La mulţi ani, ziua de azi!
La mulţi ani, Andreiuţe, Andreiuţi şi tot felul de Andrele şi Andreli! Să fiţi bucuroşi, sănătoşi şi cu punga pe model slim - că bănetul se ţine pe card, cod QR sau portofel electronic, iar bogăţia adevărată se ţine în inimă!
Să fiţi împliniţi, mulţumiţi şi mai ales... SĂ FIŢI! Nu doar să existaţi sau să supravieţuiţi!
Eeee... şi acestea fiind spuse, să trecem şi la lucruri mai neimportante - iar aici nu mă refer la politică, că nu mă interesează. Ca să reiterez ce am mai spus deja: sunt convins că alegerile vor fi câştigate de cine trebuie să câştige, indiferent de agitaţia şi prozelitismul nostru. Şi spun asta pentru că dincolo de ceea ce credem noi, nu suntem de capul nostru.
Iar de cei care ne conduc...ce să mai zic? E ca la horă: indiferent cine eşti şi de unde vii, cât de împiedicat sau de multipremiat într-ale dansului te afli, dacă ai intrat în cârd, respecţi paşii; nu te mişti cum vrei tu, că faci pocinog şi te zboară afară din dans, de nu te vezi!
Deci să cântăm şi să ne bucurăm, că totul merge cum s-a stabilit.
Dar...aşa cum spuneam, nu despre politică vreau să vorbesc, ci despre cum ne putem îmbunătăţi calitatea vieţii.
Conform unora, secretul este în informaţie. Adică, noi am putea fi nişte minunaţi...regi printre muritori şi zei peste oameni, dar numai dacă am şti cum să facem asta. Şi uite aşa au apărut influencerii.... care fac bani fără număr împărtăşind din cunoştinţele lor celor care nu ştiu cum să ajungă la fericeală.
Problema e că eu cred că informaţia nu este de ajuns pentru a declanşa schimbarea - ci lucrurile sunt puţin mai complicate, în simplitatea lor.
De exemplu, zilele trecute, la grădiniţă la nepoţica mea a venit un psiholog, ca să ţină un training de dezvoltare personală, anti-bullying şi empatie socială. Adică, mai pe româneşte: a venit o doamnă care i-a învăţat pe copii să nu se porcăiască reciproc şi să nu se bată între ei, ca chiorii
No...şi când am auzit chestia asta, am râs până m-a durut burta.
Ce-a făcut? Curs de antibuleală la grădiniţă? Super tare! Dar dacă tot s-au apucat de aşa ceva, de ce nu se exprimă româneşte şi experţii ăştia? Că poate nu toţi copii au avut engleza-n gură de când s-au născut şi nu ştiu, exact, cum să traducă acest cuvânt, în căpşorul lor. De fapt, dacă mă iei repede, cred că nici eu nu îl nimeresc din prima...chiar dacă înţeleg la ce se referă.
Şi atunci am început să mă întreb: la ce ne folosesc, de fapt, toate aceste campanii şi cursuri de autodezvoltare? Şi mai ales, cum se educau oamenii, până să se inventeze instrumentele psihosociale moderne, fără de care nu mai ştim cum să ieşim din casă?
Serios acum... pe internet am văzut reclamă la nişte cursuri de respirat - care te învăţau cum să atingi succesul doar respirând în conformitate cu metodele pe care le aplică trupele speciale din Statele Unite.
Iar atunci m-a pălit mintea românului cea de pe urmă: d-aia sunt neica nimeni în drum şi geniu nebăgat în seamă... că nu respir precum soldaţii SEAL. Da' dacă mă înscriu la acel minunat curs online, se urcă viaţa de succes pe mine şi ajung primul bogat al planetei - alături de ceilalţi primi bogaţi ai planetei, colegii mei de curs! Colegi care şi ei sunt primi bogaţi alături de alţi primi bogaţi din generaţiile trecute de cursanţi - c-apoi şi renumitul guru influencer trebuie să trăiască zi de zi - nu face un curs şi gata, a scăpat de cheltuielile cotidiene.
Cât de tare-i asta? Aproape la fel de tare precum cursul de antibuleală la grădiniţă! Este?
Dar un curs de introducere în Programarea Neuro-Lingvistică când le ţine şi la grădiniţă? Deşi, dacă aş fi fost eu educator, le ceream copiilor să-mi scrie un eseu în care să compare teoriile lui Nietzsche cu cele ale lui Carl Jung. Mamă, ce treabă faină ar fi ieşit! Dar am ratat şansa de a fi educator, cu vreo câţiva ani în urmă. Deşi...dacă se aşează lucrurile şi-mi surâde norocul iar, nu e timpul trecut ca să mă fac educatoare. În ziua de azi, orice este posibil! :D
În altă ordine de idei...
N-am copii că, na! Îmi place să văd cum le pică faţa celor care mă abordează să-mi facă diverse oferte de neratat - cum m-a tăbărât un nene de la Vodafone, după ce mi-am plătit factura: "Aveţi o cartelă prepay? NU. Dar aveţi cartele prepay...poate ale copiilor? NU. Dar aveţi cartele prepay ale soţiei, părinţilor, nepoţilor... şi se uita la mine, cu ochii plini de speranţă... NU. Dar nu aveţi pe cineva cu o cartelă prepay? Şi iar se uita la mine, cu ochii plini de speranţă... NU. Dar nu aveţi chiar pe nimeni cu o cartelă prepay, că avem nişte oferte.. NU. Dar nu vă trebuie un televizor super-smart QLED, 4K, cu sute de aplicaţii, că vă dăm un bon valoric de o sută de euro... şi iar se uită la mine, cu ochii plini de speranţă... NU. Dar văd că aveţi un model mai vechi de telefon. Nu vă trebuie un telefon nou, că avem nişte super-oferte care expiră mâine şi...NU. Dar nu vă trebuie o husă de telefon, că avem nişte super-oferte... NU. Dar nu aveţi nevoie de... NU"!
Şi aşa am dezamăgit săracu' om, în prag de sărbători. Foarte urât din partea mea...
Deci nu am copii. Însă m-am mai intersectat cu educarea copiilor în viaţa asta şi nu vorbesc chiar în neştiinţă de cauză când spun că mi se pare puţin ciudat ca un părinte să nu-i explice copilului că nu e bine să se ia la bătaie cu alţii copii. Sau să îi scuipe sau să râdă de ei, să îi necăjească sau să facă orice lucru urât, oricărei alte fiinţe. Dacă tot e copilul tău, de ce să nu te ocupi tu de el şi aştepţi tot de la alţii să ţi-l educe?
Dacă tu nu faci asta, care mai e rolul tău de părinte? Întreţinător poate fi oricine... nu trebuie să participi activ la plămădirea copilului, ca să îi cumperi cele trebuincioase traiului.
Şi-apoi, mai e o treabă: s-au schimbat vremurile şi nu cred că mai este o problemă lipsa de informaţie, că nu mai suntem în Evul Mediu. Acum dai cu degetu' pe-un ecran şi afli tot ce vrei şi ce nu vrei - aşa că toţi avem opinii şi păreri şi fiecare în parte deţinem Adevărul Absolut, pentru că toţi suntem informaţi. Însă marea problemă este înţelegerea acelor informaţii.
Şi de aceea mi se par cel puţin amuzante campaniile de informare. Adică se plătesc grămezi de bani unora care vin şi-ţi spun banalităţi: e naşpa să fii nesimţit; fumatul provoacă moarte; vezi cum conduci, că nu ţi-au luat părinţii şosea personală şi mai circulă şi alţii pe dânsa; nu arunca gunoi pe jos, că împuţi natura; fii ordonat, mănâncă frumos.. şi multe alte chestii elementare, pe care eu le ştiu de la părinţi şi bunici.
Aşa că, da: lumea de azi gâlgâie de informaţie, deci nu mai este nevoie să mai investim timp, energie şi bani în diverse cioace care "informează". Problema noastră, a tuturor, este, însă, înţelegerea informaţiei... că d-aia şi avem atâţia analfabeţi funcţionali, care trec prin şcoală şi nu pot reda ceea ceea ce aud sau văd.
Iar asta se întâmplă pentru că este o diferenţă între "a vedea" şi "a privi", la fel cum este şi o diferenţă subtilă, dar uriaşă, între "a auzi" şi "a asculta". Privirea şi ascultarea nu implică doar organele de simţ, ci şi folosirea minţii şi a inimii. Deci, degeaba ţi se spune; degeaba vezi, degeaba auzi... dacă pe tine te doare în cot!
Degeaba vine super-psihologul şi începe să toace: "Buleala e urâtă, provoacă suferinţă, vai şi vai, nu e bine", dacă tu, orice vârstă ai avea (că am văzut campanii antibuleală şi pentru oameni cu părul alb în cap), crezi că ţi se cuvine totul şi e dreptul tău să orice, că d-aia eşti cetăţean european şi ai drepturi! Iar dacă nu primeşti ce vrei, buleşti până primeşti. Logic.
Degeaba vine poliţistul şi spune: "Băi oamenilor, mergeţi frumos pe şosele, că regulile de circulaţie sunt puse cu un scop şi ele" - dacă tu te crezi pilot de raliu pe circuit şi nu ai cum să faci vreun accident, vreodată.
Degeaba ţi se spune orice, dacă tu nu vrei să bagi de seamă. Şi până la urmă, sunt situaţii când se vede de pe Lună cum stau lucrurile, iar dacă ele sunt ignorate, nu se întâmplă din cauza neinformării... ci a dezinteresului.
Totul e degeaba, dacă nu avem abilitatea de a asculta şi de a trece informaţia prin filtrele interioare, pentru a o înţelege. Iar înţelegerea aceasta se naşte şi din empatie...care este cultivată de părinţi. Ei aşază piatra de temelie a vieţii. Şi dacă nu o fac ei...schimbările se pot produce, dar (mult) mai greu. Şi mai dureros.
Deci e de bine.
Să bem pentru asta!
Dar nu bem aşa aiurea... că nu suntem alcoolici! Propun să bem în cadrul campaniei de informare numită "Vinul veseleşte inima omului". C-apoi, dacă suntem veseli, nu ne mai stă capul nici la buleală din aia şi împuşcăm doi iepuri cu aceeaşi piatră! Poc-poc! Şi iepurele cade!
Haide, haide, că eu deja m-am apucat de "Lacrima lui Ovidiu". Este genial! Ciocolata e la purtător, stivă peste stive! Mai fac rost şi de nişte "Busuioacă de Bohotin" şi petrecem româneşte, că vine şi Ziua Naţională peste noi!
La mulţi ani, de Sfântul Andrei! Şi la mulţi ani, de ziua noastră!
[Corala "Armonia" - Colindul Sfântului Andrei]
