Fatalitate

Neamul aista are milogeala în sânge...
Şi culmea, statul cu mâna întinsă şi gura căscată ne-a fost inspirată de religie. Cum o dai, cum o freci, Dumnezeu ne conduce vieţile şi fără voia lui nu se poate nimic, dar absolut nimic! De aceea, din credinţă oarbă sau (Nu ştiu. Zic şi eu aşa...încerc marea cu degetul) poate superstiţie, invocăm Divinitatea la orice pas. Vrei, nu vrei, tre' să te rogi Domnului ca să rezolvi o treabă, dacă se poate fără să ridici nici măcar o unghie.

Băi, să-mi trag palme! Şi constipat dacă eşti şi te rogi la Doamne-Doamne să-ţi desfacă baierile burţii, cu toată închinăciunea ta, tot trebuie să depui ceva muncă şi să te scremi să iasă norocul! Dar cretinii habotnici de la ţărculeţ, nu dom'le! Dacă s-ar putea să le dea Dumnezeu şi mestecat (poate chiar şi digerat), că doar ei se roagă! Şi fac fel de fel de ritualuri complicate cu lumânări în cruce, şi repetă o rugăciune de 300 de ori (sau 500, că aşa zice Cartea: dacă te nevoieşti şi spui cutare rugăciune de X ori timp de Y zile + posteşti cu credinţă, te procopseşti cu o poftă îndeplinită de la Cel De Sus. Fără muncă, fără alte obligaţii...E super-ofertă la magazinul divin şi Şeful te miluieşte cu o doleanţă aburindă şi gustoasă), fac mii de mătănii şi ţin post 40 de zile şi câte şi mai câte...doar-doar s-o îndupleca Dumnezeu să le crească în garaj un BMW ultimu' răcnet, să crape piţipoancele când l-or vedea! Dar io stau şi mă întreb: oare Domnul nu are altă treabă decât să-ţi numere ţie mătăniile?? Parcă-L şi văd pe Distinsul Bătrânel, cum stă el cu un ditai pergament pe genunchi, consemnându-ţi conştiincios fiecare amin...apoi la final îşi trage o scatoalcă: "Băi nenorocitule, tu vrei să mă păcăleşti?? Vrei şă vinzi pepeni la grădinar?? Păi tu nu vezi că ai sărit o închinăciune şi ai prestat doar 299?? Marş şi execută toată porţia, amărâtule, că acu' te-arunc în Fundul Iadului!"

Băi frăţicule, deci CE FACI CÂND vrei să-ţi iei viloacă sau un mausoleu ca al Videanului şi nu ai chior de bani?? Ptiu Satană, piei d-aici cu munca! Ca creştin adevărat ce te afli, pleci genunchii cu credinţă şi bagi rugăciuni timp de 40 de zile ca Mig-ul, că poate trece un avion din care cade un sac cu bani ce aterizează fix la tine pe verandă! Dumnezeu e mare, Dumnezeu e tare, lăudat fie Domnul! Poate face vreo minune şi... Mai ştii?? Odată dă din geană şi îţi pică pleaşca cu noroc! Eeeeeeiiiii....ce mai zici atunci?
Şi în puii mei, dacă nu se întâmplă nimic, înseamnă că nu te-ai rugat cu credinţă. Tu crezi că Dumnezeu se uită în gura la toţi păcătoşii?? Dar tu încearcă, ce pierzi dacă nu încerci? Uite, râde Scaraoţchi la spatele tău, că nu vrei să te închini!

Vrei să i-o pui lu' Gingirica din colţ (că e bunăciune de-ţi lasă gura apă, cum iese ea mititica cu colagenu-n bot şi siliconu-n pieptoc să se bronzeze), aceiaşi poveste: prestezi mătănii şi Gingirica te-aşteaptă cu chiloţii după cap, udă şi pofticioasă după vitaminele tale! Vrei Merţan la poartă să o impresionezi pe gagică-ta, divă înnăscută şi tunată din născare (dinamită sexy, ce mai bălim aicea şi minţim poporul?), la fel! Ceri CU CREDINŢĂ şi te-ai făcut cu bolidul şi cu karaoke-le de după!

No, şi aşa mai departe! Cum vrei ceva, bagi închinăciuni să te pui bine cu Ăl De Sus, apoi treaba-i rezolvată! Fără muncă, fără stres, fără să te frece la cap toţi patronii şi oameni de afaceri! Te depui în rugăciuni fierbinţi, şi...the sky is the limit! Nu ceri cu pioşenie şi nu ţii post curat, te-ai bulit! The limit is the the sky şi-ai luat-o-n mână cu brio!
Milogeala la Dumnezeu e secretul! Păi de ce n-ai spus frate aşa, de la început?? Aţi mai şi râs de săraca duduie Nuţi din Pleşcoi că ea se roagă să nu ajungem ca grecii...păi ce şlapii mei tanga (d-ăia cu aţă, de te dezvirginează între degete) aţi şi vrut să facă?? Muncă în folosul comunităţii? Autostopul pe centură?? Se roagă băi, că dacă vrea Domnul, nu o să ajungem nicăieri, ne ducem în ppp...grădina carpatică cu preşul! Grecia e deja la capitolul "wishable", deci n-avem noi norocul să ajungem ca ei, nici dacă am împărăţi Pământul!

La noi, totul ţine de cruda fatalitate, de destinul nemilos, de soarta amară a unui popor ales din Grădina Maicii Domnului (altă cretinitate!) că nu avem nici poduri, nici autostrăzi, nici şosele, nici măcar un spârc de alee în parc! Fatalitatea face ca nepotul patriarhului să se dedulceacă la un trafic de droguri micuţ; prunci abia născuţi să ardă în magherniţe de maternităţi, în timp ce asistentele o rup în petrecăraie; copii de câţiva ani să moară pentru că şi-au rupt mâna, piciorul, ori s-au înecat cu o boabă de porumb. Băse, Copilul De Aur al neamului (trăi-i-ar famelia lui) să ne îndeamne să emigrăm.

Parcă Dumnezeu era cu Lumea De apoi, făcutul de fapte bune ca să îţi tragi grădină mişto în Rai, dar lasă frate-aşa, că la cotineaţa lu' poporul cu stea în frunte, merge! Merge orice şi oricum, numa' să meargă!

P.S.: O glumă(? sau realitate?) tare, care mă face să râd ca dementul, în orice moment al vieţii, chiar şi la o înmormântare:
Î: Care e diferenţa între Traian Băsescu şi Dumnezeu?
R: Dumnezeu nu se crede Traian Băsescu.

Marketing la ţărculeţ

Unii copii mor pentru că şi-au rupt mâna. Unii pentru că au fost neatenţi şi s-au ales cu o fractură de la joacă. Ba chiar, unii se duc pe Lumea Cealaltă încă de la maternitate, din primele zile de viaţă. "Bleah! Îmi vine să vomite la punge. Am fost acolo, am luat primul tren de întoarcere. Nu-mi place."
Asta e România, nu ai ce să-i faci. Degeaba cheltuie unul şi altul miliarde pe frunze, degeaba te îndeamnă o mână de oligofreni să vizitezi grădinile nemaivăzute ale....(nu, nu ale Semiramidei, deşi ca perioadă istorică ne cam încadrăm) Mirificei Blonde, realitatea vorbeşte dincolo de orice brand. Odată ce te afli aici, nu ai altceva ce să faci decât să mori. Cât mai repede, cât mai eficient.
Dacă ai noroc, tragi o raită prin Câmpiile Elizee, acolo unde nu există nici durere, nici întristare, nici suspin, şi ţi-ai făcut planul turistic de vacanţă. Dacă nu ajungi chiar acolo, asta e. Ghinion, mai trage odată.

Se spune că viaţa e un dar de la Dumnezeu. Probabil, dar nu la noi la ogradă. Viaţa aici e cel mai mare blestem cu care poţi fi miruit, dovada supremă că Cel De Sus îşi bagă picioarele (da, ştiu...picioare lungi trebuie să mai aibă, dacă îi ajung până în colţul ăsta uitat de tot şi de toate) în el de neam apostolic şi ne lasă de capul nostru. Când cineva moare pentru că are mâna ruptă, când "arde de viu"* imediat ce a luat contact cu trăirea pur românească, îţi dai seama că nu există nici un Mare Plan, nu există credinţă în "mai bine", "lasă băi, că ştie Dumnezeu ce face" e o ditamai cretinitatea. Pe dracu', să mori tu că ştie!
Aici nimic nu are sens, nimic nu are nici cea mai mică logică. Este doar tărâmul morţii. Al moroilor (că tot are lumea civilizată de pe la noi credinţe din astea...mai rustice, ca să nu le zic chiar idioate) şi a lu' Tanti Cu Coasa.

"România este una dintre cele mai sărace ţări ale Uniunii Europene, iar serviciile sale medicale sunt considerate printre cele mai precare la nivelul blocului comunitar." Cam asta spun străinii despre fosta Land of Choice, actuala Grădină Carpatică acoperită cu frunză (ca om civilizat ce te afli, acoperi şi tu mormanul cu o frunză, nu îl laşi să pută aşa...în aer liber). Aceiaşi străini pe care Mazăre vrea să îi atragă cu curvele...pardon, fetele de la noi care se vând pe o poşetuţă cu sclipici şi o frecangeală într-un bolid "roşu' ca focul, să-l găsească norocul".
Mazăre promovează satisfacerea nesătulelor după Gimiciuuri de către arabii burtăloşi ne...mâncaţi (se vede treaba că fleicile afânate autohtone s-au cam fumat), sistemul medical ne duce buhul în lume că suntem o ţară primitivă şi cam de căcat.
Sunt curios care metodă de marketing va fi mai eficientă.

* Cam aşa este la modă să spui acum, pentru sensibilizarea factorului uman. Adică îngeraşi albi şi frumoşi, distruşi de focul profan al oamenilor. Când auzi de bebeluşi morţi te mai indignezi cum te mai indignezi, dar când e vorba de îngerii dumnezeieşti, ca fiinţă credincioasă ce te afli, odată mi te ia flama de indignare din la cîlcâie!
Culmea e că sintagma asta cu înaripaţiia fost aleasă cam nefericit şi puţin predestinat; ori fi vrut ei să exprime apropierea de perfecţiune, dar îngerul/ îngeraşul nu prea aparţine lumii ăsteia (că doar nu mergi pe stradă şi odată te pui pe urlat: Tiii....în-ge-ra-şul....) Şi nefiind de pe aici, îngerul pleacă în treaba lui, ceea ce a şi făcut.
Ca naţiune suntem prea neciopliţi ca să avem vreun îngeraş, care culmea, nici nu era creştinat; deci nu aparţinea Domnului (pe care îl slăvim şi căruia ne închinăm)

UPDATE: După 2 zile



Dacă te naşti, mori. Cât mai repede, de preferinţă.
Nu e minunată ţara în care trăim?

Don't worry, drink happy

"Vânzările de alcool şi ţigări au crescut faţă de anul trecut. E un fel de a-neca amarul în pahar, explică psihologii.
Statisticile arată că românii fac economii când vine vorba de educaţie, sănătate, mobilă, îmbrăcăminte şi încălţăminte, dar nu şi la alcool sau ţigări.
http://www.antena3.ro/

Mi se pare ceva normal. Cine şi-a închipuit că suprataxarea alcolului şi tutunului va determina mai multe persoane să se lase de sportul cu viciile, a fost ori vreun oligofren cu creier putrezit, ori unu' cu creierul fracturat în secţiune mediană.
Cu atât mai mult cu cât trăim în Românica noastră iubită şi scumpă, o ţară de alcoolici şi drogaţi, o ţară unde fumatul este o fiţă de mare 'telectual (că parcă dacă stai cu bastârca-n gură ca porcul când se plictiseşte şi n-are ce face, ajungi vreo somitate peste noapte).

în faşa unui spital, am văzut un cârd de pacienţi care se înghesuiau la o "pipă mică". Unu avea o ditamai găuroaia-n gât, dar sugea cu nesaţ; unu' avea mâinile băgate-n gips, dar se chinuia să îşi fixeze ţigara cu genunchii (deci asta trebuia filmat, că crăpau de râs şi ciorile-n zbor); unu' avea un picior rupt, dar în transa plăcerilor tantrice oferite de beţişorul afumăcios, îşi scăpase cârja şi se chinuia să o adune de pe jos fără să pice si să îşi rupă gâtul. Un cârd de obsedaţi care practicau acelaşi sport, surprinşi ăn cele mai comice situaţii.

Puţin mai încolo, un oarecare căzuse cu bicileta-n şanţ şi se chinuia să se ridice, bolborosind înjurături care deşi cam bănuiam unde bat, aveau nevoie de subtitrare pentru a fi inteligibile.
Am văzut capi de familie care renunţă la pâinea zilnică, a lui şi a familiei, pentru transa oferită de o sticlă de băuturică.
Un amic din facultate, fumător înrăit, încerca să se scoată de la secţiunea "retardaţi" şi îmi spunea că dacă bagi un pachet de ţigări şi o sticlă de cola, nu îţi mai trebuie mâncare cam 3 zile. Pe de o parte îl înţelegeam, că îşi astâmpăra foamea cu bani puţini. Dar pe altă parte mă întrebam: De ce dracu' nu îşi ia ăsta nişte otravă de şobolani, că îl costa şi mai puţin, iar efectul dura mult, mult mai mult?? Pentru eternitate, dacă avea noroc...

Punînd cap la cap toate aceste secvenţe am înţeles. Nu preţul unui anumit produs este de vină pentru naşterea unui anumit viciu, ci mentalitatea handicapato-patologică a conaţionalilor. Ideea dementă a individului că practicînd anumite "obiceiuri de societate", îi creşte popularitatea.

Aşa că nu mă mai mir de nimic. Ograda noastră este ţara tuturor posibilităţilor. Cunosc câteva persoane care ar ieşi şi din mormânt ca să mai tragă un fum. La fel cum ştiu persoane care ar face moarte de om dacă ar fi privaţi de berica zilnică şi de ţigara aferentă. De contrabandă sau de firmă, nu contează atâta timp cât îşi face plinul de nicotină.

Şi atunci să mă mai mir ce ceva?? Trăim în blestemata asta de Românica, ce dracu'!