului, slujitorii Domnului. Eu doar achesez la concluzia lor.

Românii sunt...nu ştiu...rudimentari, cred că este cel mai potrivit cuvânt. Şi asta se vede în toate amănuntele care ne compun viaţa. Dacă tragi numai o ocheadă de câteva secunde asupra societăţii - "cucu, bauuuuuu" şi atât, observi că ceva este în neregulă. TOTUL este în neregulă:
- Boc taie panglica o impresionantă flegmă asfaltată, lungă de 10 milioane de mm., şi se mândreşte cu asta. "Toamna se numără km." (mm.) "de autostradă."
Mi se pare normal. Când eşti juma' de buletin, ţelurile tale sunt reprezentate la scară. Aştept inaugurarea cu fast a aleii din faţa căşii, până la wc-ul din curte.
- Droia de credincioşi dă năvală să se roage la moaştele sfântului Mina, ocrotitorul păgubiţilor, pentru succesuri în viaţă şi fericire.
Când se vor descoperi moaştele ocrotitorului de dobitoci, sigur le vor fi ascultate rugile.
- A început postul şi cohortele de credincioşi iau cu asalt rafturile supermarket-urilor în căutarea "produselor de sezon". Atenţie însă! Conform specialiştilor, nu toate produsele de post sunt conforme cu denumirea. Consumatorul trebuie să citească cu atenţie pe etichetă, la secţiunea "ingrediente"; preotul mănâncă orice, dar se roagă la Dumnezeu ca hrana să fie primită.
Eşti tu sigur-sigur că rugăciunea substituie atenţia?
- Conform unui sondaj recent, fleşcăitele...pardon! Zeităţile locale ţin post ca să slăbească, să îşi ia carnetul de conducere sau să nu rămână însărcinate când le apucă sensibilitatea înălţătore (cât mai înălţătore, aş putea spune) prin vreun bar în tendinţe.
Cred că mai folositoare ar fi nişte cauciuce - de iarnă dacă se poate, că tot e lege în acest sens.
- Pentru nerealizările din ministerele pe care le conduce, duduia Udrea învinovăţeşte criza financiară.
Şi doar atât? Nici un mogul rău, nimic, nimic? Sunt dezamăgit...
- "Românca Florina, în patul lui Berlusconi". "Ioana Vişan, preferata lui Berlusconi".
Concluzii:
1. Berlusconi e taur comunal.
2. Româncele sunt târfe, curve sau ambele.

Dacă lumea ar funcţiona după sintagma "ladies first, curvele după", România ar sta la coadă! DAR STAI! ROMÂNIA, CHIAR ESTE LA COADĂ!
Ador jena asta de staul mioritic! Când e următorul avion spre Burkina Faso?

Odă (în metru udric)

Despre cuvintele înălţătoare (şi pline de îngreţoşenie) adresate farului pedelist, s-a tot vorbit. Strică, dacă îmi aduc şi eu aportul la această închinăciune plină de admiraţie şi respect?



Teodor Baconschi spune "Trebuie să faci eforturi monumentale ca să nu cazi sub farmecul tău, în calitate de coleg. Eşti inteligentă, eşti frumoasă, eşti tenace". Chiar atunci se dă un prin-plan cu omagiata.

Bine, bine. E grasă, lăptoasă şi devreme acasă...
Se poate spune orice despre elementul respectiv, în afară de faptul că e frumos. Clar. Nu că am un suflet rău şi meschin, dar haideţi să analizăm mai cu atenţie imaginea, să vedeţi că nu o spun eu, ci chiar membrii onoratei adună(tu)ri: Ion Oltean pare plictisit, cu o expresie de neîncredere întipărită pe faţă, iar duduia din spatele lui (nu o ştiu, că nu îmi încarc memoria cu toţi tiriplicii politici), tot cu mâinile în sân, ridică din sprânceană aproape la fel ca Berceanu, când Ministrul Finanţelor a declarat că a fost semnat acordul de împrumut cu BEI, în valoare de 883 milioane EUR, şi că o parte a finanţării va veni de la bugetul de stat, adică 488 milioane. Să fie acesta un semn al entuziasmului, al încântării şi aprobării netăgăduite?
Cât despre doamna Udrea...e drept că nu-şi mai încape în piele de mândrie.
Poate de aceea preaminunaţi-i ochi sticlesc atât de cuceritor, desfătaţi în faldurile moi ale pomeţilor.
Poate de aceea zâmbeşte mânzeşte, din toţi obrajii.
Poate de aceea fălcile asudate îi lucesc apetisant la bec.
Poate de aceea îşi împinge cu voluptate, spre înainte, toate rândurile de bărbii.

Poate de aceea eşti atât de kill billă printre mioritici, iar eu eforturi (mai mult decât) crâncene să nu îţi cad sub farmece. Eşti, deci din păcate exişti.

Contradicţie

"Ioan Oltean: Este cazul ca soarele Partidului Democrat-Liberal să răsară din nou de la Bucureşti"
http://www.antena3.ro/

"Meteo - INFO: Bucureştiul, în ceaţă"
http://www.meteoplus.ro/

Concluzie: Realitatea (nu TV, că aia oricum e cu mogul rău, care fură sarea) demonstrează că încă nu e cazul să se întâmple aşa ceva.

Slalom întrebăcios

1. Întrebări filosofice:
* De unde venim? De ce venim? Cine suntem? Unde ne ducem? Când ne întoarcem? Ne mai întoarcem?
2. Întrebări e conomice:
* Mai apucăm să trăim bine în viaţa asta?
* Când se vor mări salariile profesorilor cu 50%?
* "Emil Boc: Economia României se va relansa, în 2011. Există semne în acest sens". Daţi exemplu.
3. Întrebări politice
* De ce au dus-o pe cancelăreasa Germaniei să îi acorde titlul de doctor honoris cauza la Cluj? Care a fost scopul acestei acţiuni?
* Cum a ajuns Monica Tatoiu de la o simplă profesoară la mare analist politic? Cine o recomandă pentru chestia asta? Vocea şi talentul?
* Ce vroia să îl roage Băse pe Sarko la summitul NATO de la Lisabona, de a fost refuzat atât de "brutal"?
4. Îmtrebări mondene:
* Cum transpiră în presă toate scandalurile prin care trec divele autohtone? Vin ele la redacţie "Bună, sunt Sexy-Gingirica, m-am certat cu fostul şi ne-am porcăit rău de tot; scrieţi după dictare...", sau dă redacţia telefon: "Bună ziua, suntem de la colorăciunea "Chiloţata cu ştrasuri". Spuneţi-ne vă rog, ce s-a mai petrecut interesant în viaţa dumneavoastră?"
* De ce orice tută care-şi trage o casetă porno sau se dezgoleşte prin reviste crede că este vreo zână în extaz, plină de forme apetisante? Nu a mai văzut lumea nişte ţâţe, până să şi le scoată ea la interval?
* De ce se consideră apriori a fi sexy orice bovină cu ugere cât găleata, indiferent ca sunt naturale sau doldora de cauciuc? Seducţia se rezumă doar la nişte cărnuri atârnînde, care se fleşcăiesc odată cu trecerea anilor?
* Industria pentru adulţi e populată de specimene depravate, insensibile, cu aplecare doar spre concet, desfrânate şi demne de scârbă. Atunci de ce toate fătucile diafane şi zâne se visează staruri porno sau strip-eriţe de mare talent?
5. Întrebări diverse:
* Tocilăria este o fabrică de tocilari?
* O lucrătoare la sculărie se numeşte sculăreasă?
* O soprană lucrează la soprănărie?

Certitudine:
!!!!!! Promoţie la Set lenjerie "Ismena" la numai 62.00 RON !!!!

Descoperirea apei călzi

NU mişcaţi, NU respiraţi! Iarba să se oprească din crescut, păsăretul să îngheţe în văzduh! Toată lumea, toată lumea sare-acum cu mine! Linişte în sală!
Din ciclul "SENZAŢIONAL! Brad Pitt a fost fotografiat respirînd, iar Angelina Jolie...CE CREDEŢI? A fost surprinsă folosind toaleta!! (Avem dovezi! SOLIDE! - dacă era constipată)", vă prezentăm:

"Exclusiv! Nicholas Cage (Nicolae Cuşcă, în traducere liberă) îţi face freza cu gel!
Aflat de o lună în România unde filmează pentru Ghost Rider 2, Nicholas Cage/Nicolae Cuşcă e urmărit non-stop de către paparazzi noştri. Vă prezentăm imagini exclusive; unul dintre hair-stilişti se ocupă de freza acestuia, pulverizînd fixativ... "
[Click Tv, 19.11.2010]

NU îmi vine să cred! Nu credeam să apuc să aflu asta, în timpul vieţii mele! Oare tehnologia spionajului a evoluat atât, dar ATÂT de mult? Deci nu se poate! Trebuie să mă aşez şi să rumeg informaţia!
Auzi, auzi, Nicholas Cage se dă cu fixativ! Băi, dacă îmi lăsai timp de gândire o eternitate, măcar până...măcar până se va trăi bine la Românica, nici că îmi trecea aşa ceva prin cap! Sunteţi siguri? Să nu mă minţiţi, că îmi distrugeţi piatra de temelie a propriului univers! Deci chiar se dă ăla cu fixativ?
INCREDIBIL!!!

Cronicile din Românica: Deştul, discursul şi întristata adunare

Ştiu că nu mă prea pliez pe foamea de senzaţional a timpurilor noastre şi că - de obicei - nu prea sunt în rândul lumii, dar...sincer, I DON’T GIVE A FUCK.
Sărind peste suprasaturaţia îngreţoşată resimţită în momentele respective, acesta este un alt motiv pentru care m-am gândit mult timp dacă se merită să îmi bag şi eu deştu-n cur şi să scriu - cu deontologeală maximă şi afectare vecină cu leşinul - despre subiectul care a rupt gura târgului, pe la începutul lunii: viaţa şi moartea celui ce a fost Adrian Păunescu. Atâta doar că eu mă voi concentra puţin pe decor (se poate spune că am schimbat - puţin - organul penetrator?).

Deşi sunt obişnuit cu mediocrităţile acestui neam tembel, ele nu încetează să mă uimească, în fiecare zi, în fiecare clipă pe care o vieţuiesc pe aicişa, pe la coclaul naţional. Ultima ocazie a datului în petec? Desigur, slujba de îngropăciune a Marelui (şi la propriu şi la figurat) Dispărut, resuscitat şi readus pe sticlă post-mortem. Deci, dacă aş avea ocazia să îmi mai aerisc creierii şi pe alte tărâmuri, iar aici să vin numai în vacanţe (cât mai scurte, de preferat), naţia asta mi-ar produce numai icnete de plăcere şi crize de râs isteric. Pe cuvânt de onoare.
Pregătisem o întreagă pledoarie în sprijinul punctului meu de vedere, dar nu îşi au rostul atâtea vorbea fără sens. Scurt şi la obiect, măi tăticule, că doar de la “simplu” (spre “complex”) am pornit cu toţii - vorba unui alt răposat din trecutul glorios al planetei.

Domnul Dan Berindei, academician doctor în istorie şi filosof de renume naţional, urcă solemn pe scenă, spre a elogia viaţa şi activitatea celui trecut în nefiinţă. “Onorată familie, întristată adunare…” şi imediat, întristata adunătură izbucneşte în aplauze şi urale.

SUPERB! BRAVO! De 3 ORI, BRAVO!!!

Zici "români" şi tragi apa. Caşti gura şi rămâi cu ea aşa, îngheţat într-o uimire perpetuă. “Of, viaţa mea” mai lipsea de pe fundal şi groteasca manelărie era mai mult ca perfectă.

De ce mi-e scârbă de naţia asta? (partea a II-a)

Fără alte introduceri lipsite de sens:
- urăsc România pentru că partidul te vrea doar prost; o oaie tembelă care se aliniază cuminte în turmă şi execută întocmai şi la timp ordinul ciobanului cârmuitor. Tot acest neam este o turmă păstorită de un baci hapsân, în creierii munţilor...care, ca orice cioban care se respectă ne-o trage pe la spate cu nesaţ, ori de câte ori are vise erotice şi i se umflă năravul în iţari.
La cursul de genetică am învăţat că populaţia planetei este caracterizată de biodiversitate; aici însă, este anulată. Toţi trebuie să gândim la fel, pentru că cine iese din schemă este înlăturat. Ca într-un stup de viespi, gândirea este colectivă. Nebunia înseamnă sfidarea tiparului prestabilit, exact ca un liliac care dispreţuieşte legile naturale şi doarme cu capul în sus.
- urăsc România pentru că este o ţară unde se promovează falsitatea. Nu contează esenţa, doar imaginea (de preferinţă, cât mai retuşată cu silicon şi acid hialuronic).
Acum aproape 100 de ani când lumea era încuiată şi necivilizată, Maiorescu vorbea despre teoria formelor fără fond...pentru ca în modernitate, noi să o demonstrăm.
- urăsc România pentru că aici, sensibilitatea este o slăbiciune aducătoare de moarte, brutalitatea este privită ca îndrăzneală. Se promovează, se adulează chiar, nesimţirea şi tupeul. Respectul este demodat şi prostesc, trufia te scoate în faţă.
Putreziciunea morală este scoasă pe firmament, pentru că doar aşa poţi răzbate într-o fermă de animale turbate.
- urăsc România pentru că România iubeşte manelele şi spiritul manelistic.
"Lasă băi, că merge aşa" este concepţia de bază a oricărui lucru, treaba făcută de mântuială este lege. Aici nu există management preventiv, ci doar cârpeala de după. De la acordarea salariilor şi pensiilor până la mersul la vot, totul este făcut după ureche, exact ca melodia unui lăutar analfabet care vrea să se dea cult în cap. Contează să ai gagica cea mai mare, maşina cea mai tare, pleata gelată, tricou sclipicios mulat pe burtoacă şi cilaca-cichi-ceaua să-ţi urle în boxe. Crucioacele lucitoare agăţate de toate extremităţile corpului sunt ceva la modă, spoiala gardului este o politică de naţională.
Se promovează incultura, în detrimentul educaţiei. Banul a devenit valoarea supremă, deschizătorul omnipotent de drumuri şi locţiitorul oricărui simţământ.
Manelismul, concept abstract care nu se referă neapărat la ascultăcioşii genului, înghite hulpav această ţară.
- urăsc România pentru că a renunţat la tot ce o reprezenta, pentru a copia obiceiurile altor naţii. Ne destrăbălăm în mizeria aia de celebrare a lui drăgostel cu arcul său năzdrăvan, ne strâmbăm înfricoşaţi la asaltul vrăjitoarelor împrumutate de peste ocean. Teneşii de Drăgăşani au fost înlocuiţi cu teneşii Converse, aro-ul autohton a fost înlocuit cu X5-uri, citronada a pierdut în faţa can-urilor de Coca Cola. Totul este în paragină, o ţară în ruine peste care se apleacă maiestuos gingaţa frunză udrească.
Unii nostalgici cedează realităţii hâde şi glăsuiesc cu obidă: "poate toate lucrurile care le-am avut şi le-am pierdut o duceau mai bine dacă nu se năşteau ăn România". Mda...şi România poate ar fi avut noroc dacă se năştea în altă ţară!
Ţara asta nu are identitate. Nu că ar fi avut vreodată, dar acum, conduşi de manelism, copiem pe nemestecate tradiţiile altor popoare şi ne mândrim cu ele.

Pentru acestea şi pentru multe alte chestiuni puţin mai personale, îmi exprim revolta totală împotriva acestui neam găunos.
Tu ce vezi când te uiţi la România?

P.S.: pentru tot ce cred eu am argumente, doar că ocupam prea mult spaţiu dacă mă apucam să le povestesc. Cine crede că greşesc, aştept să mă contrazică, punct cu punct, iar eu îi voi demonta afirmaţiile (desigur, dacă voi putea face aceasta) în aceeaşi manieră.

De ce mi-e scârbă de naţia asta? (partea I)

Tot aud că nu e noastră că ne naştem într-un anumit loc. Bine, bine, dar eu întreb: a cui este vina? Cine ne urăşte atât de rău încât ne-a aruncat în cloaca asta, la fel cum ai arunca nişte hârtii la coşul de gunoi? Cine îşi bate joc de ideea de viaţă încât ţine pe faţa pământului asemenea scursuri de primate debile?
O prietenă îmi spunea că iubesc România la fel de mult cât iubeşte Solcanu organele genitale feminine. Poate are dreptate, poate nu are dreptate. Cert este că:
- chinezul Yu Zhenhuan este cel mai păros om din lume. Acesta suferă ode o boală rară(atavism - tendinţa organismului de a se întoarce la originile ancestrale), părul acoperind 96% din suprafatţa corpului.
Urăsc România pentru că este o maladie omniprezentă, care te face să te întorci la originile preistorice, care te îndobitoceşte. Nu te umple de păr ci îţi reduce umanitatea la insticte primare, îţi modifică acea fibră internă şi te întoarce la stadiul de bestie. Te dezumanizează, pentru că aici doar instinctele primare contează. De cele mai multe ori chiar şi acestea sunt greu de satisfăcut, aşa că lupta este acerbă şi continuă.
Ne dăm credincioşi, sărutăm pioşi diferite moaşte pline de cruci, dar când aproapele se interpune între noi şi o bucată de salam, este călcat în picioare fără milă.



România este mai rău ca o junglă smintită, pentru că şi în junglă este o lege. Aici nu este nimic, doar hău, negură şi disperare. Aici funcţionează principiul "mănâncă sau vei fi mâncat, omoară sau fi omorât". Nu ai prieteni, nu ai familie. Darwinism în cea mai pură formă a sa, care întunecă celelalte simţuri şi trezeşte la viaţă doar reflexele primordiale. Eşti slab, crăpi în chinuri; nimeni nu te vrea, nimeni nu îţi va simţi lipsa. Te mulezi pe nevoile societăţii, îşi duci mai departe sămânţa blestemată.
- urăsc România pentru că aici nu mai contează valoarea şi munca, pentru că se preamăreşte grotescul. Doar asta ne mai ridică din amorţeala zilnică.
Orice talent este terfelit prin noroi sau batjocorit şi aruncat în uitare, în timp ce piticii porno, curvele siliconate şi chiloţăreala abjectă sunt urcate pe piedestal şi elogiate în faţa naţiunii. Mintea ne este umplută de pipiţe care se cred mari divenii şi se postează în ipostaze sexy pe internet, lângă peretele plin de icoane, combina pe afişajul căreia e musai să se vadă Guţă cu Salam şi volumul dat la maximum şi patul alandala, pe care tronează chiloţi şi şosete jegoase, fără număr-fără număr-fără număr.
Poporul ăsta retardat nu mai are onoare, nu mai are demnitate, nu mai are ruşine. Artiştii de altădată mor în mizerie, mâncaţi de viermi şi şobolani. Cei care nu acceptă soarta asta mizerabilă se dedau la singurul lucru care te mai poate aduce în lumina reflectoarelor şi îţi pot oferi o pâine: exhibiţionismul şi industria porno.
"Ce e frumos, şi lui Dumnezeu îi place"; "Domnişoarele fragede ne fac să ne simţim vânoşi şi să ne clocotească sângele-n vene". Aşa se scot unii, când bălesc la pozele din reviste şi se folosesc de puştoaice care nici măcar nu au terminat liceul. Dar cine se poate excita în faţa unor poze în care actorii principali sunt nişte oameni care îţi pot fi părinţi sau bunici? Ce minte dementă poate accepta un asemenea hal de decădere, ca apoi să se laude cu ea prin colorăciuni mondene?? Cine este în stare să ceară o monstruozitate ca aceasta? Opinia publică. O opinie publică bolnavă, descărnată de tot ce înseamnă respect.
- în 1948 se adopta declaraţia universală a drepturilor omului. Urăsc România pentru că la ograda mioritică, nu ai nici un drept, fie el fundamental sau de suprafaţă. Dreptul la viaţă se transformă în dreptul la moarte...deşi până şi ăsta a devenit aproape imposibil, pentru că o înmormâtare costă de te usucă (pe tine ca şi cadavru, dar mai ales pe cai care trebuie să se achite de îndatoririle tradiţiei). Aici, unii se nasc mai egali ca alţii, sau dacă nu se nasc, devin. Dreptul la fericire este un concept inexistent - nu degeaba românii sunt cea mai tristă naţie din U.E. -, libertatea se reduce la dreptul de a munci pentru un slinos împuţit 16-17 ore pe zi, pe 400 de lei pe lună. O formă modernă de sclavagism, din moment ce dar nu mai contează. Omul este doar o unealtă care se poate înlocui. Nimic mai mult.
- urăsc România pentru lipsa de perspective pe care o oferă din plin.
Nu poţi să îţi faci planuri de viitor, pentru că viitorul nu există. Nu poţi gândi în perspectivă, pentru că nu există nici o perspectivă. Aici există decât "acum", pentru că mâine s-ar putea să nu mai exişti. Faci greva foamei ca să îţi arăţi revolta...apoi te dai bătut şi renunţi de unul singur, sau mori cu dreptatea în braţe. O durere în cur este rea, pentru că nu-ţi mai poţi lipi curul lălâu de un scaun capitonat; de viaţa ta însă nu este nimeni interesat, pentru că nu exişti. În loc să faci pe martirul şi să îşi îndese alţii ser fiziologic şi nutrienţi în vene, pune dracului mâna şi participă activ la rezolvarea problemelor! Tot tu eşti de vină şi tragi ponoasele pentru impotenţa altora.
- urăsc România din ficaţi, pentru viaţa lipsită de sens pe care o are orice om obişnuit, trăitor pe aceste meleaguri. Acum câteva sute de ani, maximul pe care ţi-l puteai dori era să te căsătoreşti cu odrasla primarului sau a preotului, care aveau o zestre mai acătării. În zilele noastre nici măcar asta nu mai există, pentru că "divorţurile de criză" au explodat în toată splendoarea lor.
Într-o vreme se vorbea de creşterea natalităţii, însă cum mai poţi întemeia o familie când singur, abia te târăşti de pe azi pe mâine? Faci puradei ca să ţi-i crească statul - adică participi activ la înmulţirea cerşătorilor de la colţuri de stradă? Cum îţi mai poţi asuma vreo responsabilitate în ciuma asta de plaiuri, când nu mai există nimic altceva decât propria supravieţuire?

- va urma -

Cronica unui poliglot: Unde-i educaţie nu-i tocmeală

Guvernul s-a asumat într-o nouă lege a educaţiei (învăţământul românesc s-a schimbat de vreo 150 de ori în ultimii 10 ani, deci chiar era necesară o nouă modificare), care vine cu noutăţi ce "vor schimba din temelii educaţia românească".
Una din prevederile noului program educaţional este aceea că geografia şi istoria se vor preda în limba maternă a minorităţilor. Foarte frumos gestul, nimic de zis.
Ador partea legislativă: un gras îşi fleşcăie curul pe un scaun şi ridică degetul la comandă, când trebuie să voteze. Desigur, uneori comanda este greşită şi încrăvăţatul ia ţeapă şi greşeşte, dar astea sunt riscurile meseriei; în principiu cam ăsta ar fi mecanismul. Eu vreau, însă, cu partea practică! Vreau mecanismul de aplicare a legii! Hai cu egalarea, băieţi, că o luăm pe coajă!!

La maghiari şi ţigani este uşor că avem un căcălău cu vârf de dintr-ăştia. Procesul de predare a materiei se face destul de simplu. Comunităţile tătăreşti sunt ceva mai reduse; teoretic, aici ar cam fi o problemă din moment ce tătarii nu au limbă natală oficială. Totuşi, din câte ştiu, urmaşii lui Genghis Khan folosesc, în marea lor majoritate, limba rusă - deci şi în acest caz guvernanţii se scot uşor, pentru că se mai găsesc profesori care să ştie rusa.
Dar ce te faci în cazul comunităţilor de chinezi? Stau în România, deci au dreptul să li se predea în limba de baştină. Nu că vreau să cobesc.... dar cam câţi profesori sunt în stare să predea istorie în mandarină sau cantoneză?

Ultima dată când verificasem, prin ţărişoară mai trăiau şi ceva indieni (din India, nu pieile-roşii care le vedem prin filmele cu cowboys). Limba oficială a Indiei este hindi, dar în ţară se vorbesc peste 1600 de dialecte diferite. Ce te faci în acest caz? Copilul nu ştie hindi, engleză nu a fost lăsat să înveţe pentru că părinţii sunt naţionalişti înrăiţi şi dezavuează total civilizaţia anglofonă, deci conform legii trebuie să îi predai taman în graiul nativ. Cum nimereşti un profesor de geografie care să cunoască fix dialectul vorbit în regiunea unde s-a născut respectivul puradel? Dacă unul provine din sud-estul ţării şi vorbeşte tamil, iar altul născut puţin mai la nord, o arde cu talent în telugu?
Şi dacă ai o clasă de 25 de elevi (conform legii) originari din districte diferite, pe unde mai scoţi cămaşa? Chemi o armată de lingvişti, ca să ţii o simplă oră de curs?

Senzaţional nu-i destul. Fi cool!!

Azi se votează moţiunea.
După părerea mea, nu trece.
Dar am o fantezie de căpătâi: de dragul conversaţiei, să zicem că trece. Ura, ura, mafioţii au plecat! Mulţimea e-n delir şi aplaudă frenetic. Fericire, destrăbălare maximă.

Ar fi bestial de mega-tare să vină apoi Împăratul Luminat şi să le rupă gura la toţi, arătînd că el e cel mai cârmuitor de cârmuitor tătic care să există pe lume, sexy mother fucker-ul Românicii: "Mdaaaa. Guvernul Boc a picat. Noul prim-ministru desemnat este...(tobele duruie înnebunite, unghiile roase sar în toate părţile)...Unicul, Necurmatul, Irefutabilul, Magnificul Curlingău*... EMIIIIIILLL BOOOOOOC!!!! (fără număr, ca să nu ne încurcăm şi-apoi să iasă vorbe la proces)"

Tare, sau ce?
De s-ar întâmpla asta cred că...nu ştiu, dom'le, nu ştiu ce-o să fac pân' la coadă! Nu ştiu, nu ştiu, cre' că nu ştiu, cred că o să...nu ştiu! Probabil că o să...nu ştiu!

* practicant de curling - sport scoţian apărut in sec. XVI; pentru Boc, probabil ar fi fost mai corect termenul de "băslingău", dar aş fi denaturat complet sensul, plus că nu pot vorbi chiar aşa urât despre domnul prim-ministru.

Spleen cu splin

Pentru că mereu fac nefăcute.
Pentru Victor Ciutacu, care mi-a arătat că se poate scrie nimic despre nimic. Ai dreptate că nu toate muştele fac miere...
Nu ştiu cât timp mă mai prostesc pe aici. De preferinţă cât mai puţin posibil?

Mi-e scârbă de ţărişoară.
Sunt plictisit. Nimic nu îmi mai învârtoşează interesul. Realitatea este sterilă, abjectă şi fetidă.

Nu dau o ceapă degerată şi mâncată de viermi pe Emil Boc şi cei (aproape) 40 de plimbăcioşi, care cheltuie ei cu nesimţire căpiţe de bani pe la New York, ca să facă curul mare şi roşeaţă în obrăjori. Mi-e silă să îmi mai ridic degetul a aprobare, ori de câte ori Băse iese la interval şi vomită vorbe fără sens. Ţâţele cu imprimeu ale Udrei, tupeul grotesc al Robertei şi draconica (pentru unii), dar ineficienta (pentru alţii) moţiune de cenzură mă lasă mai rece ca pe un mort congelat. Sunt sătul până-n gât de politeţuri de complezanţă, cerşătoreală la sfinţi şi concepţii de viaţă retardate.
Mi se rupe de mine, de tine, de toţi şi de toate...chiar şi de cetăţeanca simplă, de la ţară, care se îndeasă într-un autobuz arhiplin şi apoi urlă că stă în înghesuială şi e operată.

Mă amuză cohortele de cetăţeni care intră în greva foamei pentru a protesta, mai ales că la Cârmuitor i se fleşcăie rotula-n deşt de ei şi le dă...bineţe cu gura plină.

P.S.: Anchetatorii cred că au găsit craniul Elodiei. Dar nu au descoperit locul exact dintre Rucăr şi Bran, unde şi-a făcut Cioacă nevoile

House of Love

Limba noastră-i o comoară

Cu privire de căpreoară speriată, botic de divă expandată în toată splendoarea ei, împiedicată în cuvinte ca un nou născut, sfioasă ca o garofiţă şi frumoasă ca soarele captiv într-o grotă preistorică, cea mai de succesuri europarlamentară a timpurilor moderne a citit un senzaţional discurs despre discriminarea femeilor din câmpul muncii, care, de altfel, nici nu se întâmplă pe meleagurile mioritice.
Admirabil, sublim demersul acestei domnişoare! Uite măi cum ţine ea cu ţara şi ne face reclamă favorabilă! La atâta măreţie şi strălucire, vorbili care ieşeau pe gura distinsei mai că se pierdeau în decor! Şi bine făceau!

"abordare mult mai completă". Cam aşa şi-a început băseaca elenă emanaţia de sunete şi culori care trebuiau să îi vibreze la simţiri pe ascultători.
Ce să mai zici la asta? Râzi să te prăpădeşti (în gând, pentru a te feri de privirile iscoditoare) şi mulţumeşti cerurului că restul turmei de europarlamentari nu cunosc o boabă din tezaurul care zace ascuns între graniţele patriei. Pentru că dacă ar ştii, pe-acolo pe la forum ar fi stand...down comedy altoit cu cascadorii râsului. Circotecă ar scrie pe faţada clădirii, nu alta!

Când te mai răcoreşti, te întrebi smerit: ce are în plus o abordare mult mai completă faţă de una DOAR completă? Şi oare cum o arăta o abordare mai puţin completă? M-ajută careva cu răspunsurile, că mintea mea nu are la actic nici o defilare pe podiumuri, nici măcar o vânzare anterioară, ca să desluşească acest mister lingvistic.
Deci e clar! D-aia nu am eu succes în viaţă, pentru că nu mă duce capul să rezolv nici o problemă simplă de gramatică! Ete cine ştie, cunoaşte! Şi cine cunoaşte îşi face veacul prin coşmelii plătite de popor, în buricul Bruxelles-ului!

Dar m-am hotărât! Când le-o face mintea astora nişte pui, fac eu cumva să obţin măcar o gheară de deşteptăciune, că apoi....odată ce se scutură mârţoaga mea de creier şi se transformă într-un bividiu înaripat! Nici nu apuci să zici "Elena Băsescu zisă EBA, manechină de succes şi editatoare de fraze memorabile, femeie de o neasemuită - mai ales - frumuseţe şi gingăşie, purtătoare de cuvânt, gentuţe şi săndăluţe de firmă, care e ea mititică independentă şi care a dat poporul buluc să ştampileze buletinul de vot inscripţionat cu prefrumosu-i nume/număr de maşină, pe care, apoi, a aşteptat-o pe ea Elenuţa Udrea cu carnetul portocaliu, pentru o reîntoarcere fericită în familia conducătorilor mult-prea-iubiţi şi stimaţi de popor", că mă şi dau de 3 ori peste cap, îmi ştanţez pe frunte un nume de boală venerică şi mă dau rotund pe la străinezi că sunt şmecheraş de Dorobanţi, şefuţul luminat al sectei "Slobozire în Absolut" (mişcare umanitară care îşi propune să-şi umple adepţii de respect, pentru o călătorie binecuvântată spre sferele puterii)

Englezism semi-românizat

Duminică 17.10.2010, ora 20.10, jurnal sportiv la Pro tv. Se comentează lovitura de prin care Lucian Bute şi-a făcut K.O. adversarul.
ÚPERCUT, upercuturi, s. n. Lovitură la box, aplicată adversarului de jos în sus, în general sub bărbie. – Din engl., fr. uppercut

Cuvântul englezesc uppercut (pronunţat "apărcat"), este un termen din box, un neologism care s-a românizat şi a devenit upercut-ul autohton. Se scrie şi se pronunţă "upercut"; cum auzi, aşa scrii. Nu e cine ştie ce mare mâncare de peşte, nu trebuie să ai 5 doctorate în fizica cuantică ca să îl poţi folosi corect.
Dar de ce ar pronunţa cineva "apărcut", jumătate în engleză şi jumătate în română? Ca să se dea deştept? Ca să arate că are un neuron în erecţie? Ca să facă pe deosebitul şi finul scientolog, care înţelege substratul lumii în care vieţuieşte?

Aşa o fi, numai că a dat-o de gard grav de tot.
Nu mă simt acel Einstein ascuns, acel Pruteanu care militează pentru folosirea corectă a limbii române, însă modul de comentare al acelui jurnalist plin de răşini mi-a zgâriat timpanul, instantaneu.

Mda...totul în ţara asta a devenit o manelărie ieftină, o romanţă cântată după ureche la marginea şanţului de orice retardat. Tare, ce să zic?
Good job. Keep up the good work!

Sezon favorabil pentru hoardele credincioşilor

* CREDINCIÓS, -OÁSĂ, credincioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care crede în existența lui Dumnezeu și se conformează practicilor religioase. – Credință + suf. -ios.
* a călca ~ (pe cineva sau ceva) în picioare a) a distruge, călcând cu picioarele; b) a desconsidera. ~ (pe cineva) pe coadă a provoca supărarea cuiva
*ÎNGHESUÍ, înghésui, vb. IV. Refl. (Despre ființe) A se îmbulzi, a se îngrămădi (într-un spațiu restrâns);
http://www.dexonline.ro/

După sfânta dănţuială a Cuvioasei Parascheva, după vinul fiert băut la repezeală, maneaua îngânată în barbă şi închinatul afectat la sfintelele moaşte, la orizont apare un nou motiv de sfinţenie.

La Antena 1, în dreptul acestor imagini scria mare: "Mii de credincioşi s-au călcat în picioare la resfinţirea altarului mănăstirii Golia" (etichetă care de altfel, descria cu acurateţe momentele de delir vânjos care au avut loc la Iaşi)

Deci cum? Ce au făcut credincioşii? S-au călcat în picioare, ca o cireadă de vaci lehămesite de foame, care a dat iama în păpuşoi? Păi cum aşa ceva? Nu e puţin cam contradicţie logică? Eu credeam că termenul "credincios" se referă la o persoană evlavioasă, pioasă, cuvioasă, care respectă cu stricteţe prescripţiile religiei; adevăratul credincios este un om blajin, generos, răbdător, respectuos şi smerit. . Ori...pe cuvânt dacă am văzut vreo religie care să te îndemne să te călăreşti ca un dobitoc apucat de streche, să înjuri ca un birjar, să te împingi, să dai din coate şi să calci pe cap pe oricine îţi stă în faţă, ca să apuci să te sfinţeşti primul. Nu am văzut aşa ceva nici măcar la credinţele tribale preistorice, bazate pe totemism şi animism, d-apoi la un popor din zilele noastre.
Nuuu...nu se poate! Ceva e greşit, în toată treaba asta! Precis nu mai am eu proprietatea termenilor!

Dar am căutat şi în dicţionar şi tot la acelaşi rezultat am ajuns.
Plus că o mamaie cu baticul şifonat, urla plină de indignare: "Am venit aici de la sute de kilometri ca să intru în altar! Am îndurat frigul şi ploaia! Dacă nu mă sfinţesc în altar, ce rost mai are toată tărăşenia?"
Deci aşa...dacă intri în altar, te sfinţeşti. Dar se mai uită Dumnezeu la tine dacă tu te comporţi ca o jivină în extazul rabiei?
Nu ştiu, întreb şi eu ca să mă mai destup la minte.
Nu zicea Dumnezeu să te porţi cu aproapele ca cu tine însuţi? Arătaţi-mi-l mie pe ăla de se pune la coadă şi începe să-şi dea pumni în gură, să-şi jumule părul din cap şi să-şi tragă coate la ficaţi!
Ăsta e popor de credincioşi? Cu indulgenţă l-ai putea numi o cireadă de vite căpiate, deşi până şi asta e cam mult! Asta e credinţa la noi? Înjurături, înghionteli şi fleşcăit de icoane, ca să dea Dumnezeu cutare şi cutare? Un preot se plângea odată că trebuie să îşi spele veşmintele după fiecare slujbă, pentru că puhoiul de lume i le umple de urdori, mătreaţă şi materii galben-verzui de consistenţă mucilaginoasă, în timp ce se şterg la ochi cu ele (pentru a le vindeca Dumnezeu problemele de (i)luminare a felinarelor) sau le sărută evlavioşi cu gura plină de bale.
Aşa e credinţa la noi? O sumă de poze frecate de pereţii altarelor, milogeli pe la diferite icoane şi îmbulzeală dementă?
Drăguţ, n-am ce zice. Parcă simt în călcâie cum mă cuprinde fiorul religios şi mă transformă într-un om mai bun, mai blând.

Nude Philanthropy

"You can't just whip out a 40* year old titty; that's your man's titty. THAT IS YOR MAN'S TITTY! 40 year old titty, your man's titty. 20 year old titty, community titty. That's for all to see."
[Chris Rock - Never Scared]

* to be read 64

Manelismul credinţei

Rămân în sferele misticismului religios, pentru că este un subiect prea fascinant pentru mintea mea şi pentru destinul omenirii.

Se spune că Dumnezeu poate câte vrea, dar nu vrea câte poate. Se spune că Dumnezeu este Iubire, iar Iubirea este Dumnezeu.Se spune că Dumnezeul îl iubeşte pe fiecare, în parte.
Dar gândind retrospectiv, îmi dau seama că stirpea umană a fost mistuită de violenţe şi atrocităţi fără seamăn, dintotdeauna, în orice perioadă istorică am fi trăit. Fie că vorbim despre romanii care crucificau pe capete, fie că ne referim la inutilele cruciade, la mâna de ultraşi obsedaţi care condamnau pe bandă rulantă la arderea pe rug sau la sclavagism, neamul omenesc nu a fost scutit niciodată de ură şi suferinţă. De cele mai multe ori viaţa a fost doar un supliciu petrecut în războaie, nedreptăţi, revolte şi moarte. Iar eu întreb: De ce? Dumnezeu nu a iubit mulţimea de protestanţi care au fost masacraţi în noaptea Sfântului Bartolomeu? Nu a iubit pruncii cu care jucau fotbal armatele germane la atacarea Varşoviei, în timpul celui De-al Doilea Război Mondial? Nu a iubit nou-născuţii care muriră nu cu mult timp în urmă la maternitatea Giuleşti, dintr-o prostie? De ce nu a intervenit în nici un fel, niciodată?
Conform afirmaţiilor de mai sus, se pare că nu a vrut; pentru că dacă vroia, putea. Dar a sta impasibil în faţa suferinţei nu mai este iubire, iar asta e din nou o contradicţie logică. Deci cum este, până la urmă?

Eu aş zice că Dumnezeu nu se implică în vieţile noastre. Ne naştem, trăim şi în funcţie de cum ne-am dus viaţa, ne primim şi răsplata. Din cauza asta nu prea cred în intervenţiile divine care să ne scoată din căcatul în care ne ducem existenţa şi mi se pare infinit de imbecilă afirmaţia aia cu "lasă, ne-ajută Dumnezeu". Văd roşu în faţa ochilor când aud această resemnare bovină: "da, e greu. Dar ce să facem? Trăim şi noi pe lângă ei şi ne întindem cât ne e plapuma. Avem 200 de lei pentru hrană, timp de o lună? Luăm de ăştia ce putem, apoi Dumnezeu cu mila. Ne-ajută Dumnezeu, drăguţul." Doar că nu te ajută nimeni, niciodată. Nici statul, nici Dumnezeu, nici nimeni! Nu vin păsările cerului să-ţi bage în gură, doar pentru că tu eşti prea dobitoc să-ţi ceri dreptul la viaţă. De este obligat cineva să ia decizii şi să acţioneze în locul tău? Pentru că te milogeşti, pupi picioare ataşate de preoţi şi îşi freci hainele şi diferite fotografii de nişte rămăşiţe sfinte? Pentru că stai cu biblioteca de cărţi de rugăciuni lângă pat, dar bagi un pios "să ţi se usuce mâinile" de câte ori nu îţi convine rapiditatea cu care funcţionarul public îţi încasează facturile?

Odată, am asistat la o discuţie în care o vecină se plângea că soţul îi este bolnav, nu poate munci, nu se poate întreţine singur. Practic, nu are nici un venit. "Să-l ajute statul, omul ăsta nu trebuie să trăiască şi el?"
De ce TREBUIE SĂ TRĂIASCĂ ŞI EL? Nu scrie nicăieri aşa ceva! Viaţa nu este obligatorie, iar la noi încă nu a ajuns statul civilizat, care are grijă să acorde asistenţă socială persoanelor defavorizate de soartă. La noi este doar o junglă, unde se aplică cele mai rudimentare reguli: dacă eşti în stare să te descurci, bine; dacă nu, ghinion! Eşti veriga slabă din lanţul slăbiciunilor! Viaţa funcţionează pe principii darwiniste. Cel puternic rezistă, cel slab moare. Pe aceleaşi considerente, spartanii triau membrii cetăţii. Dacă nu eşti în stare, de ce să te chinui şi tu, să mai chinui şi pe alţii?
Supravieţuirea prin orice mijloace a primat întotdeauna, dar la animale. Oamenii cică sunt ewvoluaţi şi au încropit o declaraţie cu drepturi fundamentale, pe care fiecare le are. Doar că la noi nu s-a auzit de aşa ceva.
Aici trăieşti, doar dacă te adaptezi la mediu. Nu poţi...asta e. E vina Încrucişătorului că te-ai născut impotent? E vina Udrei că nu îţi permiţi măcar un elicopter, ca să nu îţi crape capul de nervi pe potecile găurite ale patriei? Uite, DDDDDDDD-ul are! El cum poate, dar tu nu poţi? Ce, s-a născut cu 10 mâini?
Din punctul ăsta de vedere, de la Piticul Porno, trecînd prin zânoacele de Dorobanţi şi încheind cu Justin Bieber şi Lady Gaga, toţi sunt nişte învingători. În lupta pentru existenţă, cu toţii şi-au asigurat un loc destul de confortabil şi de călduţ. Ar trebui lăudaţi, nu huliţi.

Ce folos că eşti cinstit şi corect, că faci lucrurile ca la carte şi respecţi toate canoanele impuse de societate, dacă burta ţi-e lipită de şira spinării şi nu ai nici o perspectivă în viaţa asta de căcat? Aştepţi să te salveze Dumnezeu? Aşteaptă mult şi bine! Nu o s-o facă nimeni, decât tu singur! Nu eşti în stare, crăpi şi lasă-i pe alţii să se ocupe de treaba cu vieţuitul pe planetă!

Astea sunt regulile jocului. DAR, avem noroc că norodul (majoritatea covârşitoare a lui) le ia în gură, pe nemestecate. Prostie crâncenă sau credinţă nestăvilită, nu mai contează. Este linişte.
Din această cauză, atâta timp cât bântuie mentalitatea asta împuţită, niciodată nu vom trăi mai bine. Nici acum, nici în vecii vecilor.
Nu merităm aşa ceva.

Pohta ce-am pohtit

Băi, deci eu când zic ceva, nu mă joc! Dacă eram Mama Omida altoită cu Baba Vanga (noua clarvăzătoare a Bulgariei, propovăduitoare de sfârşitul lumii), tot nu o nimeream aşa de bine! Deci eu când spun că nu există credinţă mai mare pe planetă decât a acestui neam ostoit de mici şi de berule, nu glumesc!



Mda...drăguţ. Însă, ca posibil enoriaş ascultător, cred că subiectul este abordat prea superfiicial, ţinînd cont de vastitatea lui. Nu s-ar putea ca eventualii psalmi ce vor urma să se concentreze mai mult pe figurile principale din Scriptură?
Una peste alta, eu aş acorda 6 cu felicitări pentru această timidă încercare de aprofundare a trăirii religioase. Aştept cu nerăbdare alte compoziţii mai reuşite, care să conţină şi referiri la "duşmanii mei", "valoarea mea", "gagică şmecherită şi periculoasă", "tupeu", "invidioşi", "tânăr şi frumos şi norocos", "talent", "şeful miliardelor", "băiat de băiat" şi alte laitmotive ale acestui minunat gen muzical.
Se poate? Please-please-pleaseeeeeeeeeeeeee....

Triumful credinţei

"Cine nu ajunge la Iaşi, se închină la Sfânta de pe Facebook. Aici a fost creată o pagină specială dedicată Sfintei Parascheva, care a adunat deja 5.000 de fani.
Oamenii au postat tot felul de mesaje prin care îi cer Sfintei să-i ajute în încercările vieţii."
http://www.antena3.ro/

Foarte frumos! Bine că le-a luminat Dumnezeu mintea la tinerii internauţi! La cât de credincios este neamul acesta, la cât îl iubeşte el pe Domnul şi la cât de des este cu el în gură tot timpul, m-aş fi mirat dacă nu se întâmpla asta!
În loc să le mulţumim acelor adevăraţi creştini care s-au gândit să mai sfinţească puţin şi mediul virtual (care se ştie că este tărâmul de destrăbălare al Necutratului), noi ce facem? Îi arătăm cu degetul? Nu ştiu, zău, dar modul în care este scrisă vestea îmi pare puţin peiorativ! Oare acei ziarişti nu sunt buni creştini?

Preotul de la biserica unde sunt găzduite sfintele moaşte declara într-un interviu la o televiziune mogulărească: "Avem sfintele rămăşiţe lumeşti aici în biserică tot timpul, dar nu vine nimeni. Pelerinii preferă să se înghesuie şi să-şi dea omor doar în preajma Sărbătorii Cuvioasei, pentru că au senzaţia că dacă se nevoiesc mai mult cu pelerinajul, Domnul le va fi grabnic îndeplinitor de dorinţe şi aspiraţii adânc creştine" - să câştige la loto, să ia examene cu 10, să o cucerească tuta de vinde pâine la magazinul din colţ, să nu-şi lase grasa gravidă când o..scoate la îngheţată, să aibă o viaţă plină de răsfăţ...chestii din astea.
Păi nu e asta credinţă, sau ce mama mă-sii?
Totuşi, eu zic că dacă nu se compune şi o odă în dulcele vaiet manelăresc, care să încununeze profilul de facebook, totul e vax albina.
Deci cum ar suna asta?
"Cine e pe primul loc? Sfânta, Sfânta!
Cine e pe primul loc? Sfânta Parascheva!"
Aruncaţi mânuţele-n aer...
"Haide Sfânta la putere [prţpa, prţpa]
Scapă, ţara de belele [prţpa, prţpa]
Dă-ne bani şi averi multe [prţpa, prţpa]
Şi succes, s-avem ce...ăăăă...
Şi succesuri s-avem iute! [prţpa, prţpa]"
sau
"Port la gât un crucioc
E fixat de lănţoc
E scris numele tău
Mi-l amintesc mereu.
La tine mă închin
Pe tine te susţin."

Sau ceva de gen, nu ştiu! Mirean cum sunt, eu nu prea mă intersectez cu sferele talentului care emană melodii melodioase pe bandă! Dar fac apel la domnii crestaţi şi transpiraţi, care sunt atât de talentaţi încât pun şosete la purici fără să clipească şi-ţi coc maneaua din pământ, din iarbă verde: nu se poate şi cu un imn de slavă?