...ca să-ţi spun cine eşti.
Personal nu cred asta, dar unii o cred. Numele pe care îl porţi îţi creionează destinul, îţi influenţează personalitatea. Te defineşte, este o carte de vizită care te precede ca buzduganul zmeului din poveste.
Cum citeam într-un articol de profil, creierul uman funcţionează pe principiul asocierii şi e important ca tu să fii alăturat unor evenimente pozitive, cu rezonanţe plăcute. Adică când auzi Strălucirea razelor de soare în roua dimineţii, Pană de vultur purtată de vânt sau Bondarul care stăpâneşte pasărea te gândeşti automat la frumuseţe, delicateţe, putere, virilitate...d-astea. Nu-i aşa?? Auzi "Sexy Brăileanca"...clar, te aştepţi la Jenna Jameson în şpagat pe canapea; auzi "Simona Senzual", pe uşă tre' să intre Zâna Zorilor, ca să-ţi bătucească din priviri.
Personal nu cred asta, dar unii o cred. Numele pe care îl porţi îţi creionează destinul, îţi influenţează personalitatea. Te defineşte, este o carte de vizită care te precede ca buzduganul zmeului din poveste.
Cum citeam într-un articol de profil, creierul uman funcţionează pe principiul asocierii şi e important ca tu să fii alăturat unor evenimente pozitive, cu rezonanţe plăcute. Adică când auzi Strălucirea razelor de soare în roua dimineţii, Pană de vultur purtată de vânt sau Bondarul care stăpâneşte pasărea te gândeşti automat la frumuseţe, delicateţe, putere, virilitate...d-astea. Nu-i aşa?? Auzi "Sexy Brăileanca"...clar, te aştepţi la Jenna Jameson în şpagat pe canapea; auzi "Simona Senzual", pe uşă tre' să intre Zâna Zorilor, ca să-ţi bătucească din priviri.
Dar eu tot nu sunt adeptul teoriei. Numele nu ţi-l alegi tu, te denumesc alţii (în genere, părinţii). Nu cred că este de inspiraţie divină, pentru că nimeni nu ţine post 40 de zile şi meditează încă alte câteva zeci, doar pentru a intra în Nirvana şi a putea să brănduiască un puradel. Nuuuuuu, nu, nu.
Părinţii îţi spun un nume care le sună lor bine în urechi, ceva la modă; de preferabi, uşor de ţinut minte. Iar dacă ei sunt...cum să o spun eu mai atenuat...naivi şi uşor înfluenţabili, iese o caricatură de ţi-e ruşine să mai scoţi buletinul să-l arăţi la lume, de frică să nu provoci crize de râs.
Pe vremea mea, Dallas-ul era o nebunie naţională (chiar internaţională, dacă mă gândesc la parlamentarii turci, care şi-au întrerupt şedinţa, pentru a putea vedea ultimul episod). El se trăia, se respira indiferent de vârstă, gen, număr şi caz. Era adulat de la bătrâni la copii, fără deosebire. Dallas era o parte din viaţa noastră, Ewingii ne erau vecini-rude de sânge. Poate de aceea, când băgam câte-o pititea număram în tendinţe:
"Oan, ciu, free - Pamela vrea copii.
Bobi nu o lasă, că pe prea fru-moa-să"
Picai la "-să", te puneai fără discuţie. Aşa a hotărât Destinul...până m-am prins de algoritm şi sugeram să se înceapă selecţia în aşa fel încât să mă sară întotdeauna pe mine. Uram să mă pun, preferam să mă pitesc. Mă băgam în căpiţe, mă urcam în pomi, sub pomi, în podurile caselor vecine...Născoceam cele mai demente ascunzători, de mă căutau ăia cu poliţia şi tot nu mă găseau.
În fine, am deviat ca Migul în arătură.
Chestia era că neamul întreg avea în gură numai Jere, Bobi, Suelen şi Pamela...aşa că generaţia care tocmai se năştea atunci, a primit astfel de nume. Cum te cheamă, copilu?? Jere, frate, ca p-ăla din serial! Vrei autograf??
Azi, tendinţa se păstrează. Numele trebuie să îţi fie asociat cu celebrităţi marcă înregistrată, chiar dacă uneori se tinde spre grotesc. Păi dacă nu laşi lumea în cap când te auzi strigat, la ce dracu te-ai mai apucat să te naşti?? Haios, ne-haios, ce mai contează?? Trebuie să ieşi în evidenţă, să spargi tiparele, să gândeşti afară din cutie (hmmmm...în engleză, expresia sună mai intelectual), să ieşi din rândul lumii, pentru a te integra mai bine în el. Acum este atât de la modă să fii ciudat (special), încât normalitatea în sine a devenit o ciudăţenie. Băi, n-ai tu creastă cu tepi?? Nu te tunzi cu ciobul?? Nu trimiţi mesale d-alea mai inedite - pe care inevitabil, eşti prea dobitoc să le compui singur, deci le copiezi de pe site-urile de profil...tu şi restul turmei - când se apropie vreo paranghelie naţională? Nu bei berule fără număr, nu te duci la Vamă să te faci muci de melc fleşcăit pe asfalt, nu urli în noapte "TRĂIASCĂ GUŢŢŢŢŢÎÎÎÎÎÎÎ"?? Eşti prost făcut grămadă. Cu ce ieşi şi tu în evidenţă??
Ptiu...că iar am luat-o prin bălării. Nu ştiu ce am de la o vreme...încep mai multe, dar nu le termin. Sar de la una la alta, ca albina din floare-n floare.
Aşa...vorbeam despre numele pe persoană fizică. Nume hazlii...William Brânză...cu trimitere la Shakespeare, probabil - unul mai brânză, cei drept. Tony Greblă, multimilionarul Tony Stark, Iron Man-ul de serviciu. Băi, se ocupa tot cu scule, ce mai vreţi?? N-am cipuri şi computere 3D, pun şi eu ce găsesc. Wilson Grămadă...Thomas Wilson, al 28-lea preşedinte american. Eu sunt o grămadă de preşedinţi americani, îi înglobez pe toţi, îi mănânc la micul dejun. Vreo obiecţie??
Părinţii îţi spun un nume care le sună lor bine în urechi, ceva la modă; de preferabi, uşor de ţinut minte. Iar dacă ei sunt...cum să o spun eu mai atenuat...naivi şi uşor înfluenţabili, iese o caricatură de ţi-e ruşine să mai scoţi buletinul să-l arăţi la lume, de frică să nu provoci crize de râs.
Pe vremea mea, Dallas-ul era o nebunie naţională (chiar internaţională, dacă mă gândesc la parlamentarii turci, care şi-au întrerupt şedinţa, pentru a putea vedea ultimul episod). El se trăia, se respira indiferent de vârstă, gen, număr şi caz. Era adulat de la bătrâni la copii, fără deosebire. Dallas era o parte din viaţa noastră, Ewingii ne erau vecini-rude de sânge. Poate de aceea, când băgam câte-o pititea număram în tendinţe:
"Oan, ciu, free - Pamela vrea copii.
Bobi nu o lasă, că pe prea fru-moa-să"
Picai la "-să", te puneai fără discuţie. Aşa a hotărât Destinul...până m-am prins de algoritm şi sugeram să se înceapă selecţia în aşa fel încât să mă sară întotdeauna pe mine. Uram să mă pun, preferam să mă pitesc. Mă băgam în căpiţe, mă urcam în pomi, sub pomi, în podurile caselor vecine...Născoceam cele mai demente ascunzători, de mă căutau ăia cu poliţia şi tot nu mă găseau.
În fine, am deviat ca Migul în arătură.
Chestia era că neamul întreg avea în gură numai Jere, Bobi, Suelen şi Pamela...aşa că generaţia care tocmai se năştea atunci, a primit astfel de nume. Cum te cheamă, copilu?? Jere, frate, ca p-ăla din serial! Vrei autograf??
Azi, tendinţa se păstrează. Numele trebuie să îţi fie asociat cu celebrităţi marcă înregistrată, chiar dacă uneori se tinde spre grotesc. Păi dacă nu laşi lumea în cap când te auzi strigat, la ce dracu te-ai mai apucat să te naşti?? Haios, ne-haios, ce mai contează?? Trebuie să ieşi în evidenţă, să spargi tiparele, să gândeşti afară din cutie (hmmmm...în engleză, expresia sună mai intelectual), să ieşi din rândul lumii, pentru a te integra mai bine în el. Acum este atât de la modă să fii ciudat (special), încât normalitatea în sine a devenit o ciudăţenie. Băi, n-ai tu creastă cu tepi?? Nu te tunzi cu ciobul?? Nu trimiţi mesale d-alea mai inedite - pe care inevitabil, eşti prea dobitoc să le compui singur, deci le copiezi de pe site-urile de profil...tu şi restul turmei - când se apropie vreo paranghelie naţională? Nu bei berule fără număr, nu te duci la Vamă să te faci muci de melc fleşcăit pe asfalt, nu urli în noapte "TRĂIASCĂ GUŢŢŢŢŢÎÎÎÎÎÎÎ"?? Eşti prost făcut grămadă. Cu ce ieşi şi tu în evidenţă??
Ptiu...că iar am luat-o prin bălării. Nu ştiu ce am de la o vreme...încep mai multe, dar nu le termin. Sar de la una la alta, ca albina din floare-n floare.
Aşa...vorbeam despre numele pe persoană fizică. Nume hazlii...William Brânză...cu trimitere la Shakespeare, probabil - unul mai brânză, cei drept. Tony Greblă, multimilionarul Tony Stark, Iron Man-ul de serviciu. Băi, se ocupa tot cu scule, ce mai vreţi?? N-am cipuri şi computere 3D, pun şi eu ce găsesc. Wilson Grămadă...Thomas Wilson, al 28-lea preşedinte american. Eu sunt o grămadă de preşedinţi americani, îi înglobez pe toţi, îi mănânc la micul dejun. Vreo obiecţie??
Etc, etc, etc...Lista completă se găseşte pe net. Oricum, văd că e de porc să te mai cheme Gheorghe sau Vasile, ca pe ţărani. Suntem patria intelectualilor precoce, deci ne conformăm lumii în care trăim...dacă nici noi nu ne mai lăudăm, cine altcineva??
Băi tăticule, dar stau şi mă întreb; ce-o fi fost în mintea ălora când l-au numit Sextil Dumitrescu pe nenea cu acelaşi nume?? Sextil...let me think a second...o fi fost al şaselea copil la părinţi?? Dacă era al cincilea îl chema Pentil, sau cum?? Dar ce diminutiv tre' să fi avut săracul...Sex - nu, că dă naşpa; adică e de bine, da naşpa. Til?? Ce-i aia?? N-are noimă...poate un melanj?? SEXI, la naiba! De 3 ori "ura", şi-odată "să trăiască"!
Sau p-ăla, cum îi zicea, zi să-i zic! Garabet Ibrăileanu, aşa! Ce-o şi fost în capul părinţilor?? E vreun sfânt pe care-l cheamă Garabet? - Oamenii religioşi îţi desemnează un Patron de Sus, ca să te apere în viaţă. Nu de alta, dar zilele trecute am auzit că s-a serbat Sfântul Sfinţit ((să moară mortul, treaba cu sfinţenia e ca centura neagră cu dani, din karate) Mucenic Foca...mâine-poimâine celebrăm ziua Sfântului Sfinţitului Sfinţit Mucenic Mo, sau ceva.
Dar cum să te cheme Gabaret?? Pleci la joacă, vine ora mesei şi ies mamele la geam, să-şi cheme odraslele să mănânce...Ionel, hai mămică, la masă! Mihăiţă, Costeluş, Adiţă, GARABETULEŢ. Ce-i aia?? Păi până termina mama de pronunţat, se răcea mâncarea-n farfurie! Unde mai pui că poate nu-l nimerea nici din prima...Gabaret, puiule, hai să papi! Aoleu, cine-i ăla?? Stai, măi, cum era...Gaga - nu, că aia căca-i lady...Gara..Mai vino, iar, în gara noastră mică...Mmmmmnu; nu era nici asta! GARA....BET, bingo! S-a strigat bingo, mai are cineva bingo??
Păi murea săracu' copil de foame, să-mi trag palme peste indolenţă! Chiar aşa??
Da, chiar aşa. Numele este un stindard. Nu ţi-l alegi, dar te-nveţi cu el...sau îl schimbi:
- Cum te cheamă?
- Căcat Ion!
- Ce nume-i asta, marş de-l schimbă!
Later:
- Gata, mă?
- DA!
- Păi şi acu' cum te cheamă!
- Căcat Vasile, trăi-v-ar familia!
Băi tăticule, dar stau şi mă întreb; ce-o fi fost în mintea ălora când l-au numit Sextil Dumitrescu pe nenea cu acelaşi nume?? Sextil...let me think a second...o fi fost al şaselea copil la părinţi?? Dacă era al cincilea îl chema Pentil, sau cum?? Dar ce diminutiv tre' să fi avut săracul...Sex - nu, că dă naşpa; adică e de bine, da naşpa. Til?? Ce-i aia?? N-are noimă...poate un melanj?? SEXI, la naiba! De 3 ori "ura", şi-odată "să trăiască"!
Sau p-ăla, cum îi zicea, zi să-i zic! Garabet Ibrăileanu, aşa! Ce-o şi fost în capul părinţilor?? E vreun sfânt pe care-l cheamă Garabet? - Oamenii religioşi îţi desemnează un Patron de Sus, ca să te apere în viaţă. Nu de alta, dar zilele trecute am auzit că s-a serbat Sfântul Sfinţit ((să moară mortul, treaba cu sfinţenia e ca centura neagră cu dani, din karate) Mucenic Foca...mâine-poimâine celebrăm ziua Sfântului Sfinţitului Sfinţit Mucenic Mo, sau ceva.
Dar cum să te cheme Gabaret?? Pleci la joacă, vine ora mesei şi ies mamele la geam, să-şi cheme odraslele să mănânce...Ionel, hai mămică, la masă! Mihăiţă, Costeluş, Adiţă, GARABETULEŢ. Ce-i aia?? Păi până termina mama de pronunţat, se răcea mâncarea-n farfurie! Unde mai pui că poate nu-l nimerea nici din prima...Gabaret, puiule, hai să papi! Aoleu, cine-i ăla?? Stai, măi, cum era...Gaga - nu, că aia căca-i lady...Gara..Mai vino, iar, în gara noastră mică...Mmmmmnu; nu era nici asta! GARA....BET, bingo! S-a strigat bingo, mai are cineva bingo??
Păi murea săracu' copil de foame, să-mi trag palme peste indolenţă! Chiar aşa??
Da, chiar aşa. Numele este un stindard. Nu ţi-l alegi, dar te-nveţi cu el...sau îl schimbi:
- Cum te cheamă?
- Căcat Ion!
- Ce nume-i asta, marş de-l schimbă!
Later:
- Gata, mă?
- DA!
- Păi şi acu' cum te cheamă!
- Căcat Vasile, trăi-v-ar familia!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu