Odă. În metru modern...

16 mai 2022. Ziua Internaţională a Luminii şi a Convieţuirii Paşnice.

Un motiv de bucurie şi mare sărbătoare, nu-i aşa? Mai ales că Ucraina a câştigat şi trofeul Eurovision, iar câteva minute mai târziu, hitul mult-premiat a devenit cântecul de luptă al armatei ucrainene. SUPERB!!! 

Bine, ca să fim drepţi, s-au cam făcut nişte mici moşmoande pentru a se ajunge la acest rezultat...dar mai contează? Multe congraţuri învingătorilor şi bucurie maximă, ce pot să zic? Felicitări din toată inima, da' în engleză...că în ucraineană nu ştiu cum să zic. Deşi...stai că s-a inventat Google Translate - care zice că la "felicitări" se spune "vitaiu".  Deci: "Vitaiu fără număr"! De la naşu' pentru finu', fără număr, fără număr, fără număr....

Da' am o întrebare: când începem să îngenunchem pe stadioane, ca să-i aducem Ucrainei ce-i al dânsei? Sau... mai bine, lasă!! Dacă se încurcă închinăciunile între ele? Că deja ne ploconeam pentru "Black Lives Matter" şi nu aş vrea să încurcăm borcanele cu idealuri, că nu mai pricepem nimic din nimic!

Totuşi, cred că am putea susţine ambele cauze, cu puţină organizare. Ia fiţi atenţi: anunţă crainicul în boxe... "Îngenunchem pentru BLM" şi pac! Toată lumea ia poziţia corespunzătoare... Apoi, crainicul anunţă iar: "Momentul s-a încheiat, acum îngenunchem pentru Ucraina". 

Ati văzut ce simplu e?

Si mai am nişte întrebări: Ucraina are piloţi de Formula 1? Dacă da, participă şi ei la campionatul mondial? C-ar fi frumos să îl câştige. De fapt, ştiţi ce? Şi dacă nu participă, propun să fie campioană mondială la Formula 1. Aşa, din oficiu. Pentru că merită.

...şi vreau ca ucrainenii să fie şi cei mai talentaţi români şi să câştige "RAT 2022" (apropo, tare nefericită prescurtarea asta, ţinând cont că "rat" înseamnă "şobolan" în engleză...dar ce pot să mai zic? E oficială!), "Masterchefu' ", "Noră pentru mama" şi chiar "Mireasă pentru fiul meu"! Ba şi "Survivor România" ar fi bine să şi-l adjudece, că nu-i strică nimănui 100.000 de euroi!

Apoi...de ce să ne oprim aici, când lumea e atât de largă? În orice competiţie fotbalagistă, vreau ca orice gol să fie donat atribuit echipei ucrainene de fotbal. Ucraina trebuie să câştige şi Cerbul de Aur, Mamaia 2022, Festivalul Callatis din acelaşi an, "Floarea din gradină" şi cele mai mici concursuri săteşti de muzică şi bune maniere.

Acum o eternitate, pe vremea când eram clasa a IX-a, mi-aduc aminte că am luat nota 1 la Limba Latină. Ce m-am ofticat, ce m-am mai dat de ceasul morţii, că mi-am stricat media! Eram bunătate de prost, ştiu... Şi abia acum a venit ceasul deşteptării, când am realizat, post-factum, că eu luasem 10. Dar, din mărinimie, profa' mi-a donat 9 puncte Ucrainei.  

Pe scurt, am o propunere: toate competiţiile sportive şi artistice, toate întrecerile, toate punctele de orice natură, toate premiile, toate recunoaşterile de pe planetă, toate alegerile, toate orice...zic să meargă către Ucraina. Pentru că merită!

De fapt, ideologia asta poate fi soluţia păcii universale de pe planetă! Ce rost mai are orice întrecere, ce mai contează orice conflict, când orice ar fi, câştigă doar Ucraina? Până la urmă, certurile nu pornesc din egoism, mândrie şi sete de putere? Dar dacă un combatant nu mai câştigă nimic, ce rost mai are lupta? Că nu pleacă nimeni la război pentru că-i e dragă moartea...

Şi uite aşa, duse vor fi zilele când suporterii rapidişti se ciomăgeau cu suporterii stelişti sau dinamovişti. De-acum, oricine va face câte-o miuţă la colţ de bloc, va atribui punctele Ucrainei. 

Bătăliile electorale sunt tot de domeniul tristei amintiri. Păi...aţi văzut ce s-au răsculat americanii când o parte ţineau cu Biden şi altă parte cu Trump? Au vandalizat Capitoliul de numa' numa'! Dar dacă alegerile erau câştigate de Zelenski, nu se mai sfădea atâta lumet şi trăiam cu toţii fericiţi, în bună-înţelegere şi convieţuire paşnică. 

Şi la noi la fel: de ieşea tot Zelenski preşedinte, nu se mai porcăiau haştagiştii cu auriştii, ci jucam, cu toţii, Hora Unirii: "Nana-nana-nana-na, aceeaşi mizerie! Jos guvernu'"...UPS! Mă scuzaţi, puterea obişnuinţei!...Voiam să zic "Hai să dăm mână cu mână, să dânţuim împreună"! 

Aşadar, s-a hotărât! VREM ZELENSKI PREŞEDINTE! Corect, necorect, mai contează? Unde ne este sensibiloşenia? Unde ne este emoţia? După ce că dragii noştri vecini trec prin momente atât de grele, oare nu merită să aibă şi ei o bucurie adiacentă? Ce suflete de câine avem în noi, dacă nu le oferim nici măcar o biată alinare? 

Eu mă simt topit de-a dreptul, de atâta emoţie. Ştiţi cum arată îngheţata pe asfaltul încins, în miez de vară? E! Io-s mai balegă de atât!! 

Şi-aş fi rătăcit prin viaţă fără nici o ţintă, dacă nu aş fi realizat cât de mult iubesc ţara lanurilor de grâu şi a cerului albastru! Pe cuvântul meu de cercetaş fără diplomă, că nu mint! De fapt, o ador! Mi-aş tatua numele ei pe piele, sub piele...pe inimă!! Acele sale îmi fac tatu sub piele, îmi schimbă sângele-n vene...  Slavă ţie, mamă Ucraina! Je suis Ucraina! Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Ucraină...ţara mea de glorii, ţara mea divină!

[Cristina Rus - Inima mea bate]

Dacă nu m-aş fi născut român şi n-aş fi fost nici japonez sau chinez... dacă nu s-ar fi putut să trăiesc prin Thailanda, Filipine, Hawai, Republica Dominicană, Bahamas, Mauritius, Caraibe, Madagascar, Insulele Canare, Insulele Seychelles, Brazilia ori Venezuela; dacă nu m-aş fi născut, cel puţin, în America, India, Spania, Franţa, Italia, Grecia, Australia, Noua Zeelandă sau măcar într-o viluţă de şeic din Dubai, vă mărturisesc cu mâna pe inimă că probabil cu siguranţă aş fi ales Ucraina ca loc de baştină. 

Da, da şi din nou, DA! Asta înseamnă să fii patriot!

Deja mi-am şi amenajat un mini-altar acasă, atât de fan sunt. Dacă tot ne facem câte un dumnezeu mic din orice eveniment social, ce-are? Vreau şi eu să fiu la modă!! 

Deocamdată, la colţul de osanale am aşa: icoana cu Sfânta Mască de Protecţie, Icoana cu Înalt Preasfinţitul Vaccin Anti-Covid Atot-dezâmbolnăvitorul, o poză sfinţită de vreo 3 ori cu un cetăţean care nu e alb, două postere afurisite cu Eminescu şi Shakespeare, mâzgălite cu pixul şi desenate cu ochi lipsă şi cranii de pirat pe frunte (o merită, ticăloşii, că-s nişte rasişti fără valoare);  iar acum, noua achiziţie: drapelul bicolor al fraţilor de peste graniţă, încadrat de inimioare şi flori; pe care nu am reuşit să-l sfintesc - că nu fusei acasă când a trecut preotul cu botezul. Dar nu e grabă, am timp suficient.

Frumos, aşa-i? 

Dar...mai bine tac, că nu vreau să mă mai laud! Şi mă retrag în glorie.

Hai, gata cu fotosinteza, la culcare toată lumea! Pe ritmuri de dans şi neapărat după ce am mâncat ciocolata noastră cea de toate zilele. Nu de alta, dar cică un dram de ciocolată înainte de somn, aduce vise frumoase.

Maestre, muzica! 

[Kalush Orchestra - Stefania - Ukraine]

P.S.: când voi avea copil, o să-i pun numele Ştefan. Iar de va fi fată, o va chema Ştefania Mamă, Mamă. În cinstea Ucrainei, desigur... 

Scrisoare (deschisă) către un prieten imaginar

Bună şi bine (că) te-am (mai) găsit! 

Măi dragă, tu ai blocaje? Eeee...de care blocaje? Mentale, că doar nu rutiere! N-ai? Înţeleg... 

Da' vrei? Cică am eu destule; şi le dau ieftin, aproape gratis. Mi-am făcut norma pe câteva vieţi de-acu' înainte (presupunând că le mai apuc, desigur) şi na...dacă tot îmi apar altele noi, am zis să mai fac o bucurie şi celor amărâţi, care trec prin viaţă ca gâsca prin apă şi nu se lipeşte nici o problemă de dânşii. 

Nu ştiu ale altora cum vor fi, dar blocajele mele sunt proaspete şi dolofane, ca purceii îngrăşaţi pentru Crăciun. Mă rog, nu vreau să mă laud, deşi orice cioară îşi laudă puii. Da' să ştii că ale mele sunt unicat; şi am şi din alea vechi, de ani de zile! Le ţin la sticle, într-un cotlon de beci, printre micile depresii zilnice. Îmi sunt foarte dragi şi m-am ataşat de ele - că, de! Ce-i omul, fără ataşamentele sale toxice? Iar pe-ale mele le ştiu de când erau de-o şchioapă! Da' dacă le vrei... Nu te pot refuza; taman pe tine?! Mai dau din ele... numai ai de grijă, să nu le deranjezi! Sunt ca vinul, ştii? Cu cât se aşterne mai mult timp peste ele, cu atât devin mai savuroase! Sau...aleanoase? De la "alean", adică.   

Eu, de fapt, le păstram în ideea în care le-oi lăsa moştenire; dar nu e cazul. Lumea de azi are alt ritm, viaţa curge după alte reguli. Şi nu aş vrea să le las pe mâna cuiva care nu le va aprecia.  E ca atunci când oferi cuiva o floare; dacă o dăruieşti cu toată inima şi se uită la ea ca la cine ştie ce buruiană, apoi o azvârle cât colo, mai bine îţi vezi de treaba ta.

În altă ordine de idei...ce mai faci? Cum îţi mai merge? Şi cum te descurci în vremurile astea grele?

Eu sunt ok. Mi-a cam crescut părul, totuşi. Şi mă gândeam că am două posibilităţi: ori să îl las în plata lui, ca peste o lună să mi-l pot pune pe bigudiuri; ori să-mi fac o freză mişto, cu model pe juma' de cap. Aşa cum se poartă acum, că vreau să fiu şi eu în tendinţe. Nu de alta, dar am văzut cu ochii mei într-un magazin, o maşină de frezat caneluri. 

Şi-adică...ce? Dacă şi canelurile sunt frezate, capul meu de ce să nu fie frezat? Vorba 'ceea: "până când o viaţă amară"?

Deci...ce mă sfătuieşti? Cârlionţi împletiţi cu mărgele şi codiţe de Sailor Moon sau freză cu coc pe mijloc şi creastă într-o parte? Am şi nişte blugi mai tociţi...îi găuresc în genunchi şi pe la...ups!  Apoi mă dau cu ei pe bulevard! Tot am chef de ducă!

[Mr. Acker Bilk - Alley cat]

Şi dacă tot m-am apucat, zic să mă gătesc din cap până-n picioare! Vorba cântecului: "...mi-am pus cămaşa de nylon; aceea cu pazvanterii şi-n suflet, încă un zorzon".

Păi nu? Ia să vedem...

Cămăşi nu se mai poartă; şi dacă tot vine vara, nici nu prea mai am ce să fac cu ele. Maiou cu burtă nu am, că tocmai am slăbit... Auzi? Dacă-mi atârn nişte bretele direct pe pielea goală şi-un papion mai şucar, o fi bine? Mi-aş pune nişte bretele pe pielea plină, dar nu ştiu cu ce s-o umplu. Tatuajele s-au cam perimat...şi vreau ceva care să emane bestialitate! Bărbăţie! Putere! Vreau să eliberez fiara din mine! Nişte pierce-uri sunt ok? Nu, că mie îmi e frică şi de injecţii! Atunci...ce? Dă şi tu o idee, nu mă lăsa să behăi la lună ca o oaie beată! Dacă aş fi băut, măcar aveam scuză, că vorbesc de unul singur! Da' io-s mai treaz decât proletarul care încearcă să se odihnească după o zi istovitoare şi-i duduie vecinul binevoitor, cu bormaşina în pereţi. C-apoi na! În casa lui, omu' e stăpân...face ce vrea!

Da' am deviat! Cu ce propui să mă încalţ? 

Eu mă gândeam să-mi iau nişte şlapi cu aţă printre degete, că încă se mai poartă. Dar parcă nu vreau să mă înscriu în rândul lumii...Adică vreau! Numai că vreau să fiu identic şi unic, în acelaşi timp. Un quelque chose mai aparte, chiar dacă la fel. Prin urmare, nişte cizme de cauciuc cu toc cui...crezi că aş găsi? Sau nişte sandale cu ştergătoare pentru unghii şi şosete asortate cu vremurile de afară. Cu centura şi cu ceasul. Cică aşa e regula de bon-ton. Serios! Am citit în "Men's Health", la secţiunea "gentlemeni".

Curea am una, dar e cu multe găuri - că gândesc inginereşte: când slăbesc, o strâng, când mă îngraş, o las mai liberă. 

Noroc că am un ceas mişto. De firmă. Nu are baterie, săracul... însă, nici nu are nevoie. Ce contează cât e ora? Am decât timp. Aşa se zice corect, nu? De fapt, n-are importanţă; nu vreau să fac referire la reguli, ca să nu se simtă nimeni discriminat. În ziua de azi, omul se scandalizează foarte uşor, iar eu nu vreau să calc pe nimeni pe bătături.

Să revenim la ceasuri! Am...două. Unul mişto şi altul mişto. Mai am unul mai buşit niţel, pe care l-am lovit de un stâlp pe care l-am îmbrăţişat când mă uitam după o domniţă; şi încă unul, pe care cred că l-am dat. Nu-mi mai trebuia, nu avea baterie. De fapt, stai! Nici unul nu are baterie! Nu ţi-am spus că pentru mine nu contează timpul?

...iar pe cap, ce să pun? O bască de tractorist, de la tata... sau... o pălărie cu flori, pe care a primit-o mama în dar? O glugă din aia cu blăniţă pe margini, de la o geacă masculină care zici că-i feminină? O căciuliţă cu ciucuraşi sau nişte ştrampi - cum puneam când eram mic, ca să zic că am şi eu părul lung? Nu! D-ăştia nu, că-mi strică freaza!

Ce se mai poartă pe la tine? Dă-ţi şi tu o părere, ceva?! Vreau să fiu mai malagambist, aşa... să sparg gura târgului când m-o vedea! Vreau să le pice plombele la toţi! Şi tuturor...ca să fiu sigur că sunt remarcat!

Na, că iar am vorbit numai despre mine!

Zi şi tu ceva. Ce ziceai că mai faci? Totul bine?

Eu mă gândesc să ascult ceva muzică. Şi o voi face.

Hai pa! Să nu uiţi să-mi scrii înapoi! Cu peniţa pe hârtie, o scrisoare-ai desenat... că vreau şi eu să mai primesc ceva concret. Sunt sătul de virtual şi alte fantezii fără cap şi fără coadă.

Să nu mă dezamăgeşti! Te pup, pa-pa! Ne-auzim când ne-om vedea! Şi când vii pe aici, îţi promit că ne ţinem de degetul mic, când ne plimbăm prin parc.

...iar acum, să vină muzica cea liniştitoare!

 [Peacemaker - Opening credits]

Primăvara în bucăţi

Nu pot scrie, gândurile îmi sunt prea fărâmiţate. Ceea ce e doar vina mea...mai ales că nici nu am fost la prelegerea celui mai vestit guru din lume, când a venit, aseară, la Arenele Romane. Fraier! De mă duceam, îmi punea nenea ăsta o ordine-n creeri, de-mi stătea mintea-n colţuri! Tot era Joia Mare...măcar să intru şi eu mai normal în  Paşte. Dar dacă nu merg nici pe unde-i gratis... aia e! Ghinion!

Însă, pentru că astăzi este (din nou) Ziua Pământului - pe care îl vom proteja (din nou) oprind luminile timp de o oră şi curăţând (din nou) nişte spaţii verzi de gunoaie (care vor creşte la loc în câteva zile, pentru că, nu-i aşa, iubim planeta), profit de ocazie pentru a vă arăta nişte instantanee cu primăvara din jur. 

Unsprezece fotografii... că atâtea au ieşit.

Paşte fericit şi plin de bucurie, alături de cei  dragi şi cei nedragi. C-apoi, dacă nici acum nu ne împăcăm, când mai facem asta?

[Sam Smith - The Lighthose Keeper]