Marketing la ţărculeţ

Unii copii mor pentru că şi-au rupt mâna. Unii pentru că au fost neatenţi şi s-au ales cu o fractură de la joacă. Ba chiar, unii se duc pe Lumea Cealaltă încă de la maternitate, din primele zile de viaţă. "Bleah! Îmi vine să vomite la punge. Am fost acolo, am luat primul tren de întoarcere. Nu-mi place."
Asta e România, nu ai ce să-i faci. Degeaba cheltuie unul şi altul miliarde pe frunze, degeaba te îndeamnă o mână de oligofreni să vizitezi grădinile nemaivăzute ale....(nu, nu ale Semiramidei, deşi ca perioadă istorică ne cam încadrăm) Mirificei Blonde, realitatea vorbeşte dincolo de orice brand. Odată ce te afli aici, nu ai altceva ce să faci decât să mori. Cât mai repede, cât mai eficient.
Dacă ai noroc, tragi o raită prin Câmpiile Elizee, acolo unde nu există nici durere, nici întristare, nici suspin, şi ţi-ai făcut planul turistic de vacanţă. Dacă nu ajungi chiar acolo, asta e. Ghinion, mai trage odată.

Se spune că viaţa e un dar de la Dumnezeu. Probabil, dar nu la noi la ogradă. Viaţa aici e cel mai mare blestem cu care poţi fi miruit, dovada supremă că Cel De Sus îşi bagă picioarele (da, ştiu...picioare lungi trebuie să mai aibă, dacă îi ajung până în colţul ăsta uitat de tot şi de toate) în el de neam apostolic şi ne lasă de capul nostru. Când cineva moare pentru că are mâna ruptă, când "arde de viu"* imediat ce a luat contact cu trăirea pur românească, îţi dai seama că nu există nici un Mare Plan, nu există credinţă în "mai bine", "lasă băi, că ştie Dumnezeu ce face" e o ditamai cretinitatea. Pe dracu', să mori tu că ştie!
Aici nimic nu are sens, nimic nu are nici cea mai mică logică. Este doar tărâmul morţii. Al moroilor (că tot are lumea civilizată de pe la noi credinţe din astea...mai rustice, ca să nu le zic chiar idioate) şi a lu' Tanti Cu Coasa.

"România este una dintre cele mai sărace ţări ale Uniunii Europene, iar serviciile sale medicale sunt considerate printre cele mai precare la nivelul blocului comunitar." Cam asta spun străinii despre fosta Land of Choice, actuala Grădină Carpatică acoperită cu frunză (ca om civilizat ce te afli, acoperi şi tu mormanul cu o frunză, nu îl laşi să pută aşa...în aer liber). Aceiaşi străini pe care Mazăre vrea să îi atragă cu curvele...pardon, fetele de la noi care se vând pe o poşetuţă cu sclipici şi o frecangeală într-un bolid "roşu' ca focul, să-l găsească norocul".
Mazăre promovează satisfacerea nesătulelor după Gimiciuuri de către arabii burtăloşi ne...mâncaţi (se vede treaba că fleicile afânate autohtone s-au cam fumat), sistemul medical ne duce buhul în lume că suntem o ţară primitivă şi cam de căcat.
Sunt curios care metodă de marketing va fi mai eficientă.

* Cam aşa este la modă să spui acum, pentru sensibilizarea factorului uman. Adică îngeraşi albi şi frumoşi, distruşi de focul profan al oamenilor. Când auzi de bebeluşi morţi te mai indignezi cum te mai indignezi, dar când e vorba de îngerii dumnezeieşti, ca fiinţă credincioasă ce te afli, odată mi te ia flama de indignare din la cîlcâie!
Culmea e că sintagma asta cu înaripaţiia fost aleasă cam nefericit şi puţin predestinat; ori fi vrut ei să exprime apropierea de perfecţiune, dar îngerul/ îngeraşul nu prea aparţine lumii ăsteia (că doar nu mergi pe stradă şi odată te pui pe urlat: Tiii....în-ge-ra-şul....) Şi nefiind de pe aici, îngerul pleacă în treaba lui, ceea ce a şi făcut.
Ca naţiune suntem prea neciopliţi ca să avem vreun îngeraş, care culmea, nici nu era creştinat; deci nu aparţinea Domnului (pe care îl slăvim şi căruia ne închinăm)

UPDATE: După 2 zile



Dacă te naşti, mori. Cât mai repede, de preferinţă.
Nu e minunată ţara în care trăim?

Don't worry, drink happy

"Vânzările de alcool şi ţigări au crescut faţă de anul trecut. E un fel de a-neca amarul în pahar, explică psihologii.
Statisticile arată că românii fac economii când vine vorba de educaţie, sănătate, mobilă, îmbrăcăminte şi încălţăminte, dar nu şi la alcool sau ţigări.
http://www.antena3.ro/

Mi se pare ceva normal. Cine şi-a închipuit că suprataxarea alcolului şi tutunului va determina mai multe persoane să se lase de sportul cu viciile, a fost ori vreun oligofren cu creier putrezit, ori unu' cu creierul fracturat în secţiune mediană.
Cu atât mai mult cu cât trăim în Românica noastră iubită şi scumpă, o ţară de alcoolici şi drogaţi, o ţară unde fumatul este o fiţă de mare 'telectual (că parcă dacă stai cu bastârca-n gură ca porcul când se plictiseşte şi n-are ce face, ajungi vreo somitate peste noapte).

în faşa unui spital, am văzut un cârd de pacienţi care se înghesuiau la o "pipă mică". Unu avea o ditamai găuroaia-n gât, dar sugea cu nesaţ; unu' avea mâinile băgate-n gips, dar se chinuia să îşi fixeze ţigara cu genunchii (deci asta trebuia filmat, că crăpau de râs şi ciorile-n zbor); unu' avea un picior rupt, dar în transa plăcerilor tantrice oferite de beţişorul afumăcios, îşi scăpase cârja şi se chinuia să o adune de pe jos fără să pice si să îşi rupă gâtul. Un cârd de obsedaţi care practicau acelaşi sport, surprinşi ăn cele mai comice situaţii.

Puţin mai încolo, un oarecare căzuse cu bicileta-n şanţ şi se chinuia să se ridice, bolborosind înjurături care deşi cam bănuiam unde bat, aveau nevoie de subtitrare pentru a fi inteligibile.
Am văzut capi de familie care renunţă la pâinea zilnică, a lui şi a familiei, pentru transa oferită de o sticlă de băuturică.
Un amic din facultate, fumător înrăit, încerca să se scoată de la secţiunea "retardaţi" şi îmi spunea că dacă bagi un pachet de ţigări şi o sticlă de cola, nu îţi mai trebuie mâncare cam 3 zile. Pe de o parte îl înţelegeam, că îşi astâmpăra foamea cu bani puţini. Dar pe altă parte mă întrebam: De ce dracu' nu îşi ia ăsta nişte otravă de şobolani, că îl costa şi mai puţin, iar efectul dura mult, mult mai mult?? Pentru eternitate, dacă avea noroc...

Punînd cap la cap toate aceste secvenţe am înţeles. Nu preţul unui anumit produs este de vină pentru naşterea unui anumit viciu, ci mentalitatea handicapato-patologică a conaţionalilor. Ideea dementă a individului că practicînd anumite "obiceiuri de societate", îi creşte popularitatea.

Aşa că nu mă mai mir de nimic. Ograda noastră este ţara tuturor posibilităţilor. Cunosc câteva persoane care ar ieşi şi din mormânt ca să mai tragă un fum. La fel cum ştiu persoane care ar face moarte de om dacă ar fi privaţi de berica zilnică şi de ţigara aferentă. De contrabandă sau de firmă, nu contează atâta timp cât îşi face plinul de nicotină.

Şi atunci să mă mai mir ce ceva?? Trăim în blestemata asta de Românica, ce dracu'!

Căldură mare, moncher?

"Vineri a fost cea mai fierbinte zi din an şi nu e exclus ca un nou recors de tempratură să fie înregistrat zilele următoare. Atenţionarea cod gaben de caniculă este valabilă pînă luni. Termometrele din Bucureşti au arătat astăzi 38 de grade celsius. 23 de persoane au leşinat pe stradă din cauza caniculei."
http://www.antena3.ro/

Toată lumea îşi face disperată vânt cu evantaiul, aleargă după apă ca o turmă de oi cu bleandă pe ele, se vaită că se descompune de căldură, ca nişte balegi în mijlocul soarelui. Doar că eu nu prea înţeleg ce o tot scaldă ăştia în sus şi-n jos cu canicula. Personal m-am simţit foarte bine aşa cum a fost; nu am leşinat în mijlocul drumului, nu mi s-a făcut rău când am vrut să cumpăr zarzavat din piaţă, nu mi-au fiert creierii şi am început să mă comport ca un viereme turbat, nici măcar nu am transpirat prea mult. Din punctul meu de vedere a fost ok.
Am avut probleme cu căldura o singură dată pe anul ăsta: era pe la începutul lui iulie, când mă cazasem o vreme în Bucureşti (care apropo, nu mai merită de câteva decenii denumirea de "Micul Paris", fiind doar o cloacă mizerabilă plină de şobolani, betivi şi drogaţi). Nu ştiu cum au simţit alţii, dar pe mine aproape că mă frigea mucoasa nazală când trăgeam aer pe nas.

În rest, nu m-a deranjat deloc vremea de afară. Cald sau nu, caniculă sau temperaturi obişnuite pentru perioada asta, eu m-am simţit în elementul meu...ceea ce mă face să mă întreb: Am oare un metabolism saharian? Am fost născut doar pentru a pleca din sfincterul ăsta purulent de ţară spre zări mai calde şi mai normale cu capul??