Am învins! Ce-am câştigat?

"Fraţilor, AM ÎNVINS!"

Ole, ole-ole-oleeeeee...dictatorul nu mai e!!! Ole, ole-ole-oleeeeee...Dragnea nu mai e!!!

Hai că o să fie bine şi în România noastră! Dragi români, a răsărit soarele! De mâine se vor face spitale! Fiecare scară de bloc va avea autostradă proprie! Şcolile vor înflori! În sfârşit, am pus la colţ corupţia! Fără hoţie, o să avem de toate!

[B.U.G. Mafia - Să cânte trompetele]

Deşteaptă-te, române!...şi în sfârşit, poporul român s-a trezit! Să cânte trompetele!!! Să cânte la asfinţit, să cânte la răsărit! Să cânte trompetele, să anunţe c-am reuşit! Tiranul a plecat! Gata, l-am băgat la puşcărie! HUUUOOOO!!!!

Dragnea la puşcărie! Fără graţiere şi amnistie, mişelule care eşti! Puşcăria te mănâncă! 

...o pedeapsă prea blândă, pentru o asemenea "lepră" - cum îl "alintă" cineva.

Totuşi...văleleu, măiculiţă! Dacă iese ticălosul din puşcărie? Că are putere! Vorba aia, a dat ordin poliţiei germane să împiedice poporul să voteze cum trebuie! Adică, nu ştiu...cel puţin aşa urla o "doamnă" care se filma la o coadă de alegători şi se drăcuia cu o poliţistă ce îi făcea semn să stea pe trotuar şi să nu încurce circulaţia. 

Serios, oameni buni! Puterea răului e mare şi ăsta iese de la răcoare! Mai ştiţi cum (se spunea că) a evadat Mazăre din închisoarea din Madagascar? Nici eu nu ştiu...dar presupun că a ieşit printre gratii, bob cu bob - că altfel, nu avea cum! În fine, important e că l-au prins. 

Deci, dacă evadează şi Dragnea?

Moamăăăă....Trebuia să facem un referendum să-l ardem de viu. Dracarys! Muahahahahahaha!!!

Îi dăm foc în Piaţa Centrală, din Bucureşti, să-l vadă toată lumea! Poporul cere, poporul vrea! "Trebuie să dispară" - cum a zis Iohannis! Să moară în chinuri! Să moară de mâna noastră! "Capul lui Moţoc, vrem"!

Huo! Apoi să o chemăm pe Mama Omida să-i facă o vrajă de resurrection, ca în Skyrim şi să-l omorâm iar! Să-l tăiem, în bucăţele şi să-l dăm la câini, apoi să tăiem câinii în bucăţele şi să le dăm foc şi să le jucăm cenuşa în picioare! Şi s-o îngropăm şi să facem autostrăzi peste ea! Na!  

Şi iar să-i dăm un resurrection  şi...Bing! Ideea genială: Care a citit "Shogun"? Hai să-l omorâm pe Dragnea ca pe lordul Ishido: îl îngropăm în pământ până la umeri şi îi tăiem capul cu un fierăstru de lemn! HUOOOO!

Şi iar să-i dăm un resurrection şi să-l omorâm, până ne plictisim!

CAM ASTA A FOST ATMOSFERA ZILEI  DE ASTĂZI.

Băi, şi-mi place frenezia! Dar gata, după ce i-am făcut toate nasoalele lu' Dragnea şi l-am stârpit de pe faţa planetei, ne liniştim?

Respirăm adânc...1..2..3.. Tragem aer în piept...1..2..3.. uuuussssaaaaaaaaa....

Îmi place nebunia, deşi nu mă reprezintă. Însă, mă amuză. Mi se pare un spectacol foarte mişto să îi văd pe unii cum se agită şi-s în pragul stopului cardiac de la atâtea vene umflate, ducând luptele altora. E ca şi cum m-aş uita cum dansează unii fără muzică, dând aiurea din mâini şi din picioare, pe un ritm inexistent.
Aşa e politica pentru noi, cei din exteriorul ei: o maimuţăreală, regizată pe o scenă...Deşi, nu pot să spun că scopul vieţii mele e să-l văd pe Dragnea la puşcărie. Nu mă încălzeşte cu nimic, chiar dacă personajul mă enervează. Şi Iohannis mă enervează. Şi multă lume, sau situaţii. Dar ce să fac? Asta e viaţa; merg mai departe.
Fiecare ne luăm o răsplată, la un moment dat. Cum e teoria aia de dezvoltare personală şi gândire pozitivă? "Nu trebuie să judecăm. Universul e ca o oglindă: dai şi primeşti. Ce dai, aia primeşti".

O prietenă a dat share pe facebook unui articol interesant, o radiografie succintă a zilei de ieri: Marele câştigător al alegerilor este generaţia cu cardul de gât. Ceea ce, aşa este. Interesul tinerilor pentru politică a fost destul de mare, cuantificat prin prezenţa la vot. Totuşi, ce a câştigat Marele Câştigător?

Acum câţiva ani, campaniile electorale se duceau pe promisiuni şi ştampilai partidul sau persoana care, în mintea ta, avea o credibilitate mai mare. Şi uite aşa, încă aşteptăm autostrăzile suspendate ale lui Oprescu din Bucureşti, sau venirea celor 10.000 de specialişti europeni care să urce ţara pe culmile gloriei, cum promitea viitorul preşedinte Emil Constantinescu în 2006. 

Astăzi, însă, campaniile electorale se bazează pe ură şi demonizarea adversarului politic. Important este să scăpăm de "ăia" şi punct. Scopul nu mai este programul de guvernare viitoare, ci câştigarea alegerilor - aşa cum, pentru mulţi, scopul nu mai este atingerea unei stări de linişte sufletească prin mersul la biserică, ci mersul la biserică.

Deviez, îmi cer scuze.

Polarizarea asta a ideologiei, însă, duce la formarea de tabere. Vrei, nu vrei, eşti alipit unui grup, pentru că principiul de bază este "Dacă nu eşti cu mine, eşti împotriva mea".  Şi uite aşa ajungem la o societate dezbinată, haotică. Suntem oameni normali, cu probleme şi bucurii, până auzim cuvântul magic al prezentului: "Dragnea". Sau "P.S.D.". 

Şi ne schimbăm, brusc. Domniţa gingaşă, care era elegantă ca o căprioară şi pe care o admirai ca pe o zână, se spurcă la gură şi aruncă cu "muya larga" peste tot, de ţi se face scârbă. Zici că Dragnea i-a intrat personal în casă şi a schingiuit-o toată viaţa, iar acum a sosit vremea răzbunării.  

Copii cu mustaţa abia mijind, colegi, prieteni, capătă o roşeaţă în jurul ochilor şi ajung în pragul turbării, de zici că vor sfâşia cu dinţii tot ce le iese în cale, dacă aud cuvântul de declic. E o mare realizare, o modă - să fii cât mai dement, cât mai scabros, cât mai murdar în exprimare. E voie...când vine vorba de Dragnea, uiţi de bunul simţ, de politeţe, de principii, de umanitate. Paradoxal, lupta pentru o societate mai bună a devenit doar un pretext pentru a aplauda golăneala.

Parcă am fi vrăjiţi. Aşa cum mă vrăjea pe mine o domnişoară, acum mulţi ani, de mă topeam când îi auzeam glasul şi dacă încercam să o salut ieşeau doar nişte bâlbâieli fără noimă, aşa e vrăjită societatea noastră cu Dragnea. Clopoţelul pavlovian al dresajului mediatic.

Pe undeva înţeleg comportamentul acesta...într-o măsură mai mică era la modă acum vreo 10 - 15 ani, când, după unii, piatra de poticnire a progresului era considerată a fi Băsescu. Oricum, mişcarea "anti-" era foarte puternică...o direcţie pe care o aplaudam şi eu. Şi mă luptam (cu vorbe, c-apoi na! Ce putere am, în afară de a da cu ştampila?), şi acuzam şi eram încrâncenat. Aşa cum, cu alţi ani în urmă, mulţi erau împotriva lui Ceauşescu. Şi acuzau şi erau încrâncenaţi.

Bun. Ceauşescu nu mai e şi nu a coborât raiul pe pământ. Băsescu nu mai e preşedinte şi raiul tot se lasă aşteptat. Dragnea nu va mai fi, la fel cum nu mai e nici Iliescu, Geoană, Năstase 4 case. Nici Iohannis 6(5) case nu va mai fi, după o vreme.

Însă, personaje demon care să ne împiedice să evoluăm, vom găsi mereu. La fel şi lume care să le înjure, aşteptând dispariţia lor şi venirea binelui.

Până una, alta, revin: ce a câştigat Marele Câştigător al acesor alegeri europarlamentare? Teoretic, o speranţă. Practic, nimic...pentru că votul a fost mai mult o demonstraţie psihologică a poporului, care va alimenta noi lupte politice - ce deja se întrezăresc, de fapt.

În rest, ziua de azi nu arată cu nimic mai diferită decât cea de ieri. La parlamentul european se vor duce un număr aproximativ egal de parlamentari P.N.L., P.S.D. sau U.S.R. Aşa a fost şi până acum...fiecare partid a avut reprezentanţi. Mulţi sau mai puţini...contează numărul? Elena Băsescu a fost europarlamentar; aşa, şi? Dacian Cioloş a fost europarlamentar. Aşa, şi? Care-i diferenţa? Eu nu am simţit că vreunu' mi-a influenţat viaţa, nici măcar cu un milimetru.

Justiţia din referendum nu va fi aplicată niciodată, pentru că încalcă legea bunului simţ, orice lege morală, Constituţia şi Drepturile Omului.

Cu toate acestea, câştigătorii palpabili ai alegerilor sunt viitorii europarlamentari. Ei vor mai avea nişte bani de cheltuială, o funcţie bine văzută şi niscavai importanţă în ochii oamenilor de rând. Pânp nu vine unu' să le strige: "Cutare la puşcărie"!!

Să bem în cinstea lor - că a trecut ziua electorală şi e voie!

[Sofia Reyes feat. Rita Ora & Anitta - R.I.P.]

P.S. după 2 ore: S-a dat sentinţa lui Dragnea; va face puşcărie. Aşa...şi ce-i cu asta? De ce trebuie să mă bucur? 

Referendumul dublei masuri

Va veni o zi...şi iată că a şi venit, când trebuie să mergem să dăm cu ştampila pentru europarlamentare. Şi pentru referendum. 

Un referendum care mă pune pe gânduri şi pe care îl consider praf în ochi. De ce? Foarte simplu: manipularea este mult prea evidentă şi lupta pentru putere mult prea încrâncenată. Atât de odioasă, încât ne-a fost îndesată cu pumnul în subsonştient, pentru a deveni o gloată în susţinerea unei anumite idei - când, de fapt, noi nu avem nici un habar despre ceea ce se întâmplă în realitate.

Doamne, ce prostie am scris...cum să nu avem habar? Tocmai acum, când informaţia circulă la liber? Răspuns: "Da, tocmai acum". Pentru că accesul la informaţie nu garantează acurateţea acelei informaţii...iar reţelele de socializare ne-au gâdilat orgoliul, dându-ne dreptul să ne spunem părerea; orice părere - pe care o confundăm cu cea mai avansată cunoaştere.

Şi uite aşa, mâine suntem mânaţi să ne implicăm într-o ecuţie cu multe necunoscute şi neajunsuri, care devin evidente mai ales dacă facem o paralelă între zilele de 26 mai 2019 şi 6-7 octombrie 2018:   

1. în primul rând, referendumul din octombrie avea lege de aplicare. Cu toate aceastea, boicoteii au spus mai multe neadevăruri, printre care şi acela că nu are rost să mergi să votezi - pentru că, oricum, nu se va ţine cont de părerea ta...cum s-a întmplat în 2009, la referendumul cu parlamentul unicameral şi reducerea numărului de parlamentari. Desigur că s-a trecut cu vederea peste faptul că acela era referendum consultativ, fără lege de aplicare. Pentru cine nu ştie şi nu caută, sau se informează de pe Facebook, nu mai contează detaliile importante.

Dar, în cazul referendumului pentru justiţie o să schimbăm...un mare nimic! Pentru că nu are lege de aplicare, fix ca cel din 2012. E pur consultativ.

Are, însă, alt avantaj capcană:

2. Formularea.

Întrebarea referendumului din octombrie, părea întortocheată - şi totuşi era foarte simplă, dacă aveai o minimă preocupare pentru subiect.  Pentru mâine, însă, ni se propun 2 întrebări care sună bine, în principiu. Doar că sunt o varză, când treci peste primul impuls şi le iei la analizat.

Sau...nu. Nu faci asta, pentru că sunt  persoane binevoitoare, care ţi le explică pe înţelesul tău. Adică le spune simplu, ca pentru proşti. Problema e că nici măcar aşa, nu le explică corect...

...chiar dacă o mână de admiratori sunt în extaz şi se comportă de parcă ar fi luat lumina de la Ierusalim.

Hai să o luăm cu primul buletin de vot: "Sunteţi de acord cu interzicerea amnistiei şi graţierii pentru infracţiuni de corupţie"?

Întrebări de baraj:
a. Ce înseamnă "corupţie?
b. "Ce înseamnă "amnistie", ce este "graţierea" şi care este diferenţa dintre ele?

Cine ştie, mâna sus! Dar nu vă înghesuiţi aşa toţi, deodată...

Pe scurt, din câte ştiu eu, răspunnsurile sunt următoarele:
a. la bază, termenul "corupţie" defineşte orice încălcare a legilor morale; indiferent că scuipi, dai cu pumnul, sau omori pe cineva, tot corupt te numeşti. Mai modern, corupţia este înţeleasă ca o obţinere de avantaje necuvenite, prin folosirea abuzivă a puterii publice.
b. amnistia este un act de clemenţă dat de guvern, graţierea este un act de clemenţă dat de preşedinte. Din start, explicaţia "binevoitoare" de mai sus, nu are sens logic. Nici formularea nu este de zile mari, da' mă rog...scopul este să îţi obţină acordul, nu să înţelegi ceea ce faci.

Întrebarea mea: Dacă de mii de ani Justiţia este o gagică legată la ochi, de ce sunt eu pus să o dezleg, ca să-i vadă pe corupţi?? De ce sunt împins să aleg dacă încalc sau nu drepturile fundamentale ale omului? Carta Internaţională a Drepturilor Omului spune că orice om este egal în faţa legii. ORICE om. Iar coruptul cred că se încadrează la categoria "om", că n-o fi extraterestru! Deci, dacă un criminal, un violator, un furăcios sau orice alt om rău are dreptul de a putea fi graţiat de preşedinte/amnistiat de guvern, coruptul de ce să nu îl aibă?
Dacă tot suntem aici, nu ar fi mai bine să ne votăm un sistem de acordare a drepturilor pe bază de caste?  De ce ne complicăm doar cu nişte corupţi? Că doar şi ăi bătrâni răstoarnă mereu alegerile tinerilor! Iar săracii sunt mituiţi cu o pungă de făină!
Eu zic că nici ăia nu merită drepturi! Ia să ne reorganizăm, noi, mai bine!

În afară de asta, mai este o problemă: dacă eu sunt de acord cu interzicerea amnistiei, dar am încredere în domnul preşedinte şi nu vreau să-i limitez dreptul de a graţia pe oricine, ce fac? Întrebarea de pe buletin leagă doi termeni diferiţi (amnistie, graţiere) prin conjuncţia ŞI, nu prin SAU!

E ca şi cum ai zice: "Vrei să mănânci struguri şi roşii? DA sau NU"? Ce să răspund la faza asta? "Ghinion, frate...vreau struguri, dar nu-mi plac roşiile"! Şi în termeni de DA sau NU... mă fac că plouă. "Ploua infernal şi noi ne iubeam prin mansarde..." - vorba poeziei.
Şi încă ceva: ce ne facem dacă cineva este acuzat şi condamnat pe nedrept de corupţie? Omul acela va înfunda puşcăria degeaba, fără nici o posibilitate de eliberare? Cum aşa ceva?

Al doilea buletin de vot este şi mai alambicat, nici pe departe aşa cum este prezentat:

Nu mai bag de seamă ce zice duduia explicativă că mă enervez şi poate scap o porcăială.
Aşa că reiau întrebarea numărul 2: "Sunteţi de acord cu interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanţelor de urgenţă în domeniul infracţiunilor, pedepselor şi al organizării judiciare şi cu extinderea dreptului de a ataca ordonanţele direct la Curtea Constituţională"?

Întrebările mele:

a. ce sunt ordonanţele de urgenţă şi în ce condiţii se adoptă?

b. care este organizarea judiciară actuală şi cum poate fi ea schimbată pe viitor?

c. când se atacă ordonanţele de urgenţă la Curtea Constituţională, de către cine şi în ce condiţii?

d. ce înseamnă  "extinderea dreptului de a ataca ordonanţele de urgenţă" şi, mai ales, până la ce limită este extinderea asta?

Iată, din start, 9 nedumeriri.

Apoi, după ce le explicaţi, legaţi-le pe toate prin ŞI, apoi vedeţi ce iese şi luaţi în calcul că rezultatul va însemna modificarea Constituţiei (nu există lege de aplicare, dar trece peste) şi îngrădirea unor drepturi care ar putea avea cine ştie ce repercusiuni pe viitor. Ca de exemplu, interzicerea adoptării unor O.U.G. cu caracter pozitiv, chiar dacă sunt în domeniul infracţiunilor, pedepselor şi al organizării judiciare. Să nu uităm că P.S.D.-ul nu va fi la putere o etenitate, iar Constituţia nu se schimbă la fiecare 4 ani.

Părerea mea umilă este că nici măcar un jurist de profesie nu ar putea da un răspuns edificator. 

Putem, oare, noi?  Studentul de la A.S.E. şi rezidentul de medicină? Şoferul de pe camion şi culegătorul de căpşuni din Spania? Repetentul de la liceu, Gheorghe de la birt sau Ion de la coasă?

Normal că DA!!! Ca să folosesc o exprimare modernă: "Pentru că facebook şi pentru că drepturi şi pentru că opinie"! 

 

[Vax Populi - Credeţi că există fantome?]

3. Costul referendumui "pentru justiţie" este de 28 milioane lei, care se adaugă la costul de 252,732 milioane lei, pentru alegerile europarlamentare. Astea erau obligatorii, că na! Am intrat în horă, jucăm. Referendumul, însă, nu este obligatoriu.

Deci, cu aceşti bani, câte şcoli se făceau? Câte spitale se utilau?  Câţi kilometri de autostradă erau gata?

Ştiu, am luat-o prin bălării...dar dacă ne preocupau aceste întrebări în octombrie, acum cui le-am lăsat? Nu mai sunt valabile?? Ce tare! Bravo, Dragnea, pentru realizări - că el e tartorul guvernului care a înfăptuit minunea asta, în doar 8 luni!
...sau poate nu mai sunt de interes public? Pe sistem "uite popa, nu e popa"?

4. Dacă iubirea nu se votează, iertarea de ce se votează? Oare ea nu este o componentă a iubirii?

Mila nu este tot o formă de iubire? Sau nu ne interesează aspectele astea, dacă nu au legătură cu iubirea pe dos?

5. Reacţia mass-mediei este total execrabilă şi este evident că în octombrie s-a dorit păstrarea unui text neclar în Constituţie, care să dea loc de interpretare elgibiteilor; acum se doreşte restrângerea drepturilor omului. De aceea, am trecut de la campaniile publice extremiste, gen #boicot şi #stauacasă, la fix opusul #yeslavot.

Aşadar...libertatea presei este aservită unor interese? Reţelele de socializare sunt pline de postaci aserviţi unor interese, care prezintă jumătăţi de adevăr şi minciuni poleite în ADEVĂRUL SUPREM?! Garantând acest referendum plin de ambiguităţi, domnul preşedinte este tributar unei agende superioare? Să fim toţi nişte simple marionete în Jocul Puterii?
Doamne feri!! Nu pot să cred aşa ceva!!!

6. Că tot am ajuns aici: pentru a îndemna poporul să iasă duminică la vot, Iohannis va vota încă de la primele ore. Ceea ce mi se pare o mare şi extraordinară palmă la adresa societăţii...pentru că în octombrie, acelaşi domn preşedinte a votat cu câteva minute înainte de închiderea urnelor. Dacă ar fi mers dimineaţa, ar fi fost acuzat de rezistenţi că votează la "referendumul cu Dragnea" - care nu era al lui Dragnea, dar în fine! Dacă nu vota deloc, pierdea sprijinul propriilor alegătorilor care nu au vederi spirituale chiar atât de liberale.

Prin urmare, ce a ales mister presidentu'? A împăcat şi capra şi varza, mergând la vot când nu mai avea importanţă. Şi a umilit pe toată lumea.

7. În octombrie, s-a pus în discuţie o problematică de morală, accesibilă oricui. Ca să ai nişte principii nu îţi trebuie şcoli, sau studii de specialitate şi votai după cum te îndemna conştiinţa. Mâine, însă, suntem chemaţi să ne introducem ca musca într-un subiect pe care nu îl stăpânim şi nu îl înţelegem pe de-a întregul...pentru că este foarte diferită justiţia de la tv de justiţia bazată pe sistemul juridic.

  

Tocmai de aceea, E.U. #nuyeslareferendum. Nu  vreau să spun "NU", si nici măcar să îmi anulez votul, desenând navete spaţiale pe buletin. Pur şi simplu, la acest referendum pe justiţie (?), nu vreau să fiu cuantificat. Dau cu #boicot şi #stauacasă.

Stau acasă şi mă uit la desene animate. Mă joc cu mingea prin curte. Mă dau cu bicicleta, sau ascult "Informer" - ca să fiu în ton cu vremurile :D.



[Snow - Informer]

P.S.: Filmul "Die Welle/ The Wave/Valul" din 2008 încă îmi dă mult de gândit. Şi este bazat pe un experiment real.

Despre dragoste şi modurile de a face fericită o femeie

La mulţi ani ziua de azi!

Ce mai faceţi, neicusorilor-puicusorilor? Despre ce vreţi să vorbin în această frumoasă zi de sărbătoare? Despre votarea care bate la uşă, sau despre iubire? Bine...pe undeva, cele 2 subiecte se confundă...pentru că la votare mergi cu dragoste şi în dragoste dai cu ştampila (probabil de aici a şi ieşit vorba aceea populară "Dragoste cu lovituri"). Ideea e că dacă abordez subiectul referendumului, ne enervăm; dacă o luăm cu iubirea, râdem.

Deci, ce să fie? Decizii, decizii, decizii... Of! Grea e viaţa asta!

Bun! M-am hotărât! Hai să fim în ton cu vremea şi să ne bucurăm! Iubire să fie!

Băi, şi când te gândeşti că era o vreme când habar nu aveam ce înseamnă ce înseamnă iubirea asta...

Dar necunoaşterea nu mă ferea de efectele ei şi cum stam eu, frumos, elegant, deodată mă trezeam luat de-o sfârâială care mă ţinea o vreme şi-apoi mă lăsa; totul se banaliza.

No, şi atunci, în acele momente, mă băgam în şedinţă şi mă luam la întrebări: "Ce e, dom'le, dragostea  asta? Pentru ce alergăm atâta după ea? De ce vine şi de ce trece ca acceleratul prin gară, când toată lumea spune că e veşnică? La cuvinte mari nu ne întrece nimeni; e adevărat că sunt clipe când simţi că poţi răsturna pământul. Şi apoi? Parcă te trezeşti dintr-un vis...la un moment dat, vezi totul cu alţi ochi. Şi te întrebi: GATA? Asta a fost tot"?

Clar, nu ştiam cum să descriu iubirea şi clocoteam de întrebări mai abitir ca o cană cu apă fiartă. Ce se face când iubeşti? Ce se spune? Cum o reprezinţi, grafic, pe o coală de hârtie? Ce-i atât de unic la ea, de ne-o dorit atât de mult?

După studii îndelungi şi nopţi nedormite,  am căutat să reprezint abstractul prin concret şi la un moment dat, mi-a venit o ideea genială: dragostea este atunci când baţi la o uşă şi ţi se răspunde. Nu te întreabă nimeni "Da, cine e?"... Şi nici nu ţi se deschide uşa. Ţi se răspunde la ciocănit...cu aceeaşi nerăbdare. Şi abia apoi se deschide uşa şi te întâmpină un zâmbet cât toate zilele, care te ia în braţe. În spate poate fi neant, un câmp gol, o prăpastie, o cocioabă sau un palat...nu are importanţă. Acea îmbrăţişare este atât de mare, că înconjoară lumea. Şi atât de mică, încât nu încape în ea decât o singură persoană.

Apoi, prin facultate, am asistat la o scenă de zile mari, iar viaţa mi s-a schimbat...

Într-o zi, se certa un coleg de cameră cu iubita. El era moldovean. Ea...nu contează; dar urla şi ţipa din toţi bojocii: "Nenorocitule! Lepră ordinară, m-ai lăsat să-ţi plătesc berile! Beţivule! Porcule"!

Şi omul, liniştit, mestecând o gumă: "Draga mia, portofelul meu iera la tine; tu eşti di vină!"

S-a luminat gagica, instant! Căprioară s-a făcut, să-mi trag palme! "Vai, iubitul meu drag şi frumos şi puiuţ scump, nimeni nu mi-a mai spus că-s divină până acum! Cine e iubiţelul meu sensibil? Tu eşti..."

Mi-a picat capul de uimire!! Cu un cuvânt, a îmblânzit scorpia!

...şi mi-am dat seama de ceva: în viaţă nu te ajută să fii filosof şi să ştii cine a pus coada la cireaşă! Ca să te descurci, trebuie, doar, să fii pe fază şi să ai cuvintele la tine. Prin urmare, mi-am pus cea mai minunată dorinţă: când mă fac mai mare, vreau să fiu moldovean!

Nu mi-a reuşit pasenţa, că aia e: sângele apă nu se face. DAR, am renunţat să încerc să mai descriu indescriptibilul. C-apoi şi pomul se cunoaşte după roade, nu neapărat după descrierea din manualele de specialitate.

Problemele pe ordinea de zi sunt altele: dragostea vine, nu-i bai! Însă...ce faci, după ce a venit?

Nici o problemă!! Şi de această dată, ştiinţa modernă ne vine în ajutor...cu o minunăţie de cuvânt de învăţătură. Bine...nu UN cuvânt, ci 47 - ca să fiu mai exact! Da, aţi citit bine: 47 de modalităţi de a o face pe o femeie fericită. Ştiu...exprimarea cam lasă de dorit, dar dacă aşa au scris specialiştii jurnalişti, cine sunt eu să îi contrazic? Am făcut ingineria, nu facultatea de limbi.

În plus, sunt cam multe modalităţi şi nu am capacitatea necesară de a le acumula pe toate. Cred că o să aplic politica paşilor mărunţi, ca să pot digera profunzimea înţelepciunii. Şi dacă văd că am succes şi mi se schimbă viaţa, continui şi cu celelalte...

În fine, să-i dăm drumul. Nu de alta, dar mă usuc de nerăbdare ca o râmă la soare, să ştiu şi eu cum să-mi fac d(r)ama fericită.

1. "Primul lucru pe care trebuie să îl faceţi când vă întoarceţi acasă, e să vă cuprindeţi iubita".

Să o cuprind...cu metrul de croitorie? Da, are sens. Dacă reuşesc, înseamnă că  încă intră în categoria căprioarelor şi e fericită.

Dar dacă iubi e de necuprins? O pot înconjura? Ca pe biserică la slujba de prohod: cu lumânarea în mână, dând slavă lui Dumnezeu, pe la fiecare colţ. Merge aşa? Oare va fi fericită?

2. "Întrebaţi-o cum şi-a petrecut ziua. Daţi-i de ştire că vă interesează planurile ei şi că vă pasă cum petrece ea ziua, atât timp cât nu vă aflaţi împreună. Puteţi acorda întrebări suplimentare, de genul: "Ai fost la doctor / la prietena ta? Ce a spus"?"

Mamăăă, ce tare!! Întâi de toate, am o nedumerire: cum îi dau ştirea că mă interesează? Dau buzna pe uşă, în stil breaking news, cu zurgălăi? Aşa se dau ştirile azi...fac hărmălaie şi BOOOOMMM!!! "Incendiar! Ghici ce ştire am?! Mă interesează ce ai făcut azi"!

Aoleu...şi dacă strigă pe mine, că o chem la raport şi de gelos ce sunt, o controlez? Dacă trânteşte un "Nu te intereează ce vorbesc eu cu prietenele mele"? Dacă o supăr şi mă face "nenorocit"? 

NUUUUUUU!!!! Eu nu risc să-i stric ziua lu' "pui"! Punctul ăsta îl tai de pe listă!

3. "Învăţaţi nu doar să auziţi, dar şi să ascultaţi. Fiţi atenţi cum daţi întrebările, nu trasformaţi discuţia într-un interogatoriu."

Ete na, să fiu atent cum îi dau...păi cum să-i dau? Şi cu stânga, şi cu dreapta - logic! Că d-aia sunt ambidextru!

Şi nu transform eu discuţia în interogatoriu. Ea înţelege asta, mai ales când o voi întreba ce vorbeşte cu prietena ei.

4. "Oferiti-i atenţie iubitei, atunci când alături se află şi alte persoane".

Numai atunci? Păi e simplu...Înseamnă că nu o bag în seamă decât la sărbători, când ne strângem cu toată familia. În rest, suntem mai mult singuri -  deci sunt liber să-mi concentrez atenţia pe televizor. Avantaj eu. :)

Hai că-mi plac modalităţile astea de a-mi face femeia fericită. Ia, măi înţeleptule, mai învaţă-mă!

5. "Nu aşteptaţi vinerea pentru a o întreba cum vrea să petreacă weekendul, planificaţi împreună timpul pentru aceste zile".

Perfect, iar am scăpat! Sâmbătă, iubi meu doarme toată ziua; iar duminica, repetă ce a făcut şi cu o zi înainte.

Dacă e musai să am planuri pentru weekend, trebuie să le fac cu altcineva. Oare va fi ferită femeia?

6. "Ajutaţi persoana dragă. Dacă vrea să pregătească cina, dar e obosită sau nu are timp, oferiţi o mână de ajutor. Dacă nu sunteţi prea bun la pregătireea bucatelor, puteţi ajuta la pregătirea ingredientelor (curăţitul cartofilor, de exemplu)".

Bun. Persoana dragă nu găteşte. Nici când e odihnită, nici când e obosită. Ce fac în cazul acesta?

Eu vreau să ajut cu o mână de ajutor, dar dacă n-am pe cine... De ce să arunc mărgăritare în gura porcilor, când am căi mult mai interesante ca să-mi petrec timpul? Netflix-ul geme de seriale, iar pizza şi o supă la plic găsesc pe la orice butic!

7. "Complimentele! Faceţi complimente iubitei! Urmăriţi schimbările de înfăţişare, de garderobă".

Aaaa...aici ştiu! E ca-n reclama aia cu "Ce cercei frumoşi aveţi, doamnă"!

Stai să vedem ce schimbări are doamna mea...gata! "Dragă, ai nişte cearcăne minunate! Sunt bio? Nu de alta, dar vreau să ai un stil sănătos de viaţă".

Şi-mi pun faţa de căţeluş rănit...

8. "Aveţi grijă de sentimentele ei, evitaţi certurile în contradictoriu".

Ok, aici vorbiţi pe limba mea. Atât că eu evit certurile; fug de ele, ca ăla negru de tămâie! Dar nu le evită ea! Când comentez, am chef de ceartă; dacă tac, tac ostentativ...deci tot am chef de ceartă! Întrebare: cum evit cearta?

9.  "Dacă aţi atins persoana tragă cu un cuvânt sau cu un fapt neplăcut sau dacă ea suferă din alte cauze, arăta-i că o înţelegeţi şi că observaţi starea ei de spirit: "Îmi pare rău că suferi din această cauză". Nu trebuie să vorbiţi mult, o frază sau două sunt de ajuns. Ar fi bine să vă abţineţi de la sfaturi".

Ia uite, dom'le, deci aici greşeam! Eu, ca prostul, o ascultam şi după ce se umfla de plâns, că nu are soluţii la probleme, eu, ca boul, încercam să îi ofer o rezolvare! Şi când colo, trebuia să zic doar că "îmi pare rău că suferi".

Ceea ce ziceam...dar dacă ea mă întreabă ce să facă, eu ce mai zic? Tac chitic, sau îi spun franc: "Ştiu, dar nu îţi spun, că nu-mi dau voie specialiştii şi vreau să te fac fericită"!

Sau în teoria experţilor, după ce îi spuneam că îmi pare rău că suferă, ea trebuia să se oprească din plâns, să mă ia în braţe şi să se bucure cu minunea de bărbat pe care i l-a dăruit Dumnezeu? Îmi pare rău, dar au greşit filmul! Viaţa reală nu merge aşa...cel puţin la mine!

10. "Explicaţi-i persoane dragi de ce aveţi nevoie de timp pentru propria persoană, de ce doriţi să plecaţi la un eveniment sau altul de unul singur, fără ea. Nu trebuie să lăsaţi loc pentru nelinişte".

Hmmmm...hai să facem un test: "Persoana mea dragă, mă tâmpeşti! Vreau o gură de aer, simt nevoia să fiu singur, vreau să mai schimb peisajul şi să mai ies şi cu altcineva! Dar nu îţi face griji, tot la tine mă întorc. Te iubeeeeeescscscsc....."

E bine aşa? E femeia liniştită şi fericită?

Eu aşa sper...

Nu de alta, dar iar mă freacă la creieri cu "relaţia toxică", "singurătatea-n doi" şi alte clişee d-astea, pe care le citeşte prin cărţi!

Doar că, mă chinui să nu aibă dreptate. Şi aş ţine-o numai pe palme, dacă aş putea...atâta că mereu îmi zice că-i femeie independentă şi nu are nevoie de nimic! Păi dacă ea nu e feminină şi nu acceptă nici un ajutor, eu cum să mai am ocazia să fiu bărbat galant?

Da' nu contează, aşa-s vremurile şi ne-om strecutra printre ele. Dacă merge; dacă nu.... Noi să fim sănătoşi! Şi fericiţi! 

...ceea ce doresc tuturor, că dorirea nu-i pe bani!

Barmană, dă-i cu şpriţ la masa 5, ca să ne veselim!

[Maria Tănase - Leliţă Cărciumăreasă]