Vrem epidemie! De iubire...

Ui' mă, că se face luna de când nu am mai scris. Voi fi avut vreun blocaj inspiraţional? Hmmm..."să zicem că da, să sperăm că nu"... cum e citatul acela faimos, din cel mai clasic în viaţă? 

De fapt, ca să fiu sincer, "tăcerea" mea nu a fost cauzată de nici un blocaj, ci mai degrabă de o lipsă de motivaţie. Pur şi simplu, mintea mea a devenit atât de obişnuită cu breaking news-ul, încât mai toate ştirile despre viaţă pur şi simplu mi se par derizorii şi de tot râsul. Chiar şi romgleza pe care o folosim din ce în ce mai des...pentru că, da! Am început să duc dorul noutăţilor cutremurătoare, înspăinântătoare şi incendiare. Dar dacă nici măcar izolarea nu mai e izolare, ci lockdown...ce să mai comentezi? 
Stau şi mă întreb ce mai înţeleg din viaţa înconjurătoare cei care nu ştiu engleză. Cei care au prins vremurile în care la şcoală se studia rusa. Sau cei care nu sunt atraşi de engleză; se întâmplă şi asta. Eu, de exemplu, am avut ocazia să învăţ germană şi nu am vrut; nu îmi place, nu mă interesează...aşa că, nu ştiu nici măcar să ronţăi seminţe în nemţeşte. Şi mă simt perfect, nu am nici o problemă! 

Mă rog...poate pe la cap să am ceva...dacă mă duc să mă investighez. Dar asta-i altă poveste. :D

Până una alta, de engleză te cam împiedici la fiecare pas. Adică...mergi pe stradă, ţi se face foame şi-ţi iei doi covrigi (că poate-i zi de post şi o shaorma ar da cu virgulă). No, şi-n faţa duduii care vinde, se iţeşte ţanţoş, borcanul de TIPS. Un om cu rădăcini geto-dacice sadea s-ar scărpina după ureche şi s-ar întreba: "Ce mama ciorilor e ăla TIPS"? 
În limba noastră mult prea dulce, frumoasă şi foarte armonioasă nu există aşa ceva... şi cel mai probabil, dacă întrebi domniţa de după tejghea, nici ea nu va şti să-ţi spună - pentru că aşa a pomenit. TIPS-ul e borcanul în care pui banii de TIPs. "Simplu". Cuvântul mai neaoş, adică "bacşiş", a dispărut de mult...plus că-i cam lung şi în epoca vitezei nu dă bine să deschizi gura de prea multe ori. Pierzi timpul...iar TIMPUL, după cum ştim cu toţii, COSTĂ BANI. Aşa că, nu-i mai elegant să alegem cea mai scurtă variantă? Chiar şi Darwin a zis că viaţa evoluează de la complex la simplu...

[Iulian Universalu' şi Stivăn Quasaru' - Maneaua lu Greta]

...iar noi, fiind într-o continuă evoluţie, nu e normal să ne simplificăm viaţa? Plus că, cine sunt eu să îl contrazic pe MARELE Charles Darwin?

Pe  scurt: e borcan de TIPs. S-a-nţeles?

Bine, dacă e s-o iei p-aia dreaptă, cel mai probabil, nici vorbitorii de limba engleză nu vor şti ce e e TIPs-ul. Nici eu nu ştiam - până când mi-a dat prin gând să caut, că mă simt un prost în era informaţiei şi mă enervează asta. 
Aşa am găsit că termenul "TIP" vine din Epoca Victoriană, când în cârciumile din Anglia, pentru a avea întâietate la servire, puneai bani într-un borcan pe care scria "TO INSURE PROMPTITUDE / PENTRU ASIGURAREA PROMPTITUDINII ". TIP, pe scurt - cu "-s" de rigoare, pentru plural. Deci, nu-i nimic complicat; vorba românului: "Dai un ban, da' stai în faţă!". No, acuma aş vrea să văd cine scrie asta pe borcan, în loc de TIPS!  :))

Nu-i amuzantă viaţa?

Nu e...că-i pandemia pe noi! DAAAAARR...ce frumos ar fi dacă, în loc de boală, ne-ar păli o pandemie de iubire - cum oftează, nostalgic, sentimentalii pe Facebook: 

Să ne vindecăm de răutate şi egoism! Vai şi vai, ce minunat ar fi! Leul să pască alături de miel...ţânţarul să-l ia în braţe pe om... bogatul să mănânce pâine uscată, alături de sărac...iar invidia, ura şi nepăsarea să fie doar o amintire. Ca bacşişul.  

Problema e că, teoretic, iubirea sună bine şi ne-o dorim. Practic...mi se pare mie că fugim de ea mai ceva ca necuratul de tămâie. Pentru că iubirea e frumoasă, dar e grea. E jug, nu plimbare în parc. 

Când iubeşti şi nu ţi se răspunde, e tortură şi iad. Nu e simplu să ţi se smulgă inima din piept, în fiecare secundă. Să o vezi în faţa ochilor, în bucăţi însângerate şi nefolositoare, pentru ca apoi să-i dai un scuipinol de speranţă şi s-o pui la loc - încrezător. Şi să o iei de la cap...ceas de ceas, zi de zi...pentru că iubirea nu cere nimic în schimb. Nu iubeşti ca să fii iubit, ci iubeşti pentru că iubeşti...chiar dacă nu contează pentru nimeni.
Iar fericirea aia despre care vorbeşte toată lumea pare atât de iluzorie, de te-ntrebi dacă mai  eşti în toate minţile, sau ai început să zburzi pe câmpii. De dor. Şi jale. 

Totuşi, e mai bine să iubeşti şi să pierzi, decât să nu iubeşti deloc. (Ce idiot o fi spus asta? Cred că orice om îl poate contrazice... nu cred să fi fost cineva ferit de asemenea simţăminte).  

Eee...dar când iubeşti şi eşti iubit, e altă mâncare de peşte! Zâmbete şi fericire; moţonei, pupicei, floricele, inimioare, priviri scurgătoare - na, cum se face. 

În timp apare comoditatea, apoi obişnuinţa, iar la final, monotonia. Şi-ncepe viaţa trăită prin celălalt. Tot iubire, dar sub altă formă, mai profundă. Mai muncită, mai ne-egoistă şi cu bucurii mai subtile - dar mai de durată. Începe dăruirea încrederii şi lupta mai asiduă cu tentaţiile - care parcă încep să apară din ce în ce în des. Şi din ce în ce mai ispititoare.

Întrebarea e: câţi ajungem până la acest punct? Când divorţul e la modă şi relaţiile durează cât valurile care se sparg de ţărm (asta în cazul în care ele apucă să se formeze), cam ce epidemie de iubire ne dorim? Sau...poate nu ştim ce cerem?

Aaaa...stai niţel...că e iubirea de aproape! Ce tăntălău sunt... mă duc, repede, cu gândul la femei! Ptiu, piei gând rău!

Iubirea de aproape e altceva. E foarte simplă: "ce ţie nu-ţi place, altuia nu face". 

Şi totuşi, e mai dificil - pentru că iubirea asta nu se rezumă la datul unui leu celor care cerşesc sau donatul de haine şi jucării când se fac campanii de sărbători, pentru nevoiaşi. Nu, nu, nu...iubirea asta poate e cea mai grea - pentru că impune o datorie faţă de toţi oamenii, nu doar faţă de o singură fiinţă. Renunţi în fiecare secundă la orgoliu...şi nu pentru persoana care te face să zâmbeşti doar când îi auzi numele, ci pentru orice străin, pe care e posibil să nu îl mai vezi niciodată. 

Nu sună prea tentant, aşa-i?

...deşi ne dorim! "Iubire" e un cuvânt aşa de frumos...love, LOVE! Cât de foarte wonderful!! - adică minunat, să ne-nţelegem! Mai ales în teorie...

Dar...HEI! VREM EPIDEMIE CE IUBIRE!

Ce frumos...să pupe tata pe ei de guguştucei drăgălăşei!

Şi apoi să cântăm un cântec vesel - de preferat la o terasă, până nu se închid şi astea şi rămânem cu buza umflată:

 [Lia Tăburcean - Când eu iubesc]