Cum să ai un "orgasm cerebral"

Încă de la început, ţin să precizez că materialul următor nu este interzis minorilor...ci, din contră! Este destinat tuturor persoanelor care vor să iasă din menghina grijilor cotidiene şi caută măcar o secundă de relaxare. O secundă de evadare şi de linişte, în care totul să fie într-o armonie metafizică perfectă.

Nu mă credeţi, nu? Poate este din cauză că am folosit cuvântul cu iz pornografic? Hai mă...să fim serioşi! Conform dexonline.ro, termenul "orgasm" se mai traduce şi printr-o stare de agitaţie sau frenezie - chiar dacă acesta este un înţeles secundar. 

Prin urmare, orgasmul cerebral ce ar putea însemna? Păi, să luăm băbeşte, ca la ceaiuri: ceaiul de curăţare a colonului îţi curăţă colonul; ceaiul de detoxifiere a organismului îţi detoxifică organismul; ceaiul pentru purificarea sângelui îţi purifică sângele; ceaiul pentru circulaţie cerebrală face să îţi circule cerebelul...sau ceva. 

Deci, orgasmul ăsta din cap este o stare de plăcere supremă a creierului. Sau, aşa ar trebui. 

Ce-i drept, şi eu am rămas puţin contrariat când am descoperit preaminunata expresie -  dar apoi am realizat că nu îmi era străină acestă stare. Am experimentat-o de multe ori şi, de fapt, sunt sigur că o cunoaştem cu toţii - chiar dacă nu o descriem prin aceste cuvinte. Este vorba despre furnicăturile acelea plăcute pe care le simţim, uneori,  pe pielea capului sau prin păr, când ne place ceva, în mod special. Eu trăiesc asta la tuns, spre exemplu. În principiu nu îmi place părul tuns prea scurt, dar în acele momente, pe cuvânt de nu mi-aş dori să am frează lungă de 7 metri şi să mă tundă frizeriţa la 1 centimetru sub piele...să stau cât mai mult pe acel scaun, de unde nu mă dau dus decât la insistenţele următorilor clienţi - care aproape că sar la bătaie...că mai are omu' treabă, nu stă nimeni după mine!

Alţii, însă,  intră în această stare când citesc ceva captivant. Sau, când aud un anumit zgomot, simt un anumit miros, ori ascultă o melodie deosebită. De fapt, senzaţia minune este menţionată şi în Biblie, când sfinţii apostoli "cădeau în extaz" în timpul rugăciunii.

Pe scurt, nu este nimic nou sub soare...în cel mai rău caz, aceeaşi Mărie, cu altă pălărie. Pentru că, da, ştiinţa modernă a definit preaminunata stare printr-o alăturare de cuvinte extrem de pompoase: ASMR -  Autonomous Sensory Meridian Response. Sau, mai pe româneşte, Răspuns Senzorial Meridian Atuonom.  Simplu ca bună ziua!

Mă rog...eu nu am fantezii de intelectual şi o iau mai pe de-a dreptul: Băi frate, orgasmul cerebral, ASMR-ul ăsta cu iz filosofic apare atunci când te trece o stare plăcută. Vorba 'ceea: "Bine-i, Doamne, când strănuţi; când mănânci şi când te cânţi". :) 

Tot citind şi documentându-mă pe subiect, impulsionat de faptul că urăsc să mă lovesc de nişte termeni pe care să nu îi înţeleg, am descoperit că printre factorii declanşatori care determină starea asta superb de foarte minunată este masajul capilar. Bifat!!!! Să fie masaj!!!
Apoi, ar mai fi tap tap*-ul...ăăăă....tapotamentul cu unghiile pe diverse suprafeţe; ţăcănitul, în puii mei! Bătutul darabanei - că mă disperă atâtea suciri de limbă şi cuvine preţioase care trebuie să împopoţoneze ordinarul cu o poleială de deşteptăciune! 

...sau şoptitul; unii simt furnicături de plăcere la scrijelitul băţului de chibrit în momentul aprinderii; alţii freamătă la sunetul scos de pensulă pe pânză; fâşâitul de frunze, şipotul apelor curgătoare, sau mototolitul hârtiei. Există şi persoane care cad într-o nefirească beatitudine când aud sunetul de mestecare a unor diverse alimente, hârjâitul produs de o gumă de şers pe foaie, sau atunci când ating un microfon. Mă rog..."câte berdee, atâtea obicee".

Pe youtube, cel puţin, este mare nebunie cu acest subiect. Sunt vlogger-ii înnebuniţi, iar publicul este în extaz tantric. Ceea ce este de înţeles... Într-o lumea atât de haotică, este şi normal să ne dorim să ne relaxăm. 

Am găsit şi eu un filmuleţ, pe care îl redau mai jos şi  pe care îl recomand cu litere înroşite, îngroşate, încercuite şi subliniate:

[ASMR 100 Triggers To Help You Sleep ♥ (4 HOURS)]

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, despre mine, aveam senzaţia că-s mai impotent emoţional; aşa...ca un câmp din acela arat grosolan, cu buldozerul; total nedelicat şi insensibil. Dar, să-mi trag pălmi, mi-a plăcut absolut tot ce mi-a făcut fata asta! De la cap şi până la coadă, am fost o tot într-o euforie!

Şi nu m-ar fi deranjat să mai filmeze încă 4 ore jumătate - măcar să lucreze şi ea o normă întreagă, că-i bună de muncă. 

Oricum, periodic, îi reiau prezentarea. Mărturisesc, cu mâna pe suflet, că atunci când face gropiţele în obrăjei, mânca-le-ar tata pe ele, poa' să mă bocăne cu unghiile pe unde o vrea dânsa, că nu mă supăr!

Aşadar, propun să marcăm acest moment de plăcere sublimă cu o muzichie la fel de metanoică, cu referiri la "muy besos", Nagasaki, Kawasaki şi Anunnaki:

[DJ Snake - Taki Taki ft. Selena Gomez, Ozuna, Cardi B]

* termen de "specialitate", românizat din eng. tapping  (lovirea uşoară şi repetată cu unghiile sau degetele)

Viaţă cu cântec

La mulţi ani ziua de ieri, la mulţi ani ziua de azi şi la mulţi ani ziua de mâine! 

La mulţi ani, să trăim cu toţii şi să ne veselim! Să fie de la naşu' pentru finu' şi pentru toţi fanii lui!! 

Serios, hai să ne petrecem...că o viaţă avem! Aşa că, fiecare zi ar trebui să fie o sărbătoare! Ceea ce şi este; de exemplu, pe 2 noiembrie marcarăm Ziua Internaţională a cinei gătite de bărbat, ieri am serbat Ziua Internaţională a Radiologiei, iar azi este Ziua Internaţională de Luptă împotriva Fascismului. Bine...astăzi am mai cinsti şi nişte sfinţi din calendar, dar mai interesează pe cineva şi amănunte din astea, mai ales după rezultatele noilor alegeri?  

Hai, mai bine, să sărim peste detaliile problemei, direct la concluzie: PARTY!! Aşa că luaţi-vă drăguţele sau drăguţii şi la dans cu toţii! Fac cinste, vin cu muzica! E şi cu "Good Lord", deci merge şi pentru credincioşi:

[Sean Paul, David Guetta - Mad Love ft. Becky G]

Aaaaaa...apropo de drăguţi şi drăguţe! Vă mai amintiţi versurile acelea "Am plecat la Vama Veche, ca să îmi găsesc pereche"?

No, vă anunţ că nu mai este nevoie să batem atâta drum până la Cuca Măcăii, în colţ pe dreapta...deoarece am descoperit un magazin minunat, care se întrebuinţează fix cu acelaşi lucru: găsirea perechii (potrivite)!

Din cale afară de fericit, am dat vestea mai departe...că-i multă lume amărâtă din cauza asta! 

Se zice că dragostea e supremul fericirii, dar pe câţi arde la suflet...să-mi trag pălmi, ar trebui interzisă prin lege! Totuşi, am zis să-mi rămână şi mie numele în "analul istoriei" (singularul pentru "analele istoriei", adică), aşa că am pus pe share minunata descoperire - că na! Suntem noi şmecheri, autozvoltaţi şi carierişti, dar singurătatea face ravagii şi găsirea perechii a devenit scopul nostru de căpătâi. Aşa că, fraţilor, daţi năvală la perechi, cât e deschis...că în economia asta de piaţă, mai ştii cum nu dă magazinul faliment şi iar rămânem neîmpliniţi?!

Problema e că nu au trecut nici 10 minute şi forţele oculte au început să mă atace prin oameni răi, care mi-au zis de la obraz: "Bă, fraiere, eşti ca salata-n sandwich! Arăţi bine, dar nu foloseşti nimănui! Păi tu nu vezi că acolo vând pantofi? Uite, sunt desenaţi şi pe firmă - să vadă tot prostu'! Ce vrei mai mult de atât"? Dar nu mă las dus de nas aşa uşor...ştiu mai bine ce-i cale pe vale! Şi îi întrebam la rândul meu: "Bine, mă, inteli-geţilor...iar la toalete, dacă pun pe uşă pălărie cu baston şi mănuşi cu poşetă, înseamnă că acolo vând pălării, poşete, bastoane şi mănuşi? Hai mă...că nu m-am născut ieri! E logic: pantoful cu toc este simbolul domniţelor, pantoful bărbătesc este simbolul bărbatului"!

Singura problemă pe care o identific eu este că nu sunt desenaţi pantofi hibrizi pentru intergenderi...deci pe undeva, e un market care încalcă drepturile omului la liberă exprimare şi discriminează grav legile Uniunii - şi ar trebui închisă această odioşenie, care stă ca o balegă pe pajiştea toleranţei. Dar în rest, cred că au marfă pentru toate gusturile şi ar fi un magazin perfect ok! 

Eu am fost p-acolo, vă daţi seama! Şi când să intru, m-a pălit o sete soră cu moartea, de-am zis că poa' să stea perechile stivă pe mine...dar dacă nu beau un strop de apă în acel moment, mă deşir ca aţa de pe mosor! Deci am fugit fuga să-mi caut ceva lichid, că se strânsese tot deşertul Sahara taman la mine în gură! Aşa eram de arid! 

Da' pân' să găsesc, îmi vine salvarea de pe facebook, printr-un amic care îmi trimite o sticluţă de apă sub formă virtuală:

"Regina apelor minerale" am înţeles - nu e o problemă asta. Plus că în materie de ape minerale, avem la regi, regine şi prinţese de parcă suntem într-o şatră de ţigani.. că numai p-acolo ai şansa să vezi atâta sânge albastru concentrat într-un singur cort.

Dar..."a babei ce"? Hai, dă-te-n zulufi!  Cum să pui aşa nume la o apă şi apoi să ieşi pe piaţă cu ea?? Tocmai acum, când suntem toţi nişte pudibonzi civilizaţi, care se şterg cu şerveţelul la guriţă după ce au servit la măsuţă o ciorbiţă de văcuţă, tocăniţă de cartofei şi o bucăţică de prăjiturică? Apoi, după ce am fost monumente de galanterie, ni se face setică şi pocnim, elegant, din degeţele: "Garçon, o Pi**ă, la băeatu"! - că ştiţi cum e...dacă-i denumirea lungă, când te grăbeşti nu o mai zici pe toată...bagi şi tu varianta scurtă! Că nici la "Coca Cola" nu-i spui aşa, ci "Cola", ca tot omu'!
Iar garçon-ul să răspundă: "Sir, aici găsiţi doar mâncărică! Pentru alte servicii, vă sugerăm să căutaţi în altă parte"!

Sincer vă spun, iniţial am crezut că-i o făcătură de photoshop - ceea ce nu ar fi cu mirare...la câtă tehnică avem acum, pot să-mi scot poză când dau mâna cu Gengis Khan, mă pup cu Ornella Mutti în anii ei de glorie, când era tânără domniţă, sau îmi fac clip video când înfig steagul românesc în solul lunar. Deci, ce mare şmecherie ar fi să compui o etichetă?

Totuşi, la 23 august 2016, adevărul.ro titra o ştire cutremurătoare: "Război interjudeţean pentru Pizda Babei" , cel mai erotic izvor din ţară, care atrage legiuni de turişti.  Deci e real. Ceea ce, mă rog...până la urmă, nu mă miră. Mai avem o sumedenie de toponime d-astea obscene, interzise sub 18 ani - cum ar fi localităţile Târgu cu Floci, Spermezeu (Bistriţa Năsăud), Mădulari (Vâlcea) sau vestitul Băicoi, din Prahova. Există, prin ţară, chiar şi un pârâu Pizdidel...dar chiar de izvorul "Pizda Babei" nu ştiam!
Şi după ce că pare denumit în bătaie de joc, mai scoţi firma şi pe piaţă, fix cu acelaşi nume?!

Dacă vine un străin şi nu ştie româneşte, cum cere? "A Grandma's Pussy, please!"?

Sau altceva: să presupunem că stau la curte şi gard în gard cu mine e cârciuma satului, de unde-mi iau d-ale gurii. No, bun. Eu sunt în grădină, pun arpagic şi mi se face sete de regina apelor minerale. Chem puradelul de 3 ani, ca să nu mai ies eu, îngălat, dintre brazde: "Ştrumfu' tatii, mergi până la vecinu' şi cere-i să-ţi dea..."...ce? Că-i mic copilul şi nu vreau să-l învăţ cuvinte urâte! Prin urmare, cum îi zic? "Păsărica lu' mamaie"?  Şi dacă mă-ntreabă::"Tatiiii...de ce e păsăica lu mamae la nenea? A săit gadu"? Ce răspund? 

Băi, atenţie la mine, că tot e la modă întrebarea asta...CE-I SPUN COPILULUI CÂND M-O ÎNTREBA ce caută păsărica lu' mă-sa mare, sus pe raft, la vecinu-n cârciumă?

În fine, las-aşa, cum a picat!

Plus că munca e de vină! Dacă aş fi în grădină, dacă mi s-ar face sete şi dacă aş avea puradel de 3 ani, din cauza muncii ajung să-mi fac asemenea probleme... Dacă nu munceam, mă duceam singur să-mi iau ce-mi trebuie şi nu îmi mai traumatizam copilul nenăscut!

Tocmai de aceea, m-am decis că orice lucru bun trebuie să înceapă cu o pauză - pe care mi-o iau, că e dreptul meu. Iar când îmi vine chef de treabă, îmi amintesc că munca se începe cu o pauză de odihnă. Până la urmă, oamenii au murit din cauza muncii; dar de la odihnă nu a murit nimeni...

 Dacă până şi magazinele au ajuns să îşi ia concediu, cum am văzut eu un anunţ prin vară, la un centru IT...

...noi, ca oameni, de ce nu am merita o vacanţă mai lungă? 

Hai că m-am luat cu vorba şi am uitat că e zi de sărbătoare. 

Aşa că propun să fie bairam!!! Party la toată lumea! Cine nu sare, cine nu sare, nu vrea schimbare!

[Jax Jones - Breathe ft. Ina Wroldsen]

Am ales, pân-am cules...

A trecut şi mult cântatul referendum pentru redefinirea familiei; cu bune şi cu rele, cu discuţii şi comentarii, acuze, amintiri traumatizante ale trecutului odios şi mii de întrebări retorice, totul face parte din istorie, acum....iar poporul a decis: a primit modificarea, fără să schimbe nimic. Nu (şi) d-aia suntem neamul lui Caragiale?

Se pune, însă, întrebarea: cu ce ne-am ales după toată această agitaţie?

În principiu, cu nimic bun. Desigur, păreri sunt şi vor fi, care mai de care mai diverse. LGBT-eii pluşi şi moderniştii au jubilat; tradiţionalii şi credincioşii s-au ofticat, iar jurnaliştii au comentat - din punct de vedere politic, social, religios, istoric, economic, matematic, chimic, fizic, sau fiecare în funcţie de pregătirea profesională ori după cum l-a dus capul (sau conştiinţa).

Totuşi, revin la acelaşi laitmotiv: cu ce ne-am ales?

Păi...în primul şi în primul rând, cu bani cheltuiţi - abia acum, degeaba... deoarece, până la urmă, tot demersul nu a avut nici o finalitate. Masa a fost întinsă, dar cei poftiti au dat cu #boicot si nu au venit. E ca şi cum  îţi cere copilu' cartofi prăjiţi şi după ce-i cumperi, ţi-i aruncă-n ochi -  că nu-i mai vrea. Ai cheltuit degeaba? Da.

Deşi s-a vehiculat altceva, iniţial, tot demersul a fost cerut şi a avut rostul lui...şi anume limpezirea unei probleme destul de delicate, care ne va afecta societatea în viitorul foarte apropiat. Oricum, această modificare a Constituţiei tinea mai mult de principiu, pentru că realităţile sociale nu le hotărâm chiar noi. După cum arătam în trecut, noile manuale ale copiilor de şcoală, începând de la clasa a treia, deja pun problema diferenţelor de gen, descriu desfăşurarea relaţiilor sexuale sau prezintă familiile gay ca pe un model de urmat... iar legea parteneriatului civil oricum se adopta, indiferent de rezultatul votului.

Problema era cum ne situăm noi faţă de această realitate. E ca şi la telefoane: una e să ştii că oricum sunt ascultate, alta este să îţi dai acceptul pentru a fi ascultat.

Legal ştiu că şi boicotul este o formă de vot. Principial, însă, neprezentarea e apă de ploaie. Te tragi pe fese şi fugi o de asumarea unei responsabilităţi, minţindu-te că ai hotărât, neluând nici o hotărâre.

Dacă am fi fost un neam cu sânge în instalaţie, decideam. DA sau NU. Ieşea toată lumea la urne şi se rezolva castana. Mare schemă, ce dacă se valida?! Important era că 80% au decis pentru NU.  Iar cel mai important era că nu se cheltuiau nişte bani degeaba.  

Apoi, mai trebuie observat ceva: informaţia pentru naivi e ca un sextant pentru un copil de grădiniţă...degeaba are acces la el, dacă nu îi explică nimeni cum să îl folosească. Pur si simplu, asta este singura concluzie logică ce explică cauza pentru care suntem din ce în ce mai proşti, deşi orice informaţie este la un click distanţă. 

De fapt, e o ecuaţie simplă, pe care înaintaşii noştri o cunoşteau din experienţă: "nu tot ce zboară, se mănâncă". De aceea, orice doctor te sfătuieşte să nu te tratezi de pe Google, pentru că dacă îţi recunoşti nişte simptome nu eşti specialist, ci ipohondru; şi nici nu te faci criminalist de weekend, dacă te uiti toată ziua C.S.I. şi citeşti depre modalitatea de prelevare a amprentelor.

Revenind la oile noastre: mulţi oameni au prins din zbor această informaţie:

...apoi, plini de aroganţă, s-au bătut cu pumnii în piept că au pus coada la cireaşă şi s-au ridicat deasupra prostimii de rând. De fapt, adevărul era acesta:

Adică, praf în ochi...la fel cum şi Cernea a propus, la un moment dat, ca delfinii să aibă drept de vot - pentru că sunt mai inteligenţi decât oamenii (după unele estimări).

Una peste alta, rezultatul a ieşit aşa cum trebuia, iar "valorile europene" au triumfat. Deci e de bine. Putem dormi liniştiţi, iubirea e pe mâini bune şi nu ţine cont de vârstă; mai nou nici de gen...în curând  nici de specie! Şi cel mai important lucru: nu se votează!

Eu, oricum, sunt mulţumit. Mai pe scurt, "mă doare la bass" - cum zice o melodie...
Am făcut tot ce a ţinut de mine şi nu am nici un regret. Ba chiar cred că mă sucesc şi-mi vine să fiu foarte fericit: conform noului context, în sfârşit voi avea posibilitatea de a mă căsători cu iubirea vieţii mele - noua bicicletă!

Mi-a căzut cu tronc de când am zărit-o...practic, a fost dragoste la prima vedere, cu fluturi în stomac şi explozii de artificii! Îmi amintesc acele clipe de parcă ar fi fost ieri: (am alunecat pe-o pată de ulei şi) pământul mi-a fugit de sub picioare, inima mi-a săltat de bucurie, iar în urechi am auzit, ca prin vis: "Ştiu că fără ea, nu pot respira, viaţa e pustie, fără ea"... 

Împlinim 3 luni de relaţie şi sentimentele mele nu s-au răcit nici măcar un milimetru...o doresc la fel de mult ca-n prima zi! Conform specialiştilor, probabil încă suntem în luna de miere a relaţiei...ceea ce, aşa va fi! Cert e că mă gândesc la ea clipă de clipă, o visez noaptea şi nu sunt eu dacă nu-i trimit măcar o dată pe oră, un sms cu pupicei. Aaaa, da...i-am luat şi mobil, să putem fi împreună, prin satelit, chiar şi când nu îi sunt alături!

Pentru că, DA, în adâncul sufletului sunt sigur că nu trăiesc doar o pasiune de moment şi ea este aleasa! Soarta crudă ne-a despărţit aproape o săptămână, când a trebuit  s-o bag în service pentru o defecţiune la schimbătorul de viteze...dar când am regăsit-o şi am atins-o din nou, m-a cutremurat un fior din tălpi până-n călcâie, iar inima parcă mi s-a reîntregit! 

Am început, din nou, să mă gândesc la ea din sculare până-n culcare şi nu rezist să nu o încalec măcar o dată pe zi! Trebuie să mărturisesc că cel mai adesea, eu stau deasupra...deşi o dată pe lună, o mai apucă nebuneala şi pentru că se simte lipsită de drepturi, mă pune la pământ de nu mă văd! 

Cu toate acestea, nu mai mai pot imagina viaţa fără ca ea să-mi fie aproape! Prin urmare, am hotărât să o cer de nevastă! Cu mâna pe inimă, vă spun, că a acceptat chiar înainte de a apuca să înghenunchez! Serios, natura toată s-a bucurat de bucuria mea...iar când soarele a ieşit din nori, am văzut-o cum i-a sclipit un ochi de pisică!

Ce dovadă mai vreţi că suntem suflete pereche? Deja comunicăm din priviri...

În plus e frumoasă, inteligentă, mă acceptă aşa cum sunt şi nu mă lasă la greu: împreună am depăşit cele mai mari băltoci şi şanţuri pe care viaţa ni le-a scos în cale! Unde mai pui că sunt şi primul propritar din viaţa ei, aşa că nu trebuie să-mi fac grij pentru tratamentul neadecvat şi traumele pe care le-ar fi putut aduce în relaţie, cauzate de nemernicia proprietarilor anteriori. Iar de-o fi şi-o fi, e-n garanţie şi dacă-mi vin piticii pe creier, imediat o schimb cu una nouă! C-apoi ştiţi cum se zice: la un bărbat, prima dată îmbătrâneşte nevasta. Iar mie nu-mi place să stau cu băbăciunea la uşă...aşa că o rulez, periodic. Sau, cel puţin, aşa îmi propun.

Una peste alta, vă invit la nuntă! Am plănuit totul, în cel mai mic detaliu: ei o să-i iau o husă de mireasă, albă ca neaua. Drept verighetă - îi voi pune o piuliţă nouă la cric, iar pe ghidon o să-i agăţ o coroniţă de trandafiri roşii, proaspăt culeşi din grădină. Cumpăr baterii noi la faruri, ca să fie vizibilă  din depărtare, îi montez o sonerie d-aia cu vorbe de duh, gen "Forţa fie cu tine", "That's all, folks!", sau "Here's looking at you, kid.", apoi o mai lustruiesc niţel şi gata: ne putem îndrepta, liniştiţi, către biserică. Nici nu accept altă variantă... sunt creştin şi vreau o nuntă tradiţională! Şi mai am un vis: îmi doresc să mă cunune preotul care m-a şi botezat. 

Nu l-am anunţat, încă, dar nu ar avea de ce să refuze; dacă îi pun certificatul de parteneriere în faţă, ce-o să facă? Îl ignoră? Îl dau în judecată! Păi de ce să mă discrimineze, dacă sunt cetăţean european cu drepturi şi îndeplinesc toate legile în vigoare? Am până şi garanţi spirituali: naşi îmi vor fi Opelul Astra al părintelui duhovnic şi o dulce domnişoară pe care am ochit-o, odată, într-un mall...că, na, ce să-i faci? Ochii văd, inima cere! Mai ştii cum se aşază lucrurile şi-mi trăiesc fantezia de a-mi înşela soţia cu naşa? Nu ştiu de va fi chiar aşa...dar nu-s dator să-mi las măcar o portiţă de speranţă?

Totuşi, am o mică nedumerire/propunere: se va putea modifica şi ceremonialul cununiei? Adică, să nu mai zică preotul "...se cunună roaba lui Dumnezeu...", că drăguţa mea nu-i roabă! Chiar are şi-un nume de om! Atât de mult o iubesc!

Deci, în cazul de faţă, zic să înlocuim formularea dezgustătoare cu roaba şi să punem una mai nouă, adaptată situaţiei: "...se cunună BICICLETA lui Dumnezeu"....

...iar după ce se termină tot serviciul religios, abia aştept să aud invitaţii, cum strigă în aplauze: "SĂ SE PUPE MI-RIII, SĂ SE PU-PE MI-RIIII!!!"

Garaj de piatră şi să fie-ntr-un ceas bun!

Închin în cinstea noastră!

[Karmen, Lock my hips, Karmen feat. Krishane - Lock My Hips]