luni, 12 ianuarie 2015

Charlie şi Vasile

În sfârşit am descoperit care-i treaba cu "Je suis Charlie"! Nu-i vorba, că nici nu m-a interesat prea tare...dar mi s-a părut cel puţin ciudată datoria asta cetăţenească de a decreta cu oarecare mândrie: "Sunt Charlie". Şi ce vrei, aplauze?? Na, să-ţi trăiască, ce să zic? Când dai de băut?

E drept că nici pe la ştiri nu m-am mai uitat recent...am mai avut şi alte treburi pe planetă. Am prins din zbor ştirea că-n Paris au venit teroricii şi au mitraliat doisprezece oameni. Ca să-l parafrazez pe un clasic în viaţă: GHINION! Colo terorica..



Se-ntâmplă! Acuma pentru o mână de oameni nu s-o face gaură-n cer! C-apoi vorba aia: cade câte-un avion şi se duc pe apa Sâmbetei 200 de suflete deodată! Pe la începutul lui decembrie au venit unii prin Pakistan şi au mitraliat o sută şi ceva de copii, dar nu prea s-a ţinut doliu planetar! Ieri citeam de o fetiţă de 10 ani care s-a detonat într-o piaţă nigeriană şi au murit iar nişte oameni. Nu contează, toţi ochii sunt fixaţi pe Franţa acum! Restul, pe bon de ordine - c-aşa e în civilizaţie!
Deci, cum spuneam: nu am stat lipit de televizor, tresărind de emoţie la fiecare vorbă despre teroriştii francezi. Am aflat toată povestea pe frânturi...atentat, crime, prinderea făptaşilor, comentariile de după. Unii deplângeau soarta sărmanilor jurnalişti, care desenau o caricatură cu creonu' pe hârtie şi făceau artă. Dacă ar fi să mă întrebaţi pe mine, nu consideram aia artă şi nici măcar caricatură cu vreo urmă de amuzament...mai degrabă înjurături pe faţă la adresa unora sau altora. Adică nu văd de ce tre' să râd la un desen cu Sfânta Treime care şi-o trage în grup, sau la altul în care un  enoriaş (probabil) filmează curu' profetului. Dar asta e chestie strictă de gust, nu contează.
Alţii apărau cu înverşunare islamismul, o religie a păcii; iar alţii ţineau  cu teroriştii..pe principiul: Frate, bagi băţu' prin gard să agiţi câinii, uneori te mai şi muşcă! Asta e! Dacă mă-njurai pe mine şi eu te căşunam cu bătaia. 
Şi-apoi să te ţii discursuri şi articole, fiecare susţinând o parte sau pe cealaltă, fiecare fiind imparţiali şi deţinând dreptatea absolută. Normal şi logic, că d-aia a apărut şi vorba străbună: câte bordeie, atâtea obiceie.

No, eu nu m-am inflamat...poate şi pentru că nu am avut prea mult timp să acord subiectului, să caut dreptatea şi să-mi fac eu o judecată în cap la mine, după propria gândire. Dar m-am simţit asaltat de Charlie! Cum-necum, trebuia să apară unu': Sunt Charlie! Bă, tu eşti Vasile! Nu, că-s Charlie! Ba Vasile! Ba Charlie! Hai, dă buletinu şi taci în mă-ta, că mă enervezi!
Dar acum s-a făcut lumină-n sat...mă simt mai inteligent cu un milimetru! Îmi vine să mă pup de ce deştept sunt, mânca-m-ar mama, cum am penetrat eu metafora - în al doişpelea ceas! Cică nimeni nu e Charlie, doar că toţi achesează la ideea de libertate neîngrădită a cuvântului! Vor să poată spună orice, fără nici o constrângere sau consecinţă.

Frumos, numai că mie mi se pare o idee prost înţeleasă şi nu se poate să nu mă amuze spiritul de turmă care ne bântuie existenţa. Pe principiul personajului colectiv GLOATA, care acţionează ca la un semn, unită-n cuget şi-n simţiri.
Să reluăm: nişte unii fac bâză de tot ce mişcă; planeta, e impasibilă, cu mici urme de aplauze sau  indignare. Dacă era altfel, mă gândesc că Charlie Hebdo nu era doar o publicaţie de nişă, ci ceva gen Obama, Lady Gaga, Ice Bucket Challenge...d-astea, de care trebuie să fii mort, ca să nu auzi. No, pentru convingerile lor, idei pe care nenii cu pricina şi le-au asumat mai presus de propria viaţă, aceştia sunt omorâţi. Brusc, sunt transformaţi în eroi...toată stima şi respectul, mai rar găseşti oameni să moară pentru o idee. 
Pe scurt, cam despre asta vorbeam în postarea trecută şi eu...chiar dacă era despre alt subiect: noi, ca oameni (vorba Gogului talentat), trebuie să ne agăţăm de idei dincolo de orice altceva, sau este mai simplu să flexibilizăm valorile, pentru a putea supravieţui?

No, aştia au ţinut cu dinţii de ceea ce credeau sau făceau. Bun sau prost, nu are importanţă. Asta credeau, pentru asta au murit. Din punctul ăsta de vedere, mai ştii că şi teroriştii n-or fi socotiţi şi ei eroi la musulmănia lor? Doi bărbaţi tineri, care aveau toată viaţa înainte, au murit pentru a pedepsi infidelii care-şi băteau joc de Mahomed. Ce e rău în asta? Totul ţine de gust şi poziţia de unde priveşti situaţia.



Iar apoi apar tonele de lingăi: Şi eu credeam! Nu, nu...DAR ŞI EU CREDEAM, pentru că sunt Charlie. Dar şi tu eşti Charlie, şi voi sunteţi Charlie, cu toţii suntem Charlie!
E, aici e marketingul. Spălarea pe creier. Ipocrizia. Ori că zici "Puie Monta", pentru că a slobozit-o unu' plătit din greu şi deja e o modă să o spui şi tu, deşi habar nu ai ce înseamnă; ori că dai likeuri la petiţii online, pentru că aşa se face; ori că spui "Sunt Charlie", tot aia e.  Pentu că este infinit mai uşor să preiei şi să afirmi orice dintr-un scaun călduţ de birou şi altceva să acţionezi. Mă întreb...câţi Charlie ar mai exista dacă am avea un terorică deasupra capului? Uite, fix acum: vine unu şi îţi pune pistolul la tâmplă: Cine eşti? Charlie, sau Vasile??
Io-mi pun capul că brusc apar la Vasile, câtă frunză, câtă iarbă! De ce? Pentru că lumea este un rahat tocmai fiincă una spunem şi alta facem. Tocmai pentru că nu mai există valori, tocmai pentru că spunem şi facem ceva, iar a doua zi ne schimbăm atât de brusc şi fără explicaţii, că-ţi pică tot capul de pe umeri. Tocmai pentru că viaţa se mulează pe EU, pe VOINŢA MEA, CHEFUL MEU, nu pe un set de reguli abstracte şi de neclintit.
E ca-n bancul ăla când năpustesc teroriştii într-o biserică, în timpul slujbei: "Care nu-i creştin, e liber. Care e creştin, să-şi facă rugăciunea, că a pus-o! Până aci v-a fost!" No, şi pleacă o turmă de enoriaşi, dascălul, unul din preoţi..mai rămân câteva persoane şi un preot. Iar apoi îşi dau teroriştii cagulele jos: "Părinte, puteţi să continuaţi slujbă, v-am scăpat de făţarnici!"

Şi mai e o chestie: întotdeauna, libertatea cuvântului a existat.
Întotdeauna fiecare a spus ce a dorit, când a dorit. Nu umblă oamenii cu centuri de castitate la gură, care să le dea voie să-şi facă doar anumite nevoi. Ce, pe vremea Inchiziei nu puteai să-l înjuri pe Dummnezeu? Normal că puteai! Doar că după ce făceai asta, cel mai probabil  te rumeai la foc mic. Sau pe vremea Securităţii nu puteai să strigi Jos Ceauşescu? Puteai, puteai...dar după asta,  cine înfunda puşcăria?
Libertatea cuvântului a existat mereu..însă fiecare acţiune are şi o reacţiune, iar consecinţele au fost mai dure sau mai uşor de acceptat - în funcţie de vremuri. După umila mea părere, problema nu este şi nu a fost niciodată libertatea, ci doar limita ei. Ăştia mai neaoşi spun: Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face. Scurt pe doi! Pricepe tot omul. Nu îţi convine ceva, nu faci. Nu îţi place să fii înjurat, nu înjuri. Nu îţi place să fii împuşcat, nu împuşti. E ceva de bun simţ, mă gândesc.
Dacă deja faci o facultate de drept, o dai în bărci şi te complici, dar până la urmă cam tot pe acolo ajungi: eşti liber să faci ce vrei, atâta timp cât nu îngrădeşti libertatea altuia.
De aici încolo, începe toată filosofia...


11 comentarii:

  1. Imi pare rau de ce s-a intamplat in Franta,dar cred (fara rautate)ca o meritau.Nu stiu de ce francezii astia se cred buricul pamantului,ca doar nu sunt.Ei au stiut sa faca misto de toti si mai ales de noi Romanii,dar acum,na ca li s-a infundat si lor.Inca o data spun ca nu ma bucur de raul altuia si nici nu am nimic impotriva lor,dar si-au facut-o cu mana lor.Nu cred ca prin atacurile lor,teroristi arabi au vrut sa le ingradeasca dreptul la opinie, la libertatea cuvantului ci cred ca au vrut sa arate,ca pentru ei Mahomed este ceva sacru,ceva sfant pentru care merita sa te sacrifici.Ziaristii trebuiau sa se gandeasca ca ulciorul nu merge de multe ori la apa,ca intr-o zi se va sparge.Asa s-a intamplat pana la urma si cei 3 teroristi care s-au sacrificat pentru Dumnezeul lor Mahomed,chiar stiau ce fac,sau mai bine zis sunt sigura,ca in tara lor ei sunt considerati eroi.Cineva mi-a zis ca nu au voie sa-si i-a viata singuri,asta ar fi rusinos pentru ei asa cum faceau samuraii harakiri,sau a pilotilor kamikaze,din cel de al-2-lea razboi mondial, care cu avionul plin de munitie incercau intentionat prabusirea lui.Pentru ei asta este o mandrie,si o jertfa pentru un crez.Ce s-a intamplat in Franta oare ar trebui sa ne ingrijoreze?Sau sa ne faca sa tinem gura inchisa?Sa fim constienti cand ar trebui sa ne oprimsau sa avem o limita in toate.Frumos ar fi sa facem ce vrem,cum vrem fara sa deranjam pe cei de langa noi cu faptele noastre,cu vorbele noastre,cu gesturile noastre atunci si numai atunci totul ar fi frumos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact asta mă tot întreb şi eu: chiar este bine să faci ceva fără nici o limită? E frumos cu lipsa de cenzură, cu pamfletul şi umorul, dar chiar este benefică lipsa unei graniţe?
      În teorie, da..."libertatea de exprimare" este un concept minunat. Dar practica arată că nu e chiar aşa.

      Ștergere
  2. Oare cel ce a scris este sigur celalalt Eu?

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru ca a fost foarte linistit,calm,si frumos comentariul, cred ca la-i scris tu GABRIEL.Celalalt EU este mai incisiv,furios,vehement,nelinistit,foloseste cuvinte mai urate,ataca totul cu duritate,deci clar este CelalaltEU

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc :)
      Uite că la asta nu m-am gândit! Eu, Celălalt Eu...tot o pisică :))
      În afară de asta, nu îmi impun o anumită atitudine; vine ea singură, în funcţie de ideile pe care vreau să le subliniez.

      Ștergere
  4. Eu cred ca batalia mare se da in interiorul tau,Celalalt Eu il domina pe Gabriel atunci cand scrie,dar si Celalalt Eu si Gabriel sunteti frumosi in felul vostru.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, da...amândoi suntem nişte Luceferi, unu alb şi unul negru. Dacă mai trăia Eminescu, mă şi văd muz de inspiraţie: LuceaFarul - Reloaded :D

      Ștergere
  5. Se poate spune si asa: Unul negru si unul alb,ca mulatru nu poate fii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, dar aşteptăm varianta color. Nu crezi că ar fi mai interesant? :))

      Ștergere
  6. As fi tare curioasa cum ar arata

    RăspundețiȘtergere